Sunteți pe pagina 1din 6

2.

NORMALITATE, ANORMALITATE, SANATATE SI BOALA PSIHICA

= Normalitatea este o notiune limita a psihiatriei si psihologiei, fiind dificil de definit. Normalitatea si
anormalitatea sunt concepte mai largi decat sanatatea si boala, ceea ce presupune iesirea din interpretarea
strict medicala a psihiatriei.
 În latina – „norma” =unghi drept, termen descriptiv implicand o medie dar si calificativ, implicand o
valoare.
 Dictionarul de psihologie Larousse precizeaza ca normalitatea este o notiune relativa, variabila de la un
mediu socio – cultural la altul.
 In medicina exista „tendinta de a asimila omul normal cu individul perfect sanatos, individ care la drept
vorbind nu exista”(Sillamy).
 Prelipceanu considera ca normalitatea este o conventie umana larg impartasita social, iar Lazarescu
subliniaza precizarea termenilor de normalitate, anormalitate, boala si defect.

! Normalitate - termen ambiguu, cu numeroase intelesuri


- uneori asociata larg cu sanatatea
- (OMS) status de buna stare completa fizica, mentala si sociala
- (psihiatrica) absenta psihopatologiei – este limitata prin definirea sanatatii mintale simplu prin absenta
bolii mintale
- notiune limita pentru psihiatru in ipostaza de expert judiciar cand trebuie sa convinga instantele de
judecata ca persoanele in conflict cu legea sufera/ nu sufera de o afectiune psihica sau de a stabili
capacitatea specifica a unei persoane

! Dificultatea de a defini normalul tine de :


1. multitudinea de perspective din care poate fi privit subiectul
2. subiectivsmul evaluatorului
3. coordonata pe care se evalueaza normalitatea
4. contextul (geografic, cultural, istoric)
5. diferenta intre trasatura vs stare
 Cele mai multe incercari de a conceptualiza normalitatea se plaseaza de-a lungul a 4 perspective functionale
ale normalitatii:

1. Normalitatea ca sanatate:
- perspectiva traditionalista; normalitatea este definita negativ ca absenta patologicului, iar sanatatea este
mai curand functionare „rezonabila” decat „optima”. In cea mai simpla formulare, o persoana sanatoasa
ar fi cea care este rezonabil libera de dureri neobisnuite, dizabilitati, senzatii majore de disconfort.
- abordarea medical traditionala: normalitatea = sanatate, sanatatea = fenomen aproape universal.
Comportamentul e in limite normale in absenta psihopatologiei manifeste. Intr-o scala, normalitate
ocupa majoritatea scalei iar anormalitatea o mica parte
2. Normalitatea ca utopie :
- normalitatea ca mixaj armonic si optim al diverselor elemente ale aparatului mintal avand ca rezultat o
functionalitate optima.
- argumentele ce sprijina aceasta teorie vin din sfera relativismului cultural si al psihanalizei (normalitatea
ideala fiind idealul platonic al psihoterapiei optimale ce are ca tel cizelarea persoanei pe deplin
functionale).
- aceasta abordare cauta perfectiunea ce nu poate fi atinsa efectiv si variaza mult in functie de contextul
socio-cultural, istoric, geografic
3. Normalitatea ca medie statistica –
- un fenomen, cu cat este mai frecvent, cu atat este mai normal iar cu cat e mai rar, cu atat e mai anormal
→ principiu este bazat pe principiul matematic al clopotului lui Gauss

1
- aceasta perspectiva este folosita de stiintele biologice si sociale, intrucat variatiile individuale ale unui nr
mare de subiecti respecta distributia oricarui fenomen statistic (curba lui Gauss).
- abordarea asimileaza normalul mediei si anormalul extremitatilor → dificultatile acestei abordari tin de
pericolul etichetarii si de faptul ca un singur criteriu nu poate constitui baza pt evaluarea normalitatii →
de obicei normalitatea nu se masoara (cantitativ) ci se apreciaza (calitativ)
- variabilitatea este descrisa numai in contextul tuturor grupurilor, nu doar al unuia
 anormalitatea pozitiva = ex. inteligenta peste medie
 anormalitatea negativa = ex. inteligenta scazuta, capacitate scazuta de a realiza legaturi sociale etc.
 in unele contexte, pot aparea frecvent fenomene morbide (ex. caria dentara) fara a fi considerate
normale
 in psihiatrie e nevoie sa se evidentieze modalitati atitudinale, expresive, reactive, comportmentale si
convingerile cele mai frecvente intr-o socio-cultura data, care reprezinta cadrul de referinta pentu
manifestarile psihice
4. Normalitatea ca proces :
- normalitatea este rezultatul final al interactiunii unor sisteme, stand sub semnul dezvoltarii personalitatii
ca o progresie in timp care antreneaza capacitatea de adaptare a individului → aceasta abordare
presupune prezenta schimbarilor si implica constanta normalitatii (ca proces adaptativ de interactiune
intre sisteme deschise in dinamica) indiferent de schimbari
- perspectiva aceasta este proprie paradigmei actuale (sistemic – integriste) initiata de Erik Erikson
- normalitatea ca proces pune accentul pe norma responsiva sau functionala, ce reflecta capacitatea
individului de a-si indeplini rolul functional in sistemul suprajacent din care face parte
- comportamentul normal este rezultatul interactiunii sistemelor, reprezinta capacitatea individului de a
face fata statuturilor si rolurilor sociale asa cum sunt ele conturate intr-o societate data, de a raspunde
adecvat asteptarilor comunitatii prin afirmarea si functionarea ei sociala

Omul normal = corespunde cat mai mult normei statisticesi ideale intr-o socio-cultura data, reusind sa
indeplineasca normal functiile ce ii revin
Normalitatea si sanatatea psihica – intelese in raport cu varsta, caracteristicile societatii – criterii care
nuanteaza sanatatea mentala pentru un adult:
- capacitatea de autonomie, independenta constienta si responsabila
- corecta autoapreciere, stima de sine adecvata
- capacitatea de buna relationare sociala, de evaluare a altora
- toleranta suficienta la frustrare si stres
- capacitate suficienta de a se bucura, de a trai vinovatia, de a invata din experiente
- capacitatea de crestere si dezvoltare armonioasa a individului, in sensul respectului de sine
- capacitatea de creatie

 Criteriile de apreciere a normalitatii (Eliss si Diamond):


1. constiinta clara a eu-lui personal
2. capacitate de orientare in viata, buna relationare sociala
3. nivel inalt de toleranta la frustrare
4. autoacceptare, corecta autoapreciere, stima de sine adecvata
5. flexibilitate in gandire si actiune
6. realism, gandire antiutopica
7. responsabilitate pt emotiile proprii(capac de a se bucura, de a-si recunoaste greselile, d a invata din
experienta)I
8. angajarea in activitati creatoare
9. angajarea moderata si prudenta in activitati riscante
10. constiinta clara a interesului social
11. capacitate de crestere si dezvoltare armonioase

2
12. acceptarea incertitudinii, capacitatea de ajustare a acesteia
13. imbinarea placerilor imediate cu cele de perspectiva

 Criteriile de normalitate in psihiatrie:


1. criteriul statistic – minoritatea se supune majoritatii – un comportament e normal daca e adoptata de
majoritatea populatiei
2. criteriul examinatorului – e un criteriu subiectiv
3. criteriul psihodiagnosticului – opereaza cu teste de evaluare, scale de masurare
4. criteriul juridic – opereaza cu discernamantul psihic (capac de a fi constient de actiunile sale)
5. criteriul moral – opereaza cu legi dictate de conduita morala a unei societati; este un criteriu relativ,
depinzand de context, societate, orientare religioasa

= Anormalitatea – indepartarea de normal; in perspectiva antropologica in zona pozitiva se afla geniile,


personalitatile exceptionale; in zona negativa – patologia, boala, deficitul functional, dizarmonicul.
! Anormalitatea nu se identifica insa cu patologicul, desi se poate suprapune cu acesta.
 Anormalitatea psihica
- inteleasa dpdv al structurii caracteriale si al trairii circumstantiale
- persoanele anormale au caracteristici tipologice accentuate care atrag atentia celor din jur prin
indepartarea de la norma statistica si ideala
- boala se refera la indepartarea de norma in sens negativ, prin deficit functional si de performanta
- persoanele particular-anormale prin deficienta creaza unele pertubari in microgrupul social si pot fi
vulnerabile pentru dezvoltarea unei stari psihopatologice
- normopatia = persoane linistite, constiincioase, ordonate, care indeplinesc normele in totalitate dar care
sunt fragile, vulnerabile, fara spontaneitate si pot decompensa psihopatologic
- anormalitatea psihica situationala =stari reactive si dezadaptative ce se pot insoti de depresie, anxietate,
iritabilitate, astenie – necesita asistenta psihiatrica doar cand ating o intensitate deosebitasau cand apare
la personalitati vulnerabile

= Sanatatea – deziderat si valoare de baza a societatii; poate fi vazuta ca mentinerea echilibrului structural al
persoanei (biologic si psihic), atat in perspectiva interna, cat si din perspectiva externa (integrare optima in
normele vietii sociale si culturale).Presupune si o perspectiva dinamica, modalitatile de structurare si
functionare a individului la diferite varste, capac de dezv., maturare, indepentizare, complexificare si capac
de a depasi diverse situatii.
 Sanatatea mintala circumscrie domeniul mai restrans al normalitatii psihologice ca proces dinamic si
continuu ce se desfasoara in sfera personalitatii umane normale, armonioase si stabile.
 OMS considera sanatatea mintala – „starea pozitiva de bine, credinta in propria valoare a individului, in
demnitatea si valoarea celorlalti, abilitatea individului de a-si gestiona lumea interioara de ganduri si
sentimente, de a-si organiza viata si de a-si asuma visuri, de a initia, sustine si dezvolta relatii personale
satisfacatoare si capacitatea psihismului de a se adapta si de a-si reveni dupa socuri si stressuri”.

Sanatatea presupune si o perspectiva dinamica prin care se precizeaza modalitatile normal – sanatoase de
structurare si functionare a individului la diverse varste, capacitatea de dezvoltare, maturare, independentizare,
complexificare si de a depasi sintetic diversele situtii reactive si stresante

Sanatatea umana = stare inscrisa in perimetrul care defineste normalitatea existentei individului
= mentinerea echilibrului structural al persoanei (biologic si psihic)
sanatatea mintala (klineberg) = stare de dezvoltare intelectuala si emotionala care face individul compatibil cu
semenii sai

 Premisele sanatatii mintale circumscriu abilitati mai specifice:


3
- capac de percepere si cunoastere a realitatii
- capac de a lua decizii si de a le implementa in actiune
- capac de autoexprimare prin limbaj verbal si non – verbal
- capac de a raspunde la mesajele altora

 Rol imp in patologia psihiatrica il are dimensiunea interpersonala, a capacitatii de iubire si prietenie
echilibrata precum si perspectiva sociala, capacit. individului de a face fata responsabilitatilor comunitare.
 Pentru evaluarea sanatatii psihice mai sunt invocate:
- capacitatea de autonomie, independenta, psiho-constienta
- corecta auto-apreciere
- perceptia, reprezentarea si intelegerea corecta, adecvata comunitar realitatii
- capacitatea de crestere si dezvoltare armonioasa in sensul realizarii de sine in raport cu idealul personal
- capacitatea de creatie

 Caracteristicile sanatatii mintale:


1. independenta rezonabila fata de standardele acceptate
2. autoredirectionare
3. abilitatea de a munci alaturi de altii si de a respecta regulile
4. abilitatea de a arata iubire si prietenie, de a da si a primi afectiune
5. capac de a depasi dific curente
6. toleranta fata de altii si fata de frustrare
7. simtul umorului
8. capac de a dezvolta sentim altruiste
9. abilitatea de a se recrea, relaxa
10. echilibru intre axele personalitatii

 Modele conceptuale ale sanatatii psihice:


- modelul traditional al continuumului sanatate – boala
- modelul pozitiv – reuneste abilitati sociale cotidiene
- modelul functional – promoveaza ideea sanatatii ca echilibru adaptativ – homeostazic, realizat printr-un
proces dinamic intre individ, social, factorii de mediu
 Mentinerea sanatatii psihice in realitatea contemporana presupune:
- scaderea incidentei si prevalentei b. psihice
- scaderea mortalitatii asociate b. psihice
- ameliorarea comorbiditatii si functionarii sociale defectuoase
- dezvoltarea serviciilor de ingrijire
- promovarea unei bune stari a sanatatii psihice, reducerea stigmatizarii
- protejarea drepturilor omului si a demnitatii b. psihic
- promovarea aspectelor psihologice ale ingrijirii primare

 In conceptia contemporana, mentinerea sanatatii mintale presupune:


- diminuarea incidentei si prevalentei bolilor psihice
- diminuarea mortlitatii asociate bolilor psihice
- ameliorarea severitatii problemelor secundare lor, inclusiv comorbiditatile si proasta functionare sociala
- dezvoltarea serviciilor de ingrijire
- promovarea unei bunastari de sanatate mintala, reducerea stigmatizarii secundara b. psihice
- protejarea drepturilor omului si a demnitatii b. psihic
- promovarea aspectelor psihologice ale ingrijirii primare

= Boala psihica poate fi considerata ca o anormalitate antropologica ce conduce spre denivelarea si


dezorganizarea structurilor functionale specifice psihismului constient, care determina o dizarmonie a
4
ansamblului unitar al persoanei si dificultati obiective si subiective in prezenta, adaptarea si eficienta sociala
→ o evolutie spre dezadaptare, involutie (moarte nefireasca) ori spre dezv. unui defect sau deteriorari grave
 Lazarescu considera b. psihica o „denivelare (simplificare), dezorganizare (destructurare), dezechilibrare
(dizarmonie) a vietii psihice constiente a persoanei”.
 Psihismul se reorganizeaza la un nivel inferior, prezentand manifestari neevidente in starea normala.
 Boala psihica consta intr-un proces care realizeaza un deficit psihic important si prelungit al persoanei
constiente → este un proces dinamic, cu inceput si sfarsit, cu evolutie spre vindecare, cronicizare, moarte
sau deficienta.
 Boala psihica greveaza capacitatea individului de a se autoadministra rational, diminua si perturba libertatea
lui interioara, comunicarea interpersonala, intersubiectiva, manifestarea si integrarea persoanelor in plan
socio-cultural, anuleaza capacitatea de autodepasire si creatie a subiectului si poate conduce la diferite
forme si intensitati de defect psihic.
 Boala este un proces dinamic, desfasurat in timp iar consecinta ei poate fi:
- defect – se refera la perturbarea posibilitatilor de a efectua anumite actiuni specifice umane, importante
pentru existenta persoanei
- handicap social – dificultatea de a avea roluri sociale (sot, parinte, sef), de a exercita profesiuni / roluri
socio-politice
- dizabilitati- de ex. vorbirea, mersul, relationarea sociala
! OMS prefera termenul de „deficienta de integrare sociala”
 Doctrina vulnerabilitate-stress a realizat o deschidere in relatia normal - anormal – b. psihica – snatate
mintala, dezvoltandu-se directia de cercetare mintala, „ psihopatologia neurodevelopmentala” care studiaza
in paralel variantele normale, deviante, patologice in perspectiva dezvoltarii ontogenetice si a
embriogenezei, dezv. corporala generala, relatia mama-copil in primul an de viata, influentele micro si
macrosociale, transculturale, etc.
 Psihopatologia developmentala arata cum aceleasi cauze si influnte negative pot duce in final la diverse
perturbari psihice (plurifinalitate) si cum deverse cauze perturbatoare pot duce la acelasi rezultat
(echifinalitate).
 In ontogeneza, procesul psihismului integreaza sintetic fazele anterioare in ansamblu iar daca acestea erau
marcate de anumite functii deficitare, pot persista vulnerabilitati latente. Aceasta psihopatologie
developmentala realizeaza un program de studiu care a condus la o definire mult mai nuantata a relatiilor si
tranzitiilor intre normal – anormal – b. psihica.
 Exista anumite legaturi intre teren, boala, episod si defect; terenul se refera la varsta, sex, inteligenta,
educatie, tipologie caracteriala, statut social precum si la vulnerabilitatea pe care o aduc factorii genetici si
biografici.
 B. psihica vs episod : delimitat in timp, cu tendinta la remisiune, unic /recurent
 B. psihica vs defect: anormalitate in minus, lipsit de dinamism, relativ constant; intotdeauna este o
consecinta a unei stari maladive; poate apare prin influentarea negativa a personogenezei (neachizitia
unei capac functionale) sau dupa un proces maladiv, prin pierderea unor capac functionale.
! Gandirea medicala contemporana a imbogatit cunoasterea in domeniul b. psihice prin teoria
vulnerabilitate – stress, conceptia medicala a diagn pe axe, orientarea spre psihiatria comunitara.
 Teoria vulnerabilitate – stress sustine ca exista un anumit teren predispozant pt stari psihopatologice
(vulnerabilitate) peste care se suprapun factori determinanti, favorizanti sau declansatori (stress).
! Dg pe axe argumenteaza ca vulnerabilitatea este inglobata in tulb personalitatii (corelarea intre axele I si II).

Psihiatria comunitara acorda importanta nu doar cazurilor de patologie evidenta (axa I) ci si grupelor
populationale cu risc crescut precum si situatiilor de criza psihica.
Vulnerabilitatea subiectului este sugerata/probata de:
1. autonomia psihica insuficienta
2. identitate de sine insuficienta/ dezechilibrata
3. toleranta redusa la frustrare

5
4. insuficienta spontaneitate si intentionalitate fata de ambient (cu relationare dificila)
5. capacitate redusa de a rezolva problemele, abilitati reduse de coping
6. insuficient autocontrol al impulsurilor si proiectelor de actiune
7. capacitate de a se bucura si de a se relaxa insuficienta
8. constiinta morala dezechilibrata
Doctrina vulnerabilitate – stress a realizat o deschidere in studiul relatiei dintre normalitate –
anormalitate – b. psihica, concretizata in directia psihopatologiei developmentale. Aceasta studiaza simultan si
in paralel variantele normale, deviante si patologice in perioada dezv ontogenetice si a ciclurilor vietii la varsta
adulta, ingloband cercetari de genetica, embriogeneza, dezvoltare corporala generala, relatia mama – copil in
primul an, influenta factorilor de micro/macroclimat social si cultural/transcultural, relatiile intrafamiliale etc.
Au fost introduse conceptele de „resilience” (elasticitate developmentala) si de non – vulnerabilitate, au fost
studiate relatiile intre perturbarea diverselor functii psihice si in tre perturbarea unor functii si psihism in
ansamblu, au fost delimitate teorii privind plurifinalitatea (aceleasi cauze dau tulb psihice diferite) sau
echifinalitatea (cauze diferite genereaza acelasi rezultat). Psihopatologia developmentala a deschis un proiect si
o viziune mai larga asupra relatiilor si tranzitiilor intre normal – anormal – boala.