TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST

CE PUTEM FACE PENTRU A

ÎMBUNĂTĂȚI VIAȚA
COPIILOR NOȘTRI?
HONCERIU COZMINA- logoped SENCIUC VICTORIȚA- psiholog
I. CE ESTE AUTISMUL?

Autismul este o tulburare neurologică

care afectează 4 arii:
- comunicarea verbală și non-verbală
- interacțiunea socială
- capacitatea de a înțelege regulile sociale
- jocul funcțional

Autismul NU este o boală psihică, NU este

o dizabilitate intelectuală
 II. SEMNELE AUTISMULUI- până în vârsta de 2 ani

- nu reacționează la nume
- lipsa contactului vizual sau contactul vizual este de scurtă
durată și nu mereu
- nu indică cu degetul, te ia de mână și te duce unde are
nevoie (folosește adultul ca pe un obiect);
- întârzierea în dezvoltarea vorbirii: limbajul receptiv- nu
înțelege ce i se spune, percepe vorbirea- mesajul- ca pe o
gălăgie nu ca pe o vorbire funcțională. Limbajul expresiv-
cuvinte puține, uneori folosite fără sens (fără sens pentru
noi) sau absența totală a cuvintelor- mare parte din copiii cu
autism sunt non-verbali
 nu interacționează cu copiii de vârsta lui
 merge pe vârfuri
- are comportament stereotip
- nu îndeplinește instrucțiuni
- are dificultăți de procesare senzorială
- apare un regres- pierde din abilități/ cuvinte
pe care le-a avut până într-un an, un an
jumătate.

SEMNELE AUTISMULUI NU TREC DE LA SINE – din

contra- cu cât trece timpul, recuperarea va fi și mai grea.
 III. AUTISMUL DE LA DIAGNOSTIC LA TRATAMENT

DIAGNOSTIC: Tulburarea de spectru autist este diagnosticată

de către un medic specialist Neuro-psihiatru infantil, psiholog
clinician prin aplicarea unor teste încă de la vârsta de 18 luni. Cu
cât diagnosticul este pus mai devreme cu atât rezultatele
dezvoltării vor fi mai bune.
TRATAMENT: NU EXISTĂ.
Nu există medicamente care să poată trata simptomele de bază
ale autismului, există medicamente care la recomandarea
specialistului pot fi utilizate pentru a ÎMBUNĂTĂȚI funcționarea
copilului, ajutând în gestionarea problemelor precum: epilepsia
(convulsiile), nivelurile ridicate de energie, dificultățile în
concentrare.
În mare parte "tratarea" TSA implică intervenții non-
farmaceutice, terapii diverse, perseverență și iubire!
 TIPURILE DE TERAPII:
Intervenția precoce este crucială și mărește
considerabil șansele copilului cu autism de a se
adapta și de a se integra cu succes în societate, la
școală, în familie și de a căpăta abilități pe care le-a
pierdut sau fie nu le-a avut niciodată.
- TERAPIA ABA- Analiza comportamentului aplicat.
Încurajează comportamentele pozitive și descurajează
comportamentele negative.
- TERAPIA OCUPAȚIONALĂ- Învățarea abilităților
practice
- LOGOPEDIA- Abordează întârzierele lingvistice și
abilitățile de comunicare
- TERAPIA DE INTEGRARE SENZORIALĂ- învață
copilul să facă față informațiilor senzoriale, cum ar fi
sunetele, atingerile, texturile, mâncarea
- TERAPIA PECS – Sistem de comunicare prin
cartonașe ilusttrate. Învață copilul cu autism să
comunice folosind pictogramele
- PSIHO-MOTRICITATE
- GRUP DE SUPORT – suport emoțional pentru
familiile copiilor cu autism. Stabilirea unei legături și
închegarea unei echipe pregătită pentru a obține
potențialul maxim pe care-l poate oferi un copil cu
autism.
 IV. CE PUTEM FACE PENTRU A ÎMBUNĂTĂȚI VIAȚA
COPIILOR NOȘTRI?
PRINCIPII DE LUCRU DIN TERAPIA COMPORTAMENTALĂ CARE POT
FI PUSE ÎN PRACTICĂ DE TOATE PERSOANELE CU CARE INTRĂ
COPILUL ÎN CONTACT

• Pacientul este întreaga familie, nu doar copilul. Fiecare membru al

familiei este afectat de diagnosticul copilului şi are nevoie de
îndrumare.

• Indiferent de tipul de terapie ales, consecvenţa în urmarea regulilor

(terapeuţi, familie, cadre didactice) este esenţială

• Orice sarcină i se dă copilui, aceasta trebuie îndeplinită

• Înainte de a ne adresa copilului acesta trebuie făcut atent (contact

vizual, prompt verbal sau chiar fizic)

• Atunci când ne adresăm copilului trebuie să folosim cuvinte puţine

şi un ton ferm
• Copilul se împinge, nu se trage.
• Principiul secvenţializării (împărţim în mai multe
etape ceea ce vrem sa îl învăţăm pe copil)
• Corectăm copilul atunci când greşeşte spunându-i
NU pe ton neutru, reluăm sarcina şi îi dăm ajutor
fizic pentru a o îndeplini
• Principiul penibilului – ne adaptăm
comportamentul la vârsta mentală a copilului şi
exagerăm ceea ce vrem să îl învăţăm pentru a-i
atrage atenţia
• Generalizarea noţiunilor învăţate
• Folosirea recompensei (fără a folosi cuvântul
recompensă) – laude, încurajări, jucării ,
alimente preferate
V. AUTISMUL DE LA DIAGNOSTIC LA ACCEPTARE

Etapele "amare" după diagnostic:

- ȘOC ȘI NEGARE
Este o greșeală! Sigur a greșit diagnosticul, copilul meu știe atât de multe
lucruri!
- FURIE ȘI VINOVĂȚIE
De ce eu? De ce copilul meu? Cu ce am greșit?
- RUȘINE. ANXIETATE
Ce o să zică cei din jur? Cum o să mai dau ochii cu prietenii? Ce se va
întâmpla pe viitor?
- IZOLARE
Nu mai vreau să văd pe nimeni! Nimeni nu mă poate ajuta!
-DEPRESIE
Simt că nu mai pot!
- SPERANȚA
Progresele mici sunt victorii mari!
-ACCEPTARE
Copilul tău este special!
 Ai tot dreptul să negi, să fii în stare de șoc, oferă-ți timp!

Nu este vina ta! Poți prinde puteri prin conectarea cu oameni

în aceeași situație ca tine. Informarea calitativă va fi super-
puterea ta!

Ești aici pentru a face experiența copilului tău una pozitivă,

concentrează-te pe asta, nu ești aici pentru toți ceilalți oameni!

Te doare atât de tare încât te face să crezi că ești singurul om

din lume care trăiește această experiență! Nu te izola- ieși din
casă! Timpul o să te învețe să te adaptezi la toate!
 
 Dacă suferința îți bate la ușă și nu-i deschizi
ea va bate și mai tare. Deschide-i și poftește-o
la o cafea dar spune-i că nu poate sta mult
pentru că aștepți un alt oaspete, mai de seamă
SPERANȚA.

Fiecare etapă este importantă. Acceptarea

nu ar putea avea loc fără să treci, consecutiv,
prin toate etapele!
ÎMPREUNĂ,
GĂSIM SOLUȚII!