17.

TULBURĂRI PSIHOPATOLOGICE ÎN DISCRINII

(endocrinopatii)

Avem in vedere tulburări psihice determinate de afecţiunile endocrine când apar condiţiile:
- Relativa stabilitate în timp a simptomelor (de exemplu, persistenţa anxietăţii indiferent de existenţa
sau absenţa unor situaţii anxiogene);
- Rezistenţa simptomelor la psihoterapie;
- Efect insuficient/nul al psihotropelor la doze uzuale
- Confirmarea obiectivă a simptomelor prin mijloace directe/afirmaţii ale anturajului: poliurie,
polidipsie, apetit alimentar crescut, creşterea extremităţilor, hiper/hipotricoză, astenie majoră,
inexplicabilă;
- Absenţa cauzelor psihogene convingătoare care sa poata explica aparitia si persistenta simpt.;
- Prezenţa în tabloul clinic a unor simptome mai puţin caracteristice afecţiunilor psihice;
- Prezenţa de semne şi simptome somatice greu explicabile psihogen;
- Descriere precisă, lipsită de ambiguităţi a simptomelor pacientului.

Patologia hipofizară

I. Insuficienţa hipofizară (sdr Glinski-Simmonds-Sheehan, hipopituitarism)

Denumita “parahipofiza adultului”, se caracterizeaza printr-un ansamblu de tulburari somatice,
viscerale, biochimice si endocrine, produse prin scaderea functiei adenohipofizei pe diversele sale axe
glandurotrope (gonadotropa, corticotropa), dezvoltata postpubertar.
Insuficienta totala a hipofizei anterioara are o etiologie variata: de natural tumorala, traumatica,
toxica sau infectioasa, evidentiindu-se insa in ordinea frecventei necroza postpartum a hipofizei.
Datorita deficitului pluriglandular manifestarile clinice se traduc prin semnele insuficientei
gonadice, tiroidiene si suprarenale. Pe primul plan sunt fenomele clinice: casexia, asociata cu anorexie,
paloare, reducerea pana disparitie a pilozitatii pubo-axilare, astenie, hipokinezie, hipomimie.
Dpdv psihic se constata astenie accentuata cu evolutie progresiva, o repliere spre sine si retragere a
investitiilor afective fata de ambianta, fata de propria persoana, o scadere a fluxului ideativ cu reducerea
ritmului ideativ si uneori cu fatigabilitate ideativa pana la aspecte de “faading”mintal. Pe aceasta stare de
introversie marcata, pana la indiferentism si pe fondul bradipsihiei ce aminteste melancolia pot aparea reactii
de intensitate psihotica cu agresivitate, confuzie si manifestari halucinator-delirante.
 Din punct de vedere psihic:
- Tablou apatic: astenie, depresie, fatigabilitate majoră, indiferenţă, inactivitate, dependenţă,
bradipsihie;
- Pot apare:
o episoade de iritabilitate, cverulenţă,
o reacţii de intensitate psihotică cu agresiune, confuzie, manifestări halucinant-delirante;
o deficite cognitive importante;
- scăderea aproape completă a lbidoului (la ambele sexe);
- poate progresa spre o stare asemănătoare crizelor eddisoniene.

Diagnostic diferenţial
- depresie- f. imp. deoarece uneori fen.psihice domina tabloul clinic ;
- mixedem - exista tegumente ceroase ca in mixedem , dar nu si pielea fin cutată la colţurile gurii/
colturile ochilor cu aspect de imbatranire prematura;
- b. Addison – expunerea la soare nu duce la bronzarea pielii iar areolele mamare sunt depigmentate;
- există hipertricoză corporală datorată hipofuncţiei gonadelor;

1
Manifestări clinice:
 la adult:
 poate fi cauzata de necroză pituitară post-partum, de cauze hormonale, traumatisme, toxice,
infecţioase;
 tulb psihice sunt cu atât mai severe cu cât debutul a fost mai brusc iar deficitul hormonal mai crescut;
 prepubertar:
 frecvent cauze tumorale, chistice, obstetricale;
 apare oprirea creşterii somatice cu păstrarea proporţiilor corpului;
 nu există afectare importantă a capacităţii intelectual-cognitive;
 în primul rând – consecinţe psihologice ale aspectului somatic – extrovertire şi sociabilitate crescută
dar cu hipersensibilitate, instabilitate emoţională, tendinţe impulsive;
 manifestările clinice apar de obicei când peste ¾ din capacitatea hipofizei şi-a pierdut funcţia.

Tratament:
- corectare deficit cortizonic – cea mai importantă pentru scăderea simptomelor psihice;
- la copii – terapia de substituţie cu hormoni de creştere;
- corectare simptomatică a caşexiei – diagnostic diferenţial cu anorexia nervoasă unde casecsia nu se
însoţeşte de pierderea pilozităţii axilare şi pubiene.

II. Hiperfuncţia hipofizară

Tulburari psihice din macrosomia hipofizara acromegalica (acromegalia)

Boala este provocata de o secretie excesiva de somatrotop, datorita unor tumori antehipofizare (in
special eozinofile), care s-au dezvoltat dupa osificarea cartilajelor de crestere. Clinic, boala se caracterizeaza
apariţia acromegaliei (crestere somatica deformanta, mai accentuata la extremitati (membre si cap)).
Sub aspect psihic pacientii apar lipsiti de initiativa si interes, introvertiti, resemnati, apatie. Se poate
produce uneori depresie, dar aceasta poate fi o reactie psihica la simptomele fizice, mai curand decat un
efect direct al dezechilibrului hormonal. Pe fondul psihic al dispozitiei depresive, pot apare stari coleroase
sau de agresivitate; instabilitate, excitatie, mînie, uneori cu impulsiuni si modificare a comportamentului
general. Se noteaza dificultatile de relationare si integrare sociala a acestor bolnavi. Tulburarile afective ale
bolnavilor, evolueaza nu numai in sens depresiv, ci ofera si impresia depersonalizarii. Tulburarile cognitive
par mai discrete. La debutul afectiunii se poate constata si o crestere a activitatii intelectuale care diminua
treptat, dizolvandu-se intr-o astenie putin reversibila, intricata cu apatie, introversie si depresie.

Manifestări clinice din punct de vedere psihic:

o determinate de aspectul somatic inestetic;
o acuze legate de creşterea extremităţilor;
o asemănătoare cu insuficineţa tiroidiană:
 depresie cu scăderea interesului, iniţiativei;
 dificultăţi relaţional-adaptative datorate simptomelor de mai jos:
 stări coleroase ± agresivitate, instabilitate, excitaţie, mânie;
 uneori schiţă de episod maniacal/mixt.
o cel mai frecvent – simptome de intensitate nevrotică cu predominanţa depresiei care poate
masca deficitul intelectual; de obicei prezent datorită impregnării somatotrope;
o uneori senzaţii de depersonalizare; la debut poate exista o creştere a activităţii intelectuale;
- debut prepubertar- gigantism hipofizar:
o pot fi de la retardaţi la supradotaţi intelectual;
o dpdv emoţional: frecvent insensibilitate, indiferentism cu momente de irascibilitate şi
labilitate afectivă;
o tabloul clinic poate avea aspect de personalitate epileptoida;
o uneori tulburări de aspect maniaco-depresiv;

2
Tulb psihice in acromegalie au o intensitate predominant nevrotica, alcatuind un psihosindrom
hiperhipofizar. In etiopatogenie, tb apreciate atat suferinta neuronala (datorita impregnarii somatotrope), cat
si reactia psihogena (datorita dismorfiei inestetizante). Tulb afectiv-depresive se situeaza pe primul plan,
mascand pe cele intelectuale si volitionale. Acromegalia se acompaniaza de tulb neurasteniforme, depresive
sau cognitive.

Diagnostic diferenţial: ridică o singură problemă – la cei debut prepubertar, trebuie deosebiţi de cei cu
dezvoltare somatică excesivă în înălţime;

Tratament:
- tratamentul tumorii: ablaţie chirurgicală, implant izotopi etc.;
- unele tulburări psihice persistă si după îndepărtarea tumorii deoarece efectelor fizice deja instalate au
afectat personalitatea.

Tulburari psihice din macrosomia hipofizara cu gigantism

Se noteaza o patologie comuna, hipersomatotropa a acromegaliei cu gigantismul, insa gigantismul nu
afecteaza numai dimensiunea longitudinala a corpului, ci organismul in ansamblu. Clinic, se caracterizeaza
printr-o dezvoltare disproportionata, predominant in inaltime. Etiologia sa este adenohipofizara, sub forma
adenomului eozinofil.
Sub aspect afectiv se noteaza inertie, insensibiltate, indiferentism cu irascibilitate si labilitate afectiva.in
afara acestor tulburari nevrotiforme, mai sunt si tulburari psihice de mare intensitate de tip maniaco-depresiv.
Gigantismul se asociaza uneori cu deficiente cognitive.

Tulburari psihice din microsomia hipofizara (nanismul hipofizar)

Boala consta intr-o insuficienta secretorie a hipofizei anterioare, determinata de o leziune, de obicei
tumorala sau de o dereglare neuro-hormonala (leziuni diencefalo-hipofizare determinate de traumatisme
obstreticale). Clinic, datorita diminuarii sau opririi secretiei antehipofizare, in special a somatotropului, rezulta
incetinirea sau oprirea cresterii staturale cu relativa pastrare a proportiilor corpului, astfel apare ca un adult
miniatural.
Dpdv psihic, au o buna dezvoltare cognitiva, cu o bogatie imaginativa si acuitate ideativa. Sunt in general
extrovertiti, comunicativi, cu un grad sporit de sociabilitate, insa cu o hipesensibilitate, instabilitate
emotionala si manifestari impulsive. Pot fi regasite tulburari nevrotice si de personalitate.

Manifestarile psihice in sdr. adipozo-genital (Babinski - Frohlich)

Tulburarea intereseaza un numai hipofiza ci si diencefalul, realizand un sdr. diencefalo-hipofizar
caracterizat prin: obezitate si infantilism sexual. In etiologia acestui sdr., un rol important il joaca tumorile
hipofizare, ca si leziunile inflamatorii hipotalamice.
Clinic: obezitate (cu adipozitate dispusa dupa o topografie ginoida, la baieti realizand “habittus-ul feminin”),
polifagie, polidipsie si infantilism genital. Hipogonadismul se traduce prin regresiunea caracterelor sexuale
secundare, amenoree, disparitia libidoului si impotenta sexuala.
Tulburarile psihice constau in: astenie, fatigabilitate, somnolenta, nehotarare, diminuarea initiativelor,
dubitatie, indiferism afectiv; pe acest fond pot apare uneori stari depresive sau schizofreniforme.

Tulburari psihice in cursul diabetului insipid

Diabetul insipid, afectiune datorata carentei hormonului antidiuretic (ADH) secretat de hipofiza
posterioara, s-au descris tulburari psihotice depresive si paranoide, precum si tulburari nevrotice. Diabetul
insipid se caracterizeaza prin triada: sete, polidipsie, poliurie. Se mai poate adauga pierderea ponderala sau
impotriva polifagie, obezitate, hipersomnie, insuficienta gonadica sau eventuale semne neurologice,
consecinta a interesarii cailor optice. Simptomul cu cea mai mare participare afectiva este setea, care se
manifesta in mod imperativ si obsesiv, determinand la randul ei polidipsia. Simptomul central – polidipsia –
cunoaste o dubla conditionare: fiind expresia mecanismului psihologic al setei, cat si a necesitatii
hidroelectrolitice de reechilibrare a homeostaziei osmotice, dezorganizata prin poliurie.
Manifestarile psihice, diabetului insipid poate antrena o simptomatologie nevrotiforma caracterizata prin
irascibilitate, nervozitate, anxietate, reducerea somnului, a pragurilor de toleranta la frustrare, alaturi de o
scadere a libidoului. Se citeaza de asemenea manifestari psihopatoide, cu eventuale evolutii de la polidipsie la
alcoolism.

3
 Tulburari psihice in bolile epifizare
Doua directii de cercetare se disting in patologia acestei gl endocrine: a sdr. epifizare, puse sub semnul
incertitudinii si a tumorilor epifizare, cu o fenomenologie cl mult mai bine conturata.
Sdr. hipoepifizar (sdr Pellizzi sa macrogenitosomia epifizara) se caracterizeaza prin dezv. staturo-
ponderala exagerata si maturatie sexuala precoce, datorita unei tumori epifizare. La randul lor, autorii romani
au schitat un sindrom hiperepifizar, caracterizat printr-o simptomatologie polar-opusa: intarzierea sau absenta
pubertatii, microgenitalism.
Manifestarile psihice din cursul alterarilor gandei epifize pot fi exprimate prin: astenie, apatie,
somnolenta, stare confuzionala de intensitate variabila, simptomatologie senzoriala psihotica (halucinoze, in
special vizuale), stari de excitatie psihica cu aspect hipomaniacal, precum si tulburari instinctive exprimate
prin bulimie sau anorexie si in functie de sdr endocrin, tulburari de sexualitate corespunzatoare..
Daca in domeniul clinic si experimental “nici astazi rolul epifizei nu este pe deplin si definitiv
elucidat”, in domeniul terapeutic se inregistreaza progrese mult mai insemnate: extractele epifizare si mai ales
epifizhormonul, datorita proprietatilor sedative si inhibitorii, au fost folosite in tratamentul schizofreniei, in
excitatia maniacala, in excitatia sexuala, in unele tulburari psihice la copii.

Patologia tiroidiană

I. Hiperptiroidia – boala Graves-Basedow

- frecvent mecanism autoimun;
- alte cauze: noduli tiroidieni secretori/supradozaj medicamentos;

Manifestări clinice dpdv psihic:

- manifestările prezent constant, sunt uneori singurele acuze în faza incipientă;
- încordare, hiperexcitabilitate, labilitate emoţională, accese de plâns, perioade de euforie,
distractibilitate, hipomnezie pentru evenimentele recente, nevoia permanenetă de activitate deşi simte
oboseala fizică care nu e de obicei prezentă matinal ( in nevroze este matinala);
- în cazuri severe de tireotoxicoză – tulb psihotice: halucinaţii vizuale, idei delirante; poate dezvolta
sdr psioorganic acut/subacut confuziv (delirium) urmat de comă şi exitus (furtuna tireotoxica);
- la vârstnici – depresie, apatie, retragere socială- in hipertiroidia cronica;
- hipertiroidia poate accentua unele trăsături premorbide; scăderea toleranţei la frustrare cu anxietate
iritabilă, accelerare ideativă cu creşterea productivităţii imaginaţieie, labilitate emoţională; pot exista
fobii, tendinţe la perfecţionism;
- simptome asociate
o amfitonie vegetativă: tahicardie aritmică, bufeuri, vasodilataţie periferică, intoleranţă la
temperaturi ridicate, sialoree, hipersecreţie gastrică, accelerarea tranzitului intestinal;
o exoftalmie, tremor extremităţi, limbă, pleoape- tremor ritmic si fin;
o HTA sistolică, ROT accentuate;
o Dispnee, creşterea apetitului alimentar fără creştere în greutate, modificări menstruale până la
amenoree;
o Privire vie, strălucitoare, imposibilitatea închiderii complete a ochilor;
o Transpiraţii abundente cu piele umedă, caldă- in hipotiroidie pielea e rece;
o Slăbiciune + fatigabilitate musculară;
- hipertiroidia este mai frecventă la femei;

Asupra personalitatii bolnavului hipertiroidian

Bolnavii hipertiroidieni, au o personalitate premorbida caracterizata prin labilitate afectiva,
hipersensibilitate, timiditate, complexe si sentimente de inferioritate, tendinte fobice. Varietatea tulburarilor
psihice din hipertiroidiea fost sistematizata in patru categorii:
a) tulburari psihice preexistente hipertiroidieicare se agraveaza prin boala si se mentin dupa tratament;
b) tulburari nevrotice datorita perturbarii mecanismelor reglatoare ale tonusului centrilor vegetativi si ale
conexiunilor functionale cortico-subcorticale;

4
c) tulburari psihice care apar in timpul bolii si exprima efectul hormonilor tiroidieni in exces si a
tireotropului hipofizar, la nivelului SNC, ameliorandu-se sau disparand dupa tratamentul medical sau
chirurgical;
d) tulburari schizoide, paranoide, obsesive sau fobice, stari depresive, sociabilitate scazuta sentiment de
inferioritate, care sunt reactive fata de boala, fata de posibilitatea de a munci sau sunt in legatura cu
conflictele si mediul, beneficiind in general de psihoterapie.
Simptomatologia psihica din cursul hipertiroidiei poate fi sistematizata in manifestari psihologice,
tulburari nevrotiforme si tulburari psihotiforme.
Tulburarile nevrotiforme in cursul hipertiroidiei
Se caracterizeaza printr-o stare de excitabilitate psihomotorie de intensitate variabila, manifestata prin
hiperemotivitate, iritabilitate, instabilitate, labilitate afectiva ca si prin anxietate si uneori fobii. Bolnavii par
a avea un plus imaginativ, o cresterea fluxului ideativ, o accelerare a ritmului ideativ si o mai mare suplete
ideativa. O coborare a pragului de toleranta la frustrare. Acesti bolnavi inalta tot mai sus exigenta fata de
sine ca si fata de ceilalti.
Tulburarile psihotiforme in cursul hipertiroidiei
S-a observat coexistenta hipertiroidiei cu tulburari psihice de tip maniacal sau depresiv si s-a emis
ipoteza naturii tiroidiene a psihozei maniaco-depresive. Accesele de manie sau melancolie din cadrul
psihozei maniaco-depresive dispareau uneori definitiv dupa tiroidectomie.

Aspectul clinic al manifestarilor psihotice din hipertiroidie

a) Stari maniacale sau melancolice
Promotorul analogiei hipertiroidie - psihoza maniaco-depresiva, au descris tablouri maniacale sau
depresive in hipertiroidie. Factorii toxici ai hipersecretiei tiroidiene stau la baza patogeniei comune a
hipertiroidiei si tulburarilor psihice de tipul psihozei maniaco-depresive. Se noteaza alternanta puseurilor de
manie sau depresie, in functie de evolutia afectiunii tiroidiene. Legatura psihozelor afective cu hipertiroidia
a mai fost mentionata si de alti autori care afirma ca “psihozele tiroidiene se caracterizeaza prin tablouri
maniacale, melancoliforme sau confuzionale” sau ca in cursul hipertiroidiei se intalnesc “episoade psihotice
care pot lua forma excitatiei maniacale sau depresiei”.

b) Stari confuzionale
Denumite de unii autori “confuzie maniacala acuta” sau “delir acut” de natura tireotoxica.
Sub aspect clinic, starile confuzionale se traduc prin stare de perplexitate, anxietate, excitatii,
dezorientare, manifestari senzoriale psihotice, predominant vizuale si auditive, onirism bogat si terifiant si
binenteles confuzie de intensitate variabila. In manifestarilo lor clinice, starile confuzionale de natura
tireotoxica nu au un caracter specific, asemanandu-se din acest punct de vedere cu tablourile confuzionale
din alte intoxicatii sau infectii.

c) Stari schizofreniforme
Par a fi mai mult asociate decat conditionate de hipertiroidie. Caracterul lor concomitent si nu
consecutiv hipertiroidiei este ilustrat si de antecedentele heredocolaterale si personale psihotice ale acestor
bolnavi. Se emite ipoteza interventiei factorului tiroidian in etiologia delirului cronic de tip paranoid.

d) Manifestari psihice dupa tiroidectomie

Pot aparea precoce (in primele zile dupa tiroidectomie), manifestari clinice de intensitate nevrotica sa
psihotica; sau tardiv – intr- lenta dezvoltare, la cateva luni sau chiar ani dupa operatie. Tulburarile psihice
“precoce”sunt mai grave, avand in general o intensitate psihotica, spre deosebire de tulburarile psihice
tardive care se manifesta intr-o mai mica amplitudine si au un aspect nevrotic, mai rar sub forma unor accese
psihotice melancolice, maniacale sau delirante.
Tulburarile psihice precoce se prezinta in special sub forma confuziei mentale, de intensitate variabila
(de obnubilare, onirism sau cu manifestari delirante acute). Tulburarile psihice precoce au o alura paroxistica
oniro-confuziva sau delirant-halucinatorie. Astfel, daca investigatiile cu iod radioactiv au pus in evidenta o
scadere a nivelului hormonilor tiroidieni circulanti, eliminarea acestora prin extirparea tiroidei atrage o
hiperconcentratie de tireotrop. In conditiile tiroidectomiei, tireotropul nu mai poate fi franat in secretia sa de

5
catre nivelul tiroxinemiei, actualmente prabusit; excesul de tireotrop ar fi astfel responsabil de frecventele
confuzii mentale care survin dupa tiroidectomie.
In privinta tulburarilor psihice care apar tardiv, dupa tiroidectomie, in marea lor majoritate se prezinta
sub forma unui tablou clinic nevrotiform. Uneori in cadrul acestor manifestari tardive se intalnesc si accese
psihotice, in antecedentele bolnavilor respectivi, intalnindu-se insa, in majoritatea cazurilor, tulburari psihice
de aspect variabil. In etiopatogenia tulburarilor psihice tardive tiroidectomiei, se poate incrimina rolul
stresului sistemic reprezentat de operatie ca si efortul rechilibrarii endocrine, impus de noua conditie.

Debutul clinic:
- frecvent asociat unui stres, uneori simptomele apar la câteva ore după o psihotraumă majoră;
- excesul exogen de hormoni tiroidieni (administraţi pentru hipotiroidii uşoare, obezitate, depresie)
poate duce la hipertiroidie.
Paraclinic: măsurarea T3, T4, captarea Iod 131, Trh;
Neurologic – tremor, exagerarea ROT, Babinski si uneori clonus

Diagnostic diferenţial:
- tulburări anxioase: anxietatea este discontinuă, legată de anumite situaţii anxiogene, nu există
oboseală asociată cu nevoia crescută de activitate, transpiraţiile sunt reci;
- creşterea apetitului cu scăderea în greutate apare şi în diabetul incipient sau în stări hipermetabolice;
- anxietatea apare şi în feocromocitom;
- stările hipomaniacale: pentru diagnosticul diferenţial sunt necesare prezenţa de semne somatice
asociate hipertiroidiei; şi în hipertiroidie terapia cu Li are rezultate;
Evoluţia:
- fluctuantă cu exacerbări şi remisiuni spontane;
- poate fi influenţată de stres.
Tratament:
- antitiroidiene, iod radioactiv, chirurgical.
- După începerea tratamentului antitiroidian, pot apare (rar) psihoze schizofreniforme sau confuzive,
motiv pentru care se înlocuieşte cu Iod radioactiv + tratament antipsihotic cu NL sedative şi incisive
– haloperidolul are neurotoxicitate crescută la hipertiroidie;
- Hipertiroidia prelungită – pot determina modificări ireversibile ale funcţiei cerebrale, care pot
persista si dupa rezolvarea endocrinologica a cazului;
- Există 2 tipuri de personalitate cu vulnerabilitate crescută la hipertiroidie:
o Cele caracterizate prin labilitate afectivă, hipersensibilitate, timiditate, tendinţe fobice,
sentimente de inferioritate;
o Cei cu „poziţii de martir”- cei care isi asuma devreme responsabilitati pentru ei si altii-
asociate cu teama accentuată de boală/moarte ce dezvoltă hipertiroidie după situaţii de
frică/pierderi obiectuale.

II. Hipotiroidia
- debut lent şi insidios (excepţie cea indusă chirurgical);
Insuficienta tiroidiana se manifesta clinic printr-un polimorfism de simptome predominant endocrine si
psihice, dar si neurologice si somatice. Tabloul mixedemului este ilustrat printr-o fenomenologie psihca
predominant cognitiva. Influenta patoplastica a suferintei neuronale cronice se exprima clinic prin tulburari
psihopatoide prezente constant in evolutia mixedemului. Pe acest fundal psihic deficitar pot apare: a) stare
psihica pe fond de mixedem; b) manifestarile psihotice din cursul mixedemului.
a) Stare psihica pe fond de mixedem
Expresia psihica de baza a b. mixedematos e caracterizata prin bradipsihie si hipokinezie. Mixeematosul
apare ca flegmatic, inert si taciturn. Datorita acestui fapt, starea psihica a mixedematosului a fost des
confunfata cu cea a depresivului. Spre deosebire insa pe acesta care este repliat spre sine, dar tensionat
afectiv-negativ, mixedematosul in lentoarea sa ideo-motorie exprima calmul peste care cu greu trec
incitatiile afectiv-negative din ambianta. Mixedematorul prezinta si o tocire a acuitatii senzitivo-senzoriale,
hipoprosexie in grade variabile, evocarea evenimentelor se face cu un oarecare grad de dificultate,
6
hipomnezie. El prezinta in acelasi timp o scadere a fortei imaginative, o saracie a fluxului ideativ, o rarire a
ritmului si aplatizare a continutului ideatiei. Toate acestea contureaza tabloul de bradipsihie si insuficienta
cognitiva a mixedematosului. Datorita acestor considerente mixedematosii apar ca hipobulici, in continua
inertie si dificultate deliberativa, asta insemnand pe plan comportamental – restrangerea sferei intereselor si
diminuarea initiativelor.
b) Manifestarile psihotice din cursul mixedemului
“Psihozele” din cursul hipotiroidieise intalnesc astazi cu frecventa mai redusa, datorita imbunatatirii
factorilor economico-sociali, conditiilor asistentei medicale si precocitatii diagnosticului. Aceste tulburari se
intalnesc mai ales in cazurile grave de mixedem. Se constata ca cele mai frecvente tablouri clinice se
prezinta sub forma tulburarilor afective, tulburarilor mnezice si prosexice, maniifestarilor halucinatorii sau
ideilor delirante. Aspectul “organic” al manifestarilor psihice din mixedem ca si modificarile EEG care
evidentiaza o “disfunctie cerebrala difuza”, constituie expresia tulburarilor cerebrale, consecinta a
insuficientei tiroxinice. Gradul atingerii neuronale din mixedem are consecinte si asupra evolutiei
tulburarilor psihice aflate sub un tratament corect instituit. Se evidentiaza o evolutie favorabila la majoritatea
bolnavilor mixedematosi tratati cu extracte tiroidiene. Evolutia tulburarilor psihice este in functie nu numai
de momentul instituirii terapiei adecvate ci si de momentul aparitiei hipotiroidiei. Astfel, perturbarea
functiilor cerebrale in mixedem poate avea o inalta potentialitate patoplastica cu un marcat grad de
ireversibilitate.

Tulburări psihice:
- sunt frecvente, mai ales la vârstnici pot fi singurele acuze;
- frecvetn aspect depresiv asociat cu disfuncţii cognitive (înţelegere lentă, scăderea capacităţii de
abstractizare, atenţie, memorie recentă); uneori se poate dezvolta un sdr organic cerebral cu evoluţie
spre stupor/comă;
- în mixedem – poate apare psihoză cu ideaţie delirant-halucinatorie, frecvent cu halucinaţii auditive +
semne de afectare organică a creierului;
- tulburarea dominantă – depresia, chiar daca uneori trairea subiectiva depresiva poate fi inlocuita de
indiferenta.

Simptome somatice asociate:

- neuropatii periferice (parestezii digitale);
- hipoacuzie, cefalee, sincope;
- sdr de tunel carpian;
- piele groasă, edemaţiată, facie palid, păr, unghii uscate şi fragile, cădere exagerată păr – uneori 1/3
ext a sprancenei, unghiile se îngroaşă, voce răguşită, îngoşare limbă ce duce la vorbire greu
inteligibilă;
- apetit alimentar scăzut cu eventuală creştere în greutate, bradicardie, scăderea temperaturii corporale,
intoleranţă la frig, modificări EKG;
- constipaţie, infertilitate, menstruaţii abundente şi neregulate, scăderea sau pierderea libidoului;
- dacă apare în prima parte a copilăriei, apare cretinismul cu somnolenţă, întârziere în dezvoltarea
motorie, hipotonie musculară, piticism, proturuzia limbii, hernie ombilicală.

Diagnostic diferenţial:
- depresie majoră;
- sdr psihoorganice demenţiale neendocrine la varstnici;
- insuficienţă renală cronică;
- anemia pernicioasă, anorexia nervoasă si in alte stari de denutritie (există si o afectare tiroidiană ce
dă un sdr de T3 crescut dar care este reversibil după corectarea greutăţii).
Hipotiroidia:
- primară (endogena):
o rară, apare la femei între 40-60 ani;
o cauze: autoimune, întreruperea terapiei de substituţie, tiroidita Hashimoto, deficit de iod,
tumori, tulburări hipotalamice sau hipofizare;
- secundară (iatrogena):

7
 o datorată terapiei antitiroidiene exagerate; eronat prescrise
o e mai frecventă decât cea primară.

Tratament:
- terapie de substituţie (importanţă crescută mai ales la copii – se instituie precoce);
- de obicei nu răspunde la antidepresive decât dacă sunt asociate corespunzător cu terapia de
substituţie.

Disfuncţii suprarenale- afecteaza activitatea si energia bolnavului, mai putin afectul.

Daca medulosuprarenala pune organismul in stare de alarma, corticosuprarenala printr-o actiune de fond si
de durata pregateste fortele de aparare ale organismului fata de agresiunea oricarui stres sistemic.

I. Boala Addison
Definiţie: insuficienţă secretorie a celor 3 corticosteroizi principali: aldosteron, cortizol, androgeni
suprarenali;
Etiologie: necunoscută, posibil autoimună; uneori poate fi secundară infecţiilor specifice (tbc);
Insuficienta corticosuprarenala (B. Addison)- se produce datorita unor leziuni anatomice bilaterale sau unei
hipoactivitati functional-constitutionale a glandelor suprarenale. Clinic- hiperpigmentatia tegumentelor si
mucoaselor (melanodermia fiind mai accentuata la nivelul cutelor de flexiune si in jurul unghiilor), astenie,
adinamie, hta, inapetenta sau anorexie, greturi, varsaturi (cu o scadere in greutate variabila).

Tulburăr psihice:
- astenie, hipokinezie, bradipsihie prezente constant in toate fazele evolutive ale bolii
- „aversiune pentru efort”, fatigabilitate, lipsa de iniţiativă, retragere soacială, sărăcirea conţinutului
gândirii;
- În faze tardive – deficite cognitive moderate;
- În crize addisoniene (exacerbarile insuf. CSR):
o Pot apare sdr organice cerebrale acute- DELIRIUM-cu confuzie, halucinaţii ± delir oneiroid,
evoluţie spre stupor/comă;
o hTA ce poate determina deces prin şoc;
o semne precoce: slăbiciune, greţuri, vărsături, dureri abdominale, accentuarea apatiei;
Tulburarile psihice din cursul bolii Addison pot fi sistematizate. Tulburarile nevrotiforme: in afara asteniei si
fatigabilitatii accentuate, diminuarii activitatii si a initiativelor. Tulburari cognitive, expresia asteniei intense
insotesc hipofunctia cortico-suprarenalei, si sunt exprimate prin hipoprosexie, hipomnezie, diminuarea
fluxului ideativ, rarirea ritmului ideativ, monotonia si saracirea continutului tematic, toate acestea conturand
sdr bradipsihiei intalnite in boala Addison. In majoritatea b Addison se noteaza negativism, apatia,
iritabilitatea si depresia. Precum si irascibilitate, instabilitate, anxietate, colerism si chiar agitatie. Tulburari
psihotiforme, mai rare, se caracterizeaza prin episoade depresive, productivitate senzoriala psihotica
exprimata prin iluzii, halucinatii si depersonalizare.

PC: in std incipiente niv hormonale N → proba de stimulare cu ACTH → evidentiaza rezerve functionale
scazute ale CSR; in prd de stare scadere Cl, Na, bicarbonat, crestere K
Diagnostic diferenţial:
- neurastenia;
- astenia din boli somatice;
- depresia;
- hipocondria;
- tulburarea anxioasă generalizată;
- pentru diagnosti de certitudine sunt necesare scăderea în greutate şi hiperpigmentarea pielii, precum
şi teste de stimulare la ACTH ce relevă scăderea rezervelor functionale ale corticosuprarenalelor;
- EEG: activitate lentă difuză cu amplitudine mare;
Tratament:
- de substituţie hormonală;
8
 - pacienţii sunt sensibili la agenţi anestezici (narcotice) şi mai ales la barbiturice.

II. Sindromul Cushing

Definiţe: exces de cortizol circulant de entiologie endogenă/exogenă.

Hiperfunctia corticosuprarenala - este de natura tumorala, hiperplazica sau functionala. Manifestarile
psihice in hipercorticism au o forma clinica si o intensitate variabila. Tulburarile nevrotiforme se manifesta
prin apatie, indiferentism, tendinte depresive, hipomnezie, hipoprosexie, scaderea randamentului intelectual,
dar mai ales prin iritabilitate, irascibilitate, anxietate, stari coleroide si de agitatie, care survin in general pe
un fundal depresiv. Se pot contura sub forma unui sdr isteriform sau sub forma unui sdr depresiv
nevrotiform. In afara tulb predominant afective, se descrie la copiii cu hipercorticism, tablouri de
insuficienta cognitiva – hipoprosexie, hipomnezie si insuficienta dezvoltare cognitiva. Tulburarile
psihotiforme imbraca de cele mai multe ori un aspect confuzo-maniacal. Sdr maniaco-depresive sunt cele
mai frecvente, in afara lor intalnindu-se de asemenea manifestari senzoriale psihotice, predominant
halucinatorii, precum si tablouri delirante cu continut depresiv-interpretativ.

Manifestări psihice:
a. sdr Cushing endogen:
- frecvent dispoziţie depresivă, iritabilitate, insomnii, scăderea libidoului, ideaţie şi tentative suicidare,
episoade de labilitate emoţională, enxietate;
- poate apare euforie/excitaţie maniacală sau deficite cognitive (memorie, concentrare);
- mai târziu – tulburări metabolice, dezechilibre h-e, cetoză diabetică, encefalopatie hipertensivă care
pot determina tulburări psihice;
- rar – sdr organic cerebral cu delir şi halucinaţii de aspect schizofreniform;
b. sdr Cushing exogen:
- frecvent aspect maniacal atipic: hiperactivitate, logoree, iritabilitate, cverulenţă, supraevaluarea
propriilor capacitati, creşterea apetitului şi libidoului, insomnie ± anxietate intensă; euforia este
absentă/minimă;
- rar depresie severă/psihoze acute toxice cu elemente organice.
Semne somatice- pot apare dupa simptomele psihice:
- obezitate tronculară şi facies „în lună plină”, striaţii abdominale, fragilitate tegumentară, scăderea
toleranţei la glucoză, HTA, osteoporoză, tulburări gastrice, scăderea rezistenţei la infecţii, slăbiciune
musculară, impotenţă la bărbaţi, hirsutism la femei, amenoree, acnee.
Tratament:
- complex, în funcţe de etiologie: endocrinologic/chirurgical;
- dacă e indus exogen ( in urma administrarii de corticosteroizi)– se scad dozele de corticosteroizi şi se
induce terapia cu NL şi/sau săruri de Li;
- dacă există antecedente de tulburări psihotice sub tratament cu corticosteroizi – de elecţei Li ca
terapie profilactica (raspunsul la AD poate fi lent si incopmplet);
- prezenţa de antecedente psihice nu reprezintă contraindicaţie pentru terapia cu corticosteroizi.
PC: cortozolemia, dozarea cortizolului, 17 OH corticosteron in urina, teste de supresie la dexametazona
Diagnostic diferenţial:
- obezitate de aport;
- boli hepatice;
- tulburări psihice asemănătoare celor din sdr Cushing dar de etiologie psihogenă.
c. Feocormocitomul:
Definiţie: tumoră secretorie de catecolamine care se manifestă prin crize de HTA însoţite de anxietate
provocată + simptome vegetative: tahicardie, paloare, midriază, tremor, cefalee, dureri precordiale
retrosternale, epigastrice, greţuri, vărsături, ameţeli.
Dpdv psihic: uneori confuzie şi delir; întotdeauna agitaţie, nelinişte, aprehensiune;
Tratament: administrare de fentolamină (pentru criză HTA);
Diagnostic diferenţial: atacuri de panică.

9
Hiperfunctia medulosuprarenalei (sdr hipercatecolaminic)- se caracterizeaza prin manifestari episodice
de HTA paroxistica insotite de simptome neuro-vegetative si tulburari metabolice. TA poate atinge valori de
300 mmHg, ceea ce determina o stare de dispnee tahicardie, paloare, midriaza, tremor. Simptome somatice
si neurovegetative variabile, manifestate prin cefalee, algii precordiale, retrosternale si epigastrice, ameteli,
greturi si stari prelipotimice. Participarea psihica este ilustrata prin neliniste, anxietate, agitatie, alteori prin
confuzie si delir.
Tulburari psihice din cursul tratamentelor cu ACTH sau corticoizi suprarenali - in primele zile
de tratament ca si in administrarile prudente de corticoizi, se descrie o stare de cenestezie, de buna
functionare a organismului, cu impresia de forta fizica, usurare a proceselor intelectuale, crestere a gradului
de sociabilitate, pe un fond euforic, de incarcare afectiv-pzitiva. Bolnavii manifesta o crestere a capacitatii
de efort, o accentuare a apetitului, si o reducere a perioadei de somn, fara consecintele negative ale
insomniei. Administrarea mai indelungata sau in cantitati sporite a corticoizilor determina o stare de tensiune
nervoasa, pana la stare de excitatie, comportament hipomaniacal, accelerarea fluxului ideativ pana la fuga de
idei, logoree, uneori incoerenta. Supradozarea sau prelungirea tratamentului cortizonic ridica
simptomatologia amintita la intensitate psihotica – clinic prin bufeuri delirante polimorfe, stari maniacale
sau maniaco-depresive,manifestari obsesional-delirante, productivitate senzoriala psihotica ilustrata prin
halucinatii tactile, vizuale, auditive. Bolnavii dezvolta deseori un sdr delirant al carui continut este frecvent
depresiv – interpretativ. Evolutia favorabila cu remisiune spontana in 1-2 saptamani de la oprirea
tratamentului cortizonic, interventia neurolepticilor nefiind necesara.

Disfuncţii paratiroidiene
Glandele paratiroide, prin produsul lor de secretie – parathormonul – joaca un rol esential in reglarea
metabolismului fosfo-calcic. Cercetarile recente demonstreaza ca toate formele de hipercalcenie pot fi
insotite de tulburari nervoase.

I. Hipofuncţie paratiroidiană: hipocalcemia

Cauze:
- leziuni chirurgicale în timpul tiroidectomiei (cea mai frecventă);
- idiopatic (rar, apare la copii, mai ales la fete);
- pseudohipoparatiroidia = sensibilitate scăzut la hormonii paratiroidieni (rară);
- alte cauze de hipoCa: deficit de aport de Ca şi vitamină D2, insuf. renala;
- în SNC Ca este necesar pentru funcţionarea mambranei neuronale şi pentru transmiterea sinaptică;
- scăderea Ca seric ( Ca liber nu total ) duce la hiperexcitabilitate neuromusculară ce declanşează
criza de tetanie: slăbiciune musculară, palpitaţii, parestezii în extremităţi, spasm muscular; în cazuri
severe, apare stridor laringean, convulsii generalizate;

Hiposecretia paratiroidiana (tetatia paratiroidiana, spasmofilia) se manifesta prin:

a) hiperexcitabilitate neuromusculara, ilustrata clinic prin contracturi localizate in special la extremitati, dar
si prin spasme esofagiene, gastrce sau vasculare;
b) tulburari senzitivo-senzoriale (parestezii, hipertimie, hiperhidroza)
c) tulburari trofice, tegumente uscate, hiperpigmentate, rarirea parului sau alopecie, unghii friabile (uneori
cu leuconichie), eventual cataracta.
Tulburarile psihice din cursul spasmofiliei: cunosc o mai mare acuitate decat in hiperparatiroidism. Ele
se pot dezvolta in mod lent, insiduos sau se pot instala rapid cand hipoparatiroidia este de natura
chirurgicala.
Tulburarile psihice din spasmofilie pot fi clasificate mai realist dupa aspectul tabloului cl in:

a)Tulburarile nevrotiforme intalnite in mod constant, ilustrate clinic printr-o simptomatologie “afectiva”
manifestata anxietate, irascibilitate, sentiment de insecuritate si laabilitate afectiva. Uneor pot fi asociate
stari depresive, impulsiuni, raptusuri anxioase, precum si manifestari isterice si obsesionale. Au mai fost
mentionate astenia ca si manifestari “cenestopate”, notiune sub care autorii semnaleaza tulburarile
vegetative din spasmofilie. Reversibilitatea este paralela cu substratul somatic endocrin.

10
b)Tulburari psihopatoide de o frecventa variabila se manifesta printr-o insuficienta cognitiva, ar carei
gravitate ar fi proportionala cu vechimea bolii: cu cat boala apare mai devreme in copilarie, cu atat gradul
oligofreniei este mai accentuat. Tulburarile psihopatoide, predominant cognitive, ating un inalt grad de
persistenta, uneori fiind ireversibile.
c)Tulburari psihotiforme intr-un nr redus, se manifesta sub forma productivitatii senzoriale psihotice
(traduse prin iluzii, halucinatii vizuale si auditive sau halucinatii hipnagogice); au fost observate de
asemenea stari confuzionale, stari depresive, sau idei delirante cu continut revendicativ sau persecutor.
Tulburarile psihotiforme (care se bucura in general de un bun prognostic), impun asocierea la tratamentul
endocrin a medicatiei psihotrope, prin tranchilizante si fenotiazine.

Manifestări psihice:
- iritabilitate, retragere socială, fobii, ticuri, obsesii, labilitate emoţională, anxietate, astenie, depresie;
- în cazuri severe – confuzie, delir.
Simptome somatice:
- modificări cutanate atrofice;
- fragilitatea unghiilor;
- cădere localizată păr.
Diagnostic diferenţial:
- epilepsie, delirium tremens, tumori cerebrale;
- criza tetanică este diferită de tetania din hiperventilaţia isterică/hipocondrie;
Tratament:
- administrare de Ca, vit D2 ± dehidrotahisterol;
- corectarea deficitelor Mg;
- corectarea hipoparatiroidiei idiopatice pentru că evoluţia îndelungată duce în 1/3 din cazuri la
deteriorarea intelectuală frecvent ireversibilă.

II. Hiperparatiroidia (hipercalcemia)

Cauza:
- frecvent adenom secretant paratiroidian;
- supradozare de vit D2;
- tulburări de echilibru h-e.
Simptome psihice:
- vagi, influenţate de personalitatea premorbidă;
- lipsă iniţiativă, depresie, uneori tendinte suicidare;
- scăderea capacităţii de concentrare, deficit de memorie recentă;
- în cazuri severe – pierderea conştienţei şi confuzie cu psihoză organică acută;

Fenomenologia psihica din hipercalcemie:

- tulburari nevrotiforme care constau in inertie, astenie, diminuarea initiativelor, dificultati deliberative,
hipobulie, apatie, alaturi de manifestari din sfera cognitiva din care se remarca hipoprosexia, hipomnezia,
lentoarea ideativa, scaderea fluxului ideativ si a fortei imaginative. In afara acestor tulburari predominant
cognitive pot apare si tulburari timice (nervozitate, tensiune, iritabilitate, depresii agitate).
- tulburari psihotiforme care amintesc fenomenologia psihozelor organice, traducandu-se in special prin stari
confuzionale, cu productivitate senzoriala psihotica sau episoade delirante.
Evolutia tulburarilor psihice din hiperparatiroidie este favorabila, reversibilitatea lor fiind in functie de
reechilibrarea endocrina, precum si de varsta si personalitatea premorbida a bolnavului. Pentru aceasta insa,
tratamentul calci-magnezian trebuie completat cu medicamente timoanaleptice si neuroleptice.

Semne somatice:
- dureri lombare, colici renale, infecţii urinare, dureri oase vagi;
- acuze gastro-intestinale: scăderea apetitului, greţuri, vărsături, constipaţie, dureri abdominale;
- slăbiciune musculară, modificări EKG, hipoacuzia- direct legate de hiperCa;
- modificări osoase: decalcifieri, diformităţi.
Diagnostic diferenţial:

11
 - nevroze, hipocondrie, tulburări afective, psihoze schizofreniforme.
- Pe plan somatic: intoxicaţii cu vit D2, sdr laptealcaline.
Tratament:
- cauzal – chirurgical – risc de recidivă pentru adenom;
- alterarea majoră a stării psihice este o urgenţă medicală şi se impune diureză forţată cu perfuzii iv.

Disfuncţii ale pancreasului endocrin

Actiunea stimulatoare a consumului de glucoza se exercita si asupra neuronilor, insulina favorizand si
intensificand transmiterea impulsurilor nervoase. La randul ei, secretia de insulinaeste supusa controlului
psihic, in timp ce variatiile acestei secretii, influentand sistemul nervos, antreneaza manifestari psihice de
intensitate variabila.

I. Diabetul zaharat

Hipoinsulinismul (diabetul zaharat) este o afectiune endocrino-metabolica, clinic manifestandu-se prin

hiperglicemie si glicozurie. Variatiile glicemiei urmeaza de cele mai multe ori unor situatii traumatizante sau
stresante. Evolutia cr a diabetului poate imprima bolnavilor anumite trasaturi de personalitate care se
manifesta prin elemente nevrotiforme sau de aspect psihopatic, in functie de varsta pacientului si de data
aparitiei bolii. La copil: împiedică/întârzie maturarea afectivă; injecţii repetate, grija pentru regim
favorizează regresia, întreţinând ideea de boală şi dependenţa; Copiii dezvolta uneori accese de iritabilitate
si manie, adolescentii se caracterizeaza prin prin anxietate, lipsa de initiativa si un grad scazut de
sociabilitate. Existenta adultului diabetic (grija regimului, injectiile, dozarile), intretine ideea de boala si
favorizeaza o anumita regresiune psihica. Pe fondul acestei personalitati ce vizeaza dizarmonia pot apare
tablouri nevrotiforme, ilustrate prin stari anxioase, de irascibilitate si impulsivitate sau descurajare si
depresie.
- complicaţiile vasculare, nervoase, oculare, scăderea potenţei, au un răspuns psihologic negativ;
- tulburări nevrotiforme sau psihopatoforme;
- sdr depresiv-anxioase sau delirante;
- psihoze paranoide (în afectările vasculare retinopatice avansate).

II. Hipogligemia
Cauza – creşterea insulinei:
- supradozare la diabetici;
- postprandial la sănătoşi (la 2-4 ore după masă);
- tumoră pancreatică secretantă de insulină;
- afecţiuni hepatice, alcoolism,sdr.stomacului operat.

Hiperinsulinismul (sdr hipoglicemic pancreatic) se manifesta printr-o secretie excesiva de insulina dat
unui adenom sau carcinom functional iar sub aspect clinic se exprima prin hipoglicemie si tulburari
neuropsihice – asa numitul sdr hipoglicemic tradus prin:

a) Tulburari psihice, care constau in fatigabilitate, somnolenta, apatie, hipoprosexie, hipomnezie,

bradipsihie, incoerenta ideativa, dezorientare allo- si autopsihica, confuzie. Uneori pe fondul confuziei
mintale bolnavul are momente de neliniste, nervozitate, impulsivitate, agitatie, manie, simptome care se
dizolva insa rapid in confuzie si coma. In aproximativ 1/3 din cazuri, perioada prodromala a comei este
marcata de convulsii.

b) Tulburari vegetative, de intensitate variabila manifestate prin paloare, midriaza, palpitatii, tahicardie,
tremor, hiperhidroza.

c) Tulburari neurologice, care constau in hiperexcitabilitate neuro-musculara (parestezii, pareze, crampe,

mioclonii), tulburari de vedere (diplopie sau ambliopie trecatoare), Babinski pozitiv.
Sdr hipoglicemic este favorizat de surmenaj, lipsa glucidelor din alimentatie, sau suprimarea cinei, de
catre bolnavul de obicei obez. Uneori criza hipoglicemica poate aparea noaptea, ceea ce determina un somn

12
agitat cu vise terifiante, confuzie, anxietate, pt care bolnavul se poate trezi, dupa cum poate intra direct in
coma hipoglicemica.

Manifestări psihice:
- nelinişte, anxietate, senzaţii de foame, slăbiciune, cefalee, vertij;
- apar manifestările descărăcrii adrenalice – anxietate asemănătoare cu cea din feocormocitom dar fără
HTA;
- prelungirea hipoglicemiei poate accentua confuzia, cu comă şi exitus;
- atacurile hipoglicemice prelungite şi repetate pot determina leziuni cerebrale ireversibile cu
manifestări psihice asemănătoare psihozei schizofrenice, depresii, demenţă.
Tratament: administrare de glucoză, stabilirea cauzei hipogliceimiei şi tratamentul ei.
Diagnosti pozitiv: simptome + glicemie scăzută sub 0,55g/l dar pot apare simptome si la val. mai mari daca
glicemia a scazut brusc.

Disfuncţii gonadice
“Conduitele sexuale” determinate de hiper- sau hipogonadismul respectiv,reprezinta expresia directa si
singulara a perturbarii endocrine facand abstractie de rolul libidoului, regresiilor, starilor conflictuale, si
distorsiunilor relationale pe care acest dezechilibru le ocazioneaza si care modeleaza la randul lor din
unghiuri si planuri diferite, conduita persoanei respective. Faptul ca hormonii masculini au un rol
anabolizant determinand un comportament agresiv si copulator-agresiv, in situatie polara cu hormonii
feminini. “Impotentele sexuale” ca si cazurile de frigiditate s-au dovedit a nu avea decat in mod exceptional
o etiologie endocrina, imensa lor majoritate fiind expresia starilor conflictuale si contorsionarii relatiilor
sociale.

I. Hiposecreţia de androgen la bărbaţi

Psihopatologia perturabarii secretiei androgene

Hiper si hipofunctia androgenica are rareori o etiologie strict gonadica, secretia lor fiind intotdeauna
influentata de interventia hipotalamusului si a hipofizei. Secretia excesiva a androgenilor in copilarie duce la
sdr pubertatii precoce: dezvoltare staturo-ponderala, pilozitate pubiana, maturizare a organelor genitale
externe, cu erectii si ejaculari fara spermatogeneza. Psihic se descrie o precocitate intelectuala, insuficienta
maturare psiho-sociala. Conduita – plus de initiativa, tendinte expansive si uneori agresive, trasaturi care
stau la baza labilitatii afective si dificultatilor de integrare scolara si sociala. La adult, hiperandrogenia duce
la o exagerare a sexualitatii, impulsurilor erotice, sdr intalnindu-se in afara tumorilor testiculare, in faza
initiala a andropauzei.
Insuficienta orhitica – etiologia fiind distrugerea sau aplazia congenitala a testiculelor, numita si
eunuchism sau anorhitie. Insuficienta testiculara (orhitica) – eunucoidism.
In enuchismul prepuberal organele sexuale raman infantile, caracterele sexuale secundare se reduc pana
la disparitie, astfel pielea este uscata, subtire, palida, cu o pigmentatie redusa, glandele sudoripare si sebacee
slab dezvoltate, pilozitate sexuala absenta, pilozitate sexuala absenta, adipozitate cu distributie feminoida,
ginecomastie, voce ascutita prin insuficienta dezvoltare a laringelui. Tulburari neuro-vegetative: palpitatii,
ameteli, cefalee, bufeuri, hiperhidroza. Psihic - dezvoltare cognitiva normala, absenta interesului sexual,
apatie, introversiune marcata, lipsa de initiativa, slaba perseverenta, sugestibilitate, labilitate afectiva,
hipobulie.
Enucoidismul postpubertar – organele genitale sufera un proces de relativa involutie. Psihic se constata o
scadere a impulsurilor sexuale, a initiativelor generale, tendinta la pasivitate, limitare a intereselor psiho-
sociale. Se noteaza o modificare a trasaturilor personalitatii premorbide: o dezvoltare rapida a inhibitiei de
protectie, o feminizare a comportamentului, precum si stari nevrotiforme, axioase.
Sexualitatea constituie elementul cel mai profund dar in acelasi timp cel mai fragil al personalitatii.

- scăderea secreţiei de testosteron ce duce la instabilitate emoţională şi vegetativă;

- e rară, afectează atât tinerii cât şi vârstnicii;

13
 - singura tulburare sexuală masculină în care este recomandat tratamentul cu testosteron; celelalte care
apar peste 50 ani, sunt considerate psihogene; dacă nu există deficit androgenic, administrarea
hormonilor determină insomnie, irirtabilitate, fugă de idei;
- insuficienţele testiculare absolute (agenezie, castrare accidentală/terapeutică), determină modificări
ale personalităţii şi emoţionale;
- dacă debutul este precoce – apar tulburări de maturare caracterială şi emoţională;
- absenţa tratamentului de substituţie duce la modificări ale caracterelor sexuale secundare.

II. Disfuncţii gonadale feminine

Psihopatologia perturbarii secretiei ovariene
Insuficienta ovariana cuprinde sdr diferite in functie de scaderea functiei ovariene si dupa varsta la care
se instaleaza deficitul hormonal. Inainte de pubertate se descrie sdr de agenezie ovariana caracterizat prin
hipotrofie staturala si infantilism genital, asociat cu malformatii congenitale. De asemenea este cunoscuta
anovaria prepuberala (eunuchismul feminin) dtorita unei castrari chirurgicale sau radioterapice, clinic –
insuficienta caracterelor primare si secundare, hipertrofie staturala si tulburari trofice.
Sub aspect afectiv, persista un anumit grad de puerilism si instabilitate afectiva, alaturi de nedezvoltarea
interesului sexual.
Anovaria postpuberala (insuficienta estrogenica postpuberala), determinata de o castrare chirurgicala
sau radioterapica se caracterizeaza prin amenoree, regresiunea caracterelor primare si secundare, tulburari
neurovegetative si psihice. Tulburarile neuro-vegetative se traduc prin bufeuri, labilitate vaso-motorie
predominanta la fata si torace, hiperhidroza, ameteli, cefalee, somn redus, superficial. Psihic se noteaza o
crestere a labilitatii afective, instabilitate emotionala, scadere a orgasmului alaturi de pastrarea libidoului.
Tulburarile psihice noteaza aparitia puseurilor depresive si maniacale, uneori stari depresive de aspect
psihotic; in urma interventiilor chirurgicale ale anexelor.
Hiperestrogenismul ovarian sau hiperfoliculinismul se caracterizeaza printr-o hipersecretie estrogenica
datorita unor leziuni ovariene sau unui hiperfoliculinism ovarian functional si metabolic. Determina la fetite
adr pubertatii precoce cu accentuarea dezvoltarii staturo-poderale, a glandelor mamare si pilozitatii pubiene.
Psihic se noteaza o precocitate in dezvoltarea cognitiva. La femeie, tulburari neuro-vegetative (bufeuri,
hiperhidroza, labilitate vasomotorie, ameteli, cefalee, uneori colici ale organelor cavitare). Tulburarile
psihice care insotesc hiperestrogenismul - sdr premenstrual caracterizat prin irascibilitate, labilitate afectiva,
emotivitate, anxietate, tendinte de agitatie psihomotorie, uneori stari hipomaniacale. In general, tulburarile
psihice sunt de aspect nevrotiform

- insuficienţă ovariană absolută (agenezie, castrare chirurgicală) duce la regresia caracterelor sexuale,
modificări ale personalităţii, tulburări afective;
- la femeile fertile, apar tulburări de menopauză;
- frecvent nu apar modificări de libidou;
- tulburări psihice: frecvent depresie, rar manii sau psihoze de aspect delirant-halucinator tranzitor;

III. Hiperestrogenia
- cauze: primare – ovariene (tumorale) sau hipofizare;
- maturizare sexuală precoce;
- psihic: precocitatea dezvoltării cognitive dar dezvoltarea afectivă, psihosexuală, integrarea socială şi
socializarea afectelor nu sunt proporţionale cu dezvoltarea gonadică.

IV. Tulburări de menopauză

- în apariţia tulburărilor psihice în această perioadă, un rol important îl au factorii psihologici, psihosociali, de
personalitate;
- tratamentul: substituţie hormonală.

V. Sindromul premenstrual
Manifestări clinice:
- labilitate afectivă marcată, mânie/iritabilitate, anxietate, tensiune, dispoziţie depresivă, autodepreciere, interes
scăzut pentru activităţi, fatigabilitate;
- dificultăţi de concentrare, supraalimentare/poftă pentru anumite alimente, hipersomnie sau insomnie;
- creşterea sânilor, cefalee, dureri articulare şi musculare, senzaţii de balonare şi creştere în greutate
14
Patogeneză:
- creşterea etrogenilor, scăderea progesteronului, scăderea vitaminelor, hipoglicemie, retenţie lichidiană;
- factorii psihologici: dificultăţi de acceptare a propriei feminităţi sau învăţarea unui comportament de bolnav.
Tratament:
- simptomatic: pentru retenţia hidrică – diuretice şi dietă;
- s-au mai încercat: progesteron, săruri de Li, antidepresive, bromocriptina,

VI. Amenoreea idiopatică (psihogenă)

- diagnostic de excludere;
- cauze: expunere la stresori (stresul cronic determină amenoree iar stresul acut precipită apariţia menstruaţiei);
- se asociază cu scăderea în greutate, anorexie nervoasă, pseudograviditate;
- tratament: găsirea şi îndepărtarea cauzei, psihoterapie.

Tulburarile psihice din bolile endocrine pot fi definite ca manifestari psihopatologice de intensitate si
coloratura variabila, determinate de interrelatiile complexe psiho-neuro-endocrinologice. Sindroamele psiho-
neuro-endocrine sunt suferinte cunoscute datorate raspunsului organismului uman la actiunea stresului
cronic. Stresul cronic actioneaza asupra sistemului endocrin prin doua mecanisme fiziopatologice:
amplificarea si disprotectia.
In descrierea corelatiilor psiho-hipofizare se descriu:
- afectiuni hipofizare ca: macrosomia hipofizara (acromegalia si gigantismul), microsomia hipofizara
(nanismul hipofizar), insuficienta hipofizara, sindromul adipozo-genital, diabetul insipid
- afectiuni tiroidiene – hipertiroidie, boala Basedow, hipotiroidie, mixedem
Ele se caracterizeaza prin tulburari de somn, precum si prin episoade oniro-confuzive, halucinatorii, excitatie
psihomotorie, tulburari psihotice de tip maniaco-depresiv.

15