Lucru individual nr.

2
Tema: Profilul psihologic al persoanei cu tendinţe psihotice
Realizat:Țurcan Lucia, studentă anul I, ps. clinică
Profesor: V. Calancea, dr., lect. univ.

Profilul psihologic al persoanei cu tendinţe psihotice

Date de identitate ale subiectului:
Numele, prenume: Patric U.
Am realizat un studiu de caz, în baza informațiilor de la curs
Vârsta: 24 de ani
Sex: Masculin
Adresa: Chișinău
Ocupaţie: student, masterand
Studii: superioare
Statut marital: singur
Întrebarea de referință pentru care se face evaluarea psihologică:
Motivul pentru care se prezintă:
Patric, în vârstă de 24 de ani, a fost adus la un psiholog de către familia sa din cauza
comportamentului său neobișnuit și a schimbărilor semnificative în comportamentul său. Cei
care au depistat aceste schimări sunt părinții. Ei au devenit îngrijorați că fiul lor devenise
neobișnuit de iritabil și paranoic. Acesta era foarte atent cu părinții, îi suspecta în toate acțiunile
lor, le-a afirmat chiar că se simte în nesiguranță și crede că toți oamenii vor să-i facă rău.
Părinții de asemenea au observat că acesta s-a izolat complet de ei, petrecând perioade lungi
de timp în singurătate în camera sa sau putea să iasă din casă pentru o perioadă lungă de timp, iar
atunci când se reîntorcea acasă era destul de iritabil și manifesta un comportament agresiv față de
părinți. De asemenea, părinții subiectului au remarcat, că nu doarme bine și că începuse să
vorbească singur, auzeau cum acesta vorbea fiind singur în camera. De câteva ori au intrat în
acel moment să vadă cu cine discută, dar au depistat că acesta vorbea singur și nu ducea nici un
dialog, acest lucreu au alarmat părinții subiectului.
Cu toate acestea, preocupările lor au devenit alarmante când au constatat că tânărul nu a mai
merge la universitates timp de mai bine de 3 luni. Situația s-a agravat când a început să le țipe la
părinții săi, au urmat mai multe crezi de abuza asupra lor, iar la un moment dat chiar i-a
amenințat cu un cuțit. Părinții în urma acestui incident au decis să-l aducă la secția de urgență
locală pentru o evaluare a crizei, fiind destul de alarmați de comportamentul filui.
Informații ce țin de istoria personală a cazului:
 Mediul social de origine:
Subiectul este unicul copil în familie, acesta a locuit cu părinții, dar o perioadă scurtă și cu
bunicii. Patric, provine dintr-o familie unde tatăl nu a reprezentat nici u tulburare psihologicăm
iar mama sa a avut depresie majoră în trecut, dar pe care a reușit să o depășescă. Familia sa a
fost în general unită, dar s-a confruntat cu stres și conflict datorită problemelor de sănătate a
mamei. Subiectul a crescut într-un cartier urban și a frecventat școala într-un mediu urban. A
avut o copilărie relativ normală din punct de vedere educațional și social. Cu toate acestea, pe
măsură ce a crescut, au apărut semne de izolare și dificultăți în menținerea relațiilor cu colegii
săi. În liceu subiectul s-a confruntat cu mai multe eșecuri în mediul academic, peste care a trecut
cu greu. Acesta prefera să primescă note mari, să fie printer primii, și orice eșec în provoca stress
și anxietate. Tutuși el a absolvit cu succes universitatea și a decis să-și continue studiile.
Din copilărie a prezentat dificultăți în interacțiunile sale sociale. La 18 ani a început să
consume alcool. De fapt, s-a depistat că subiectul a început să aibă retragere socială și izolare în
jurul vârstei de 16 ani, când a renunțat la sportul școlar, a trecut de la a fi un elev excellent,
promovat și a început să-și petreacă o mare parte din timpul liber singur urmărind duverse
videoclipuri pe calculator.
Hobby-uri:
Subiectul: era interesat de fotbal și juca în echipa școlii la fotbal. Familia sa l-a descris ca un
băiat bine comportat care nu le-a creat probleme în trecut. Nu avea prieteni apropiați, dar familia
nu considera acest lucru o problemă majoră. Avea mai mulți cunoscuți prin activitățile sportive,
dar nu socializa cu ei în afara școlii. De când a mers la facultate nu mai practică sportul, iar în
timpul liber prefera maim ult să stea acsă și să privescă diverse video pe calculator fiind mai tot
timpul singur.
Mediul social actual:
Subiectul, locuiește cu părinții săi în casa de familie. În ciuda faptului că este student la o
instituție de învățământ superior, frecvența sa la cursuri și performanța școlară au fost afectate
semnificativ, acesta nu mai merge la cursuri de o perioadă bună de timp. Patric experimentează
halucinații auditive și vizuale, care îl determină să aibă dificultăți în comunicare și să se retragă
adesea în lumea sa interioară. Crizele abuzive sunt frecvente. Părinții depun eforturi
semnificative pentru a îl susține, dar sunt, de asemenea, epuizați din cauza comportamentului său
imprevizibil și al crizelor pe care subiectul le manifestă.
Simptome fizice:
Subiectul a dezvoltat deliruri de persecuție. Crede că oamenii o urmăresc și conspiră
împotriva ei. De asemenea, are halucinații auditive, auzind voci care o critică sau o amenință.
Aceste simptome au cauzat anxietate severă și stres constant. A devenit retras, izolându-se de
lumea exterioară.
Istoric medical:
Subiectul nu a avut antecedente medicale semnificative și nu a avut tulburări psihice
cunoscute până la debutul simptomelor.
Istoric psihiatric:
Aceasta este prima evaluare psihiatrică pe care subiectul a solicitat-o. Familia sa a observat
simptomele progresive și au fost îngrijorați de starea sa, ceea ce a dus la căutarea ajutorului de
specialitate.
Conform DSM-5 simptomele schizofreniei pot fi structurate în mai multe categorii. Iată o
structurare a simptomelor schizofreniei, aplicată în cazul subiectului:
Conform DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mentale, Ediția a 5-a),
simptomele prezentate de Patric din cele relatate mai sus ar putea fi atribuite schizofreniei sau
unei tulburări psihotice similare. Iată cum pot fi corelate simptomele cu criteriile DSM-5 pentru
schizofrenie:
Criterii DSM-5 pentru diagnosticul de schizofrenie pentru studiul de caz propus:
1. Deliruri: Patric prezintă deliruri de persecuție, crezând că este urmărit și că oamenii
conspiră împotriva lui.
2. Halucinații: El are halucinații auditive, auzind voci care îl critică sau îl amenință.
3. Disorganizare a gândirii: Chiar dacă nu sunt menționate în mod explicit în studiul de
caz, schimbările în comportamentul său și dificultățile de concentrare pot sugera o
disorganizare a gândirii.
4. Comportament dezorganizat sau anormal: Patric manifestă comportament
dezorganizat și agresiv față de părinții săi, ceea ce poate fi atribuit schizofreniei.
5. Simptome negative: Deși nu sunt evidențiate în detaliu în studiul de caz, Patric a devenit
izolat și s-a retras de la familie și prieteni, ceea ce poate indica prezența simptomelor
negative ale schizofreniei.
6. Durata: Simptomele trebuie să fi persistat cel puțin 6 luni, cu cel puțin o lună de
simptome active. În cazul lui Patric, acesta nu a mai mers la universitate timp de mai bine
de trei luni, iar schimbările de comportament au fost semnificative.
7. Excluderea altor tulburări: Diagnosticul de schizofrenie necesită excluderea altor
tulburări mentale sau medicale care ar putea explica simptomele. Studiul de caz nu
menționează alte tulburări medicale cunoscute.
În ansamblu, simptomele lui Patric din studiul de caz sunt consistente cu criteriile DSM-5
pentru schizofrenie, cu accent pe simptomele de deliruri, halucinații, comportament dezorganizat
și izolare socială. Este important să obțină o evaluare psihiatrică detaliată pentru a stabili
diagnosticul și pentru a planifica un tratament adecvat și sprijin.
Metode și tehnici psihologice utilizate:
1. Scala PANSS (The Pozitive and Negative Syndrom Scale for Schizophrenia);
2. Scala de evaluare comprehensive a psihopatologiei CPRS (Comprehensive
Psychopatological Rating Scale);
3. Scala scurtă de evaluare în psihiatrie BPRS (Brief Psychiatric Rating Scale)
Observații relevante pe care le putem sesiza din timpul examinării:
La întrebarea psihologului ce probleme întâmpină subiectul sau cu ce se confruntă acesta,
pacientul a prezentat plângeri despre dificultăți în a dormi, scădere a poftei de mâncare, hoinărire
în oraș și, pe parcursul ultimelor luni, comportament abuziv fizic îndreptat împotriva părinților
săi. A relatat că are crize de agresivitate. În momentul internării sale în spital, pacientul arăta
semne de slăbiciune și era îmbrăcat lejer, purta haine obișnuite ceva comod.
El manifesta un comportament îngrijorător, râdea fără motiv aparent și părea să fie încurcat.
prezenta un comportament neobișnuit și adesea greu de înțeles. Se putea observa că făcea mișcări
ale corpului și gesturi fără un motiv aparent. De exemplu, își scutura mâinile sau își mângâia
hainele în mod repetitiv. Unul dintre aspectele notabile era prezența unui râs care părea să nu
aibă o cauză clară sau un stimul specific. Pacientul râdea într-un mod neobișnuit și fără să fie
provocat de un eveniment sau o conversație. În privința expresiei sale faciale, pacientul părea
adesea să fie confuz sau să aibă dificultăți în a-și exprima emoțiile. Avea adesea o privire absentă
și părea să fie într-un alt mediu. Pacientul se plimba de colo-colo în secție, iar starea sa generală
era caracterizată de tristețe și afect restrâns. De asemenea, pacientul manifesta un grad
semnificativ de retragere socială. Nu răspundea în mod adecvat la interacțiuni sociale și părea să
fie preocupat de gânduri sau experiențe interioare.
Pe parcursul evaluării stării sale psihice, pacientul a prezentat halucinații auditive. A relatat
auzind voci care s-au angajat în conversații la persoana a treia, implicând atât bărbați, cât și
femei. De asemenea, a menționat că a auzit oameni vorbind despre el și făcându-i insulte,
inclusiv persoane pe care le cunoștea. Aceste experiențe l-au făcut să devină suspicios și
neliniștit în prezența celorlalți.
Halucinațiile au avut un impact semnificativ asupra stării pacientului. El a manifestat o
crescută neliniște și suspiciune, deoarece aceste voci păreau să îl criticize sau să îl amenințe.
Pacientul a început să vorbescă si să spună că refuză să se întoarcă la casa părintească, invocând
un sentiment de nesiguranță. Astfel din cauza halucinațiilor și a sentimentului de nesiguranță pe
care le provocau, pacientul a refuzat să se întoarcă la casa părintească, el a crezut că acolo erau
situații de risc pentru propria persoană, era un loc nesigur pentru el și acest lucru îi provoca
anxietate. Acest refuz de a reveni la casă a fost o manifestare clară a impactului sever pe care
halucinațiile l-au avut asupra vieții sale.
Rezultatele la testele psihologice pe care le putem obține:
Rezultatele obținute la următoarele teste pot indica prezența schizofreniei la subiectul
examinat:
Scala PANSS (The Positive and Negative Syndrome Scale for Schizophrenia): Scorurile
crescute pe subcategoriile pozitive și negative ale PANSS, în special în combinație cu scoruri
mari în subcategoria generală, pot sugera prezența schizofreniei. Această măsură poate evidenția
simptome precum halucinațiile, delirurile, retragerea socială și dezorganizarea gândirii, care sunt
caracteristice acestei tulburări.
Scala de evaluare comprehensive a psihopatologiei CPRS (Comprehensive
Psychopathological Rating Scale): Scorurile semnificative pe anumite subcategorii ale CPRS,
cum ar fi tulburările gândirii, comportamentele bizare sau dezorganizate și afectarea funcționării
sociale, pot indica prezența schizofreniei. Această scală evaluează o gamă largă de simptome
psihopatologice care pot fi prezente în schizofrenie.
Scala scurtă de evaluare în psihiatrie BPRS (Brief Psychiatric Rating Scale): Scorurile
ridicate la BPRS, care reflectă simptome precum halucinațiile, iluziile, gândirea dezorganizată și
dispoziția afectivă anormală, pot sugera prezența schizofreniei. Această scală se concentrează pe
evaluarea simptomelor psihotice și poate fi utilizată pentru a obține o imagine de ansamblu
asupra stării psihice a individului.
Interpretarea rezultatelor:
În urma analizei rezultatelor putem observa scorurile crescute în subcategoria simptomelor
pozitive, și anume: halucinațiile, delirurile, suspiciune/persecuție și ostilitate astfel aceste
rezultate pot indica prezența unor simptome active ale schizofreniei.
De asemenea am obține scorurile ridicate în subcategoria simptomelor negative, cum ar fi
aplatizarea afectului și retragerea socială, pot indica prezența simptomelor care afectează
funcționarea socială și emoțională a pacientului. Aceste scoruri pot reflecta o dificultate
semnificativă în relațiile interpersonale și în experimentarea plăcerii din partea pacientului.
Scorurile crescute în subcategoria simptomelor generale, al anxietății și depresiei, pot arăta
că pacientul are, de asemenea, simptome nespecifice care contribuie la starea sa generală de
disconfort și suferință.
De asemenea scorurile crescute în această subcategorie tulburărilor gândirii pot reflecta
prezența gândirii dezorganizate, a delirurilor sau a ideilor bizarre a subiectului. Aceste simptome
sunt caracteristice schizofreniei și pot varia în severitate. Scorurile ridicate în subcategoria
comportamente bizare sau dezorganizate pot indica prezența comportamentelor neobișnuite sau a
dispoziției afective anormale. Comportamentele bizare pot include gesturi stranii sau manifestări
comportamentale incomprehensibile, pe care le-am observant la subiect.
Am sesiza un scor ridicat la subcategoria funcționare socială deficitară. Scorurile ridicate în
această subcategorie pot sugera dificultăți semnificative în menținerea relațiilor interpersonale
sau în ocuparea unor roluri sociale.
În urma înterpretării ultimului test, am observa scorurile crescute în subcategoria halucinații
și iluzii astfel observăm prezența halucinațiilor și iluziilor. Acestea pot indica existența
simptomelor psihotice caracteristice schizofreniei. Gândire dezorganizată de asemenea ar
prezenta scorurile ridicate, rezultatele pot sugera existența simptomelor precum discursul
incoerent, săriturile logice sau asocierea ideilor neconexate. De asemenea s-ar evedenția scoruri
înalte al agitație, astfel subiectul considerându-se hiperactiv. De asemenea s-ar depista că
subiectul deține un grad înal de anxietate.
Sumarizare:
În urma analizei, se observă că pacientul cu schizofrenie prezintă scoruri crescute în
subcategoriile simptomelor pozitive, cum ar fi halucinațiile, delirurile, suspiciunea/persecuția și
ostilitatea, indicând prezența simptomelor active ale schizofreniei. De asemenea, scorurile
ridicate în subcategoriile simptomelor negative, cum ar fi aplatizarea afectului și retragerea
socială, sugerează dificultăți semnificative în funcționarea socială și emoțională a pacientului.
Apariția simptomelor nespecifice, cum ar fi anxietatea și depresia, se reflectă în scorurile
crescute în subcategoria simptomelor generale, contribuind la starea generală de disconfort a
pacientului. De asemenea, se observă gândire dezorganizată, comportamente bizare sau
dezorganizate, agitație și anxietate crescută. În plus, prezintă iluzii și halucinații, ceea ce
sugerează prezența simptomelor psihotice caracteristice schizofreniei. Aceste constatări indică o
prezentare clinică complexă a schizofreniei, care necesită o evaluare și un tratament adecvate.
Recomandări:
Fiecare persoană este unică, de aceea consider că tratamentul schizofreniei este
individualizat și că fiecare pacient poate avea nevoie de strategii diferite în funcție de specificul
simptomelor și de nevoile sale. Este ferm că subiectul are nevoie de ajutorul unui specialit și
combinarea mai multor tipuri de tratamente. Ce ține de terapiile psihologice putem să
recomandăm:
Psihoterapie individuală. În timpul ședințelor, un terapeut sau un psihiatru poate învăța
persoana cum să facă față gândurilor și comportamentelor sale. Ei vor afla mai multe despre
boala lor și efectele ei, precum și despre cum să facă diferența dintre ceea ce este real și ceea ce
nu este. De asemenea, îi poate ajuta să gestioneze viața de zi cu zi. Psihoterapia individuală poate
fi un component esențial în ajutorulsubiectului, oferind un spațiu sigur și confidențial în care
acesta poate discuta despre experiențele, gândurile și simptomele sale. Terapia individual poate
ajuta subiectul să înțeleagă natura simptomelor sale, împreună cu terapeutul să dezvolte strategii
de gestionare a simptomelor. De asemenea acest tip de terapie poate ajuta la dezvoltarea
abilităților de relaționare și comunicare a subiectului, de asemenea gestionarea relațiilor
interpersonale ale subiectului.
Terapia cognitiv comportamentală. Acestă terapie poate ajuta persoana să-și schimbe
gândirea și comportamentul. Un terapeut le va arăta modalități de a face față vocilor
și halucinațiilor . Cu o combinație de ședințe de terapii cognitive comportamentale și
medicamente, ei pot spune în cele din urmă ce anume le declanșează episoadele psihotice
(perioadele în care halucinațiile sau iluziile izbucnesc) și cum să le reducă sau să le oprească.
Terapeutul poate lucre cu subiectul pentru a identifica gândurile și credințele disfuncționale care
contribui la simptomele lui. De asemenea acestă terapie oferă strategii pentru gestionarea
simptomelor, pentru monotorizarea lor.
Consilierea de grup poate ajuta persoanele care trăiesc cu schizofrenie să învețe și să-și
îmbunătățească abilitățile sociale. Grupurile de autoajutorare vă permit să obțineți noi
perspective asupra altor terapii pentru schizofrenie, ajutându-vă să faceți față sentimentelor
profunde de izolare care sunt comune cu această afecțiune.
Participarea la grupuri de auto-ajutorare sau de terapie vă poate oferi spațiul și oportunitatea
de a vă evacua frustrările, provocările și succesele într-un cadru sigur, care vă simți confortabil și
susținător subiectul. Participarea familiei este de obicei încurajată și nu este neobișnuit să se
formeze prietenii între membrii grupului. Mulți oameni consideră că împărtășirea unor provocări
și experiențe similare de sănătate mintală poate fi o experiență cathartică și vindecătoare.
Terapia de grup de autoajutorare poate fi eficientă în a ajuta subiectul să îmbunătățească
abilitățile de muncă, abilitățile sociale, aderarea la tratament, respectarea medicamentelor și
abilitățile de relație interpersonală.
BIBLIOGRAFIE
1. https://moodle.usm.md/pluginfile.php/249455/mod_resource/content/1/DSM-V.pdf
[accesat 01.11.2023] DSM-V.