Sunteți pe pagina 1din 75

Semiologie psihiatric: simptome psihopatologice constnd n

tulburarea diverselor funcii psihice: atenie (prosexie),


percepie, memorie (i reprezentare), imaginaie, gndire,
dimensiunea pulsional i afectiv a psihismului, motivaie,
aciune voluntar, limbaj i comunicare, expresivitate i
dimensiunea spirituala a psihismului (n special contiina
moral)

Atenia / prosexia

Funcie psihic prin intermediul creia se realizeaz orientarea i concentrarea


psihismului spre un grup limitat de obiecte i fenomene din cmpul perceptual

A.T. BOGDAN atenia exprim acea stare de orientare i concentrare a


individului n direcia unor informaii, a unor fenomene i evenimente, n scopul de
a le nelege mai bine, de a le asimila sau de a le evita

n mod clasic se disting :


1) atenia involuntar / neintenional / primar ( TITCHENER ) determinat de
stimuli senzoriali ce survin brusc, n stare de nepregtire a organismului, sau
care poart o noutate informaional;
2) atenia voluntar / intenional deliberat i susinut de un efort voliional ;
3) atenia habitual / postvoluntar ( DOBRININ ) se caraterizeaz prin starea
de pregatire i eventual de ateptare n vederea unei recepii mai corecte i mai
clare a anumitor stimuli; cu desfurare reflex, semiautomat, ca urmare a
transformrii ateniei voluntare n involuntar prin repetiie

nsuirile ateniei :
-

volumul numrul de obiecte i fenomene din cmpul perceptual asupra


crora psihismul se poate orienta la un anumit moment dat (n condiii
fiziologice 2-4)

concentrarea capacitatea de a delimita obiectele i fenomenele vizate, de


fondul cmpului perceptual

selectivitatea capacitatea de a diferenia obiectele i fenomenele vizate,


unele fa de altele

stabilitatea durata perioadei n care se desfoara procesul ateniei, pn la


apariia oboselii fiziologice (20-40 minute)
1

mobilitatea capacitatea de comutare a ateniei n cmpul perceptual, n


funcie de motivaia dominant i de conjunctur

tulburrile de atenie disprosexiile pot fi mprite n :


-

hiperprosexii caracterizate prin exagerarea orientrii selective a activitii


de cunoatere

hipoprosexii expresie a diminurii orientrii selective a activitii de


cunoatere

aprosexii care traduc dispariia oricror posibiliti prosexice

HIPERPROSEXIILE

exagerarea ateniei sau a unora din atributele sale

pot fi :
fiziologice :1) n cazul unor motivaii puternice i a unor scopuri majore
imediate; 2) n strile de excitaie psihomotorie ; 3) n intoxicaiile uoare cu
alcool, cofein
patologice sunt de cele mai multe ori selective sau pariale, viznd un
anumit sector al vieii psihice : 1) neurastenia cenestopat; 2) nevroza
obsesivo-fobic;

3)

personaliti

patologice

de

tip

obsesiv-compulsiv;

4) psihozele paranoide; 5) psihozele afective; 6) delir hipocondriac

au aspect general n strile maniacale reflectndu-se n ntreg comportamentul,

au amplitudine mai mic n strile de excitaie i de uoara intoxicaie

la melancolici sunt ndreptate n special asupra ideilor depresive, de culpabilitate,


de ruin, etc.

la cenestopai i hipocondri sunt orientate asupra strii de sntate a


organismului, a funcionalittii sale, asupra fenomenologiei somatice pe care o
dezvolt

la delirani, n special paranoici sunt strns legate de tema delirant i orientate


asupra tuturor evenimentelor, situaiilor sau persoanelor implicate n respectivul
sistem delirant

la pacienii fobici i obsesionali se manifest (probabil) cel mai nalt grad de


hiperprosexie, n legatur cu fobiile i obsesiile lor, de la care nu-i pot distrage
atenia
2

HIPOPROSEXIILE

diminuarea ateniei, n special a capacitilor de concentrare i

selectivitate

pot avea intensitate variabil, ajungnd, n stri confuzionale grave la aprosexie

abolirea atentiei ce apare n oligofreniile severe, n strile confuzionale, stadiile


avansate ale demenelor

pot fi :
fiziologice: 1) stri de surmenaj; 2) strile afective intense
patologice: 1) nevrozele anxioas i depresiv; 2) personalitile instabile;
3) episod maniacal exista o hipermobilitate i o hipertenacitate prosexic
particular; 4) psihozele schizofrenice; 5) oligofreniile uoare; 6) debutul
demenelor

se mai ntlnesc la toi cei cu stri sub un nivel optim cognitiv, cerut de

desfurarea corect a funciilor prosexice, ca de ex : strile de dezvoltare cognitiv


insuficient oligofrenii, n strile de deteriorare cognitiv predemene, demene

apar i n schizofrenii unde au ns un caracter particular prin comutrile

motivaionale incomprehensibile ale acestor bolnavi

se manifest n grade variabile n toate strile confuzionale i evolueaz paralel cu

gravitatea acestora; de fapt disprosexiile mbrac aici un aspect deosebit, legat direct de
starea de trezire (arousal ) cortical i mezodiencefalic
Substratul neurofiziologic al ateniei este ntr-o msur semnificativ reprezentat
prin activitatea formaiunii reticulate mezencefalice sistemul reticulat activator
ascendent, respectiv diencefalice sistemul reticulat difuz de proiecie, precum i a
conexiunilor lor corticale, cu rol n stabilitatea i mobilitatea atentiei i n ntreinerea strii
de vigilitate.

Percepia

proces complex, multimodal, de reflectare a ansamblului nsuirilor

obiectelor i fenomenelor, precum i a raporturilor spaiale i temporale

percepiile sunt procese senzoriale elementare care se disting prin sintetism,

unitate i integritate, ele rednd realitatea obiectuala n imagini de ansamblu

modificri ale percepiei :


1. cantitative ( hiperestezia, hipoestezia, cenestopatiile )
2. calitative ( iluziile i halucinaiile)

HIPERESTEZIA

coborrea pragului senzorial determin o suprasensibilitate la excitani care pn

atunci nu erau percepui / subliminali aceasta traducndu-se n planul subiectivitii


insului prin hiperestezie care este trita ca o impresie de cretere (neplcut) a
intensitii senzaiilor i percepiilor (persoanele respective suportnd greu atingerile,
zgomotele, lumina, trepidaiile);

se ntlnete n : strile de surmenaj, suprasolicitarea psihic i fizic, n strile

prodromale/ de debul ale bolilor infecto-contagioase, la debutul unor boli psihice


(psihoze, episoadele maniacale, n boala Basedow, intoxicaii, nevroze, tulburri psihice
de natur infecioas sau toxic
HIPOESTEZIA

fenomenul invers, de ridicare a pragului senzorial, are ca i consecin

hipoestezia cu scderea receptivitii la diversi excitani, scaderea acuitatii


senzoriale ;

se intilneste in: stri rective acute, stri de inducie hipnotic, isterie, tulburri de

contien,

oligofrenii,

schizofrenii,

reaciile

psihopatologice,

tulburrile

posttraumatice

psihice

CENESTOPATIILE

termen introdus de Dupre reprezint o form mai aparte de hiperestezie,

caracterizat printr-o tulburare contient a senzaiei i percepiei intero- i


proprioceptive; clinic se definesc ca senzaii penibile, difuze, cu sediu variabil, care
apar fr nici o modificare organic decelabil prin mijloacele actuale de
investigaie;

cele pure, funcionale se ntlnesc n majoritatea sdr nevrotice cu elemente

astenice
Sinestezia
o

perceperea simultan pe o alt cale senzorial a unui stimul receptat

printr-un analizator audiia colorat


o

se ntlnete n intoxicaiile cu substane psihodisleptice (cocaina, mescalina,

LSD)
ILUZIILE

H. EY considera c iluzia este, n general, orice eroare cognitiv sau perceptiv

percepii deformate sau denaturate ale unor stimuli reali, caracterizate prin

obiectualitate i prin faptul c sunt intensificate imaginar

dei definit n mod constant ca o percepie fals, iluzia este adesea n primul rind

o senzaie fals
Iluziile fizilogice - spre deosebire de cele patologice ele sunt uor de corectat de ctre
individ :
1.

optico-geometrice

2.

de greutate sau de volum

3.

prin stimulare monoton, supra- sau subliminar sau prin deprivare


senzorial

(corectabile

de

ctre

subiect,

care

sesizeaz

perceptual, prin modificarea condiiilor subiective)


5

eroarea

4.

hipnapompice i hipnagogice (din strile de oboseal i surmenaj sau cele


facilitate de stri afective intense euforice sau anxioase)

Iluziile patologice bolnavul nu le corijeaza, ci le consider veridice, ades percepia fals


cu obiect fiind nsoit de: interpretare delirant, modificarea luciditii, superficializarea
proceselor asociative de atenie i memorie

clasificarea iluziilor patologice :


1.

iluzii exteroceptive : vizuale, auditive, olfactive i gustative

2.

iluziile interoceptive / viscerale perceperea deformat a funcionrii unor


aparate sau sisteme ale organismului

3.

iluziile proprioceptive perceperea deformat a micrilor propriului corp

4.

iluziile de modificare a schemei corporale perceperea deformat a formei,


greutii i poziiei propriului corp

5.

pareidoliile iluzii de o deosebit intensitate i bogatie n care participarea


imaginativ i afectiv este deosebit

6.

falsele recunoateri i non-recunoateri

iluziile vizuale :
1.

metamorfopsii impresia de deformare a obiectelor i a spaiului

2.

macropsii impresia c obiectele sunt mai mari

3.

micropsii impresia c obiectele sunt mai mici

4.

dismegalopsie impresia c obiectele sunt alungite sau lrgite,


rsucite pe diagonal, asimetrizate

5.

porropsii obiectele sunt percepute ca mai apropiate / ndepartate


(spaiul poate fi perceput ca strmtorat / lrgit)

6.

pareidolie interpretarea imaginativ poate oferi percepiei un mare


grad de bogatie i vivacitate (pacientul ia desenele anodine ale unui
covor / plafon, unghiurile ncperii, norii de pe cer, drept persoane, ochi
infricotori, fiine fantastice, montri, animale agresive percepii
deformate, anxiogene)

7.

falsele recunoateri identificarea greit a diverselor persoane; apar


n: strile maniacale (n special; ca o consecin a labilitii i dispersiunii
ateniei, sau a rapiditii cu care se desfoar procesele asociative), stri
confuzionale de diferite etiologii (n care percepiile sunt superficiale,
neclare i incomplete), sdr Korsakov (datorit tulburrii funciilor de
recunoatere ale memoriei), sdr demeniale senile/traumatice/vasculare sau
n tulburrile psihice pe fond involutiv, tulburrile morfofuncionale ale
analizatorilor, epilepsia temporal, nevroze obsesiv, fobic, isteric,
depresii, debutul psihozelor schizofrenice i a celor cronice delirante

8.

deja vu, deja conu, deja vecu, jamais vu o variant mai aparte a falselor
recunoateri, bazate n special pe tulburarea fazei de recunoatere a
memoriei; se ntilnesc n special n sdr de derealizare i depersonalizare,
ct i n patologia lobului temporal (stri secunde din epilepsia temporal
simptomatic/genuin)

9.

iluzia sosiilor o a treia variant a iluziilor patologice, mai frecvent n


psihozele discordante; persoanele cunoscute (de regul rude apropiate) au
fost multiplicate, chipurile identice fiind luate drept persoane cu alt
identitate; ades falsa identificare este legat de o interpretare eronat
bolnavul are convingerea c persoanele apropiate lui au fost substituite cu
persoane cu chip asemntor n scopuri ostile lui

iluziile auditive : se situeaz pe locul al doilea ca frecven i constau n impresia

c diferite sunete/zgomote sunt mai apropiate, mai puternice, mai distincte sau,
dimpotriv, mai ndeprtate, mai discrete, mai estompate; alteori impresia fals poate fi
dat de o modificare pregnant calitativ diferite sune/zgomote reale sunt percepute de
bolnav sub forma unor cuvinte njurioase, strigte de deznadejde ale aparintorilor, etc.

iluziile gustative i olfactive : se deosebesc greu ntre ele datorit vecintii

celor 2 analizatori, ct i nrudirii lor embriologice; constau n perceperea eronat a


gustului sau mirosului normal al diferitelor substane sapide sau odorifice parosmie

iluziile viscerale sau interoceptive : perceperea eronat a funciilor unor organe

/ aparate

iluziile de modificare a schemei corporale : reprezint perceperea eronat a

formei, mrimii, greutii i pozitiei propriului corp sau a prilor acestuia; apar n :
schizofrenie, intoxicaii, alterri ale luciditii i contienei, n patologia obsesivo-fobic
sub forma dismorfofobiei (faa este strmb, asimetric, disproporionat, nasul mare,
gura pn la urechi), halucinoza peduncular, sechele de encefalit epidemic cu leziuni
localizate predominant n regiunea

parietal; psihozele experimentale produse de

substane psihedelice (mescalina, psilocibina, LSD)


HALUCINATIILE

n definiia clasic este percepia fr obiect (J.P. FALRET 1864), acesta

explicind halucinaia prin eroarea fundamental de percepie care o creaz

conform lui H. EY este percepia fals fr obiect de perceput

se clasific n :
1. halucinaii fiziologice
2. halucinaii functionale
3. halucinaii eidetice
4. halucinoze
5. halucinaii propriu-zise / psihosenzoriale : a) exteroceptive auditive,
vizuale,

olfactive

gustative ;

b)

interoceptive/viscerale ;

c) proprioceptive / motorii / kinestezice


6. halucinatii psihice / pseudohalucinatii: a) exteroceptive auditive,
vizuale,

olfactive

gustative ;

b)

interoceptive/viscerale ;

c) proprioceptive / motorii / kinestezice


7. halucinaii plurisenzoriale

halucinaiile fiziologice amintesc de tririle din vis sau viziunile din strile

de semisomn (E. B. LEROY); ele apar la subiecii normali fie n perioadele strilor de
faz hipnotic (egalizare, paradoxal/ultraparadoxal), care se succed naintea instalrii
somnului halucinaii hipnagogice, fie la trezire halucinaii hipnapompice; imaginile
halucinatorii reprezint figuri, aciuni, oameni sau scene petrecute de obicei n timpul zilei;
toate aceste triri sunt ns de scurt durat, provocate sau stimulate de strile hipnotice

halucinaiile funcionale definesc fenomene psihopatologice prin care

percepia unor excitani obiectivi determin apariia unor percepii false, de tip
halucinator (le percepe atta timp ct persist excitatorul real)

imaginile eidetice se deosebesc de halucinoide prin faptul c ele reprezint

nite reproiectri n exterior ale

imaginilor unor obiecte, fiine care au o for

receptiv deosebit de vie, fiind legate de triri afective intense i apropiate de


prezent ca desfurare n timp
prin eidetism nelegem facultatea pe care o au unii subieci de a revedea,
reproiectnd n exterior un obiect/o fotografie care le-a fost expus numai cteva clipe;
sunt considerate fiziologice la copil

halucinoidele sunt fenomene psihopatologice cu aspect halucinator, situate

ntre reprezentrile vii i halucinaiile vagi, care nu izbutesc s conving deplin


bolnavul asupra existenei lor reale; sunt forme prehalucinatorii care se ntlnesc n
perioadele de dezvoltare /dispariie a halucinaiilor

halucinozele sunt definite (n special de autorii francezi : M. CLAUDE, H. EY,

J. DELAY)

ca halucinaii a cror semnificaie patologic este recunoscut de

bolnav, care adopt o atitudine critic fa de ele i ncearc s le verifice autenticitatea;


apar mai ales n : leziuni ale diferitelor segmente ale analizatorilor; halucinoza
peduncular (descris de LHERMITTE i van BOGAERT) succesiunea unor imagini
(oameni sau animale) unice/ multiple, mobile, colorate, de obicei n relief; apar mai ales
vesperal (dureaza min, ore, 1-2 zile) i evolueaz paroxistic; leziuni de TC, stri toxice
(alcool, barbiturice), stri infecioase (encefalit epidemic), ASC ; poate avea i o alt
semnificaie dup WERNICKE se aplic la toate cazurile n care este vorba de psihoze
delirant-halucinatorii, aflate n afara unor episoade de tulburare a contienei
halucinoza acut Wernicke, halucinoza cronic Korsakov

halucinatiile propriu-zise / psihosenzoriale - corespund integral definiiei

perceptie fata obiect la care se adauga caracterul de obiectualitate (referirea


constant la un obiect din afar) i senzorialitate dei, spre deosebire de iluzii,

excitantul periferic lipsete n momentul formrii imaginii, fa de care pacientul


nu are atitudine critic, nerecunoscndu-i coninutul patologic

caracteristicile halucinaiilor psihosenzoriale :


o proiecia spaial : fenomenele halucinatorii sunt situate de bolnav n/dincolo
de spaiul perceptiv
o perceperea lor prin modaliti senzoriale obinuite (extero-, intero-,
proprioceptive ) i pe cile senzoriale normale (auditive, vizuale, gustative,
olfactive, etc.)
o grad variabil de intensitate : discret sau intens, generatoare de anxietate
o claritate diferit
o complexitate variabil
o durata : intermitente sau continue
o rezonana afectiv : iniial anxiogene, apoi fr participare afectiv
deosebit din partea pacientului
o convingerea personal asupra faptului c percepia este obiectiv i care
determin subiectul s se comporte ca i cum

tipuri de halucinaii psihosenzoriale:

o halucinaii exteroceptive : auditive, vizuale, olfactive, gustative, tactile,


haptice
o halucinaii interoceptive : viscerale
o halucinaii proprioceptive : kinestezice / motorii

halucinaiile auditive se situeaz pe primul loc la adult (spre

deosebire de copil la care pe primul loc sunt cele vizuale); reprezint ntotdeauna o
urgen psihiatric
ca i complexitate sunt :1) elementare acoasme, foneme percepute ca fonete /
pocnete / bubuituri nespecifice / iuituri ; 2) comune cnd bolnavul le identific cu
anumite sunete bine definite pe care le raporteaz la un anumit fenomen / obiect ;
3) verbale / complexe situaie n care bolnavul percepe cuvinte, fraze, voci pe care le
aude i le nelege sau le aude distinct fr s le poata nelege verbigeraie
halucinatorie ;

ca i timp ele pot fi episodice i aproape continue (care mpiedica bolnavul s se


odihneasc, dar pot s dispar cnd vorbete sau este intens preocupat de ambient) ;
10

ca i rsunet afectiv sunt favorabile i defavorabile; uneori prin coninutul lor pot
determina acte de agresiune (auto- sau hetero-);

apar n :

puseuri depresive de intensitate psihotic, schizofrenie (cu vorbire la

persoana a doua specific), aura epileptic, parafrenie, boli nonpsihiatrice ca : otite,


mastoidite, surditate, boli neurologice ( leziuni ci de conducere, leziuni lob temporal),
stri confuzionale n special onirice, deliruri toxice i infecioase psihoze halucinatorii
alcoolice (cu vorbire la persoana a treia specific)

halucinaiile vizuale sunt percepii vizuale ale unor

obiecte/fiine/imagini inexistente n acel moment n realitate; mai puin frecvente la adult


decit la copil, ele sunt trite cu intens dramatism i au, n general, caracter terifiant;
mono- sau policromatice, pot fi percepute cu unul/ambii ochi, dup cum pot ocupa
cmpul hemianopsic sau al unui scotom (scotomul pozitiv descris de MOREL);
ca i dimensiuni pot fi obinuite, macroscopice / gulliveriene, microscopice /
liliputane ;

ca i proiecie spaial pot fi : ntr-un singur plan, n relief, n perspectiv, n cmp


vizual normal sau dincolo de posibilitile percepiei vizuale normale extracampiene ;

sub aspectul claritii pot fi : distincte, estompate, vagi, singulare n manifestarea lor
sau combinndu-se, interferndu-se ori suprapunndu-se percepiilor normale ;
ca i complexitate pot fi : 1) elementare fosfene, fotopsii percepute ca puncte
luminoase, scntei, linii, etc ; 2) complexe percepute ca figuri i obiecte informe
fantasmoscopii sau obiecte/fiine bine definite figurate ; 3) scenice care, la rndul
lor, pot fi statice panoramice sau n micare cinematografice antrenate ntr-o
micare caleidoscopic, realiznd scene de vis/onirice ;
apar n : la oamenii normali (hipnagogice, hipnapompice), stri de surmenaj intens
(scurte, cu caracter hipnagogic), neurastenie (dei elementare, au caracter anxiogen /
terifiant), afeciuni oftalmologice, afeciuni neurologice, sdr Ch. Bonnet (ntlnit n
glaucom, cataracte, dezlipire de retin, leziuni chiasm/nerv optic apar ca forme
geometrice simple/figurate i de obicei viu

colorate),

stri

infecioase
11

grave,

sdr confuzionale toxice, delir alcoolic acut

- delirium tremens (mai ales animale n

miniatur = zoopsii), psihoze mai ales schizofrenie paranoid i parafrenie

halucinaiile

autoscopice (heautoscopice,

speculare,

deutoscopice) realizeaz imaginea dubl prin care subiectul i percepe vizual


propriul corp, pri din corp sau unele organe (de regul proiectate n afara sa)

halucinaiile olfactive i gustative prezentate mpreun

datorita nrudirii embriologice i filogenetice a celor 2 analizatori ct i datorit faptului c,


n general, substanele sapide sunt n acelai timp i odorifice, ct i datorit strnselor
legturi cu viaa afectiv-instinctual; reprezint mai mult de jumtate din totalul
halucinaiilor;

se ntlnesc n: crizele uncinate din epilepsia Jackson (coexist cu

halucinaii vizuale, stri de deja vu, pe fondul unei stri afective particulare), tumori i
leziuni ale lobului temporal (care intereseaz rinencefalul i uncusul hipocampului), stri
delirante cu coninut persecutoriu, sau delirium tremens, stri confuzionale/onirice de
diverse etiologii, nevroze obsesive, fobice, isterice, psihoze afective, psihozele de
involuie al cror substrat organic l confirm ntotdeauna

halucinaiile tactile constau n impresia de atingere a pielii

(senzaie de arsur, neptur, curent electric, rece/fierbinte, etc.), sunt percepute


continuu sub forma de reea intoxicaie cu cloral , sau discontinuu, punctiform n
intoxicaia cu cocaina; le percepe la suprafa epidermice, sau mai profund
hipodermice, cnd dau impresia unor micari de reptaie sau a unor insecte ce merg pe
sub piele parazitoze halucinatorii; sunt frecvent ntlnite n strile toxice (alcoolice),
unde

evolueaz

concomitent

cu

halucinaiile

vizuale,

intoxicaii

cu

substante

psihodisleptice, psihoze de inholuie sdr EKBOM sau delirul cu ectoparazii

halucinaiile interoceptive / viscerale pacientul triete

senzaia existenei unor fiine n corp sau a schimbrii poziiei unor organe, a
obstrurii sau perforrii lor; alteori manifest convingerea atrofierii, dispariiei unor
organe sau, mai rar, a transformrii organismului lor n animale culminnd cu
fenomenul de posesiune zoopatic = trirea halucinatorie de metamorfozare ntr-un
animal; se ntlnesc n schizofrenia paranoid cu fenomene de automatism mental;
tulburri hipocondriace delirante, psihozele de involuie
12

halucinaiile proprioceptive / motorii / kinestezice sunt

percepute ca impresii de micare sau de deplasare a unor segmente sau a corpului


n ntregime; de obicei, ca i cele viscerale sau haptice, apar cu caracter de exogenitate
i, ca atare, multe dintre ele sunt manifestri pseudohalucinatorii

halucinaiile psihice / pseudohalucinaiile sunt definite ca o exacerbare a

reprezentrilor (autoreprezentare aperceptiv) pn la intensitatea perceptual, care


apar spontan, incoercibil, fr proiecie spaial, cu un caracter de strin (de
exogenitate) i de impus din afar (automatism) imposibil de controlat voluntar; ele sunt
lipsite de obiectualitate i obiectivitate spaial, dar pacientul le confera obiectivitate
psihic ;

apercepia procesul psihic prin care se realizeaza utilizarea experientei


anterioare n perceperea fenomenelor i obiectelor reflectate n prezent
reprezentarea este realizat de imaginile obiectelor sau fenomenelor
percepute anterior sau produse de imaginaia noastr, pe baza prelucrrii mai multor
percepii anterioare
se ntlnesc n mod caracteristic n schizofrenii, parafrenii, stri confuzive de
natu toxic sau infecioas;
reprezint ntotdeauna un semn de gravitate, care confirm intensitatea
psihotic a tulburrii psihopatologice
se deosebesc de cele propriu-zise prin :
1. nu se confund n totalitate cu reprezentarea imaginilor unor obiecte i
fenomene reale; pacientii vorbesc adesea despre voci speciale, vedenii
stranii, despre nfiri psihice
2. nu se proiecteaz n afar, n lumea obiectelor i fenomenelor reale, ci se
petrec n minte, n cap, n interiorul corpului i ca atare nu sunt percepute pe
cile senzoriale obinuite
3. bolnavii sunt convini de realitatea existenei lor, dar spre deosebire de cei
cu halucinaii propriu-zise, afirm c vocile, vedeniile, micrile, senzaiile
lor penibile sunt rezultatul unor aciuni impuse care vin din afar, sunt
fcute sau provocate de cineva
13

pseudohalucinaiile auditive se manifest sub

forma unor sunete i voci interioare, auzite cu urechile minii; voci interioare, asemenea
unui ecou sau ca o sonorizare a gndirii, sonorizarea lecturii; bolnavul aude ceea ce
citete fr voce i crede ca o persoan strin pronun n capul lui cuvintele/frazele
lecturii; fenomenele de sonorizarea gndirii determin la bolnav convingerea c i alte
persoane i aud i-i descoper gndurile, i le ghicesc tranzitivism; aceste voci pe care le
percepe n interiorul capului sunt explicate de el ca fiind auzite cu urechile minii; n sdr
KANDINSKI-CLERAMBAULT bolnavii caut s-i explice aceste fenomene prin
mecanismul transmiterii gndurilor cu ajutorul sugestiei, telepatiei, undelor, radiaiilor
cosmice, etc.

pseudohalucinaiile vizuale apar fie ca imagini

izolate, fie ca scene panoramice; iar dup continut pot fi plcute, neplcute, terifiante,
insulttoare; ele apar n spaiul subiectiv al pacientului i, aa cum le caracterizeaz
KANDINSKI, bolnavii vd cu ochii interiori, cu ochii minii

pseudohalucinaiile gustative i olfactive nu

trebuie descrise separat de cele propriu-zise, dat fiind caracterele lor si dificultii de
difereniere

pseudohalucinaiile tactile apar sub forma

unor senzaii extrem de penibile

(electrizare a suprafeei ntregului corp,

cureni magnetici, iradiere, etc.) provocate de la distan; acestea sunt frecvent localizate
n sfera genital realiznd senzaii de orgasm, viol de la distan

pseudohalucinaiile interoceptive de existena

lor se leag noiunea de lips de libertate interioar, de stpnire interioar; n aceste


situaii bolnavii triesc senzaii corporale cu convingerea c sunt posedati de animale, de
spirite ptrunse n diferite organe, a cror prezen o simt prin aceea c ades acioneaz
dup cum le cere acest persoan strin
14

pseudohalucinaiile motorii se exprim clinic

n perceperea unor micri impuse; deseori aceste micri au caracter imaginar, bolnavul
avnd doar convingerea c le execut automat, fr ca ele s se produc n realitate; de
obicei ele mbrac aspectul veritabil al automatismului kinestezic bolnavul execut ntradevr o suit de micri impuse; n acest caz ele se pot manifesta ca halucinaii motorii
grafice cnd bolnavului i se pare c scrie sub o influien xenopatic, sau sub forma
halucinaiilor psihomotorii verbale care realizeaz aa zisul automatism verbal,
corespondent al automatismului ideativ interior, bolnavul avnd impresia c vorbete sub
o influien exterioar

AGNOZIILE
o

percepia mai poate fi tulburat printr-un defect de integrare gnozic (de


transformare a excitaiei n senzaie i a acesteia n imagine perceptiv), datorit
unor leziuni ale centrului de intergrare astfel nct bolnavul poate pierde
capacitatea de a recunoate imaginile i persoanele dup calitile lor
senzoriale, dei contiena i funciile senzoriale elemntare sunt pstrate

agnozia vizual / cecitatea psihic const n tulburri de recunoatere a


semnificaiei obiectelor, imaginilor i persoanelor, cu ajutorul analizatorului
vizual, dei vederea este intact i contiena clar; se ntlnete n unele
leziuni ale lobului occipital, mai ales cel stng

agnozia obiectelor animate / prosopagnozia numit i agnozia fizionomiei


sau cecitatea morfologic, const n nerecunoaterea persoanelor foarte
cunoscute sau a propriei imagini n oglind; aceste tulburri se ntlnesc cu
precdere n leziuni ale emisferei drepte

15

agnozia culorilor const n tulburarea clasificrii culorilor, nsoit de amnezia


numelui acestora; se ntlnete n leziuni ale emisferei stngi

agnozia simbolurilor grafice / cecitatea verbal const n imposibilitatea


nelegerii limbajului scris alexie, n imposibilitatea scrierii cuvintelor agrafie sau
n sesizarea doar a primelor cuvinte din fraza cu imposibilitatea de a continua
lectura dislexie; pierderea capacitii de a recunoate cifrele i semnele
aritmetice alexia cifrelor / acalculie; aceste tulburri se ntlnete n unele
leziuni parietale posterioare i occipitale

agnozia spaial const n tulburrile percepiei spaiale (deseori limitat la un


hemicmp) cu pierderea capacitii de apreciere a distanelor (pierderea percepiei
stereoscopice), de localizare a obiectelor i de comparare a mrimilor i formelor;
paralizia spaial a privirii o variant a agnoziei spaiale, care const n
imposibilitatea pacientului de a-i orienta voluntar privirea, n timp ce micarea GO
este normal

agnozia auditiv / surditate psihic const n incapacitatea de a identifica


sunete/zgomote/cuvinte surditate verbal, sau melodii amuzie, dei anumite
caliti ca intensitate, ritm, localizare pot fi uneori recunoscute; se ntlnete n
leziuni ale lobului parietal

agnozia tactila const in incapacitatea de a recunoate, prin explorare tactil,


forma i volumul obiectelor amorfognozie, sau a obiectelor nsei
astereognozie; se ntlnete n leziuni de lob parietal

agnozia schemei corporale sunt asociate cu leziuni ale emisferei minore i deci
cu hemiplegie stng

asomatognozia

reprezint

ignorarea/nerecunoaterea

unuia/mai

multor

segmente ale corpului sau a corpului n ntregime; hemisomatognozia/


somatoparafrenie const n negarea jumtii corpului, asociat de regul cu
idei delirante
o

anosodiaforia indiferena fa de propria boala


16

anosognozia nerecunoaterea bolii proprii

Memoria (i reprezentarea)

proces al orientrii retrospective, realizat prin ntiprire/fixare, pstrare/

conservare i evocare/reactualizare, memoria oglindete experiena anterioar i


constituie rezervorul gndirii i imaginaiei, suportul forei cognitive a insului

ntruct particip la reinerea i reactualizarea imaginilor senzoriale i a

coninuturilor ideative (avnd o manifestare predominant senzorial sau predominant


abstract), memoria asigur i exprim unitatea celor dou modaliti ale
cunoaterii senzorial i ideativ

se descriu n funcie de coninuturile mnestice, de pariciparea voinei, a gndirii,

respectiv de criteriul temporal :


-

memorie senzorial, motorie, afectiv i cognitiv

memoria involuntar i voluntar

memoria mecanic i logic

memoria imediat sau spontan care asigur reactualizarea datelor


ntr-un interval de cteva secunde/minute de la fixarea lor

17

memoria recent, de fixare sau de scurt durat care ndeplinete


acelai rol ntr-o perioad de ore sau zile

memoria strategic, de evocare sau de lung durat care asigur


continuitatea psihismului persoanei contiente i acumularea de experien
de la nceputul vieii pn n prezent

clasificare : 1) memoria imediat n care reproducerea/recunoaterea unui

material are loc ntr-un interval ce nu depeste 10 min de la prezentarea lui; 2) memoria
recent recunoaterea/reproducerea materialului are loc dup mai mult de 10 min de la
prezentarea lui; 3) memoria evenimentelor ndeprtate se refer la evenimente trite
de la nceputul vieii pn n perioada prezent

dei funcia mnezic ncepe s se manifeste n jurul vrstei de 6 luni, totui prima

copilrie (ante 3 ani) nu las amintiri

sub aspect clinic tulburrile de memorie pot fi sistematizate ca: dismnezii

cantitative n care se includ hipomneziile, hipermneziile i amneziile; dismnezii


calitative/paramnezii care cuprind tulburrile sintezei mnezice imediate (sentimentul
de straniu, falsele recunoateri) i tulburrile rememorrii trecutului (confabulaie,
ecmnezie, anecforie)
DISMNEZII CANTITATIVE

hipomnezia semnific scderea de diferite grade a forei mnezice; sunt

frecvent ntlnite n viaa cotidian

hipomnezii fiziologice stri de surmenaj, stri de oboseal, deficit motivaional,


datorit unui deficit prosexic,

stri de dezvoltare insuficient a funciilor cognitive hipomnezii patologice


oligofrenii, stri de involuie, stri nevrotice, neurastenie, debutul demenelor,
tulburri psihice posttraumatice

anecforia form particular de hipomnezie, n care subiectul reproduce cu

ajutorul anturajului evenimente care preau uitate; apare n stri de solicitare psihic
sau oboseal

lapsusul dificultate pasager de reproducere, posibil n stri de solicitare

psihic sau oboseal


18

hipermnezia se caracterizeaz prin exagerarea evocrilor care apar

multiple, tumultoase i mai ales involuntar, ndeprtnd subiectul de preocuprile


principale, impuse de conjunctura prezent; presupun fixri i reproduceri sau evocri
calitativ i cantitativ superioare, involuntare i exist i la oamenii normali, legate de
momente cu coninut afectiv intens pozitiv/ negativ (bucurii mari, reuite sau evenimente
anxiogene) sau n prezena unor motivaii puternice, totui ea se ntlnete de obicei n
afeciunile psihice caracterizate prin ngustarea marcat a cmpului preocuprilor
paranoia, oligofrenii hidrocefali (idioii savani), personaliti psihopatice de tip paranoic,
obsesiv-compulsiv, evitant i dependent; n nevroza obsesivo-fobic i cea isteric
( memoria hiperestezic ), delirurile interpretative i pasionale, n toxicomanii, n aura
sau echivalenele epileptice, sau n alte stri ca: stri febrile, narcoza cu eter / cloroform /
barbiturice, ocurile cu insulin, strile hipnotice

mentism situaie n cursul creia subiectul devine un veritabil spectator la

desfurarea incoercibil i tumultoas a ideilor i amintirilor sale; aceti bolnavi


sunt incapabili de a rememora, deoarece orice efort prosexic este mpiedicat de
derularea caleidoscopic a unor imagini pe ecranul contienei; poate fi expresia unor
stri de oboseal i surmenaj i n acest caz este trit penibil, constituind uneori cauza
insomniilor de adormire; Chaslin a descris mentismul hipermnezic exogen xenopatic
din sdr de automatism mental, ca expresie a ideilor delirante de influien i a
fenomenelor pseudohalucinatorii; mai exist i n: intoxicaii cu alcool, cofeina, preparate
psihotrope; debutul psihozelor schizofrenice

viziunea retrospectiv forma suprem/extrem de hipermnezie, n care

subiectul retriete principalele evenimente ale vieii, n care fora

evocrilor

atinge maximum, trit de bolnavi n timpul unor: stri confuzionale, psihogene,


paroxisme anxioase, stri halucinatorii, crize de epilepsie temporal, situaii de pericol
existenial iminent persoanele respective au impresia c i revd i retriesc n
cteva momente ntreaga via

19

amnezia n sens strict semnific pierderea total a capacitii mnezice,

prbuirea

forei

existeniale

care

mnezice;
oblig

imposibilitatea

subiectul

la

fixrii

soluii

evocrii

improvizate;

experientelor
Ranschburg

le

sistematizeaz dupa cele 2 direcii de destructurare mnezice, lund ca punct de referin


debutul bolii: amnezii de fixare / anterograde i amnezii de evocare / retrograde; dar
mai exist i : amnezii antero-retrograde / progresive, amnezii lacunare, amnezii
selective / tematice

amneziile anterograde / de fixare se refer la evenimentele trite dup

debutul bolii (sau factor/eveniment perturbator al psihismului) i survin mai ales ca


o consecin a scderii capacitii de fixare a imaginilor i evenimentelor noi, n
timp ce amintirile fixate anterior rmn relativ bine conservate i pot fi nc redate; se
ntlnesc n: stri confuzive, sdr Korsakov de etiologie alcoolic, infecioas sau
traumatic, presbiofrenie, psihoza maniaco-depresiv, stri reactive, stri nevrotice,
reacii psihogene

amneziile retrograde / de evocare tulburarea de memorie se ntinde

progresiv spre trecut, n sens retrograd, dinaintea nceputului bolii pn n


copilrie; se ntlnesc n: stri de involuie/demene, afazia Wernicke, psihoza Korsakov,
tulburri psihice posttraumatice;
Legea regresiunii memoriei a lui Th. Ribot distrucia mnezic merge
progresiv de la complex la simplu, de la inconstant la constant, de la neobinuit la
automatizat; nti dispar evenimentele recente, apoi fondul mai vechi, mai trziu afectele,
i ultimele obinuintele simple i profund nrdcinate.

amnezia lacunar cnd exista o lacun n evocarea trecutului; reprezint un

hiatus/gol mnezic temporar n viaa insului, apare prin deficitul procesului de fixare,
constatabil de obicei n strile grave de modificare a luciditii contienei; se ntlnete
de obicei n: stri confuzionale de orice etiologie, TCC, echivalenele epileptice, stri
crepusculare, stri de beie patologic sau de beie profund

amnezia tardiv / ntrziat este legat de o tulburare de contien, dar spre

deosebire de cea lacunar, lacuna mnezic asupra perioadei confuzionale nu se


instaleaz imediat dup aceasta (moment despre care bolnavul i mai poate aminti
20

nc), ci treptat i numai dup o anumit perioad; se descrie n : epilepsie, stri


confuzionale

amnezia electiv / tematic se terg pasaje care se refer la anumite

evenimente sau persoane, se consider c amintirile au fost bine constituite i fixate,


dar rememorarea lor voluntar devine imposibil ntruct trirea lor a fost nsoit de o
stare afectiv-negativ; aceste amintiri nu sunt distruse, putnd fi contientizate prin
evocare involuntare i prin mijoace de investigaie psihologic; sunt ntotdeauna
reversibile i psihogene, fiind legate de triri afective intense sau de situaii particulare

DISMNEZII

CALITATIVE numite i paramnezii sunt amintiri deformate, false,

neconcordante cu realitatea fie sub aspectul desfurarii lor cronologice, fie sub
aspectul lipsei de legatur cu realitatea obiectiv trita n trecut /prezent.
Tulburrile sintezei mnezice imediate / iluziile de memorie se mpart n:
criptomnezia, falsa recunoatere/identificare i iluzia de nerecunoatere/nonrecunoastere, iluzia sosiilor, paramneziile de reduplicare

criptomnezia const n nerecunoaterea ca fiind strin, a unui material

literar, artistic, muzical sau tiinific, pe care bolnavul l-a citit sau auzit n realitate,
dar pe care, n mod iluzoriu, l considera ca fiind al lui; ar putea fi socotit ca expresie
a scderii forei discriminatorii ntre evenimentele personale i cele strine, ntre
evenimentele trite i cele auzite, citite sau petrecute n vis; trebuie deosebit de plagiat
i comparat cu fenomenul opus denumit nstrinarea amintirilor ; se ntlnete
n:schizofrenie, deliruri sistematizate/pshizozele cronice delirante (paranoia, parafrenia),
demene traumatice senile, ASC ; n tulburri isterice i la personaliti isterice

21

nstrinarea amintirilor situaie invers criptomneziei, n care bolnavul

consider evenimentele trite ca fiind doar citite, auzite sau vazute

falsa identificare / recunoatere este o variant a criptomneziei, descris de

Wigan sub numele de dubl contiin; const n recunoaterea a ceea ce de fapt


bonavul nu cunoate, este o iluzie / halucinaie a prezentului rod al jocului dintre
tercut i prezent, dintre percepie i reprezentare; este probabil starea premergtoare
a fenomenelor de deja vu, deja connu, deja eprouve; apare n: stri de surmenaj,
episoade maniacale de diferite etiologii, schizofrenii, psihoze cronice delirante, psihoza
Korsakov

iluzia de nerecunoatere / non-recunoatere opusul falsei identificari i mai

rar ca aceasta; bolnavul crede c recunoate persoane pe care nu le-a cunoscut i


nu este sigur c recunoate persoane pe care le-a cunoscut ; induce impresii de
genul jamais vu, jamais connu, jamais eprouve; apare n : tulburri isterice i obsesivofobice; la personaliti patologice

paramneziile de reduplicare Pick se caracterizeaz prin dedublarea perpetu

a obiectelor i situaiilor trite; nu se realizeaz o continuitate ntre amintire i trirea


actual, adic impresiile actuale nu sunt confruntate cu amintirile; identificarea unei
persoane sau situaii noi cu o alt persoan sau situaie ntlnit anterior; se
ntlnete rar, n demenele presenile

iluzia sosiilor variant de fals non-recunoatere n care subiectul consider

sosie o persoan pe care o cunoate cu siguran; apare n: stri confuzive, episoade


maniacale, schizofrenii, psihoze cronice delirante
Tulburrile rememorrii trecutului / allomneziile sunt falsificri mnezice
retrospective sau reproduceri ale unor evenimente reale din trecut, pe care
bolnavul le situeaz n mod fals n prezentul trit; n aceast grup se deosebesc :
pseudoreminiscenele, confabulaiile, ecmnezia i anecforia

pseudoreminiscenele constau n reproducerea unor evenimente reale din

trecutul bolnavului, pe care acesta le triete ca evenimente prezente; amestec


22

frnturi ale evenimentelor din trecut cu ceea ce triete n prezent, iluzia de memorie
constnd n nerecunoaterea timpului i spaiului n care s-a produs aciunea respectiv;
apar n psihoza Korsakov, demene

confabulaiile Pick sau halucinaiile de memorie tulburri mixte de memorie,

gndire, intelect i imaginaie care se manifest prin reproducerea unor evenimente


imaginare (pe care bolnavul nu le-a trit) el fabulnd asupra trecutului cu
convingerea c l evoc, bolnavul este n afara adevrului, dar i a falsului, fabulaia se
situeaz ntre minciun i adevr, ntruct bolnavul, dei este convins c este sincer,
ignor adevrul (fabulaia fiind sora incontient a minciunii); exist, n funcie de starea
contiinei i de nivelul de dezvoltare sau nedezvoltare cognitiv, confabulaii mnestice,
de perplexitate, de jen, fantastice i onirice; apar n: stri confuzive de etiologie variat,
psihoza Korsakov, oligofrenii, demene, episod maniacal (confabulaii ludice)

ecmnezia reprezint o tulburare mai global de memorie, caracterizat prin

aceea c pacientul confund trecutul cu prezentul, este vorba de ntoarcerea


ntregii

personaliti

la

perioade

demult

trite

de

bolnavi;

opus

pseudoreminiscenelor; se ntlnete mai ales n demena senil (n cadrul aa-zisului


delir senil), demena ASC, isterie

anecforia este o tulburare mai uoar a memoriei care poate fi ntlnit n strile

de surmenaj, ct i n unele forme i stri predemeniale i demeniale, const n


posibilitatea reproducerii unor amintiri pe care pacientul le credea uitate, mai ales
dac se sugereaz / reamintete pacientului unul sau mai multe elemente ale acelor
evenimente

23

Imaginaia

fiind susinut de gndire (al crei element esenial este) i avnd originea n

reprezentri, imaginaia poate fi considerat ca un proces psihic de prelucrare,


transformare i sintetizare a reprezentrilor i ideilor, n scopul furirii unor imagini
i idei pornind de la obiecte, fenomene i experiente reale sau inexistente

n forma ei neintenional i pasiv care cuprinde visul i reveria imaginaia

are strnse legturi cu psihopatologia, ntruct aceste producii ale ei constituie


elementele principale de care se ocup studiul psihopatologic; ntr-adevr, toate
tendinele insului, toate aspiraiile i dorintele, gndurile intime i pasiunile nepermise,
precum i temerile sale, vin s se manifeste prin acest satisfacie halucinatorie, care
este visul

n forma ei intenional i activ, imaginaia se prezint ca :

24

1.

imaginaia reproductiv n care este vorba de o asociere a elementelor


verbal-imaginative cu imagini care vin din experiena proprie, cum se
ntmpl n lectur

2.

visul de perspectiv n care este vorba de proiectarea mental a


dorinelor, aspiraiilor i planurilor de via

3.

imaginaia creatoare condiia sine qua non a nelegerii oricrui act de


creaie, prin care este anticipat imaginativ ideea sau chiar planul viitoarei
aciuni

procedeele prin care opereaza imaginaia sau modurile de realizare a noilor

imagini pot fi difereniate dup gradul de complexitate n:


1.

aglutinarea const n fuzionarea / mbinarea a dou sau mai multe imagini


ce reprezint obiecte, fiine, sau pri ale acestora

2.

combinarea const n situarea unei imagini ntr-un context neobinuit,


realizndu-se astefel noi relaii ntre imagini i elementele ambianei

3.

amplificarea / exagerarea sau diminuarea anumitor nsuiri ale imaginilor


unor obiecte sau fiine, n scopul realizrii unor efecte de contrast

4.

tipizarea reprezint modalitatea de exprimare a esenei unor relaii


rezultate din generalizarea trsturilor caracteristice i eseniale ale
imaginilor unor grupe de obiecte, care apoi sunt individualizate n grupe de
obiecte

5.

schematizarea const n reprezentarea prilor eseniale ale unor tipuri de


obiecte

6.

simbolizarea const n exprimarea unei idei printr-o imagine dedus i


caracteristic unui domeniu de obicei ndeprtat de expresia direct i uor
inteligibil a ideii respective

psihopatologia imaginaiei este strns legat de psihopatologia gndirii;

astfel nct

imaginaia este scazut n toate strile de nedezvoltare cognitiv

(oligofrenii), constatndu-se chiar un anumit raport ntre nedezvoltarea imaginaiei i


insuficiena cognitiv; de asemenea, insuficiena imaginaiei urmeaz ndeaproape
deteriorarea cognitiv, aa cum se ntmpl n demene; n epilepsie prin adezivitate,
vscozitate i inclinaia analitic excesiv se observ uneori o limitare a imaginaiei; mai
diminueaz n strile de inhibiie: depresive, nevroze obsesionale, psihastenii, stri
25

confuzive (prin dezorganizare psihic pe care o determin, duc implicit la perturbarea i


diminuarea imaginaiei), psihosindroame organice

exaltarea morbid a imaginaiei creterea forei imaginative; se ntlnete

n: intoxicaiile uoare, strile de excitaie, delirurile cronice, schizofrenie paranoid,


episoadele maniacale

mitomania / pseudologia fantastic o form de exaltare imaginativ, este

considerat de autorii clasici ca form de manifestare a isteriei, delirurilor de imaginaie,


sdr Korsakov; actualmente este considerat un sindrom ntlnit n diverse stri, dar i un
aspect al unor personaliti caracterizate prin emotivitate, sugestibilitate i exaltare
imaginativ (isterice, narcisiste); se mai ntlnete n mod compensator la persoane cu un
comportament sexual aberant i n oligofreniile uoare;
Ca forme clinice se descriu: 1) mitomania vanitoas; 2) mitomania pervers;
3) mitomania malign.
Trebuie difereniat de minciun, arlatanie, confabulaii.
n cazul unor eecuri repetate, mitomanul care de fapt simte i acioneaza
naiv, ca un debutant perpetuu se retrage sau apeleaz la conduite parasuicidare
Indiferent de coninutul tematic, relatarea mitomanic se caracterizeaz prin :
a) organizarea romanesc a tririi care face ca aspectul formal al discursului
s nu fie adecvat i modelat coninutului su; interlocutorul sesizeaz irealitatea
coninutului
b) alibiul existenial se caracterizeaz prin aceea c, indiferent de forma
relatrii i chiar de coninutul ei, ideile merg univoc unidirecional spre supraestimarea
persoanei proprii; mitomanul i cldete imaginea de sine pe baza intuiiei, dorinelor i
ateptrilor auditoriului despre sine
c) suprasemnificarea se trece de la simpla exagerare pn la fabulaia cea
mai ampl, scopul principal fiind de a atrage atenia i interesul celorlali asupra sa
d) conduita de team datorit creia mitomanul consider c nu poate realiza
o legatur interpersonal dect prin intermediul fabulaiei; iar cnd acesta se realizeaz,
se dezvolt o stare de team legat de posibila descoperire a caracterului fabulator al
relatrii

26

simulaia are o sfer mult mai restrns dect mitomania, ea referindu-se doar

la falsificarea adevrului n privina strii de sntate; astfel pot fi simulate boli


organice (mai ales neurologice), sau psihice variate (n special stri de negativism i
stupoare, mutism sau oneiroidism halucinator, agitaie maniacal); la bolnavii isterici i
debilii mentali simulaia este accentuat, tenace i persistent

metasimulaia n care dup un episod psihotic acut, real (confuzie, depresie,

bufeu delirant) sau dup un accident, subiectul refcut, realiznd beneficii consecutiv
situaiei patologice, persevereaz n acuzele sale anterioare

suprasimulaia presupune o tulburare somatic/psihic preexistent pe

care bolnavul o amplific

disimularea const n ascunderea unor simptome psihice / somatice n scopul

sustragerii de la un tratament obligatoriu, obinerii unui beneficiu sau punerii n aplicare a


unei idei delirante sau tendine suicidare; n special n stri depresive;

Gndirea

este considerat un proces central al vieii psihice, o activitate cognitiv

complex, mijlocit i generalizat prin care se distinge esenialul de fenomenal, n


ordinea lucrurilor i ideilor, pe baza experienei i a prelucrrii informaiior

este cea mai organizat i complex funcie psihic prin intermediul creia se

realizeaz integrarea i prelucrarea informaiilor referitoare la lumea exterioar i


interioar a persoanei

n desfurarea sa, acest proces de construcie ideativ procedeaz prin aa-numitele

operaii ale gndirii prin care gndirea realizeaz ceea ce este specific i inedit
cunoaterea:
1. analiza este operaia de desfacere, de separare mental a obiectului /
fenomenului n prile sale componente, care deosebesc nsuirile sale i
delimitarea esenialului de neesenial
27

2. sinteza operaia opusa analizei, care realizeaz reunirea mental ntr-un


ansamblu

unitar/ntreg

nsuirilor

eseniale

particulare

ale

obiectelor/fenomenelor lumii nconjuratoare


3. comparaia operaia prin care se disting asemnarile i deosebirile dintre
obiectele/fenomenele analizate; att analiza ct i sinteza nu s-ar putea
desfura fr comparaie, comparaia situndu-se la baza gndirii
4. abstractizarea const n abstragerea / desprinderea unei laturi sau nsuiri a
fenomenului/obiectului, n timp ce n momentul respectiv se ignor/ se face
abstracie de celelalte
5. concretizarea operaia care concepe obiectul/fenomenul n toat varietatea
trsturilor sale caracteristice; ea se apropie de experiena senzorial i ne
furnizeaz exemple pentru ilustrarea generalului
6. generalizarea operaia opus, de ridicare de la reflectarea unui obiect /
fenomen la o categorie de obiecte/fenomene, pe baza elementelor comune
i eseniale
7. sistematizarea clasificarea i ierarhizarea obiectelor i fenomenelor pe baza
nsuirilor comune i eseniale

dup Galperin ar exista 5 etape n dezvoltarea aciunilor mentale :


1. familiarizarea cu tema este etapa orientativ a perceperii i nelegerii
aciunii respective n ansamblul ei; aici se desfoar: perceperea, nelegerea
aciunii, formarea reprezentrilor legate de aciunea respectiv, formarea
schemei iniiale de aciune
2. efectuarea aciunii materiale (care au loc ntre obiectele propriu-zise) sau
materializate (care se pot desfura n absena obiectului propriu-zis, numai
pe baza nsuirilor de ansamblu care definesc obiectul)
3. transformarea aciunilor externe n aciuni mentale se realizeaz prin
verbalizarea aspectelor de baz ale operaiei; este deci etapa de organizare pe
plan verbal a ordinii specifice a aciunii mentale
4. trecerea aciunii materiale pe planul limbajului vorbit
5. transformarea aciunii materiale n aciune mental

28

mecanismele formrii asociaiilor pot fi diferite, i anume:

prin contiguitate prin acest mecanism se realizeaz asocierea pe plan ideativ


ntre obiectele i fenomenele percepute sau reprezentate simultan sau succesiv,
acestea coexistnd n spaiu i timp

prin asemnare acest mecanism realizeaz pe plan ideativ asocierea ntre


fenomene i obiecte asemntoare ntre ele ca form dar care se deosebesc ca i
coninut; un tip de asociaie ntre cuvinte i idei este cel al asociaiilor dup
asonan (asocierea ntre cuvinte care seamn ca form omonime dar se
deosebesc n coninut) i rima

prin contrast se realizeaz asocierea ntre noiuni cu coninut opus: bine-ru,


lumin-ntuneric, alb-negru, etc.

prin cazualitate reprezint modalitatea de asociere prin care se realizeaz pe


plan ideativ legtura cauzal dintre fenomen i cauza sa; acestea sunt de fapt
asociaiile cele mai complexe

gndirea asociativ-logic se caracterizeaz prin predominana asociaiilor dup


coninut i cauzalitate, expresiile verbale servindu-se de calea cea mai scurt tre
elul expunerii

gndirea asociativ-mecanic este dominat de asociaii mecanice prin contiguitate,


asemnare, asonan, rim, localizare n timp i spaiu; n aceste cazuri expresia
verbal recurge la fraze lungi, ocolite, la noiuni concrete i de obicei ncrcate afectiv

nedezvoltarea gndirii constituie unul din aspectele semiologice ale oligofreniilor;


gravitatea acestei nedezvoltri servete drept criteriu n delimitarea celor 3 grade de
oligofrenie: idioenie, imbecilitate, debilitate

regresiunea gndirii reprezint una din componentele eseniale ale proceselor


demeniale

TULBURRILE DE RITM I COEREN ALE GNDIRII

29

accelerarea ritmului ideativ / fuga de idei se caracterizeaz prin aceea c

asociaiile se fac la ntmplare, dup aspecte superficiale (dup asonan, rim,


localizare n timp i spaiu sau dup contraste facile) tahipsihia, se nsoete de regul
de o labilitate marcat a ateniei i de exacerbarea evocrilor, bolnavii fcnd
nenumarate digresiuni i pierd adesea firul principal al ideilor n timpul conversaiei; n
formele cele mai severe datorit i digresiunilor apare fuga de idei, care atunci
cnd asociaiile i pierd total legatura devine extrem incoerena ideativ;
tulburrile corespunzatoare de limbaj sunt: tahifemia / logoreea, salata de cuvinte,
verbigeraia (repetarea stereotip a unor cuvinte, propoziii sau fraze neinteligibile); se
ntlnete n: sdr maniacale, strile de excitaie psihomotorie din schizofrenii, debutul
paraliziei generale progresive, strile de ebrietate, intoxicaii uoare cu nicotin, cofein,
cannabis, amfetamine, strile nevrotice, strile de oboseala marcat i surmenaj,

mentismul o form mai aparte de accelerare a ritmului ideativ, descris de

Chaslin, se caracterizeaz prin depnarea rapid, incoercibil a reprezentrilor i


ideilor; bolnavul are o atitudine critic, fac efort s-i stpneasca gndurile, dar de
obicei nu reuesc i n final asist pasiv; se observ n: strile de oboseal
pronunat, intoxicaiile uoare cu cofein, alcool, tutun, medicamente psihotrope i
psihodisleptice, schizofrenii, strile de intens trire afectiv

incoerena gndirii legturile dintre idei i pierd complet aspectul logic, se

desfoar la voia ntmplrii astfel c, de cele mai multe ori, exprimarea verbal a
ideilor devine lipsit de coninut i ininteligibil; se ntlnete n: schizofrenii,
demenele avansate, tulburrile de contien

salata de cuvinte forma extrem a incoerenei gndirii, care se caracterizeaz

prin aceea c bolnavul exprim o serie de cuvinte sub forma unui amestec lipsit total
de coninut logic i inteligibilitate

verbigeratie const n repetarea stereotip a acelorai propoziii, fraze sau

cuvinte, frecvent lipsite de orice neles

ncetinirea ritmului idetiv / lentoarea idetiv / bradilalia se traduce printr-o

exprimare lent, cu rspunsuri ntrziate (perioada de laten lung), cu voce de


intensitate scazut; se ntlnete n: afeciuni neurologice cu interesare extrapiramidal
30

ca boala Parkinson, parkinsonismul postencefalitic, encefalite, intoxicaii cu CO, stri de


obnubilare, melancolie, schizofrenie, oligofrenii, depresii, stri de surmenaj, demene,
psihosindroame posttraumatice

aceast lentoare ideativ, bolnavul o resimte prin dificultatea evocrilor, prin

slbirea forei reprezentative i imaginative, deci prin scderea cvasiglobal a funciilor


psihice (implicit i diminuarea funciei tonico-energetice afective) bradipsihism ;
se ntlnete n: strile de epuizare fizic i psihic, n perioadele de convalescen a
unor boli somatice, toxice, infecioase, etc.

vscozitatea psihic o form special de lentoare caracterizat prin

ncetinirea ritmului gndirii i ngreunarea asociaiilor ideative, este caracteristic


epilepsiei, strilor confuzive

fading mental accentuarea progresiv a lentorii gndirii, pn la oprirea

fluxului idetiv i verbal; se ntlnete n: schizofrenii, depresii

baraj ideativ ritmul idetiv nceteaz brusc cteva secunde, dup care cursul

gndirii poate fi reluat pe aceeai tem sau pe alta; se exprim clinic prin oprirea
brusc a exteriorizrii verbale; se ntlnete n: schizofrenii (semn patognomonic i
poate fi explicat prin apariia unei halucinaii, prin intervenia unor fore xenopatice, sau
poate rmne incomprehensibil ca majoritatea simptomelor acestei boli), tulburri i
personaliti isterice

srcirea ideativ indus de incetinirea ritmului ideativ, se caracterizeaz prin

scderea productivitii ideilor; ideile sunt tot mai concentrice, cu un sistem de


referin tot mai redus, cu un coninut tot mai restrns, deseori monotematice; se
ntlnete n: stri de surmenaj, tulburri ale contienei, stri depresive, schizofrenii

anideaia / dispariia fluxului ideativ trebuie deosebit de barajul ideativ, dei

descris n stri de idioie sau demen (sub forma deambulaiei anideice) sau n
epilepsie (sub forma automatismului anideic), nu este sigur dect n strile
31

comatoase, ntruct n celelalte cazuri se presupune ca ar exista totui idei rmase


necunoscute anturajului

perseverarea inerie ideatorie cu aderent la o idee ce trebuia nlocuit

ruminatia mentala perseverare monotematic de durat, obositoare i

anxiogen; se ntlnete n: neurastenie, nevroze obsesive, personaliti obsesivcompulsive

TULBURRILE DE CONINUT ALE GNDIRII

sunt tulburri predominat calitative / perturbrile asociaiilor ideative

asociaiile superficiale au caracter mecanic i o desfurare semiautomat;

se ntlnesc n: episoade maiacale, schizofrenii, oligofrenii, demente

asociaiile circumstaniale au caracter formal i ignor coninutul gndirii;

se ntlnesc n: epilepsie, demene, schizofrenii

asociaiile polarizate reunesc coninutul gndirii n jurul unei teme

dominante; se ntlnesc n: nevrozele obsesive i fobice, psihozele cronice delirante

32

asociaiile bizare apar brusc, fr legatur cu contextul i determin

fragmentarea gndirii; se ntlnesc n: schizofrenii, isterie

incoerena ideativ pierderea legturii dintre noiuni, propoziii i fraze, a

cror succesiune devine ntmpltoare; se ntlnete n: stri confuzive, episoade


maniacale, schizofrenii, demene

raioanamentul morbid detaarea coninutului gndirii de concret prin

dezvoltarea unor judeci i raionamente extrem de minuioase i riguroase, care


sunt ns n mod paradoxal lipsite de importan; se ntlnete n:

nevrozele

obsesive i fobice, debutul psihozelor schizofrenice i cronice delirante

autismul gndire rupt de realitatea obiectiv i concentrat spre lumea

intern subiectiv, nsoit de rigiditate i decolorare afectiv; se ntlnete n:


schizofrenii ca semn patognomonic

ideea dominant idee detaata de context, care se impune n mod tranzitor

gndirii i poate fi legat de anumite particulariti ale personalitii subiectului; apar n


condiii normale n cadrul unor preocupri concrete sau n mod reactiv dup psihotraume,
fiind favorizate de oboseala i consumul de alcool

ideea prevalent se caracterizeaz doar prin poziia ei dominant n cmpul

contiinei, prin neconcordana i semnificaia aberant i prin faptul c ea


orienteaz i difereniaz cursul gndirii; n plus celelalte idei, adiacente i
concomitente, n loc s i se opun, s o contrazic, graviteaz n jurul ei, se articuleaz
cu ea nlnuindu-se catenar, sprijinind-o i argumentnd-o; spre deosebire de ideea
dominant i cea obsesiv nu este perceput ca strina ci fiind n concordan cu
coninuturile psihismului, subiectul ncercnd s o argumenteze n cele mai diverse
moduri, prin interpretarea greit a realitii de care totui nc nu se detaeaz;
caracteristici :
1.

neconcordana cu realitatea (de care nu s-a detaat nc)

2.

locul prevalent n psihismul insului

3.

concordana cu sistemul ideativ al insului (care nu-i poate recunoate astfel

caracterul patologic)
33

4.

sprijinul ideilor adiacente

5.

tendina la dezvoltare i nglobare a evenimentelor i persoanelor din jur

6.

potenialitatea psihopatologic delirant

7.

ntlnit n : stri reactive de intensitate psihotic, stri postonirice / stri

postconfuzionale onirice din toxicomanii, epilepsie, alcoolism, psihoza maniacodepresiv, toate strile predelirante / prepsihotice

ideea obsedant / anancast cnd ideea izbucnete, irumpe, asediaz

gndirea i se impune contiinei, dei este n dezacord cu acesta; strina i


contradictorie situaiei i personalitii insului, acesta i recunoate caracterul
parazitar / patologic, lupta pentru a o nltura, fr a izbuti de cele mai multe ori s
o nving; induce triri anxioase, penibile; obsesia se poate prezenta clinic sub forma
unei idei obsesii ideative, a unor amintiri i reprezentri obsesive, sub forma unei fobii
obsesii fobice, sau tendine impulsive obsesii impulsive; toate aceste idei se ntlnesc
n: nevroza / psihastenia obsesivo-fobic, psihopatia psihastenic, debutul / regresiunea
psihozelor, depresiile la virstnici, debutul schizofreniei sau cu intensitate mai mic n stri
de surmenaj i astenii

obsesiile ideative realizeaz o intoxicaie prin idee; n acest situaie,

subiectul, ntr-un continuu dubiu asupra aciunilor sale, ntr-o perpetu pendulare asupra
eventualitii posibile, se ntreb, analizeaz, revine; majoritatea ideilor au caracter bizar,
ele fiind imediat i spontan urmate de altele opuse

ndoielile i scrupulele obsesive verificri repetate ale unor acte sau

coninuturi ideative datorit hipercontientizrii posibilitii de a grei

amintirile obsedante se exprima clinic prin perseverarea penibil a

rememorrii unor evenimente cu coninut neplcut, jenant sau n orice caz dificile

reprezentrile obsesive apariia unor idei care contrazic realitatea i

determin reprezentarea senzorial-plastic, reprezentare care ia uneori chiar aspectul


unei reproiecii eidetice
34

ruminaiile obsesive preocupri abstracte, nerezolvabile, extrem de

chinuitoare pe teme precum: de ce i dac exista D-zeu, via extraterestr, suflet,


nemurire

ideile de contrast contrazic sistemul etic, valorile i sentimentele

subiectului

obsesiile fobice constau n teama fa de anumite evenimente, lucruri,

fiine, aciuni sau situaii, team nejustificat (i apreciat de bolnav n mod critic),
dar pe care pacientul nu o poate alunga, dei evit situaia respectiv; de regul
apar pe fondul unei anxieti difuze ca o team de ceva nedeterminat; legat de obsesie
prin tensiunea afectiv pe care o genereaz i prin caracterul ei invadant (n privina
cruia opoziia insului rmne ineficient), fobia semnific starea de fric, cu obiect bine
precizat (n opoziie cu anxietatea care constituie starea de team lipsit de obiect)

obsesiile impulsive cunosc aceeai procesualitate obsesiv,

ndemnnd bolnavul la acte particulare, lipsite de raiune, inacceptabile sau


ridicole; ntruct manifestarea liber a acestor impulsuri ar avea consecine negative
pentru cel n cauz, acesta opunndu-li-se, se ncarc emoional, cuprins de team i
panic; teama de a nu da curs tendinei impulsive, de a nu comite actul impulsiv,
spre care este impins, se numeste compulsiune / intenii de act obsesive

ritualurile o alt form de aciuni obsesive, care constau din aciuni

care se succed ntr-o anumit ordine, ntotdeauna pe fondul unei anxieti marcate,
anxietate care se atenueaz numai dac bolnavul ndeplinete suita respectiv de
aciuni; apare n: strile de surmenaj, nevrozele obsesive i fobice, personaliti anxiosevitante, dependente i obsesiv-compulsive

35

ideile delirante judecile i raionamentele care reflect n mod

eronat realitatea i modific n sensul lor patologic concepia despre lume i


comportamentul bolnavului; coninutul gndirii aberante, ideile i temele delirante par a
depinde de mediul n care s-a dezvoltat i trieste pacientul, de preocuprile lui
individuale i sociale din perioada respectiv, de nivelul su socio-cultural, de electivitile
i stadiul de dezvoltare al psihismului propriu; sunt ego-sintone subiectul fiind incapabil
s sesizeze coninutul sau efectele lor patologice i s adopte o atitudine critic, fapt care
le face impenetrabile la contraargumente; spre deosebire de o eroare de judecat au
urmtoarele particulariti :
1.

este o judecat eronat care stpnete, domin contiina bolnavului i-i


modific n sens patologic comportamentul

2.

este de obicei impenetrabil la contraargumente i inabordabil prin


confruntare, n ciuda contradiciilor evidente cu realitatea

3.

este incompatibil cu existena atitudinii critice, bolnavul fiind lipsit de


capacitatea de a-i sesiza n mod contient esena patologic

n funcie de modalitile de debut i cele evolutive pot exista :

1.

idei delirante aparent verosimile i inteligibile cu punct de plecare n realitatea

trit de subiect
2.

idei delirante absurde, fantastice

3.

idei delirante sistematizate i nesistematizate

dup coninutul tematic se clasific n: expansive, micromanice i mixte

ideile delirante expansive / macromanice se ntlnesc n episoadele

maniacale de diverse etiologii, paralizia generala progresiv (PGP), schizofrenia


paranoid, paranoia, parafrenii ; i sunt:
1) idei delirante de mrire i bogie (grandoare) au ca repere majore mrirea (n
sensul hipervalorizrii calitilor personale) sau averea (n sensul exagerrii
posesiunilor personale)
2) idei delirante de invenie corespunztoare convingerii delirante asupra
paternitii i prioritii absolute personale aferent unor invenii de importan
crucial pentru destinul omenirii
3) idei delirante de reform constau n elaborarea unor planuri deosebite care
vizeaz binele omenirii, a unor sisteme politice sau filozofice cu particulariti de
unicat
36

4) idei delirante de filiaie reprezint convingerea subiectului asupra descendenei


din familii sau persoane cu un statut economic, social, politic sau cultural de prim
rang
5) idei delirante erotomanice constau n convingerea delirant a subiectului
asupra faptului c este iubit de o persoan cu o poziie socio-economic sau cu
aptitudini deosebite i net superioare lui; asociaz o stare de exaltare i polarizare
afectiv, care determin un comportament exclusivist ce oscileaz ntre pasivitatea
admirativ i atitudini expectative, respectiv aciuni i reacii razbuntoare i ostile
6) idei delirante mistice / religioase caracterizate prin convingerea absolut a
subiectului asupra faptului c datorit calitilor sale spirituale este purttorul unui
mesaj divin, transcedental, conform cruia trebuie s instaureze pacea i armonia
universal i s duc la bun sfrit misiuni de ordin religios

ideile delirante depresive / micromanice se ntnesc n depresii

psihotice, depresii involutive, schizofrenii, paranoia, parafrenii, demene, stri confuzive


de natur toxic sau infecioas; i sunt:
1) idei delirante depresive constau n preocupri incorigibile de autodevalorizare
avnd ca subiect starea psihic, cea somatic i funcionarea n roluri
2) idei delirante de revendicare sunt expresia convingerii de nezdruncinat asupra
faptului c subiectul a fost nedreptit sau frustrat n diverse situaii sau roluri,
induc un comportament activ de reabilitare i de obinere a beneficiilor materiale
sau morale care presupune reclamaii, procese sau aciuni violente i criminale
3) idei delirante de persecuie se refer la convingerea delirant a subiectului
asupra faptului c este urmrit, comentat n aciunile sale, fiind victima unui
potenial complot pe care ntr-o prim faz ncearc s-l evite, dar ulterior poate
recurge la plngeri, reclamaii, acuzaii, aciuni ostile i chiar antisociale
4) idei delirante de gelozie

37

5) idei delirante de relaie se refer la convingerea subiectului c persoanele din


jur l influeneaz i-l comenteaz negativ, corespunzator calitilor, atitudinilor i
performanelor sale
6) idei delirante de autoacuzare i vinovie / autoculpabilizare referitoare la
asumarea absolut a responsabilitii pentru situaia dezastruoas n care se afl
subiectul, persoanele apropiate i relatiile dintre ele; culmineaz n tentativele
autolitice sau heterosuicidare / omorul altruist
7) idei delirante hipocondriace se refer la convingerea delirant asupra
ameninrii sau prezenei unei boli cu evoluie grav, invalidant; asociaz tulburri
de percepie de tipul cenestopatiilor i halucinaiilor i o stare afectiv
depresiv-anxioas
8) idei delirante de transformare i posesiune zoopatic conin convingeri
absurde avnd ca tematic transformarea corporal total sau parial ntr-o fiin
animal
9) idei delirante de negaie includ convingeri patologice absurde referitoare la
imposibilitatea funcionrii unor aparate sau sisteme ale organismului, la care se
asociaz n sens autoculpabilizator credina n condamnarea la o via venic;

ideile delirante mixte au un coninut ideativ i un support afectiv

ambiguu, dominate de bizar i absurd; se ntlnesc n: schizofrenii, parafrenia fantastic,


psihoze de natur toxic sau aprute pe fond involutiv; i sunt:
1) idei delirante de influien interpretri patologice ale existenei personale aflate
sub controlul unor fore exterioare, xenopatice, care influieneaz negativ gndirea,
strile afective i comportamentul subiectului
2) idei delirante metafizice i cosmogonice, fantastice / de imaginaie cu
preocupri referitoare la originea vieii, a sufletului, la metempsihoz; au o extrem
diversitate i amploare tematic care se desfoar n condiiile coexistenei cu
lumea real i asociaz elemente halucinatorii

ideile delirante induse coninuturile ideative patologice insuite de ctre

subiect de la o persoan de care este dominat afectiv-volitiv, intelectual sau ca poziie


social i fa de care se afla ntr-o relaie de convieuire sau de dependen
conjunctural mai ndelungat; presupun nsuirea comportamentului delirant al

38

inductorului, scindarea cuplului fiind adesea singura atitudine terapeutic viabil; apar n:
delirurile interpretative, delirurile pasionale de tip paranoic

ideile delirante reziduale idei delirante cu statut de simptom unic, care

persist dup estomparea tuturor celorlalte simptome psihotice; cedeaz n cteva zile i
devin sensibile la contraargumente

Dimensiunea pulsional

strins legate de viata afectiva, forme din cele mai primitive si innascute ale

trebuintelor biologice, comune omului si animelelor, instinctele reprezinta complexul de


insusiri mostenite ereditar, care reflecta dezv speciei respective ; corespund nevoilor
biologice ale individului si asigura pastrarea integritatii sale morfologice si functionale

in sens pavlovist instinctul este complexul de reflexe neconditionate transmise

ereditar de-a lungul evolutiei unei specii

acest complex, reflex neconditionat, realizeaza relatiile animalelor cu mediul

ambiant, desfasurarea lor fiind dominata de motivatia biologica

la om, instinctele sint puse de acord cu convenientele sociale si, ca atare, sint

inglobate in structura personalitatii ca elemente stimulatorii ale comportamentului uman


interesat in pastrarea integritatii persoanei si in perpetuarea speciei

in psihopatologie, tulb instinctelor apar ca elemente patologice ale personalitatii,

intensitatea si durata lor fiind conditionata fie de leziuni organice cerbrale, fie de procese
morbide de intensitate psihotica sau de dezvoltari dizarmonice ale personalitatii
39

se clasifica in instincte corespunzatoare integritatii


individului

1.

instinctul alimentar

2.

instinctul de aparare
speciei

1.

instinctul de reproducere

2.

instinctul matern

TULBURARILE INSTINCTULUI ALIMENTAR

exagerari : polifagia, bulimia, potomania

diminuari : anorexia mentala, anorexia simptomatica, sitiofobia

pervertiri : opsomania, pica, coprofagia, aerofagia, geofagia, mericismul

bulimia exagerarea nevoii de hrana ;cresterea apetitului in care foamea nu

poate fi satisfacuta lez organice cerebrale, tumori diencefalice, tumori pancreatice, DZ,
hipertiroidie, in timpul convalescentei unor boli care determina o stare marcata de
denutritie ; episoade maniacale

polifagia tendinta de a ingera fara discernamint alimente sau produse

necomestibile, expresie a unei lacomii excesive, cu atingerea tardiva a starii de stietate ;


demente, oligofrenii, schizofrenii, stari de modificare a luciditatii constientei, iar sub o
forma mai estompata poate fi intilnita chiar in psihopatii severe, ca expresie a pervertirii
instinctului alimentar

potomania cresterea cantitatii de lichide ingerate, in absenta unor cauze

organice precum DZ, DI ; personalitati dizarmonice de tip isteric sau borderline

anorexia nervoasa scaderea sau lipsa totala a poftei de mincare ; depresii

profunde, stari nevrotice si psihotice la adolescenti ( in special la fete ), in starile reactive


depresii reactive, socuri emotionale ; apare in special la fete de 15-18 ani, cu trasaturi
accentuate de personalitate de tip schizoid, isteric, obsesiv sau cu o imaturitate afectivcomportamentala intretinuta de deficientele raporturilor interpersonale cu mama ; se
40

asociaza cu scadere ponderala, amenoree si pastrarea sau chiar exagerarea


compensatorie a activismului ; sugereaza teama de asumare a reponsabilitatilor si
rolurilor personale si poate constitui o modalitate de debut pt psihozele schizofrenice

anorexia simptomatica apare in cadrul unor tablouri psihopatologice de tip

depresiv, isteric, anxios, hipocondriac, fobic si obsesiv, de intensitate nevrotica si are o


semnificatie contextuala

sitiofobia refuzul de a se alimenta datorat tulburarilor de tip halucinator-delirant,

nu reprezinta doar expresia scaderii poftei de mincare, ci are in special o motivatie


psihopatologica legata de continutul halucinatiilor ( auditive, vizuale, olfactive ), de
existenta unor idei delirante de otravire, de inutilitate, de autoacuzare, de negatie, asa
cum se intimpla in psihozele depresive si schizofrenii, psihoze paranoide, demente, stari
confuzive

opsomania dorinta nestavilita de a abuza de dulciuri ; personalitati si stari

anxioase

pica consumul preferential de alimente foarte sarate sau iuti si a unor substante

nealimentare ( sapun, creta, pasta de dinti, carbune ) ; apare la gravide si dispare dupa
nastere

coprofagia, aerofagia, geofagia ingerarea de excremente, aer, pamint ;

oligofrenii, dementele grave

mericism rumegarea alimentelor odata ingerate dupa ce in prealabil au fost

readuse in cavitatea bucala ; oligofrenii, demente, schizofreniile cronicizat

TULBURARILE INSTINCTULUI DE APARARE

41

expresia exagerarii nevoii de autoconservare frica de moarte/ tanafobia , frica

de boala / nozofobia din tulb hipocondriace si fobice, personalitati paranoice, narcisiste,


isterice, anxioase si dependente

expresia scaderii sau abolirii acestuia manifestata pe plan clinic prin indiferenta

totala fata de pericole, tendinte la automutilare, idei si tentative de suicid

in starile confuzive, demente, schizofrenii tulb instinctului de aparare se insotesc

de marcate deteriorari ale instinctului de orientare

diminuarea scaderea sau abolirea capacitatilor de autoconservare cu

ignorarea pericolelor si a hazardului ; se descrie in : depresiile de diverse etiologii,


reactiile psihopatologice, psihozele schizofrenice, epilepsie, alcoolism si toxicomanii ;

diminuarea instinctului de aparare ; culmineaza cu ideatia si tentativele suicidare

ingustarea cimpului constiintei insotita de judecati si rationamente micromanice, intens


autodevalorizatoare care conduc subiectul spre o unica optiune actul autosuprimarii ;
acesta este precedat de reprezentarile mentale specifice, ignorarea rolurilor si evitarea
raporturilor interpersonale, subiectul fiind constient intotdeauna de consecintele actului
sau

tot in diminuarea instinctului de aparare se includ si tentativele parasuicidare si

falsele sinucideri tentativele autolitice sau automutilante cu semnificatii simbolice care


vizeaza impresionarea anturajului si/sau obtinerea de beneficii ; apar la : personalitatile
imature cu trasaturi isterice, in tulburarile isterice si hipocondriace ; se exclud :
1.

sinuciderile accidentale din starile confuzive, oligofrenii, demente

2.

sinuciderile "cronice" din alcoolism si toxicomanii

3.

sinuciderile imperative din episoadele psihotice halucinator-delirante

TULBURARILE INSTINCTULUI SEXUAL / DE REPRODUCERE

42

sint influientate de participarea afectivitatii in viata sexuala careia ii

asociaza astfel si o functie erotica alaturi de contributia normelor si reglementarilor


morale comunitare

sint considerate patologice atunci cind reprezinta modalitatea unica

sau dominanta de desfasurare a vietii sexuale si perturba comportamentul, eficienta in


roluri si relatiile interpersonale ale subiectului

A.

se clasifica in :
anomaliile in alegerea obiectului sexualitatii comportamente sexuale

aberante induse de incapacitatea de a obtine orgasmul prin modalitati obisnuite


perversiuni sexuale ; se intilnesc la : personalitati dizarmonice, in nevroze, episoade
maniacale, oligofrenii, demente, tumori fronto-temporale sau a hipocampului, toxicomanii,
encefalopatii postmeningoencefalitice ; se impart dupa E. HY in anomalii in alegerea
partenerului si anomalii in desfasurarea actului sexual
A1 anomalii in alegerea partenerului :
1.

autoerotismul
4.

masturbarea

gerontofilia

5.

necrofilia

2.

homosexualitatea
6.

zoofilia / bestialitatea

3.

pedofilia

incestul

7.

A2 anomalii in desfasurarea actului sexual :


1.

sadismul

5.

exhibitionismul

2.

masochismul

6.

fetisismul

3.

sado-masochismul

7.

pygmalionismul

4.

voaieurismul / scaptofilia

B.

anomaliile in realizarea actului sexual

1.

hipersexualitatea

satirism,

nimfomania,

donjuanismul / ginecomania
2.

hiposexualitatea impotenta, frigiditatea


exagerarea

instinctului

sexual,

comportamentul

capatind

nota

erotica

disproportionata, patologica nimfomanie la femei si satiriazis la barbati ; starile de


excitatie maniacala, demente, oligofrenii, leziuni cerebrale ale lobului temporal si
hipocampului

43

donjuanismul / ginecomania este o forma particulara de hipersexualitate,

reprezinta atractia imperioasa, dar lipsita de substract afectiv, fata de sexul feminin cu
incapacitate de stabili raporturi durabile si asocierea fobiei fata de casatorie
gamofobie ; se descrie in combinatie cu diferite forme de inhibitie sexuala si la :
personalitati dizarmonice, oligofrenii, hipo- si manie

impotente sexuale psihice scaderea instinctului sexual / capacitatilor sexuale

ce apare la barbat, fara modificari esentiale ale libidoului ; poate fi totala sau partiala
prin : absenta dorintei sexuale, absenta sau imcompletitudinea erectiei, ejacularea
percoce, absenta orgasmului cu/fara ejaculare stari de epuizare, nevroze, personalitati
dizarmonice sau imature, depresii persistente sau reactive, psihoze afective unipolare,
schizofrenii,

alcoolism,

perversiunile

sexuale,

secundar

unei

anumite

terapii

medicamentoase

scaderea libidoului in afara senescentei, se mai intilneste in : toxicomanii, stari

depresive, schizofrenii

frigiditatea se descrie in reactii psihopatologice, nevroze, depresii, schizofrenii,

personalitati dizarmonice de tip isteric, borderline, anxios si evitant ; hiposexualitatea ce


apare la femei si poate fi insotita de :
-

dispareunie durere in timpul sau dupa desfasurarea actului

sexual

vaginism spasm involuntar al 1/3 externe a vaginului


autoerotismul

masturbatia

onanismul

autosatisfacere erotica, nu are semnificatie patologica la inceputul vietii sexuale si in


conditii de izolare; nevroze, oligofrenii, demente, schizofrenii, la personalitati de tip
schizoid si schizotipal

pedofilia atractia sexuala catre copii de acelasi sex

sau de sex opus

44

gerontofilia atractia sexuala catre persoane ( mult

mai ) in virsta

incestul atractia sexuala si practicarea de reporturi

sexuale cu rude de singe apropiate

( de grad I)

homosexualitatea satisfacere erotica ( raporturi

sexuale) in cadrul aceluiasi sex ;atractie erotica intre persoane de acelasi sex, insotita
sau nu de acte sexuale in care unul din parteneri joaca rolul sexului opus ; cu variantele
sale la femei lesbianism, tribadism, safism si la barbati pederastie, uranism

transsexualismul alegerea partenerului nu dupa

aparteneta sexului biologic, ci dupa sexul diametral opus , acceptat insa psihologic

zoofilia / sodomania / bestialitatea practicarea

relatiilor sexuale cu animale sau pasari

fetisismul

cautarea

satisfactiei

erotice

prin

contemplarea / in contact cu obiectele ( de uz intim de obicei ) ale sexului opus ( de la


persoane cunoscute sau nu )

pygmalionismul / azoofilia satisfacerea erotica prin

raporturi sexuale cu statui sau in fata unor monumente funebre dedicate sexului opus sau
aceluiasi sex

sado-masochismul / algolagnia cu cele doua

variante : sadismul placere sexuala deplina conditionata de provocarea unor stari de


suferinta fizica si morala partenerului; masochismul placere doar in masura in care
partenerul provoaca durere fizica sau morala

( umilire, batjocorire, chinuire fizica )

scaptofilia / voaieurismul se intilneste de obicei la

persoanele cu scaderea libidoului si reprezinta placerea de a contempla actul sexual


efectuat de alte persoane sau prin prezenta la acte sexuale in grupuri heterogene
45

exhibitionismul placerea sexuala obtinuta prin

expunerea organelor sexuale sau a diverselor zone erogene in public, adesea asociata
cu masturbarea in prezenta persoanelor de sex opus

TULBURARILE INSTINCTULUI MATERN

exagerarea cu un comportament hiperprotector fata de copil; la mamele

cu trasaturi psihotipale de tip anxios sau obsesiv

diminuarea

este

adeseori

confirmata

corelatia

inverse

dintre

comportamentului erotic si maternitate; la mamele cu trasaturi narcisiste, isterice,


obsesiv-compulsive, schizoide

pervertirea care presupune:

1.

abandonul copilului rectii psihopatologice, personalitati immature, oligofrenii

2.

infanticidul psihozele puerperale, oligofrenii, schizofrenii, depresii delirante,

toxicomanii

Afectivitatea

afectivitatea functia psihica cel mai intim legata de personalitate, care exprima

subiectivitatea omului si caracteristicile sale de originalitate si unicitate in lume;


46

reprezinta o forma de manifestare diferentiata a atitudinii persoanei


umane fata de evenimentele existentiale apartinid prezentului, trecutului sau viitorului si in
general fata de componentele realitatii inconjuratoare

este considerate ca o componenta majora a capacitatilor adaptative individuale si

a celor de comunicare interpersonala; este conditionata de bio-fizic si socio-cultural, fiind


descrise din aceasta perspectiva doua nivele ale afectivitatii:
1.

trairile afective primare au ca baza neurochimica formatiunile subcorticale si

sistemele de neurotransmitatori si sint legate de viata instinctuala; includ: dispozitia,


emotiile, afectele
2.

trairile afective secundare au ca baza neurofiziologica cortexul cerebral, fiind o

rezultanta a coalizarii proceselor cognitive si a insusirii normelor morale si valorice ale


unei socio-culturi; includ: sentimentele, pasiunile

in ansamblu, viata afectiva este apreciata in functie de insusirile sale dominante:

sensul

( pozitiv sau negative al starilor afective ), intensitatea, stabilitatea


dispozitia stare afectiva de fond, de intensitate si durata medie care constituie

rezultanta tuturor stimulilor extero-, intero- si proprioceptivi, constientizati sau insufficient


constientizati; este deci determinata de gradul de adaptare la ambianta, cit si de starea
subiectiva, care inglobeaza atit elementele anterior constientizate , cit si elementele
insuficient constientizate

emotiile starile afective particulare si specifice care exprima raporturile dintre

subiect si componentele realitatii inconjuratoare; pot fi de scurta sau de lunga durata, iar
intensitatea medie a trairilor afective permite aprecierea logica si constientizarea
semnificatiei fenomenelor; dispune de un sistem motivational mai complex si presupune
mecanisme elaborate in viata, datorita carora beneficiaza de o conditionare sociala mai
pregnanta ; are o manifestare spontana, brusca sau de lunga durata, tensiunea afectiva
este de mai mica intensitate decit in stare de furie, fapt ce permite aprecierea logica a
situatiei pe linia semnificatiei fenomenelor ; datorita acestor caracteristici presupune o
expresivitate desfasurata cit si disimulata, precum si o detasare de situatie si retinere,
conform careia emotiile pot fi active si pasive ; sint descrise in functie de nivelul de
satisfacere a dorintelor si trebuintelor personale si de efectul lor mobilizator:
-

emotii pozitive bucuria, placerea

emotii negative tristetea, frica


47

emotii stenice cresc randamentul psihic

emotii astenice scad capacitatea de efort psihic

procesele afective o forma de manifestare a atitudinii omului fata de situatiile

de viata, fata de realitatea inconjuratoare, in general ; exprima in modul cel mai deplin
universul subiectiv, simfonia subiectiva a vietii interioare, a individualitatii si personalitatii
insului ;

stare de afect caracterizata printr-o incarcatura emotionala puternica, cu debut

brusc si o desfasurare furtunoasa, insotita de manifestari mimico-pantomimice si


neurovegetative

( tahicardie, oscilatii tensionale, paloarea sau imbujorarea fetei,

etc. ) si de alterarea starii de luciditate sau de ingustarea cimpului constiintei, fiind afectat
discernamintul subiectului

starea de furie/ de minie o reactie emotionala primitiva, caracterizata printr-o

capacitate scazuta de coordonare a raspunsurilor, a activitatii psihomotorii, printr-o inalta


tensiune afectiva, care limiteaza cimpul constientei la acel eveniment conflictual

sentimentele trairile emotionale cele mai complexe, stabile, consistente si

generalizate ; ele realizeazaa in modul cel mai inalt trairea raportului insului cu ambianta ;
au si ele un obiect precis si relativ statornic, care le confera nu numai continuitatea, ci si
posibilitatea de influientare a conduitei, angajind insul pe latura volitionala, actionala si
chiar cognitiva ; sint mai interiorizate, mai discret polarizate si cu o expresivitate mai
vaga, desi, prin complexitatea lor pot realiza fundalul unor emotii variate ; acesta forma
subiectiva de traire are o conditionare sociala evidenta, a carei valoare depinde de
semnificatia sociala a obiectului lor ; pot fi de o extrema diversitate, de la cele directionate
individual ( de prietenie, de dragoste) pina la cele colective

( ale dregostei de tara sau

ale datoriei ) si sint incadrabile in triada formata din sentimentele intelectuale, estetice si
etico-morale

pasiunile se deosebesc de sentimente prin amplitudinea mai mare a trairii, prin

angajarea mai puternica, prin caracterul mai stabil al relatiilor pe care le realizeaza cu
ambianta ; puternic instrumentate volitional, genereaza impulsuri spre activitate, fiind
susceptibile de mari infaptuiri ; daca forta lor dinamogena consta in componenta
48

volitionala, valoarea lor este legata de structura personalitatii si de semnificatia sociala a


obiectului lor ; exista :
-

pasiuni pozitive care asigura progresul individual sau colectiv

pasiuni negative degradante si cu consecinte antisociale

tulb starilor afective sint apreciate dupa urmatoarele criterii : natura / polaritate,

intensitate, forta, labilitate, continut, adecvare motivationala sau motivare deliranta; pot fi
deasemenea analizate sub aspectul modificarilor cantitative ( hiper- si hipotimii ), cit si
sub aspectul modificarilor calitative ( paratimiile )

distimii tulb afectiv nespecifice, incluzind atit pe cele pozitive cit si pe cele

negative ( de la starea de disconfort afectiv pina la eutimie )

hipotimia scaderea in grade variate a tensiunii afective si a elanului vital pina la

apatie si indiferenta ; se traduce printr-o expresivitate mimica redusa ; oligofrenii, stari


de deteriorare cognitiva / psihosindroame organice deteriorative, TCC, stari confuzive de
diverse etiologii,

atimia / athymhormia indiferentismul afectiv extrem , se caracterizeaza prin

scaderea foarte accentuata a tonusului afectiv si a capacitatii de rezonanta afectiva la


situatiile ambiantei, ilustrind stari/suferinte somatice sau psihice grave ; se manifesta
printr-o inexpresivitate mimico-pantomimica ; starile de idiotie, demente, stari
confuzionale grave, catatonie, stari defectuale schizofrene ; in schizofrenii are un caracter
aparent, fiind mai degraba vorba de o comutare motivationala, explicata prin disocierea
proceselor psihice si autism

apatia concept sinonim atimiei, caracterizat prin lipsa de tonalitate afectiva si

interes fata de propria persoana si ambianta ; ca si termen generic, semnifica si situatiile


psihologice care nu ating o amplitudine clinica si la baza carora sta in primul rind lipsa de
interes

hipertimiile - sint pozitive ( euforia, moria, extazul ) si negative ( depresia,

anxietatea, labilitatea afectiva, incontinenta emotiva, disforia )


49

depresia / hipertimia negativa stare de exagerare negativa a dispozitiei, de

tristete, nemultumire si pesimism, este insotita de idei micromanice de diverse intensitati,


culminind cu cele de autoculpabilizare si autosuprimare, bradilalie, modificari mimice si
pantomimice congruiente cu starea afectiva, inactivism ca repere dominante ale sdr
depresiv ; se caracterizeaza printr-o puternica traire, printr-o participare afectiva intensa
sub un evantai restrins, cu sentimentul durerii morale, al inutilitatii si devalorizarii ;
dispozitia depresiva, continutul perceptual cenusiu, lipsit de voiosie, uneori neclar

( ca

prin fum, ca prin ceata ), ideatia lenta cu continut trist, dureros, se exteriorizeaza pe plan
motor printr-o inhibitie marcata sau printr-o neliniste anxioasa, mimica si paantomimica
exprimind concordant continutul dureror al trairilor afective

( fruntea incretita in omega

melancolic, treimea inferioara aa pleoapelor ridicata, comisurile bucale coborite, corpul


incovoiat, bratele cad pasiv pe linga corp sau sint ridicate exprimind deznadejdea ) ; in tot
ce simte si traieste, depresivul intrezareste nenorocirea, prevestirea de rau, constiintaa lui
actualizind aproape exclusiv traairile cu continut neplacut, trist, amenintator ; ca
reactie la evenimentele negative ale vietii ( fiind considerat cel mai comun si frecvent
simptom psihopatologic in starile reactive ), in decompensarile unor categorii de
personalitati dizarmonice de tip afectiv, anxios, obsesiv-complusiv, narcisist sau isteric ; in
psihozele afective uni- si bipolare ; in schizofrenia afectiva si tulburarile schizoafective,
patologia involutiva

anestezia psihica dureroasa bolnavul se plinge ca nu se mai poate bucura,

intrista, induiosa, ca nu mai poate simti intens afectiunea unor persoane apropiate, ca nusi mai poate maanifesta simpatia fata de ele ; este de fapt durerea morala a bolnavului
care constientizeaza slabirea sau pierderea capacitatii de rezonanta afectiva si sufera din
cauza ca nu poate suferi, ca nu mai poate trai afectiv relatiile cu cei din jur, evenimentele
care se desfasoara in mediul ambiant ; fazele tardive ale unor depresii, sdr de
depersonalizare si derealizare si mai ales in unele forme de debut sau in stadiile
preremisionale ale schizofreniilor

raptus melancolicus complicatia majora a depresiei ; depresia, si uneori trairile

din anestezia psihica dureroasa, culmineaza prin exacerbari critice, ca o consecinta a


tensiunii depresive potentate de anxietate ; se caracterizeaza prin agitatie psihomotorie,

50

acte impulsive, aparent spontan, de auto- si heteroagresivitate ( defenestrari, sinucideri,


omucideri, automutilari), potentat de asocierea anxietatii

anxietatea era definita de P. JANET

ca teama fara obiect desprinsa din

concret, proiectata in viitor si se considera ca insoteste starile depresive ; aceasta teama


difuza se manifesta prin neliniste psihomotorie si rasunet neurovegetativ ( palpitatii,
tulburari vasomotorii, oscilatii TA, transpir difuz, dispnee, tremor, vertij, tulburari
gastrointestinale, etc. ) ; este un atribut recunoscut al existentei umane deoarece poate
apare si in prezenta unui pericol, dar cu o intensitate total disproportionata fata de
caracteristicile acestuia ; este desprinsa din concret, nedistincta, proiectata in viitor
viitor pe care insul il considera incarcat de surprize negative cu semnificatie implacabila
ea fiind mai mult potentiala decit actuala si mai mult gindita decit traita;; in functie de
intensitate poate avea un rol adaptativ si mobilizator sau unul inhibitor si dezorganizant al
psihismului si conduitei ; poate fi stabila sau fluctuanta sau poate constitui o trasatura
afectiva durabila a personalitatii ; nevroze, decompensarile unor peronalitati
dizarmonice, depresii cvasiconstant in cele involutive, debutul psihozelor, toxicomanii,
tulburarile patologice din boli endocrine, infectioase si din perioada puerperala

atunci cind este insotita de simptome somatice resimtite penibil la nivelul diferitelor

organe si aparate ale corpului ( constrictie laringiana, toracica, algii precordiale, etc. )
poarta numele de angoasa si devine mai mult actuala decit potentiala si mai mult traita
decit gindita, facilitind tranzitia spre patologia fobica ; in limbaj literar este o anxietate
extrema ; dupa LITTR nelinistea, anxietatea si angoasa sint trei grade diferite ale
aceleiasi stari ; desi se mentine distinctia anxietate angoasa, prima fiind esentialmente
de natura psihica, iar a doua de natura psihofiziologica, literatura psihiatrica germana
( angst ) si cea engleza ( anxiety ) denumesc aceste doua stari diferite printr-o singura
notiune

euforia se caracterizeaza printr-o incarcatura afectiva pozitiva, prin exagerarea

dispozitiei in sensul veseliei, a starii de plenitudine, de bine general, de sanatate, de


putere, insotita de tahipsihie, fuga de idei, logoree cu ironii si glume deseori contagioase,
mimica expresiva, bogata, gesturi largi si variate, tendinta de supraapreciere a propriei
51

persoane si exacerbarea tendintelor si trebuintelor ( in special a celor sexuale ), idei


macromanice instabile, dezinhibitie instinctuala si hiperactivism putin eficient ca repere
majore ale sdr maniacal ; totul i se pare posibil, percepe doar paleta hipercroma aa
existentei, unghiul deschis realitatii oferinudu-i doar viziunea roza, animata, vesela,
placuta ; starile euforice de mica amplitudine pot fi expresia psihica a unor succese, a
antrenarii intr-o ambianta animata, vesela ; sub forma frustra apare-n intoxicatiile usoare (
alcool, cafea, morfina, cocaina, benzina, etc. ), starile nevrotice prin suprasolicitare,
starile subfebrile ; in forma sa autentica se intilneste in fazele maniacale ale PMD, forma
expansiva a paraliziei generale progresive, boala hipertonica, ASC, demente senile si
luetice , oligofreniipsihosindroame organice pe fond vascular, hipertensiv si traumatic

moria euforie atipica, putin expansiva si necontagioasa, caracterizata prin

jovialitate expansiva, familiaritati, calambururi, puerilism si, in general, expansivitate


saraca, usor epuizabila ; leziuni si tumori cerebrale, in special ale lobului frontal

labilitatea afectiva / versatilitatea timica alternanta a dispozitiei intre euforie si

depresie si chiar minie; manie, oligofrenii, psihopatii, demente, personalitati


dizarmonice tip borderline, isteric, afectiv ciclotim

poikilotimie modularea afectiva este univoca starii afective a celor din jur ;

psihopatii, ciclotimie, isterie, paralizie generala progresiva, demente, hipertiroidism

incontinenta afectiva forma extrema a labilitatii afective, care se caracterizeaza

prin trecerea rapida sau incoercibila de la o stare emotionaala la opusul ei ; fazele


avansata ale ASC, demente, isterie

disforie forma mixta a tulb de afectivitate, se caracterizeaza printr-o dispozitie

depresiva / tristetea, anxioasa, de rau general, de disconfort somatic, de neliniste la care


se asociaza logoreea, excitabilitatea crescuta, impulsivitate si in general comportament
coleros ; perioadele intercritice ale epilepticilor, alcoolism cronic, encefalopatii
posttraumatice si postencefalitice, in perioadele de abstinenta ale toxicomanilor

52

paratimiile

modificari

predominant

calitative

ale

starilor

afective,

se

caracterizeaza prin reactii afective aberante si inadecvate, uneori paradoxale fata de


motive, situatii sau evenimente ; persoane ce trec prin momente intens traumatizante,
stari reactive, schizofrenii patognomonic

inversiunea afectiva reactia afectiva - univoc negativa in sensul ca bolnavul

dezv ostilitate fata de persoanele pe care inaite de imbolnavire le-a iubit, sau pe care, in
mod firesc ar trebui sa le iubeasca (parinti, copii, frati ) ; schizofrenii, parafrenie, delirul
de gelozie, mai rar si in paranoia conjugala

ambivalenta afectiva coexistenta, intr-o aparenta concomitenta, a unor stari

afective opuse calitativ ( dragoste-ura, atractie-repulsie ) fata de aceeasi persoana sau


situatie ; schizofrenii, la virste inaintate odata cu scaderea libidoului

Motivaia

vointa este functia psihica prin intermediul careia se realizeaza in mod constient

trecerea de la o idee sau rationament la declansarea sau inhibitia unei activitati, in


53

vederea realizarii unui scop anume ; caracterizeaza forma de activitate sociala


determinata a comportamentului uman, ea fiind produsul orientarii constiente a activitatii
insului

desfasurarea unui act voluntar parcurge mai multe faze : 1) formularea scopului ; 2)

lupta motivelor ; 3) adoptarea hotaririi ; 4) executia / indeplinirea actiunii

aferent scopului propus, permite depasirea unor obstacole interne sau externe si

este strins legata de:


-

afectivitate care ii asigura suportul dinamico-energetic


functiile de cunoastere care ofera informatiile necesare formularii scopurilor

personale
-

motivatie care coalizeaza totalitatea cauzelor mentale sau mobilurilor interne ale

conduitei ce pot fi innascute sau dobindite, de natura biologica, materiala si spirituala,


incluzind deci atit trebuintele fiziologice cit si idealurile abstracte ale persoanei umane;
lupta motivelor genereaza scopul dominant care este intotdeauna constientizat, modelat
socio-cultural si marcheaza debutul efortului volitiv care este legat de structura
caracteriala, de exercitiu si de educatie

are o amplitudine variabila in functie de particularitatile obstacolului care trebuie

deposit

in indeplinirea oricarei actiuni, consideram ca este vorba de participarea unei vointe

active, care sta la baza perseverentei, tenacitatii si indeplinirii izbutite a unei activitati,
depasirii unui obstacol ; ea are un rol mobilizator de sustinere a efortului volitional, fapt pt
care o putem numi si vointa de suport

exista inca un tip de vointa desprinsa de act, aparent pasiva, cu caracter inhibitor,

responsabila de stapinirea de sine, care determina stapinirea in anumite situatii, care


frineaza reactia imediata, nechibzuita sau impulsiva ; efortul volitional al acestei vointe
inhibitorii este indreptat spre oprirea unor tendinte impulsive, unor actiuni cu consecinte
reprobabile si spre frinarea unor pulsiuni indezirabile ; acest tip de vointa sta la baza
conduitei aminarii, la baza retinerii pulsiunilor instinctivo-afective, constituind expresia
unei inalte constierntizari si edifica o personalitate bine conturata

are ca substrat neurofiziologic cortexul frontal, formatiunile subcorticale si

conexiunile lor dar este conditionata in mod predominant de mediul social si cultural

tulburarile de vointa / disbuliile pot imbraca clinic aspect predominant cantitativ

( hiperbulie, hipobulie, abulie ) sau predominant calitativ ( parabulie, disabulie )


54

hiperbulia consta in exagerarea fortei volitionale ; in situatii normale la

oamenii fermi, dirji, tenace sau in conditiile existentei unei motivatii puternice legate de
scopuri existentiale deosebite ( fiind atit de natura constitutionala / temperamentala cit si
de achizitie social-istorica) ; in patologia psihiatrica este rar intilnita in adevarata ei
acceptiune pentru ca suportul motivational este mereu dezorganizat ; se descriu forme cu
caracter particular sau selectiv in :

- starile obsesivo-fobice mai mult un efort

volitional , corespunzator compulsiunilor


- toxicomanii cu caracter unidirectinal si electiv indreptat spre procurarea toxicului, pe
un fond hipobulic general
- paranoia cu caracter selectiv si unidirectional, pacientii prezentind un efort volitional
impresionant, desi aberant, in indeplinirea planurilor si ideilor delirante

hipobulia consta in scaderea fortei volitionale ; trebuie apreciata in functie de

starea de oboseala a pacientului si de aspectul comun / repetitiv sau dimpotriva nou /


inedit al activitatii ; desi constiinta poate fi intacta, fluxul ideativ rezonabil ea se traduce pe
plan comportamental prin scaderea capacitatii de a actiona ; stari nevrotice, astenii,
irascibilitate, anxietatea ( mai ales acompaniate de acuze somatice ), psihopatii ( mai mult
o insuficienta volitionala ), toxicomanii ( constituind obstacolul major in calea tratarii lor ),
TCC ( facind parte din cortegiul sdr lor subiectiv comun cerebrastenia si encefalopatia
posttraumatica ), stari hipo- si maniacale ( ca si consecinta a instabilitatii si agitatiei
psihomotorii ), oligofrenii si demente ( se inscrie in cadrul nedezv/ deteriorarii psihice
globale ), personalitati dizarmonice, depresii, psihosindroame organice cronice

abulia exprima lipsa de initiativa si incapacitatea de a actiona ; catatonie,

depresii profunde mai ales endogene ( aici putind realiza chiar o profilaxie a actului
suicidal ), schizofrenii ( in mod caracteristic in formele catatonice ), oligofrenii severe,
stadiul final al dementelor, starile comatoase

disabulia este o forma particulara de abulie ( in fond o hipobulie ), caracterizata

prin dificultatea de a trece la o actiune sau de a sfirsi o actiune inceputa, stare insotita de
55

oarecare perplexitate si de o nota afectiva-negativa, legata de faptul ca pacientul nu


poate initia/finaliza actiunea respectiva ; neurastenie, debutul schizofreniei

parabulia consta intr-o insuficienta volitionala, insotita sau chiar determinata de

anumite dorinte, impulsuri saau acte paralele, parazite ; nevroze motorii / mixte,
schizofrenii

impulsivitatea insuficienta vointei pasive, inhibitorii are ca rezultat lipsa de frina si

comportamentul impulsiv, determinat de dezechilibrul dintre tendinta impulsiva si controlul


voluntar ; se manifesta pe plan comportamental prin acte impulsive, intempestive,
inadaptate, de cele mai multe ori cu caracter antisocial, reprobabil si dramatic ;
nepatologic la oameni cu caracter coleric ( in situatii conflictuale ca le determina
scurtcircuite exteriorizate clinic in acte impulsive ), psihopatii excitabili impulsivi, nevroticii
anxiosi ( care izbucnesc in momentele de maxima tensiune afectiva )

raptusurile anxioase relativ frecvente in psihoze ( antreneaza acte de atac sau

aparare ) ; in starile maniacale pacientii la incitatii numeroase , si neprotejati de


neuroleptice izbucnesc in acte violente ; izbucnirea, revarsarea in manie coleroasa
demonstreaza transformarea calitativa a unei stari afectiv-pozitive ( ajunsa la tensiunea ei
maxima ) intr-o stare afectiv-negativa ; asemanator, in raptusul melancolic pacientul pina
atunci in catatimie negativa, inhibat si cufundata in starea sa depresiva, fara motiv
aparent sau la o incitatie minora din mediu, are o izbucnire de mare acuitate clinica, in
care automutilarea sau suicidul reprezinta un pericol iminent ; in raptusurile schizofrenilor,
la care este vorba de o disociere, de o scindare a unitatii psihice, precum si de o
estompare afectiva, actele suicidare apar ca nemotivate, bizare, incomprehensibile, dar
de o mai mica amplitudine din cauza insuficientei sustineri dinamico-energetice prin
tocirea afectiva ; la epileptici aceste impulsiuni ating intensitatea maxima a dramatismului
lor

Aciunea voluntar i expresivitatea

56

activitatea si vointa, ca functii efectorii orientate de gindirea si constiinta

individului, jaloneaza atit cadrul specific al eficientei persoanei umane, valoarea sa sociala,
cit si originalitatea conduitei morale, sociale si in general comportamentale

activitatea voluntara se desfasoara sub controlul vointei si constiintei ;

este conditionata de caracteristicile temperamental-caracteriale si de experienta de

viata a subiectului

include manifestarile normale si patologice ale : privirii, mimicii, tinutei si

conduitei motorii ca variante ale comunicarii non-verbale


ASPECTUL VESTIMENTAR / TINUTA poate sa ofere primele indicii ale starii psihice,
deoarece exprima un aspect al relatiilor insului cu ambianta, adaptarea sa la regulile de
convietuire sociala, raportarea lui la societate in general ; este evaluata in functie de virsta,
sexul biologic, nivelul educational, cel cultural si rolul socio-profesional
1.

dezordinea vestimentara stari confuzive, oligofrenii, demente, psihoze,

schizofrenii, mania confuziva si furia maniacala


2.
personalitate

rafinamentul vestimentar
isterica,

personalitati

cu

personalitate

conduite

psihopatica - paranoica,

perverse

sexuale

voyeurism,

homosexualitate, bizarerie schizofrenica, isterie


3.

bizareriile si excentricitatile vestimentare tendinte de supraestimare,

megalomanie, note paranoiace, stari de excitatie maniacala, hipo- si manie, psihoze


cronice delirante cu tematici expansive, pasionale sau fantastice
4.

travestitismul traduce o tulburare de personalitate si se caracterizeaza prin

tendinta spre folosirea obiectelor vestimentare ale sexului opus, ca si imbracarea in


maniera sexului opus ; se asociaza adesea cu homosexualitatea si uneori cu sadomasochismul, fiind mai frecventa la barbati
5.

cisvestitismul se caracterizeaza prin folosirea vestimentelor sexului

respectiv, dar intr-o maniera nepotrivita virstei si situatiei ; personalitati structurate


dizarmonic, manie, schizofrenii

57

PRIVIREA poate sa redea in mod spontan, in conditii normale si patologice, continutul ideo
- afectiv al vietii psihice
1.

privirea imobila, fixa, incrucisata constituie expresia urii, agresivitatii si

cruzimii
2.

privirea larg deschisa,inlacrimata sau tematoare insotita de ridicarea

sprincenelor si eventual de incretirea fruntii este interpretata ca semn de angoasa si


anxietate
3.

privirea hipermobila, fugace si necrutatoare apare in starile de excitatie

hipo- si maniacale, starile de intoxicatie usoara cu substante psihostimulente


4.

privirea hipomobila, eventual fixa, stearsa sau absenta apare in starile

depresive, demente, psihosindroame organice de diverse etiologii


5.

privirea schizofrenicului, detasata de ralitate, imobila, bizara -

traduce

caracteristica esentiala a psihicului sau: discordanta; ea este detasata, rupta de realitate,


abstrasa ambiantei ; mai poate s-apara si in unele stari confuzive
MIMICA ansamblul modalitatilor de expresie faciala ; expresie nonverbala involuntara si
reflexa traduce tonalitatea afectiva a insului, emotiile si sentimentele sale ; este
conditionata de nivelul intelectual, factorii educationali, culturali si etnici
1.

hipermimia generalizata mobilitatea si expresivitatea exagerata a mimicii sub

aspect global, cind intreaga motricitate faciala este crescuta in sensul intensitatii, rapiditatii
si variatiei miscarilor; stari maniacale, excitatiile psihomotorii din intoxicatiile usoare
2.

hipermimia localizata / polarizata care traduc de obicei o stare extatica ( a

idealistilor pasionale si mistici ) sau exteriorizarea preocuparilor delirante ( cind poate fi


dirza sau dispretuitoare ), dialogul imaginar cu vocile halucinatorii sau, in sfirsit, mirarea
sau teatralismul isteric ; isterie, episoade delirant-halucinatorii, delirurile expansive si
pasionale
3.

mimicile compensatorii apartin hipermimiei polarizate, se intilnesc la

persoanele care vor sa afiseze o cunduita diferita sau chiar opusa starii afective ; se
cunoaste astfel mimica dezinvolta, nonsalanta

a timizilor, persoane cu trasaturi

anxioase, evitante si dependente sau mimica pseudoironica a psihastenicilor , persoane


cu trasaturi obsesic-compulsive dominante
4.

hipomimia diminuarea mobilitatii si expresivitatii mimice, care poate evolua

pina la imobilitatea mimica amimia melancolie, aproape toate starile de inhibitie


psihomotorie stupoarea melancolica,sdr catatonice sdr de impregnare neuroleptica ;
58

stupoare, oligofrenii, demente, paralizia generala progresiva facies laminat / mimica


paralitica
5.

paramimiile expresii mimice necorespunzatoare cu continutul starii timice ; in

general pervertirea gesturilor mimice; ele exteriorizeaza manierismul bizareria si


stereotipiile caracteristice schizofreniei; fac parte din seria parakineziilor
6.

mimica de imprumut se compune din expresii dirijate in mod deliberat in

scopul de a atrage atentia ambiantei ; stari de supraestimare, mitomaniei, isteriei


7.

ecomimia consta in imitarea mimicii interlocutorului si este caracteristica

sugestibilitatii crescute din sdr catatonice, capatind caracterul extrem al reflectarii in


oglinda din starile profund dementiale
8.

hemimimia persistenta unilaterala a unui gest mimic

9.

neomimia mimica bizara, similara neologismelor din vorbirea bolnavilor cu

schizofrenie
10.

jargonomimia multitudine de expresii bizare neinteligibile

11.

psitacismul mimic hipermobilitate incomprehensibila si inexpresiva a mimicii

CONDUITA MOTORIE integreaza o serie de acte care vizeaza implinirea unui anume
scop cu maxim de randament ; este dependenta de starea afectiva dominanta si
caracteristicile starii de constienta ; poate sa exprime starea psihica a bolnavului, gradul de
organizare si adecvare a actelor si actiunilor sale fiind expresia trairilor afective si
continutului lor ideativ ; daca activitatea psihomotorie poate fi apreciata ca o expresie a
fenomenologiei psihice, privind situatia din unghiul opus, se constata ca, comportamentul
psihomotor poate constitui fundalul excitatiei, agitatiei, anxietatii, confuziei, etc.

parakineziile - tulburari calitative ale conduitei motorii care constau in pervertirea

sensului si continutului natural si logic al miscarilor ; gesturile isi pierd naturaletea, apar ca
nemotivate, puerile, bizare si ca atare in discordanta cu starea afectiva, cu continutul
ideativ, cu situatia obiectiva a bolnavului
1.

manierismul pervertirea actiunilor comportamentale si gestuale simple ;

mersul devine artificial ( sarit, saltat, dansat, in zig-zag, pe virfuri sau pe calciie), gesturile
devin si ele puerile, caricaturale ; acte motorii deformate sau parazitare care hipertrofiaza in
mod nepotrivit expresivitatea gestuala ; isterie, psihozele cronice delirante, schizofrenie

59

2.

bizareriile reprezinta un grad accentuat de comportare manierista,

caracterizata in fond prin pierderea trasaturilor logice si inteligibile ale gesturilor si


miscarilor, este dominat de acte simbolice si izolate de context, cu un inalt grad de
incomprehensibilitate ; isterie, schizofrenii
3.

stereotipiile sint caracterizate prin tendinta de repetare a uneia si aceleiasi

manifestari, de obicei bizare, in planul mimco-pantomimic al atitudinii, limbajului sau


scrisului ; schizofrenii

( mai ales forma catatonica), demente presenile si senile,

oligofrenii profunde ( idiotie si imbecilitate), fazele finale ale delirurilor cronice, bo


Parkinson, encefalite
4.

stereotipiile de atitudine / de pozitie / akinetice bolnavii pastreaza timp

indelungat pozitii din cele mai bizare si incomode, care obosesc si sint imposibil de
mentinut fara antrenament de catre oamenii normali ;
-

semnul berzei cu pastrarea indelungata a echilibrului intr-un

singur picior
-

semnul botului de stiuca / semnul lui Bleuler

semnul pernei psihice cu semiflexia capului in conditiile

absentei unui sprijin local


-

semnul cocosului de pusca - pozitie cu genunchii flectati

pe abdomen, cap si corp incovoiate in pat


5.

sterotipiile de miscare / kinetice se caracterizeaza prin perseverarea unor

miscari si perpetuarea unui gest, a unei actiuni, a unui cuvint, a unor propozitii si fraze,
indiferent de inutilitatea sau aspectul lor incomprehensibil si ilogic
6.

ticurile miscari scurte, intempestive, spontane, repetitive si inutile, localizate la

nivelul unor grupe musculare legate functional, care pot reproduce gesturi reflexe ; mai pot
fi numite parapantimomimii; sint constientizate de subiect dar sint scapate de sub controlul
voluntar ; repetate fara necesitate obiectiva, se prezinta ca niste miscari spasmodice
parazitare, de aspect intentional; pot fi mai mult sau mai putin complexe de la modificari
mimice minore pina la rectificari intempestive si repetate ale tinutei ; frecvente in copilarie,
sint susceptibile de a disparea spontan dupa adolescenta, persistenta lor in viata adulta
semnifica o stare psihastenica sau obsesionala si realizeaza , in cazuri rare, maladia
ticurilor / sdr Tourette ; in special in nevrozele mixte / motorii sau in psihastenie, tot aici se
mai descriu : onicofagia rosul unghiilor, si tricotilomanie rasucirea sau ruperea unor
fire/smocuri de par ( ajungindu-se pina la zone de alopecie)

60

exagerarea

activitatii

psihomotorii

hiperkinezia

tahikinezia

se

caracterizeaza prin mimica mobila, continua si rapida ; cind pe fondul ei intervin si


nelinistea si dezorganizarea actelor motorii, se vorbeste de excitatie psihomotorie ,care ,
in forma sa extrema, poarta numele de agitatie psihomotorie

agitatia psihomotorie in afara de intensitate, aspectul sau mai este determinat si

de : continutul starii afective si de gradul de claritate al constiintei ; nu se apreciaza doar


dupa aspectul exterior si aparent ci si dupa coerenta si scopul miscarilor ; se asociaza
intotdeauna cu hipermimia si determina dezorganizarea motricitatii
1.

agitatia din deteriorarile, regresiunile sau nedezvoltarile cognitive se

declanseaza brusc, la incitatii minime din mediu, are caracter stereotip, uneori cu
manifestari agresive fata de cei din jur; de cele mai multe ori, in demente ( senile,
vasculare, presenile, paralitice, traumatice, postencefalitice ) imbraca aspect verbal si
psihomotor, fara actiuni coleroase directe; in cazul oligofreniilor poate avea aspectul unei
agitatii coleroase, soldate cu acte de agresivitate ( hetero) stimulate de forta fizica
corespunzatoare virstei si de lipsa/nedezvoltarea capacitatii de apreciere a gravitatii lor, are
aspect evident disforic
2.

agitatia din starile maniacale este precedata de o stare prodromala

irascibilitate, ergasiomanie ( impulsiunea de a face ceva ); predominent psihomotorie si


polipragmatica, are totusi aspect ludic si degajat; in formele mai grave, care survin mai ales
dupa contrarieri sau suprimarea brusca a neurolepticului incisiv, bolnavii pot izbucni intr-o
stare de agitatie extrema furia maniacala
3.

agitatia din starile depresive endogene izbucneste la bolnavii aparent

linistiti pina atunci, hipomobili, care fara un motiv comprehensibil ( gest spontan si
imprevizibil ), dezvolta o stare de neliniste si dezordine motorie de mare violenta, uneori cu
lovituri, omucideri sau impulsiuni de autoliza raptus melancolic
4.

agitatia din schizofrenie apare de regula imprevizibil, fara incitatii din

mediul extern si se caracterizeaza prin incomprehensibilitata conduitei ; vorbirea, ca si


actele bolnavului, pe linga aspectul dezordonat, pot avea caracter simbolic ; se intilneste
mai ales in formele : hebefrenica cind aminteste de agitatiile maniacale si catatonica
cind gesturile si actele sint mai ales motorii si stereotipe, miscarile unui robot agitat
5.

agitatia din epilepsie se poate manifesta in timpul unei echivalente sau

intercritic ( cind este determinata de incitatii din mediu ) ; in aprent contrast cu adezivitatea
61

si viscozitatea caracterului epileptic, agitatiile pot atinge o intensitate extrema, datorita


caracterului automat, prin tulburarea onstiintei furor epilepticus cind bolnavii pot
comite acte de o mare violenta si cruzime, urmate de amnezia momentului respectiv cea
mai severa urgenta psihiatrica si medicala
6.

agitatia din starile reactive fara modificarea luciditatii constiintei, este

generata de sentimentul acut de frustrare si de catre paroxismele anxioase; se manifesta


printr-o dezorganizare mai discreta a conduitei decit in starile precedente: bolnavii, in
nelinistea lor acuta, nu-si pot pastra pozitia, merg dintr-o parte in alta fara un scop anume,
ofteaza, isi fring miinile, sau in cazurile extreme incearca sa-si rupa hainele, sa-si smulga
parul, acuza sau cer compasiune
7.

agitatia din psihopatii este disproportionata fata de situatia care o

determina, avind la baza labilitatea afectiva si slabirea volitionala caracteristica acestor


bolnavi; se manifesta prin crize de minie si disperare, dar uneori are o alura teatrala, partial
regizata, cu tendinta de a impresiona si de a santaja, frecvent insotita de acuzatii si injurii;
8.

agitatia din impregnatiile neuroleptice manifestata prin akatisie

imposibilitatea de a sta linistit in sezut, culcat sau in picioare; si tasikinezie tendinta de a


se deplasa continuu;
9.

agitatia din starile confuzive (afectiuni organice cerebrale de natura

tumorala, traumatica, infectioasa, toxica ) cu debut brutal, mai ales vesperal, de


intensitate variabila, dar intotdeauna dezordonata si insotita de anxietate, oneiroidie,
tulburari delirant-halucinatorii

( halucinatii in special vizuale, dinamice, terifiante, mai

frecvent zoopsice ), care imprima bolnavului un comportament agresiv si uneori suicidar


10.

agitatia din decompensarile personalitatilor dizarmonice la care

gravitatea manifestarilor este agravata de deficitul volitiv, dar este conditionata uneori de
impresia creata asupra anturajului sau de atitudinea acestuia

diminuarea activitatii psihomotorii / hipokinezia exprima pe plan clinic o stare

de inhibitie psihomotorie, caracterizata in general prin lentoarea miscarilor, incetinirea


cursului ideativ, prin mobilitatea scazuta a mimicii si uneori prin inexpresivitatea sau saracia
expresivitatii sale; lentoarea generala a miscarilor bradikinezia, a mobilitatii mimicii
hipomimia insotita de incetinirea marcata a vorbiri bradilalia se intilnesc in stadiile
sechelare dupa meningoencefalite, encefalopatii traumatice, sdr parkinsonian organic sau
neuroleptic, epilepsie, depresiile inhibate, psihosindroamele organice deteriorative
62

din punct de vedere clinic s-ar putea face o distinctie intre inhibitia motorie

diminuare generala cu saracirea activitatii motorii, si bradikinezie incetinire generala a


ritmului activitatii psihomotorii, nedublata de saracirea motorie

intreruperea sau abolirea activitatii psihomotorii / akinezia stari particulare

caraterizate printr-o inhibitie psihomotorie extrema, realizind diverse aspecte clinice:


1.

barajul motor / sperrung oprirea brusca si fortuita a oricarei miscari, inclusiv a

actului vorbirii; isterie, schizofrenii patognomonic


2.

fadingul motor diminuarea treptata pina la disparitie a amplitudinii oricarui gest

sau act; depresii, schizofrenii


3.

stupoarea se caracterizeaza printr-o imobilitate completa sau aproape completa;

bolnavii sint inerti, nu raspund la solicitarile din afara sau reactioneaza tardiv si vag, mimica
ramine impietrita intr-o expresie de durere sau anxietate ( in starile depresive ), sau
complet inexpresiva amimie ( catatonie, sopor, coma );
-

stupoarea nevrotica reactiile anxioase, depresive, isterie

pseudonarcotism isteric ( P. GUIRAUD atitudine de refuz a realitatii, bolnavul


prezentindu-se ca si cum ar fi drogat; mimica exprima anxietate sau poate prezenta
aspectul unei a-/hipomimii insotite de hipertonie si tremor al extremitatilor; intensitatea si
durata variaza functie de reactia anturajului, pacientul este docil, raspunde favorabil la
psihoterapii sugestive )
-

stupoarea psihotica tabloul clinic variaza functie de entitatea

nozologica si de tulburarea luciditatii constiintei; starile confuzive inhibate de origine


somatica, toxica, infectioasa cu evolutie grava ( activitatea psihica pare aproape
suspendata )sau starile confuziv-delirante oneroide ( lasa unele frinturi mnezice din
perioada stupuroasa ), depresiile delirante melancoliforme ( caracteristic este faciesul
melancolic ), epilepsie ( se prezinta asemanator celei confuzive si succeda de obicei criza
convulsiva ), schizofrenie cu precadere in formele catatonice ( facies amimic sau discret
animat de paramimii, bolnav akinetic si prezinta uneori hipertonii localizate si variabile, iar
alteori o atitudine cataleptica; bolnavul participa pasiv desi pare total abstras si detasat
de realitate la activitatea anturajului, asa ca ulterior poate reda cu exactitate
evenimentele petrecute in perioada respectiva )
4.

catalepsia totala inertie motorie ( insotita de o usoara hipertonie musculara )in

timpul careia bolnavul pastreaza vreme indelungata pozitia in care se afla sau atitudinea
imprimata de examinator; mai este denumita si flexibilitate ceroasa ; miscarea se
63

fixeaza in atitudine; EMG nu evidentiaza nimic specific, rezultatul fiind asemanator cu acela
din contractia musculara voluntara; catatonie, starile de sugestie hipnotica, isterie
5.

criza cataleptica

stare brusc instalata, insotita de ingustarea constiintei si

caracterizata prin hipertonie in hiperextensie, realizind atitudinea in arc de cerc; isterie,


catalepsie
6.

somnul cataleptic se prezinta ca o inhibitie motorie completa, care, datorita

absentei hipertoniei, poate oferi impresia de moarte aparenta, cu atit mai mult cu cit
aceasta stare are o durata indelungata, iar respiratia bolnavilor este imperceptibila;
isterie, epilepsie

catatonia stare complexa, cu etiologie si manifestari multiple, ce

intereseaza cu predilectie activitatea motorie; ansamblu de tulburari psihomotorii pe un


fond de inertie si catalepsie, sau o stare de fixare tonica / persistenta a corpului in anumite
pozitii; fenomenologia se desfasoara pe un fond de claritate a constiintei catatonia
lucida sau pe fond confuziv catatonia oneiroida; cuprinde:
1.

stereotipiile

2.

sugestibilitatea posibilitatea de a fi influentata prin sugestie, se

caracterizeaza, atunci cind atinge intensitatea patologica, prin receptivitatea extrema fata
de influentele exercitate de alte persoane; intilnita in situatii normale ca o caracteristica a
personalitatii unor subiecti, ea este frecventa in patologie: isterie, psihopatii, oligofrenii,
demente; catatonia presupune o sugestibilitate extrema bolnavul accepta cu usurinta
recomandarile interlocutorului si executa in mod automat ordinile examinatorului, imbraca
un caracter imitativ ( ecomimie, ecolalie, ecopraxie => sdr ecopatic ), de supunere si
executie automata, de obicei imediata si fara critica a oricarui ordin
3.

negativismul tendinta unor bolnavi de a opune rezistenta activa sau pasiva

la orice stimul extern si uneori si fata de satisfacerea propriilor nevoi fiziologice; se


intilneste in forma catatonica si hebefrenica a schizofreniei, melancolii stuporoase,
debilitate mentala, paranoia ( expresie a vanitatii, orgoliului, neincrederii )
- negativism pasiv - inertie si rezistenta ( retinere, refuz ) permanenta la ordine sau
stimuli, precum si fata de nevoile fiziologice ( alimentatia, deglutitia, mictiunea, defecatia ) ;
pacientii refuza sa se ridice din pat, sa mearga, sa manince negativism alimentar, sa
vorbeasca negativism verbal, sa-si relaxeze sfincterele - negativism intern

64

- negativism activ orice recomandare sau ordin este urmat de tendinta sau chiar de
executia actului opus; opozitie ferma si uneori violenta

tulburarile motorii consecutive tratamentului cu neuroleptice incisive care

pot diminua / dispare odata cu micsorarea dozei sau cu intreruperea tratamentului, precum
si prin asocierea tratamentului antiparkinsonian sau sedativ
1.

sdr akinetic diminuarea pina

la disparitie a initiativei motorii


2.

sdr akinetic-hiperton tremor,

hipertonie, rigiditate si hipo- pina la akinezie


3.

sdr

diskinetic-hiperton

hiperkinetic-hiperton

diskinezii buco-linguo-faciale, distonii masticatorii si de deglutitie


4.

sdr

anomalii de postura si de miscare, caracterizate prin: hipertonie paroxistica, distonii de


torsiune, tremor, crize isteriforme si epileptiforme
5.

sdr catatonic inertie motorie,

diminuarea si pierderea initiativei motorii, pierderea sinkineziilor, atitudinea catatonica;


fenomenologie dezvoltindu-se cu atit mai usor cu cit neurolepticul este mai puternic/incisiv

perseverarea motorie o actiune initiata, in loc sa se opreasca dupa indeplinirea

ei, se continua prin perseverare iterativa realizind acte asemanatoare, sau prin
perseverare substitutiva ca o intoxicatie motorie, in care bolnavul executa acelasi act,
desi I se cere sa execute altul; se diferentiaza de iteratie / palikinezie in care tulburarea
tonusului antreneaza automat repetarea actului ; dementele senile ( boala Pick,
Alzheimer ), hebefrenie, etc.

tulburarile de mers in cadrul activitatii pantomimice, la pacientii indemni

neurologic; uneori prin / accentuate de tratamentul neuroleptic;


-

in psihasteniile severe si in schizofrenii bolnavii nu indraznesc

sa mearga, merg sovaitor, manifesta chiar o teama exagerata de a merge - bazofobie


-

in isterie bolnavii traiesc cu convingerea ca le este imposibil

sa stea in ortostatism astazoabazie


-

le este teama sa se aseze thasofobie

fobia de a se pune in miscare - ergasiofobie


65

apraxiile / dispraxiile tulburari cuprinse in conceptul de dezorganizare a

conduitei motorii; se caracterizeaza prin pierderea posibilitatii de exprimare gestuala si de


efctuare a altor acte motorii, in ciuda absentei tulburarilor motorii elementare si uneori chiar
in lipsa unor tulburari evidente intelectuale sau senzitivo-senzoriale; pot fi mascate
temporar prin automatisme motorii; leziuni neurlogice, stari dementiale ( senile, luetice )
1.

apraxia ideatorie actul nu poate fi executat, intrucit sint perturbate planul sau si

reprezentarea indeplinirii sale ( desi el este bine conceput ca tendinta si kinetica


elementara este intacta, gesturile putind fi executate corect ); intotdeauna bilaterala,
permite executarea actelor simple, dar impiedica executia actelor mai complexe; intrucit
bolnavul recunoaste obiectele pe care trebuie sa le foloseasca, dar nu stie cum sa le
foloseasca ( datorita unei tulburari primare de natura gnozica ), el lasa impresia unui om
distrat
2.

apraxia ideomotorie bolnavul nu mai poate executa nici actele complicate nici pe

cele simple; intereseaza doar actele cu executie deliberata si intentionata, permitind


executarea actelor spontane sau automate; poate fi uni- sau bilaterala, este determinata de
leziunea cailor ce unesc centrii ideomotori; se asociaza cu afazie sau cu mono-/
hemiplegie; creeaza impresia unui ataxic sau coreic
3.

apraxia constructiva perturbarea scrisului, desenului, constructiei formelor

geometrice plane sau spatiale


4.

apraxia imbracatului si mersului

66

Limbajul i comunicarea

limbajul este activitatea de comunicare intre oameni si de realizare a gindirii

verbale, notionale, specific umane

limbajul se caracterizeaza prin 3 aspecte : 1) fonetic se constituie inca din

perioada prescolara si consta in insusirea particularitatilor sonore ale limbajului ( structura


fonetica a limbajului este si ea purtatoarea unui sens, avind rol important in comunicare );
2) lexical aspect ce se realizeaza treptat prin insusirea cuvintelor in cursul dezv
ontogenetice;

3) gramatical;

are o dubla functie:


1.

cognitiva prin care fuzioneaza cu gindirea

2.

comunicativa prin care transmite informatii si stimuleaza actiuni

i se descriu 3 forme:
1.

limbajul oral sau de baza este forma de baza a limbajului, in care se


exprima caracterele sonore si coreletiile auditiv-motorii ( prin cele doua laturi
ale sale : ascultarea si vorbirea ) ; are un caracter adresativ, unul stimulativ /
conjunctural , o tema de expus si uneori nuante intelese de interlocutor si
imbraca forma monologului sau a dialogului

2.

limbajul intern aici are loc pct de fuziune cu gindirea de care se apropie in
cea mai mare masura, uneori confundindu-se cu ea ; iesirea din gindire este
ilustrata prin aceea ca el este insotit de semne semantice minime ale
aricularii verbale ( fen care poate fi evidentiat prin inregistrarea curentilor de
actiune ai aparatului fonator in cursul desfasurarii limbajului intern )

3.

limbajul scris

tulburarile limbajului oral se clasifica in mod clasic in trei categorii

1) dislogii / tulb mentale ale limbajului sint consecutive modificarilor de forma si continut
ale gindirii si evolueaza fara modificari ale functiei limbajului si ale aparatului logomotor ;
2) disfazii / afazii constau in ansamblul tulb de comprehensiune si exprimarii limbajului
oral si scris, provocat de o leziune cerebrala circumscrisa si unilaterala, se datoresc deci
tulb functiei limbajului ;
67

3) dislalii tulb de pronuntare ( articulare a cuvintelor ), determinate de modificari de


intensitate patologica a functiilor aparatului logomotor

dislogiile in scop didactic, in cadrul dislogiilor se disting: a) tulb de forma sau ale

activitatii verbale; b) tulb de continut sau ale functiei lingvistice si semantice a limbajului

tulburarile de forma sau ale activitatii verbale

1.

voce de intensitate crescuta, cu tonalitate inalta starile de excitatie

psihomotorie, momentele de catharsis afectiv, discursuri maniacale, unele stari reactive


2.

voce de intensitate scazuta, slaba, soptita depresii, melancolie, psihastenie,

schizofrenii, la personalitati anxios-evitante si obsesiv-compulsive, psihosindroame organic


3.

voce declamatoare, patetica stari delirante expansiv

4.

voce manierata, pretiozitate,emfatica schizofrenie paranoida, paranoia

5.

bavardaj hiperactivitatea verbala simpla, vorbaria, care nu este ferm sustinuta

tematic ; se intilneste si in situatii normale in special la femei ; patologic isterie, stari de


anxietate
6.

tahifemie accelerarea propriu-zisa a ritmului verbal

7.

logoree accentuarea hiperactivitatii verbale, in sensul cresterii patologice a

ritmului si debitului verbal, consecutiv accelerarii ritmului ideativ; in intoxicatii usoare,


stari hipomaniacale, maniacale
8.

verbigeratie accelerarea ritmului ideativ, marcata de repetarea streotipa sau

anarhica a unor cuvinte sau frazeininteligibile, care duce la pierderea coerentei ideative
9.

bradifemie hipoactivitatea verbala simpla datorata unor stari de inhibitie

psihogena, la oamenii timizi, sau consecutiva unei stari afectiv-negative ( depresive,


anxioase ) care le limiteaza comunicarea, personalitati evitante, dependente sau obsesivcompulsive
10.

mutismul scaderea pina la disparitie a activitatii verbale ; se cunosc :

a) mutismul akinetic sdr caracterizat printr-o tulb a starii de constiinta, prin pierderea
vorbirii si a motricitatii ( leziuni corp calos, SRAA ) ;de natura neurologica
b) mutism absolut intilnit in neurologie si in schizofrenia catatonica ;
c) mutism relativ bolnavii comunica prin mimica, pantomimica, scris, sau prin expresii
verbale reduse la foneme, interjectii ; in isterie si in manie
d) mutism discontinuu / semimutism intilnit in special la bolnavii confuzivi si la deliranti ;

68

e) mutism electiv bolnavii nu se adreseaza decit anumitor persoane sau evita sa relateze
anumite situatii, de obicei stresante
f) mutism de joaca in manie
11.

mutitate / afemie se caracterizeaza prin imposibilitatea de a vorbi, se datoreaza

unei leziuni in zona corticala a limbajului, asociata cu leziuni ale aparatului auditiv ; abolirea
limbajului cu substrat neurologic intrerupta uneori de foneme care exprima stari afective
negative
12.

musitatie vorbirea in soapta, greu inteligibila, intilnita in special la schizofreni

13.

mutacism este un mutism deliberat si voluntar care poate fi intilnitla simulanti, la

unele persoane normale, ca o reactie de protest ( in special la tineri ) ; el imbraca insa


forme particulare la oligofreni, dementi si psihopati, ca expresie a aceleiasi opozitii
14.

afemia / anartria se datoreste unei leziuni neurologice, corticale si se

caracterizeaza printr-un mutism intrerupt uneori de fenomene care exprima multumirea,


nerabdarea sau negarea
15.

blocaj verbal ritm verbal incoerent, traducind pe planul limbajului incoerenta

ideativa, dupa cum poate fi deasemenea brusc intrerupt ; schizofrenii


16.

onomatomanie repetitia obsedanta a unuia sau mai multor cuvinte sau expresii,

in general grosolane, se intilneste in special la bolnavii cu stari afective negative,


schizofrenii, oligofrenii, dementele din boala Pick si Alzheimer
17.

stereotipie verbala repetarea aceluiasi cuvint sau aceleiasi freze in cursul

discursului / dialogului, se intilneste in special la schizofreni


18.

palilalie / autoecolalie repetarea ( involuntara ) a unor cuvinte, de obicei a

ultimelor/ultimului cuvint din fraza sau tendinta patologica de a repeta unele cuvinte in ritm
din ce in ce mai rapid leziuni ale corpului striat, demente atipice ( boala Pick ), dementa
Alzheimer
19.

ecolalie repetarea intocmai a cuvintelor auzite, datorita sugestibilitatii sale

exagerate oligofrenii, demente, schizofrenii ; se asociaza cu ecomimie imitarea


expresiei mimice a interlocutorului si ecopraxie imitarea gesturilor interlocutorului
20.

psitacismul culmea incoerentei verbale, consta intr-o sonorizare mecanica a unor

foneme lipsite de orice continut sematic oligofrenia profunda, demente avansate


**sdr PEMA = palilalie, ecolalie, mutism si amimie stari dementiale, si mai ales in
boala Pick
69

tulburarile de continut sau ale functiei lingvistice si semantice a limbajului

constau in schimbarea sensului cuvintelor care sint afectate in structura lor, precum si in
faptul ca subiectul le confera o acceptiune inedita, deosebita de cea reala
1.

paralogism bolnavul poate folosi un cuvint obisnuit cu sens diferit de acela

indeobste cunoscut schizofrenie, psihastenie, tulb obsesivo-fobice


2.

neologisme active cuvinte imaginate, inventete de pacient pt a exprima cit mai

fidel un mesaj sau o informatie specifica schizofrenie


3.

neologisme pasive cuvinte noi, formate in mod automat, prin procesul asonatiei,

rima, contaminarii sau fuzionarii, apar intimplator si nu poarta o semnificatie simbolica sau
un mesaj
4.

glosolalie abundenta de neologisme, pronuntare cu accent strain, limbaj deviat de

la sensul si functia sa, luind un aspect automat, bizar, incomprehensibil schizofrenii


5.

jargonofazie numeroase neologisme, bolnavul lasind impresia ca se exprima intr-

o noua limba, creata de el, ca vorbeste intr-un anumit jargon schizofrenii


6.

agramatism se renunta la conjunctii, prepozitii, articole, reducind limbajul la

scheletul sau, format in special de verbe si substantive ( stil telegrafic ) stari de


intoxicatie, confuzii mentale, stari hipo- si maniacale
7.

paragramatism fraza cuprinde expresii bizare sau neoformatii verbale care

pornesc insa de la radacini corecte ; schizofrenii, isterie


8.

embololalie / embolofazie pe fondul unui discurs normal sint inserate in mod

repetat unele cuvinte straine de sensul lor obisnuit ; schizofrenii


9.

schizofazie in schizofrenie, dupa primele combinari comprehensibile, cuvintele

pot fi asociate superficial sau reunite intimplator ; schizofrenii, stari confuzive


10.

dispersia semantica cind prin interpunerea a noi cuvinte desprinse de context

sau prin eliminarea altora care au rol in sustinerea tematica a discursului, se ajunge la
paragramatism si respectiv, agramatism, legaturile semnificant-semnificat sint foarte slabe,
aparent lichidate sau eliminate ; tulb apare ca o consecinta a scindarii unitatii ideative si se
intilneste cu precadere in schizofrenii
11.

disolutia semantica ultimul stadiu al deteriorarii, cind intre semnificant si

semnificat nu mai poate fi perceputa nici o legatura; limbajul pierde functia sa de

70

comunicare ; insusi conceptul de limbaj pare a fi inadecvat pt aceste stari de activitate


logomotorie, de activitate cu aparenta automatica sau lucida

disfaziile / afaziile tulburari ale intelegerii si expresiei limbajului intilnite cu

precadere in leziuni neurologice, in special hemoragii cerebrale, ramolismente cerebrale,


tumori cerebrale, abcese cerebrale, TCC
1.

surditatea verbala incomprehensiunea cuvintului vorbit, este insotita de elemente

parafazice si jargonofazice ( pe fondul conv spontane, pot sa apara cuvinte ininteligibile,


desprinse de context ), sau de intoxicatie prin gest sau perseverarea ordinului dat
( bolnavul continua sa execute primul ordin si dupa i s-a cerut sa execute un altul )
2.

intoxicatia prin cuvint o transpozitie a fenomenului din planul praxiei in cel al

limbajului ; bolnavul repeta raspunsul la prima intrebare si la cele urmatoare


3.

amnezia verbala deseori singurul simpt al afaziei, consta in uitarea unor cuvinte

( metafore, adjective, nume proprii apoi numele de familie, substantivele si in final verbele
legea disolutiei a lui Th. Ribot uitarea se asterne de la prezent spre trecut, de
laa nesistematizat spare sistematizat, de la complex la mai putin complex ) sau a
vocabularului in intregime
4.

parafazie deformarea cuvintelor folosite, inlocuirea cuvintului potrivit cu un altul,

desprins din context


5.

alexie / cecitate verbala incomprehensibilitatea limbajului scris ; poate impiedica :

a) recunoasterea arhitecturii generale a unui text ( situatie in care bolnavul nu aseaza


pagina in pozitie lizibila) ;
b) recunosterea literelor alexie literala ;
c)recunoasterea silabelor alexie silabica / asilabie
6.

alexia motorie imposibilitatea de a citi cu voce tare

7.

afazii motorii abolirea posibilitatii de executare a comenzilor cu pastrarea

capacitatii de intelegere a cuvintelor si de exprimare in scris insotite de mimica si


pantomimica exprimind neliniste si revolt
8.

afazii mixte cel mai frecvent intilnite

9.

afazii senzoriale = 1 6

71

dislaliile dificultatea sau imposibilitatea pronuntarii, se poate manifesta predilect

pt : anumite sunete dislalie de sunet ;


anumite silabe dislalie de silaba ;
anumite cuvinte dislalie de cuvint
1.

rotacism dislalia pt R, ririit

2.

sigmatism dificultatea pronuntiei sunetelor inalte ( S, Z, J ) si a combinatiilor ( PS,

TS, KS); sisiiala


3.

rinolalia vorbirea pe nas

4.

balbismul bilbiiala, cind la tulb de articulare se asociaza tonii sau clonii ale musc

fonatorii sau respiratorii ; forme de maifestare :


a) balbismul clonic vorbirea repetata, sacadata, poate interesa o silaba - de regula de la
inceputul unui cuvint ;
b) balbismul tonic rezistenta puternica la pronuntarea unei silabe sau cuvint, rezistenta
care intrerupe discursul, atunci cind este depasita cuvintele se revarsa brusc, tumultuos, in
cascada;
c) balbismul tonico-clonic / mixt de regula cel intilnit in practica; se creaza astfel o
teama fata de cuvinte dificile - logofobie
5.

tumultus sermionis datorita suprimarii numeroaselor silabe sau cuvinte, in

situatia unui balbism avansat, insotit de inversiuni, repetitii si eliziuni, limbajul poate deveni
total ininteligibil

tulburarile limbajului scris

- cuprind tulburarile psihografice, diagrafice si

caligrafice ; insotesc deseori tulb limbajului oral ; trebuie privite si prin prisma caracterului
predominant contextual si a grijii pt stil, proprii exprimarii grafice

tulburarile psihografice ( corespunzatoare dislogiilor) pot fi sistematizate in :

a) tulurari ale activitatii grafice;


b) tulburari ale morfologiei grafice;
c) tulburari ale semanticii grafice

tulburarile activitatii grafice :

1.

hipoactivitatea grafica scaderea activ grafice, de variate intensitati, mergind pina

la refuzul de a scrie schizofrenii ; uneori se poate intilni o disociere intre negativismul


72

verbal si negativismul pe care il putem numi grafic in sensul ca pacientul refuza sa


vorbeasca dar accepta sa scrie
2.

hiperactivitatea grafica poate avea diferite grade, iar in forma sa maxima, cind se

manifesta ca o tndinta patologica si irezistibila de a scrie, se numeste graforee, fiind


corespunzatoare / consecinta logoreei ; stari de intoxicatie usoara, hipo- si manie
3.

grafomania predilectia, manifestata in exces, pt exprimarea grafica ; respecta

coerenta si rigorile stilistice ale limbajului scris psihozele cronice delirante cu deliruri
interpretative sau pasionale sistematizate
4.

incoerenta grafica in care cuvintele sau frazele sint lipsite de legatura intre ele;

exprima incoerenta verbala si in ultima instanta pe cea ideativa, in clinica cele 3 aspecte
coexistind ; schizofrenii, stari confuzive
5.

stereotipiile grafice repetarea unei conjunctii, cuvint sau fraza, precum si

intercalarea lor repetitiva in cursul expunerii grafice ; sint expresia stereotipiilor verbale

tulburarile morfologice grafice

1.

litere de dimensiuni mari si rinduri ascendente manie, hipomanie, starile de

excitatie psihomotorie
2.

litere marunte si rinduri descendente stari depresive

3.

scrisul seismic intilnit mai ales in bolile cu fenomenologie motorie de tip

extrapiramidal, dar si in catatonie


4.

grifonaj aspect de mizgilitura ; debili, dementi

5.

scrisul in oglinda de la dreapta la stinga, care este expresia unor tulb de

perceptie spatiala sau manifestari ale schizofrenicilor


6.

scrisul in ghirlanda schizofrenie, manifestari delirante, demente

7.

scrisul suprapus exprima simbolismul gindirii schizofrenice si autismul acestor

bolnavi schizofreni, al caror text poate prezenta omisiuni frecvente de litere si silabe, litere
inegale, rinduri suprapuse, abundenta de ghilimele si majuscule, scris ca de tipar,
arabescuri, sublinieri

tulburarile semanticii grafice

73

1.

paragramafismele transpozitii de litere si cuvinte, substitutii, omisiuni ;

schizofrenii
2.

neografismenle desi considerate corespunzatoare neologismelor active, nu

constituie intotdeauna o simpla fonograma a lor ; schizofrenie paranoida, parafrenii,


paranoia

Contiina moral

74

Bibliografie
-

Bir A.M. Psihiatrie.Prolegomene clinice, Ed. Dacia Cluj-Napoca,2001

Brnzei P., Chiri V., Boiteanu P., Cosmovici N., Astrstoae V., Chiri R.
Elemente de semiologie psihiatric i psihodiagnostic, Ed. Psihomnia, Iai,
1995

Ey H., Bernard P., Brisset Ch., Manuel de Psychiatrie, Ed. Masson, Paris, 1989

Micluia Ioana - Psihiatrie, Ed. Medical Universitar Iuliu Haieganu, Cluj-Napoca,


2002

Predescu V. (sub red) - Psihiatrie,vol I Ed. Medical, 1988

75