CU AUTISMUL LA PSIHOLOG

Psiholog Victorița Marmeliuc

AUTISMUL NU ARE O DEFINIȚIE
A – acțiune, amărăciune, atitudine, acceptare, amăgire, așteptare,
amânare, admirație, autodeterminare, autocunoaștere, ambiție,
autocontrol, amuzant
U – umilință, uimire, unitate, uitare, unic
T – tulburare, tristețe, treaptă, tărie, tandrețe, taină, transformare,
tenacitate, talent
I – ignoranță, interes, iertare, inițiativă, ideal, istovire, integritate,
intuiție, iubire
S – singurătate, strădanie, schimbare, special, satsifacție, speranță,
succes, sine, scop, soluție, sens, suflet, sensibil, suferință
M- mulțumire, muncă, motivație, materializare, mentalitate,
miraculos, mama
Etapele acceptării diagnosticului pus
copilului
1. Șoc
2. Negarea
3. Furie
4. Negociere
5. Depresie
6. Acceptare
7. Intervenție
Autism? Simți o stare de gol în interior, acest gol interior te apasă, nu te
lasă să scoți la iveală resursele tale care parcă au dispărut brusc, lăsând
locul neputinței, nemulțumirii, dezamăgirii, neîncrederii, disperării,
furiei.
Impactul asupra vieții fiecăruia dintre părinți, individual, și chiar asupra
relației lor, în familia lor, este devastator. Este cumplit, ți se pare
nedrept! Ai senzația că nu poți să mergi mai departe, acolo se oprește
totul, că nu ai cum, nu ai resursele, pur și simplu nu mai vezi nici un
firicel de lumină.
Autism? Negi și amâni ceea ce deja trebuie lucrat cu copilul, simți că cei
din jurul tău nu te pot înțelege, că specialistul s-a înșelat. Respingi orice
lucru care contrazice starea de fapt, catalogând-o drept aberații sau
gândire nebună.
 Pesimismul nu este o cale în viață. Poți să te schimbi. Ești la
psiholog pentru a reuși – cu tine, prin tine și copilul cu autism – nu
pentru a renunța (oamenii cu o gândire optimistă mai fac încă un
pas exact acolo unde majoritatea renunță). Ești la psiholog pentru
că te gândești la viitor, unde vrei să ajungi și te concentrezi pe
aspectul acesta.

Suntem acolo unde merităm. Unii părinți nu ies din zona lor de
confort – suntem ființe confortabile, ne place în zona de confort – aleg
așadar să le fie doar lor bine și cât mai ușor în viață, în detrimentul
celorlalți și chiar al copilului cu autism.

Atitudinea este totul? Nu. Atitudinea nu este totul, dar este

începutul. O atitudine optimistă ar trebui să ducă la o gândire
optimistă care să ducă la rezultatele dorite. Și atunci da, rezultatele să
fie ziditoare, constructive.
 DE CE SAR?
Însemnările unui băiat de 13 ani cu autism
Naoki Higashida , Editura Frontiera 2014

Naoki Higashida s-a născut în 1992 și a fost diagnosticat cu „tendințe autiste” în

anul 1998. Ca urmare a diagnosticului, a urmat cursurile unor școli speciale, pe
care le-a absolvit în 2011.
A publicat mai multe cărți de ficțiune și non-ficțiune și a fost premiat pentru
scrierile sale.
Naoki ține conferințe despre autism și este autorul unui blog. În prezent,
locuiește în Kimitsu, Japonia.
1.De ce repeți la nesfârșit aceleași întrebări?
2. Când ești întrebat ceva, de ce repeți ce spune celălalt?
3. De ce faci lucruri care nu sunt permise, chiar și atunci când ți se atrage atenția de un milion de ori?
4. Înțelegi mai ușor limbajul să copilăresc?
5. De ce îți ia atât de mult timp să răspunzi la o întrebare?
6. De ce eviți contactul vizual când vorbești?
7. Nu-ți place să fii ținut de mână?
8. Preferi să stai singur?
9. De ce faci un scandal așa de mare pentru lucruri mărunte?
10. De ce durează atât de mult să faci ce ți se spune?
11. De ce ești prea sensibil sau prea insesibil la durere?
12. De ce îți place să te învârți?
13. De ce îți fluturi degetele sau mâinile în fața ochilor?
14. Îți plac reclamele la televizor?
15. De ce nu faci ce trebuie, chiar și atunci când ți se repetă de un milion de ori?
De ce miști mâinile și picioarele într-un
mod ciudat?
Ce spune copilul: Îmi place cum îmi simt corpul, îmi place că
pot să fac mâinile și picioarele să se miște cum vreau eu.

Cum explică specialistul: Senzațiile pe care copilul le are în

timp ce se autostimulează îi oferă liniște și control asupra
propriului corp.
1.De ce repeți la nesfârșit aceleași
întrebări?

Ce spune copilul: Pentru că vreau să mi se răspundă.

Cum explică specialistul: Copilul nu conștientizează

răspsunsul pe termen lung și de câte ori îi vine în minte
întrebarea o va pune ca și cum ar fi pentru prima dată. Din
nevoia de confirmare a unor informații pe care el nu
reușește să le găsească în memoria sa singur.
2. Când ești întrebat ceva, de ce repeți
ce spune celălalt?
Ce spune copilul: Nu mă pot abține. Îmi place cum sună cuvintele.

Cum explică specialistul: Copilul nu înțelege sensul comunicării.

Nu știe că la o întrebare se răspunde. Cuvintele pentru el sunt un
fel de manifestare fizică dar nu cu un anumit scop. Îi place să-și
audă vocea și forma în care rezonează sunetele. De aceea de
multe ori imită pe ceilalți cu aceeași intonație sau schimbă tonul
vocii. E un joc auditiv. Poate conștientiza informația dar pentru a
ști că trebuie să răspundă are nevoie de timp (pe care îl valorifică
repetând întrebarea- în timpul ăsta se gândește și la răspuns).
3. De ce faci lucruri care nu sunt permise,
chiar și atunci când ți se atrage atenția de un
milion de ori?

Ce spune copilul: Mă atrag acele lucruri.

Cum explică specialistul: Copilul nu conștientizează pericolul

sau faptul că pe ceilalți îi poate deranja comportamentul
său. Dacă îi face plăcere o acțiune o va face mereu. Nu ține
cont de consecințe pentru că nu le poate anticipa.
4. Înțelegi mai ușor limbajul să copilăresc?

Ce spune copilul: Da. E mai simplu.

Cum explică specialistul: Copilul înțelege limbajul clar și scurt.

Ca să reușească să înțeleagă ceea ce i se spune se folosesc cât mai
puține cuvinte, cât mai scurte, mereu aceleași pentru aceleași
obiecte și acțiuni. În momentul în care i se dau explicații lungi se
pierde în informații și detalii, nemaiînțelegând esența mesajului.
Copiii în general sunt sinceri și simpli în gândire și vorbire.
5. De ce îți ia atât de mult timp să răspunzi
la o întrebare?

Ce spune copilul: Pentru că trebuie să mă gândesc la răspuns, pentru că

nu sunt atent și nu mă interesează ce mă întrebi.

Cum explică specialistul: Atunci când copilul nu are nici un interes sau
nu câștigă nimic în urma răspunderii la întrebare, el ignoră adultul (fie
că nu este atent, fie că nu vrea să răspundă). Atunci când vrea să
răspundă, el răspunde mai greu deoarece nu face conexiunea atât de
repede între întrebare și răspuns. Trebuie să înțeleagă întâi ca aceasta a
fost o întrebare și apoi să găsească răspunsul. Acest lucru nu se întâmplă
automat, el are niște pași de urmat cognitiv pentru a ajunge acolo. Pași
pe care el i-a învățat și trebuie să îi urmărească.
6. De ce eviți contactul vizual când vorbești?

Ce spune copilul: Eu nu vorbesc cu ochii, îți răspund la ce m-ai

întrebat sau fac ceea ce îmi spui dar nu înțeleg de ce trebuie să
mă uit în ochiii tăi.

Cum explică specialistul: Este mai ușor pentru copil să nu

privească interlocutorul, așa se diminuează frica de contact cu o
altă persoană, astfel se simte în siguranță. Ceea ce nu vede nu îl
poate afecta, este o formă de autoapărare.
7. Nu-ți place să fii ținut de mână?

Ce spune copilul: Ba da. Doar de unele persoane și doar când simt

eu nevoia.

Cum explică specialistul: Contactul fizic neprevăzut creează

panică la copilul cu autism. De aceea va permite să fie atins doar
de persoanele în care are el încredere și care-i oferă siguranța
sau de care el este dependent. Și chiar în acele condiții ținutul de
mână trebuie realizat atâta timp cât copilul vrea. Dacă este ținut
mai mult decât își dorește va riposta din același motiv de frică a
invadării intimității și a pierderii controlului asupra propriului
corp.
8. Preferi să stai singur?

Ce spune copilul: Da. Pentru că nu îmi spune nimeni ce să fac.

Cum explică specialistul: Copilul se simte în siguranță când este

singur deoarece nu are cine să-l pună în situații solicitante și
poate controla tot ceea ce face. Regulile celor din jur sunt factori
de neliniște pe care de multe ori nu le înțelege și este forțat să le
urmeze chiar dacă îl frustrează. De aceea preferă să stea singur.
În singurătate nu există pericolul expunerii.
9. De ce faci un scandal așa de mare pentru
lucruri mărunte?

Ce spune copilul: Pentru mine nu sunt lucruri mărunte.

Cum explică specialistul: Ce contează pentru copil de multe ori

pentru noi este nesemnificativ. Chiar și nevoia de a i se răspunde
la o întrebare pusă de o mie de ori. Pentru el este important în
păstrarea propriei ordine (lucru care îi determină starea de
liniște).
10. De ce durează atât de mult să faci ce ți
se spune?

Ce spune copilul: Pentru că am nevoie de timp să înțeleg și să ma

acomodez cu cerința.

Cum explică specialistul: Conexiunea între cerință și realizarea se

realizează într-un timp mai lung decât la copiii tipici. Are nevoie
de timp de procesare pentru a înțelege ce i s-a cerut, apoi pentru
a cataloga dacă acțiunea pe care urmează să o facă îi face plăcere
sau nu, dacă chiar trebuie, iar ca urmare a acestor factori va face
ce i s-a zis din prima sau va trebui să i se repete.
11. De ce ești prea sensibil sau prea insensibil
la durere?

Ce spune copilul: Îmi place când simt ceva pe propriul corp și fie reacționez
imediat să atrag atenția asupra mea, fie explorez senzațiile de durere până la
răni fizice.

Cum explică specialistul: Este posibil ca un copil să fie fie hipersensibil fie
hiposensibil la durere (simte mai intens sau nu simte deloc durerea). Este posibil
ca un copil să profite de orice stimul exterior, cum ar fi o durere mică, pentru a
atrage atenția asupra sa. Este posibil ca un copil să nu vrea să fie în centrul
interesului și atunci suportă cu stoicism durerea pentru a nu atrage atenția
asupra sa (ceea ce ar provoca și durere prin contactul social).
12. De ce îți place să te învârți?

Ce spune copilul: Îmi place foarte mult mișcarea pe care o văd.

Are același ritm și nimic nu se poate schimba.

Cum explică specialistul: Învârtitul este o acțiune de

autostimulare și calmare. Poate fi controlat de copil și are
aceeași formă de fiecare dată, fapt care îl ține în siguranță în
propria realitate. Nimic nou, nimic necunoscut care să îl streseze.
13. De ce îți fluturi degetele sau mâinile
în fața ochilor?
Ce spune copilul: Pentru că nu mai vreau să fiu atent la ce îmi
ceri și vreau să controlez eu ce fac. Pentru că îmi cere corpul să
mă mișc și altfel nu știu cum.

Cum explică specialistul: Fluturatul este o reacție fiziologică,

copilul detensionează corpul după ce s-a concentrat la o
activitate sau se manifestă fluturând în momentele de bucurie.
De asemenea, el poate controla ce vede și cum vede (de aceea
duce la colțul ochiului obiecte, își forțează degetele sau obiectele
pentru a le da forme atipice).
14. Îți plac reclamele la televizor?

Ce spune copilul: Da. După ce le-am văzut odată știu că oricând se

repetă vor fi mereu la fel. Și toate sună așa de frumos.

Cum explică specialistul: Dorința de previzivilitate a copilului cu

autism este satisfăcută prin repetiția identică a reclamelor. De
asemenea, ritmicitatea și melodicitatea lor le captează atenția.
De aceea le învață atât de ușor și le repetă atât de des. De aici și
pasiunea pentru mărci, sigle, copilul învață o dată un simbol și îl
poate recunoște oriunde, acest fapt provocându-i bucurie.
15. De ce nu faci ce trebuie, chiar și atunci
când ți se repetă de un milion de ori?

Ce spune copilul: Pentru că nu înțeleg de ce trebuie să fac acel

lucru, pentru că nu am nici un beneficiu dacă fac ce îmi spui tu.

Cum explică specialistul: Copilul nu face anticipări (pe termen sau

pentru viitor) și chiar dacă i se repetă la nesfărșit ce trebuie să
facă el nu înțelege motivația intrinsecă a unei acțiuni dacă
aceasta nu-i provoacă plăcere.
 Mama lui Albert Einstein, când ajungea copilul acasă, dorea să știe un singur
lucru. Nu dacă a răspuns corect, nu dacă a luat o notă bună în ziua aceea, -
dorea să știe un singur lucru: „Azi ai adresat o întrebare bună?”. Când adresezi o
întrebare, cine are de câștigat? Tu. Cel care răspunde, cunoaște deja răspunsul,
nu a învățat nimic nou.
 Terapia familiei
Cea mai importantă cerință în întreg procesul schimbării, pentru a atinge
următorul nivel, este disciplina. Asta înseamnă să ai capacitatea lăuntrică, bazată
pe tăria caracterului și a voinței, de a face ceea ce trebuie atunci când trebuie,
chiar dacă nu îți place. Pune un zâmbet pe buze și iată vestea bună: cu cât nu îți
place să faci un lucru, cu atât mai mult acela este primul lucru pe care ar trebui să
îl faci. Nu trebuie neapărat să îți placă, trebuie doar să îl faci. Dar trebuie să ai un
vis măreț pe care vrei să îl realizezi. Unde? În afara zonei de confort.
Atitudinea este totul? Nu. Atitudinea nu este totul, dar este începutul. O
atitudine optimistă ar trebui să ducă la o gândire optimistă care să ducă la
rezultatele dorite. Și atunci da, rezultatele să fie ziditoare, constructive.
Întotdeauna vom recolta ceea ce am semănat. Și întotdeauna vom recolta mai
tărziu decât am semănat. Și întotdeauna vom culege mai mult decât am semănat.
 Terapia familiei
Cei trei factori ( acceptarea din partea părinților, vârsta copilului și calitatea terapiei)
sunt factori esențiali în recuperare.

Intervenția precoce în autism există, dar informațiile referitoare la acestea trebuie căutate și
alese. Nu există o baghetă minune și o intervenție eficientă în toate cazurile, nu există o terapie
care să se adreseze direct copilului cu autism. Toate terapiile se adresează părinților copiilor cu
autism – de aceea intervenția precoce în autism înseamnă scoaterea părintelui din starea de stres
posttraumatică, stare de șoc experimentată de către părinți atunci când primesc diagnosticul
copilului lor, și totodată consilierea părinților referitor la tulburările din spectrul autist.
Ca părinte al unui copil cu autism trebuie să înveți să devii un stabilizator, nu să îmbraci haina
dramatismului. Va trebui să gândești în termeni de posibilități, nu să te privești ca pe o victimă. Nu
trebuie să cauți vinovați, trebuie să cauți soluții. Va trebui să gândești în termeni care țin de
rezultate optimiste, să fii orientat spre soluții.
 Terapia familiei
Ce vezi tu: greutatea sau rezultatul? Speranța că un copil cu autism poate doar
printr-o anume terapie să fie integrat este mai mult o (auto)iluzie decât o abordare
eficientă. Asta nu înseamnă că acea formă de terapie sau alte abordări nu au
rezultate, ci că nu își propun să fie o terapie, cât o adaptare- adică: ai o durere de
dinți și obții cele mai bune rezultate prin tratarea durereii respective, dar fără să
vindeci caria sau chiar intervenția extremă, să scoți dintele. În autism, nu vorbim
despre ceea ce ne place, cât despre ceea ce ne duce la rezultate dorite (în autism,
progres înseamnă recuperare). Pentru că în viață fie faci ceea ce îți place, fie
înveți să îți placă ceea ce faci, dacă dorești să ai izbânzi. De ce vor oamenii să aibă
rezultate diferite, dar nu fac nimic diferit pentru a schimba situația?
Terapeutul: Arată „fericit”!
Sașa: ... (arată singurul cartonaș de pe masă)
Terapeutul: Bravo, ai arătat fericit. Cum e băiatul?
Sașa: Ffffferitist.
Terapeutul: Nu! Cum e Băiatul? Fe...
Sașa:Feee...feri...ferigă.
Terapeutul: Nu! Arată „fericit”!
Sașa:...(arată singurul cartonaș de pe masă)
Terapeutul: Bine. „Fericit”! Cum e băiatul?
Sașa: Cum e băiatul?
Discriminarea între emoții vine după câteva zeci de ore de repetiție. Și vine doar în cazuri fericite.
Terapeutul: Cum ești tu?
Sașa: Bucuros!
Terapeutul: Bravo! Ești bucuros! De ce ești bucuros?
Sașa: Pentru că am colțurile gurii în sus.
 PRINCIPII DE LUCRU
(TERAPIE COMPORTAMENTALĂ)
trecute prin filtru propriu, adaptate în funcție de personalitatea fiecăruia, de persoanele cărora ne
adresăm, de specificul fiecărui copil

 PACIENTUL NU ESTE COPILUL, PACIENTUL ESTE FAMILIA

 TON FERM
 CUVINTE PUȚINE
 SARCINA DATĂ TREBUIE ÎNDEPLINITĂ
 RECOMPENSA materială (alimente, jucării) sau socială (laude);
 CORECTĂM COPILUL ATUNCI CÂND GREȘEȘTE SPUNÂNDU-I „NU” PE TON NEUTRU
 PRINCIPIUL SECVENȚIALIZĂRII
 COPILUL TREBUIE FĂCUT ATENT, APOI I SE DĂ SARCINA (strigat pe nume, „atenție”, „uită-te”)
 TERAPEUTUL LUCREAZĂ CU REFLEXELE LA EL
 CÂND ȘTIU CĂ ȘTIE CEEA CE L-AM ÎNVĂȚAT? ATUNCI CÂND REZVOLVĂ MINIM 80 % DINTRE
SARCINI CORECT/ȘEDINȚĂ IN DOUĂ ȘEDINȚE CONSECUTIVE
 GENERALIZAREA NOȚIUNILOR ÎNVĂȚATE
 PRINCIPIUL PENIBILULUI

 COPILUL CU AUTISM SE ÎMPINGE, NU SE TRAGE!