pentru a cânta secvenţa sa desiote, În perioada de timp dintre Copii: Să creşti

două astfel de evenimente, publicul se înghesuie în biserică

pentru a asculta sunetele reziduale.
10 I un copil relaxat şi calm
Am participat la concertul ASLSP în vara anului 2002, când
foalele se umpleau încă de aer, mai înainte ca orga să fie
instalată; Norbert Kleist, avocat şi membru al proiectului [ohn
Cage, mi-a fost ghid. Ne-am întâlnit în afara bisericii Sf.
Burchardi. De partea cealaltă a curţii, anexele unei vechi firme
au fosttransformate înlocuinţe sociale şi atelier de mobilă. În
apropierea bisericii, se înalţă o sculptură modernă, formată
din cinci coloane metalice frânte. "Reprezintă timpul seg- '
meritat", îmi explică Kleist, scoţând din buzunar un mănunchi Cea mai eficientă formă de educaţie este
de chei. cea care permite copilului să se joace
Intrăm în biserică, trecând printr-o uşă grea din lemn. printre cele mai atrăgătoare lucruri.
Biserica este complet goală: fără amvoane, fără altar, fără PLATON (427-347 î.Hr.)
icoane - doar pietrisul care acoperă podeaua şi un tavan înalt
pe care se intersectează căpriori din lemn. Aerul este rece şi
Harry Lewis este decanul unui colegiu pentru studenţii din
miroase a piatră veche. Porumbeii bat din aripi în dreptul
anii pregătitori de la Universitatea Harvard. La începutul
ferestrelor aflate sus, deasupra capului. Orga situată într-un.
anului 2001, el a participat la o adunare la care studenţii au
cadru mare din lemn de stejar, asemenea unui post de radio,
fost invitaţi să-şi exprime nemulţumirile faţă de corpul
pufăie în lumină difuză. Foalele emit un sunet slab, aproape
profesoral de la Ivy League. Unul dintre studenţi a stârnit
muzical, de parcă ar fi un motor cu abur care intră în gară, la
mare agitaţie prin ceea ce a spus. El dorea să studieze atât
sfârşitul unei lungi călătorii.
biologia, cât şi engleza, pentru a obţine o diplomă în ambele
Kleist descrie redarea melodiei As Slow As Possible timp de
domenii şi mai dorea să-şi treacă examenele în trei ani, în loc
639 de ani ca pe o provocare a culturii moderne, ce ţine lumea
de patru. Era exasperat din cauza îndrumătorului său care era
cu sufletul la gură, silind-o să gonească tot înainte. Pe când
incapabil, sau pur şi simplu reticent, să organizeze astfel •
ieşim din biserică, lăsând orga să-şi umfle plămânii cu aer, îmi
orarul, încât să-i permită să participe la cursuri în ambele
spune: "Poate acesta este începutul unei revoluţii către
specialităţi. Ascultându-I pe studentul care se plângea de
lentoare."
faptul că era împiedicat să meargă înainte, aşa cum îşi dorea
el, în mintea lui Lewis s-a aprins un beculeţ.
Jmi aduc aminte că m-am gândit: «Stai o clipă! Ai nevoie
de ajutor, dar nu a~a cum crezi tu.» Trebuie să~ţi acorzi timpul
necesar pentru a te gândi la ceea ce crezi că este cu adevărat
important, şi apoi să găseşti o modalitate de a înghesui totul
în cel mai scurt orar posibil."

232 I Elogiu lentorii Timp liber: Importanţa relaxărf Copii: Să creşti un copil relaxat şi calm Elogi,ulentorii I 233
 După şedinţă, Lewis a început să reflecteze la felul în care
un st~de~t al secolului al XXI-lea a devenit un discipol al
grabei. Din acest punct, până la a ridica glasul împotriva
orarelor aglomerate şi a programelor încărcate, nu mai este
decât un pas.
În vara anului 2001, decanul a scris o scrisoare deschisă
studen}ilor din anul pregătitor ce a fost trimisă fiecăruia în
parte. In scrisoare, decanul pled a pentru o nouă abordare a
vieţii în campus şi dincolo de el. Era totodată un rezumat plin
de acurateţe al ideilor ce formează fundamentul filozofiei
Slow. Scrisoarea, pe care acum o primeşte fiecare student din
':ImI întâi la Harvard, se intitulează: Incetineste. '
De-a lungul a şapte pagini, Lewis explici studenţilor cum
să câştige cât mai inult, să profite de pe urma timpului
petrec~t la universitate, ca şi de viaţă în sine, făcând mai
puţin. Ii îndeamnă să se gândească de două ori mai înainte de
a se grăbi ~ă-şitermine cursurile. Durează până te simţi stăpân
pe un subiect, spune el, scoţând în evidenţă faptul că şcolile
de vârf din domeniul medical, al avocaturii şi al economiei
sunt iriteresate de candidaţi maturi, care au mai mult de oferit
decât doar nişte cursuri pregătitoare făcute în grabă şi
"abreviate". Lewis îi atenţionează asupra pericolului care îi
pândeşte atunci când se angajează în prea multe activităti
extracurriculare. Care este scopul urmărit atunci când jo~i
l~cross.e, p~e~idezi dezbateri, organizezi conferinţe, joci în
pI~se ŞIeşti ŞIre.dactor la ziarul campusului, şi sfârşeşti prin
a-ţi petrece tot timpul la volanul maşinii, luptându-te să nu
rămâi în urmă cu programul lucrărilor? Mai bine faci mai
puţin şi ai timp să faci totul mai bine.
~ Atunci când este vorba despre viaţa academică, Lewis este
in favoarea aceleiaşi abordări: mai puţin înseamnă mai mult.
Bucură-te de odihnă şi de relaxare şi asigură-te că eşti un
adept al artei de a nu face nimic. "Timpul gol nu este un
aspirator ce trebuie umplut", scrie decanul. "Este acel ceva
care permite altor lucruri din mintea ta să fie reorganizate în
234 I Elogiu fentorii Copii: Să creşti un copil relaxat şi calm
mod creativ." Cu alte cuvinte, să nu faci nimic, să fii lent este
o parte esenţială a unei gândiri pozitive.
Incetineste nu este doar o carte a unui nou tip de beatnici
şi de pierde-vară. Lewis este dornic să obţină succese uni-
versitare şi munceşte din greu. Ceea ce vrea să spună este că
un strop de lentoare selectivă îi poate ajuta pe studenţi să
trăiască şi să muncească mai bine. "Sfatul pe car vi-I dau, să
încetiniţi şi să limitaţi activităţile pe care le puneţi în program,
nu înseamnă că nu vă încurajez să obţineţi rezultate foarte
bune, să porniţi în căutarea excelenţei în domeniul ales. Dar,
mai degrabă, sunteţi capabili să rezistaţi la efortul intens
pentru a duce la capăt o muncă de calitate într-un domeniu,
dacă vă acordaţi răgazul timpului liber, momente de recreere
şi timp în solitudine." ~
Strigătul său răsună cum nu se poate mai bine. In lumea
noastră dominată de sistemul turbo, virusul grabei s-a
răspândit de la adulţi la tineri. În zilele noastre, copiii de toate
vârstele cresc prea repede. Copiii de şase ani îşi organizează
activităţile cu telefonul mobil şi adolescenţii fac afaceri din
propriul dormitor. Preocuparea pentru forma trupului, sex,
mărcile de consum şi carieră încep să apară de la vârste tot
mai fragede. Copilăria în sine pare să devină tot mai scurtă şi
multe fete ajung la pubertate înainte de a împlini 10 ani.
. ~ Tinerii din ziua de azi sunt mai ocupaţi, mai organizaţi şi mai
pe fugă decât a fost vreodată generaţia mea. De curând, o
educatoare pe care o cunosc i-a abordat pe părinţii unui elev
aflat în clasa sa. Simţea că băiatul petrecea prea mult timp la
îI şcoală, fiind angrenat în prea multe activităţi extracurriculare.
I
'.
\
Le-a sugerat părinţilor să-i acorde acestuia ceva timp liber.
Tatăl s-a Înfuriat. "Trebuie să înveţe să se descurce cu 10 ore
de muncă pe zi, aşa cum fac şi eu." Copilul avea doar patru ani.
În 1989, David Elkind, psiholog american, a publicat o
carte - TheHurried Child: Grouiing Up Too Fast Too Soon
(Copilul grăbit: Creşte prea repede în timp prea scurt). Aşa
cum sugerează titlul, Elkind îşi ridica glasul împotriva ten-
Copii: S~ creşti un copil relaxat şi calm Elogiu fentom I 235
 dinţeide a grăbi copiii să ajungă adulţi. Câţi adulţi au luat
notă? Doar foarte puţini, se pare. Zece ani mai târziu, fiecare
copil este mai fugărit ca nicicând.
.. Copiii nu se nasc obsedaţi de viteză şi randament - noi îi
facem să ajungă astfel. În căminele în care există doar un
singur părinte, presiunea ce apasă pe umerii copiilor este şi
mai mare, cerându-li-se să împartă responsabilităţile cu
adultul. Reclamele îi încurajează să devină consumatori de
timpuriu. Şcoala îi învaţă să trăiască după ceas şi să folosească
timpul în mod cât mai eficient posibil. Părinţii subliniază.
această idee aglomerând programul cu numeroase activităţi
extracurriculare. Toate acestea transmit copiilor mesajul că
mai puţin nu este mai mult, şi că mai repede este întotdeauna
mai bine. Una dintre primele expresii pe care le-a învăţat fiul
meu a fost: "Grăbeşte-te! Hai!"
Competiţia îi sileşte pe mulţi părinţi să-şi grăbească tot mai
des copiii. Toţi dorim ca odraslele noastre să aibă succes în
viaţă. Într-o lume ocupată, asta înseamnă să-i obligi să alerge
cât se poate de repede în tot ceea ce fac - în sport, la şcoală,
în artă, în muzică. Nu mai este suficient să ţină pasul cu
odraslele familiei [ones, acum dragii noştri micuţi trebuie să-i
depăşească pe aceştia în tot ceea ce fac.
Teama că micutii noştri ar putea să rămână în urma
celorlalţi nu este nouă. În secolul al XVIII-lea,Samuel Johnson
îi avertiza pe părinţi să nu ezite: "În timp ce stai, gândindu-te
ce carte ar trebui să citească fiul tău, un alt băiat a citit două."
În economia globală a 24/7, presiunea impusă de ideea de a
rămâne în frunte este mai aprigă decât oricând, ducând la ceea
ce experţii au numit .Jryper-parenting" (atitudinea părinţilor
împinsă la extrem în educaţie), tendinţa compulsivă de a
perfecţiona propriul copil. Pentru a le oferi avantaj asupra
celorlalţi, mulţi părinţi ambiţioşi pun muzică de Mozart, pe
care s-o asculte bebeluşul în pântecele mamei, îi învaţă Iim-
bajul semnelor când abia au împlinit şase luni şi alfabetul când
abia au trecut de prima lor aniversare. Taberele pentru
236 I Elogiu lentorii Cop.ij:Să creşti un copil relaxat şi ca.lm
• Copii: Să creşti un copil relaxat şi calm
învăţarea computerului şi seminariile care motivează primesc
şi copii în vârstă de patru ani. Lecţiile de golf încep la doi ani.
Cum fiecare îşi îndeamnă odraslele să se mişte cât mai rapid,
cei care nu s-au înscris încă în cursă rezistă tot mai greu
tentaţiei. Cu ceva timp în urmă, am descoperit o reclamă
pentru un curs de limbi străine dedicat copiilor şi organizat
de BBC."Vorbeşte franceza la trei ani! Spaniola la şapte. Dacă
nu te grăbeşti, va fi prea târziu." Primul impuls a fost să dau
telefon şi să fac înscrierea. Cel de-al doilea m-a făcut să mă
simt vinovat pentru că nu am procedat astfel.
Într-o lume în care concurenţa se duce pe viaţă şi pe
moarte, şcoala a devenit un teren de luptă, unde singurul
lucru care contează este să te afli în fruntea clasei. Nicăieri nu
este mai adevărat acest principiu decât în estul Asiei, unde
sistemul educaţional este clădit pe principiul "infernul
examenelor". Pentru a ţine pasul cu acest ritm, milioane de
copii îşi petrec serile şi sfârşitul de săptămână în instituţii
numite "cram-schools" (şcoli în care se învaţă intens pentru
examene). Un număr de 80 de ore pentru studiu pe săptă-
mână mi reprezintă ceva ieşit din comun. În goana pentru
rezultate cât mai bune la teste internaţionale, în şcolile
vorbitoare de limbă engleză din lume, s-a încercat copierea
acestui model asiatic. În ultimii 20 de ani, guvernele au
îmbrăţişat doctrina "intensificării", ceea ce înseamnă adău-
garea unei tensiuni suplimentare prin mai multe teme, mai
multe examene şi o programă rigidă.
Adesea, truda începe înainte de şcoala propriu-zisa.
La grădiniţa din Londra, fiul meu a învăţat - nu cu mult
succes - la vârsta de trei ani cum să ţină creionul şi să scrie.
Şi orele particulare au luat avânt, pornind de la vârste tot
mai fragede. Părinţii americani, în speranţa că vor reuşi să
obţină un loc la o grădiniţă bună, îşi trimit copiii de patru ani
la cursuri unde învaţă regulile interviului. Profesorii par-
ticulari din Londra acceptă copii începând de la vârsta de
trei ani.
Elogiu lentorii I 237
 Intensificara ritmului nu se reduce l ~~
de clasă, copiii se grăbesc l It. .. ~a.şcoala. In afara orelor Why They Need to Play More and Memorize Less (Einstein nu a
. a a e activItati extra . ul ~~
a mal avea timp să se dih ~,... curnc are, fara folosit niciodată imagini - Cum învaţă copiii noştri şi de ce
o l neasca ~ .
simplu, să-şi lase imaginaţia să h' .sa~se Jo~ce sau, pur şi au nevoie să se joace mai mult şi să memoreze mai puţin).
pentru a fi lenţ! SI·tot . 1 omareasca. Nu au timp Lucrarea, prin exemplele aduse - rezultate în urma unor
. mal mu t c ....
preţul cerut de rit~ul ra .d ~ ,0!,lU ajung să plătească cercetări - desfiinţează mitul care susţine că "învăţatul de la
. pl in care traIesc C .. ~ ~
cinci ani suferă de probl di . . opu m varstă de vârste fragede" şi "accelerarea academică" pot duce la for-
eme 1geshve d .d
somnie, depresie şi disfunc ii le ate ,~~en e cap, in- marea unor creiere mai bune. "Atunci când vine vorba despre
de stres. La fel ca toată lu ţ g ..~e.nutnţle, toate cauza te creşterea copiilor şi educarea lor, concepţia modernă care
mai puţin D mea, copni din zilele noastre dorm spune că «mai repede este mai bine» şi că trebuie să facem «ca
. e aceea, sunt tot m . ~.
~ţi. Copiii care nu dorm sUfi:~:~:~c:noşl~ agit~ţi, ~emul- fiecare moment să conteze» este pur şi simplu greşită", afirmă
SI prezintă un . IŞI ac pneteru mal greu Hirsh-Pasek. Atunci când priveşti dovezile ştiinţifice, este
, nsc crescut să aiun ~ b
somnul adânc este cel
creştere.
J
ga su ponderali, deoarece
care pro uce eliberarea hormonului de
.
limpede că acei copii care învaţă într-un mod mai relaxat, mai
puţin rapid şi fără a fi înregimentaţi atât de evident, învaţă
Atunci când este vorba de învă a
copii să se grăbească face mai mult ţ ~t,
Americană de Pediatrl·e a ti
~ ~.
c.a11punem pe
~au ecat bine, Academia
ver zeaza că sp . 1· ~
'z: mai bine şi se dezvoltă mai bine, având o personalitate bine
conturată".
În Asia răsăriteană, sistemul de muncă forţată, care altă-
anume sport la o vâr C . ecia rzarsa mtr-un dată stârnea invidia faţă de şcolile în care era aplicat, a început
fizice şi psihice. s a prea fragedă, poate cauza tulburări să-şi piardă din influenţă. Copiii nu mai sunt la fel de
La fel se întâmplă şi în cazul d .. performanţi în competiţiile internaţionale şi nu reuşesc să-şi
exemple dovedesc faptul că d ~~ e u~c~ţlel.Tot mai multe dezvolte deprinderile creative necesare în economia infor-
... ~ , aca mvaţă mtr-un ritm .1
copin mvaţă mai bine. Kath Hir mal ent, maţională. Treptat, elevii din estul Asiei se răzvrătesc împotri-
psihologia copilului la U· y. sh-Pasek este profesor de va politicii care spune învaţă-până-pici-lat. Rata crescută a
ruversltatea Tem 1 din Phil
Pensilvania. Recent a f t pe adelphia, criminalităţii şi a sinuciderilor, chiulul de la şcoală, conside-
, e ee uat un studi 12
americani de grăd;"";ţa~J ~ u pe O de copii rate altădată caracteristice pentru copiii din Occident, au atins
umatate din ei
.uu • 1 ~ ..
unde s-a pus accentul e actiuni au ~ers a gradmlţe proporţii endemice, În fiecare an, mai mult de 100 000 de elevi
învăţare prin joc: restul p ţiuni de relaţlOnare socială si japonezi din şcoala primară şi gimnazială chiulesc de la ore
, au mers la ădini . r
să obţină rezultate cât .b 1 gra miţe care l-a împins în medie o lună din anul şcolar. Sunt mulţi şi cei care refuză
mal une a învăţăr ~ f .
ce experţii numesc stilul d ill ar ." a ura, olosmd ceea să meargă la şcoală.
aplicat în învăţăman~t H·" hrp and kill (exersează şi ucida), În întreaga lume industrializată există o tendinţă de a
. lrs - asek a de . ~ .
care au fost educaţi fă ~ ~ scopent ca acel copii domoli ritmul atunci când este vorba de copii. Scrisoarea lui
ara stres, mtr-un di
dovedit mai puţin agitaţi mai do .. ~~me 1U.Slow, s-au Lewis, Încetineşte, a devenit un succes începând cu redactorii
g~dească independent. ' TruCIsa mveţs ŞIcapabili să de ziar şi până la studenţi. Părinţii care au copii la Harvard le
In 2003, Hirsh-Pasek a fost coau arată scrisoarea şi celor mici. "Pare să fi devenit o biblie în
Never Used Flash-cards. H .toare la lucrarea Einstein familie", spune Lewis. Multe dintre ideile cuprinse în Înceii-,
. ow our Chlldren Really Learn _ and
neşie prind şi la media .. Revistele pentru părinţi publică

238 I Elogiu lentorii C

opii: S~ creşti un copil relaxat şi calm
Copii: S~ creşti un copil relaxat şi calm Elogiu lentorii I 239
periodic articole despre pericolele care-i pândesc pe micuţii
ce sunt forţaţi să muncească din greu. În fiecare an, apar noi
cărţi scrise de psihologi şi specialişti în educaţie care ridică
glasul împotriva curentului ce transformă copiii în "alergători
de forţă".
Nu cu mult timp în urmă, New Yorker a publicat o carica-
tură ce rezuma spaima în continuă creştere faţă de tendinţa
modernă de a fura copilăria celor mici. Doi băieţi de şcoală
primară, având căştile de baseball pe cap, se plimbă, ducân-
du-şi cărţile. Unul dintre ei, ce pare să poarte pe umeri toată
povara omenirii; murmură către celălalt: "Atât de multe
jucării ... atât de puţin timp organizat."
Am mai văzut asta. La fel ca mare parte din mişcarea Slow,
şi lupta ce trebuie dusă pentru a reda copiilor ceea ce le apar-
ţine - copilăria - îşi are rădăcinile în Revoluţia Industrială.
Noţiunea modernă de copilărie ca timp al inocenţei şi imagi-
naţiei a răsărit din mişcarea romantică apărută în Europa la
începutul secolului al XVllI-lea. Până atunci, copiii erau priviţi
ca adulţi în miniatură, care erau trimişi la muncă de îndată ce
era posibil.
În domeniul educaţiei, Jean-Jacques Rousseau este cel care
a atras atenţia asupra acestei situaţii, atacând metodele tra-
diţionale din învăţământ, cani îi trata pe copii de parcă erau
adulţi. În Emile, tratatul său de bază referitor la educarea
copiilor în şcoală, în concordanţă cu legea firii, scria: "Copi-
lăria are propriul său mod de a vedea, gândi şi simţi şi nu
există prostie mai mare decât să încerci să schimbi toate
acestea înlocuindu-le cu ceea ce credem noi." În secolul al
XIX-lea, reformatorii s-au concentrat asupra relelor cauzate
de munca la care erau siliţi copiii să ia parte în fabricile şi
minele deschise ca urmare a economiei industriale. În 1819,
Coleridge a creat termenul "sclavi albi", pentru a-i descrie pe
copiii care trudeau în fabricile de .bumbac din Marea Britanie.
Spre sfârşitul secolului al XIX-lea,în Marea Britanie, copiii au
240 I Elogiu lentori; Copii: Să creşti un copil relaxat şi calm
început să fie îndepărtaţi din locurile de muncă şi trimişi la
şcoală, pentru a li se da dreptul la copilărie.
În zilele noastre, părinţi şi educatori, pretutindeni în lume,
iau măsuri pentru a le permite copiilor dreptul la libertatea
de a domoli ritmul vieţii, dreptul la copilărie. Din dorinţa de
a lua mai multe interviuri, am postat mesaje pe mai multe
site-uri pentru părinţi. În doar câteva zile, m-am trezit copleşit
de mesaje de pe trei continente. Unele sunt chiar de la ado-
lescenţi care se plâng de goana care guvernează existenţa lor.
O fată din Australia, pe nume [ess, se descrie pe sine ca "o
adolescentă zorită" şi îmi spune: "N-am timp! Pentru nimic!"
Dar cele mai multe dintre mesaje sunt de la părinţi care-mi
descriu cu entuziasm felul în care domolesc ritmul copiii lor.
Să începem cu sala de clasă, unde presiune a pentru o
abordare lentă este în continuă creştere. La sfârşitul anului
2002, Maurice Holt, profesor emerit de educaţie la Univer-
sitatea Colorado, Denver, a publicat un manifest pentru o
mişcare mondială numită .Slow Schooling" (şcoală mai lentă).
Asemenea altora, şi el s-a inspirat din mişcarea Slow Food.
Hoit este de părere că, pompând cât mai multă informaţie în
copii, cât mai rapid cu putinţă, este ca şi când i-am sili să
înfulece un Big Mac. Mai bine să înveţe în ritm mai lent,
având timp să adâncească studiul subiectului respectiv, să
stabilească conexiuni, să înveţe cum să gândească. mai de-
grabă decât să se gândească să treacă examenele. Dacă
ţ. mâncând Slow, papilele gustative trăiesc o încântare, învăţând
, Slow mintea se simte mai proaspătă şi orizontul se lărgeşte.
1% "Noţiunea de şcoală lentă distruge cu o singură lovitură ideea
de studiu intens, forţat, teste şi experienţă standardizată", scrie
Holt. "Metoda lentă a felului de abordare în care ne hrănim
ne permite descoperirea şi dezvoltarea unor capacităţi de
cunoscători. Festivalurile Slow Food oferă noi feluri de
mâncare şi prezintă noi ingrediente. În acelaşi fel, şcolile lente
ne oferă ocazia de a inventa, de a răspunde schimbărilor
culturale, în timp ce şcolile rapide oferă aceiaşi burgeri vechi."
• Copii: Să creşti un copil relaxat şi calm Elogiu lento,;; I 241

Nici ~?lt, şi nici susţinătorii săi nu sunt extremişti. Ei nu-şi
~oresc sa-I vadă~pe copii învăţând mai puţin sau pierzându-şi
hmpu~ la şcoala. Munca intensă îşi are locul ei într-o clasă
Sl~w. In loc să fie obsedaţi de teste, orare, ţinte ce trebuie
~ti~s:, co~i~ivor b;neficia de libertatea de a se îndrăgosti de
m~aţatura. ~ loc sa .asculte o lecţie de istorie de la un profesor
ce Improaşca date ŞIfapte despre criza cubaneză a rachetelor
o oră de clasă se poate desfăşura asemenea unei dezbateri de
l~ ONU. Fiec~~e copil ar putea face cercetările proprii refe-
ntoare la poziţia unei ţări ce a jucat un rol important în 1962
şi apo~ p~ezintă referatul său în faţa întregii clase. Copiii vor
muncI. din greu,.dar fără plictiseala de a repeta la nesfârşit
cunoştinţele. Ca ŞIalte sfere ale mişcării Slow, şi Slow Schooling
vorbeşte despre echilibru.
Ţările~în care ed~caţia este abo;dată dintr-o perspectivă
mal le~ta cul~~ deja beneficiile. In Finlanda, copiii încep
cursunle. prega~Itoare la şase ani şi intră în sistemul şcolar la
şapte am. ApOI sunt puşi în faţa a mai puţine examene cu
standard ridicat decât trebuie să înfrunte elevii din Marea
B~itanie şi p~ă în Japonia. Rezultatul? În mod regulat,
Finlanda ocupa locul de frunte în statisticile mondiale referitor
la perforrncu:ţele educaţionale întocmite de Organizaţia pentru
Cooperare ŞIDezvoltare Economică.
În alte ţări, părinţii care vor pentru copiii lor un mediu de
edu~aţie mai lent îşi îndreaptă atenţia către învăţământul
particular. În Germania interbelică, Rudolf Steiner a studiat
un ~ip de ~ducaţie care se află la polul opus învăţământului
:apld. St:l~er~ cons.idera că nu trebuie să forţăm copiii să
~v~ţe, 'pa~na.cand ~e=n~ sunt pregătiţi, şi era împotrivă să fie
învăţaţi ~saCIteasca înainte de a împlini şapte ani. În schimb,
crede.a l~ ~etrecerea copilăriei prin joc şi desen; copiilor
trebuie sa 11 se spună povesti şi trebuie să fie învăţaţi lucruri
l~gate de natură. Steiner era împotriva orarelor rigide care îi
silesc pe c~pii să sară de la un subiect la altul după bunul plac
al ceasului, preferând să-i lase să studieze un subiect până
242 I Elogiu lentorii Copii: S~ creşti un copil relaxat şi calm
când se simţeau pregătiţi să treacă la altul. În prezent, în
. lumea întreagă, numărul şcolilor în care se folosesc metodele
lui Steiner se ridică la peste 800, şi este în continuă creştere:
Si la Institute of Child Study Laboratory School din
Toronto se aplică metoda Slow. Cei 200 elevi ~u vârst: ~tre 4
şi 12 ani sunt instruiţi cum să înveţe, c~m ~ă mţ~leaga ŞIcw:n
să studieze informaţia de dragul el, ehberaţi de obseSIa
generală legată de teste, note şi orare. Atunci când susţin
examenele standard, rezultatele lor sunt de obicei foarte bune.
Mulţi au câştigat burse la universităţi prestigioase ~ în~eaga
lume, acordând astfel credit lui Hoit, care spune: "Iroma su-
premă a şcolii lente constă exact în faptul că oferă hrana
intelectuală de care au nevoie elevii ... rezultatele bune la teste
sunt urmarea. Succesul, la fel ca şi fericirea, se obţine greu, pe
căi ocolite" .
Deşi scoala din Toronto funcţionează din~196~, politica sa
este în prezent mai populară ca oricând. In CIuda ta~elor
anuale de 7 000 de dolari canadieni, mai mult de o rrue de
copii sunt acum înscrişi pe' o listă de aşteptare pentru a urma
cursurile acestei şcoli.
În Japonia, academiile experimentale s~ g~ăb:SC~să~ă~-
pundă cerinţelor legate de o abordare mal lejeră a mv~ţa-
mântului. Un astfel de exemplu este Apple Tree, fondata de
un grup de părinţi ajunşi în pragul disperării. Ac~as:a.~ luat
naştere în 1988, în Tokio, prefectura Sait.ama. p~m.C1plll:pe
care funcţionează şcoala sunt la mii de kilometri dIstanţa de
disciplina strictă, de competiţia la sânge şi de.atmosfera ~e
educare forţată pe care le poţi întâlni în mal toate şcolIle
japoneze. Elevii vin şi pleacă după cum dore~c, în~aţă ceea c:
vor şi când vor şi nu au examene de dat. Deşi suna c~ o reţeta
pentru instaurarea anarhiei, acest sistem relaxat chIar func-
ţioneazăfoarte bine. ~ ~ ~ ~
Într-o după-amiază, urmăresc ceea ce se mtampla. Doua-
zeci de copii având vârste cuprinse între 6 şi 19 ~.urcă scar~ .
fragilă din lemn ce duce la etajul întâi al acadermel. Nu arata
••
Copii: Să creşti un copil relaxat şi calm Elogiu lentorii \ 243
 ca nişte tineri rebeli - unii au ~ărul vopsit, dar nu văd tatuaje
·i
şi nici urme de piercing. În stil japonez, îşi scot pantofii la
intrare şi îi aşază în ordine, apoi îngenunchează pentru a lucra
la măsuţele scunde răspândite în incăperea ce are forma literei
L. Din când în când, un copil se ridică pentru a pregăti ceai
verde în bucătărie sau pentru a răspunde la telefonul mobil.
Altfel, toată lumea munceşte cu seriozitate; copiii scriu în
caiete, fac schimb de idei cu profesorii sau colegii.
Hiromi Koike, o adolescentă în vârstă de 17 ani, cu un aer
angelic, îmbrăcată în jeans, se apropie de mine şi îmi explică
de ce şcoli ca Apple Tree sunt un dar de la Dumnezeu.
Incapabilă să ţină pasul cu tensiunea constantă şi cu ritmul
rapid abordat de educaţia tradiţională de stat, a început să
rămână în urma clasei şi a ajuns ţinta glumelor proaste. Când
. pur şi simplu a refuzat să mai meargă la şcoală, părinţii au
înscris-o la Apple Tree, unde se pregăteşte pentru a obţine
diploma de absolvire a liceului. Pentru aceasta, ea trebuie să
studieze patru ani, în loc de trei. "În şcoala obişnuită, întot-
deauna eşti într-o mare tensiune pentru a fi cât mai rapid,
pentru a face totul într-o limită de timp", îmi spune ea. "Îmi
place mai mult la Apple Tree, pentru că deţin controlul în
privinţa programului meu şi învăţ în ritmul meu. Aici nu e o
crimă să fii lent."
Criticii acestui sistem avertizează că Slow Schooling se
potriveşte mai bine copiilor care sunt capabili să înveţe sau
celor care acordă educaţiei o importanţă deosebită. Şi într-un
fel au dreptate. Dar elementele doctrinei Slow pot funcţiona
şi într-o clasă obişnuită, ceea ce constituie un motiv pentru
care cele mai grăbite naţiuni se pregătesc să schimbe modul
de abordare a procesului de învăţământ. În Asia, guvernele
se mişcă în direcţia eliberării elevilor de o parte din povara
ce-i apasă. Asta se traduce prin mai multă libertate în clasă,
mai mult timp pentru gândire creativă şi ore mai scurte. În
2002, guvernul a desfiinţat programul şcolar de sâmbătă.
Totodată, a început să lase o seamă de responsabilităţi în
244 I Elogiu lentoriiCopii: Şă creşti un copil relaxat şi calm
seama şcolilor particulare, gen Apple Tree, al căror număr este
în continuă creştere. Aceasta a obţinut în 2001 acreditarea din
partea guvernului.
Sistemul şcolar din Marea Britanie caută, de asemenea,
modalităţi prin care să reducă tensiunea ce apasă pe umerii
elevilor stresaţi. În 2001, în Ţara Galilor, testele de evaluare
standard pentru elevii în vârstă de şapte ani au fost desfiin-
ţate. În 2003, în Scoţia a început să se facă o serie de cercetări
menite să găsească noi modalităţi de testare mai puţin rigidă.
Potrivit unui nou proiect, şcoala primară englezească îşi va
face un scop din a transforma învăţământul într-o activitate
mai plăcută.
Părinţii pun şi ei sub semnul întrebării presiunea care
apasă pe umerii elevilor în şcolile particulare din Anglia. Unii
dintre ei fac demersuri pe lângă directori pentru ca elevii să
primească mai puţine teme şi să acorde mai mult timp lent
pentru artă, muzică sau doar pentru ca elevii să poată gândi.
Alţii, pur şi simplu, îşi iau copiii şi îi mută la alte şcoli, care
abordează educaţia printr-o metodă mai puţin rapidă.
Exact acesta este modul în care a procedat şi Julian Griffin,
agent de bursă din Londra. La fel ca mulţi alţi părinţi care au
reuşit în carieră, şi el a dorit să ofere fiului său ceea ce el
considera a fi cea mai bună educaţie. Familia s-a mutat în
apropierea unei şcoli primare particulare de vârf din sudul
Londrei, astfel încât copilul să poată merge pe jos la şcoală.
Dar, nu după mult timp, [ames, un puşti visător, cu simţ
artistic, a început să rămână în urma clasei. Deşi se dovedea
bun la desen şi la alte activităţi ce implicau lucrul manual,
James nu putea să ţină pasul cu restul clasei, programul şcolar
însemnând ore întregi petrecute în clasă, urmate de activităţi
pentru acasă şi examene. Mulţi dintre părinţi au probleme
atunci când trebuie să-şi ajute copiii să facă faţă muntelui de
teme, dar în familia Griffin lupta se acutiza. [ames a început
să sufere atacuri de panică şi plângea când părinţii îl duceau
la şcoală. După doi ani de nefericire şi o avere cheltuită pe
• Copii: Să creşti un copil relaxat şi calm Elogiu lentorii I 245
 că lui Sam îi lipsea o astfel de activitate. "Mintea ~a era plină
şedinţe la psiholog, soţii Griffin au decis să caute altă şcoală.
de date şi teme de studiat şi trăia într-o mare tensIun: pentru
Toate şcolile particulare i-au refuzat. Una dintre directoare
a obtine rezultate bune, astfel încât nu mai era loc ŞIpentru
chiar a fost de părere că James avea probleme mentale. În
a-şi folosi imaginaţia. Nu era ceea ce-mi dor:a~ p:n~ru copii~
final, doctorul familiei a fost cel care a oferit soluţia. "James
mei _ voiam să capete o educaţie completa, sa fie mteresaţI
nu are nici un fel de probleme! Tot ceea ce îi trebuie este să ia
lucrurile mai uşor. Trimiteţi-l la o şcoală de stat." şi să-şi folosească imaginaţia", spune Lamiri:. . .
O schimbare în situaţia financiară a familiei. care printre
Şcolile britanice de stat nu folosesc sistemul rapid. Prin
altele a însemnat mai puţini bani pentru taxe şcolare, a
urmare, în septembrie 2002,familia Griffin l-a înscris pe James
determinat-o pe Lamiri să ia decizia. La mijlocul anului şcolar~
într-o şcoală publică primară, care este preţuită de părintii
în 2002, l-a mutat pe Sam la o şcoală de stat agreată de mulţi
a:nbiţioşi din clasa de mijloc din sudul Londrei. Şcoala păr~a
părinţi. În prezent, este mulţumită de ritmul blând şi de a~cen~
facută pentru James. Deşi are încă tendinţa de a visa cu ochii
care se pune pe cunoaşterea lumii prin artă. Sam este n:al fe~lclt
deschişi, James a descoperit gustul pentru învăţătură şi acum
şi are mai multă energie. Dovedeşte un ~teres. ~e~sebit ~aţ~~e
~ se află pe undeva pe la mijlocul clasei. Este nerăbdător să
natură, în special faţă de şerpi şi gheparzl. Lamiri simte ca ŞId~
meargă la şcoală, îşi face temele - cam o oră pe săptămână -
punct de vedere al creativităţii situaţia s-a îmbAun~tăţit.Cu ~uţJ.n
şi nu se mai plânge. În acelaşi timp, participă săptămânal la
timp în urmă, l-a auzit întrebându-se ce s-ar mtampla daca am
un curs de olărit. Mai presus de toate, este fericit şi începe să-şi
construi o scară până la cer. .Sam n-ar fi pus o astfel de întrebar~
recapete încrederea. "Simt că fiul meu este cel de altădată"
cu ceva timp în urmă. Acum vorbeşte într-un mod ce-rru
spune Julian. Deziluzionat de mentalitatea de a realiza totul
forţat, ca un produs de seră, aşa cum se întâmplă în segmentul dovedeşte că are imaginaţie", spune ea. ..'
Şi totuşi, să rezisti curentului care-i mână pe copn tot mal
particular, [ulian plănuieşte să-I trimită pe fiul mai mic,
repede înainte poate transforma părinţii în :pa.ve nerv~~se.
Robert, la aceeaşi şcoală unde învaţă şi fratele său. "Are o fire
diferită de [ames, şi sunt sigur că ar ţine pasul în învăţământul Părinţii care permit copiilor să domoleasca ntm~l tr~lesc
permanent cu teama că le reduc şansele pe viito~. Chiar şl~şa~
particular, dar de ce ar face-o? Care este scopul să-i împingi
tot mai mulţi fac pasul cel mare. "Când sunt atat de mulţi ce:
pe copii spre epuizare?", se întreabă Julian.
din jur care acceptă acest ritm forţat, stai şi te întrebi d~că f~c:
Chiar şi atunci când copiii se descurcă bine şi fac faţă
bine ceea ce faci", spune Lamiri. "Până la urmă, trebUIe să-ţi
exigenţelor, părinţii încearcă să-i mute din sectorul particular
pentru a le oferi mai mult timp liber, în care să-şi pună urmezi instinctul."
Alţi părinţi simt că instinctul le cere să-şi retragă copiii de
creativitatea la muncă. La vârsta de patru ani, Sam Lamiri a
la şcoală definitiv. ÎnSUA,şcolarizarea la do~iciliu e~te ~
trecut examenul şi a fost admis la o şcoală particulară din
Londra. Mama sa, [o, a fost încântată şi mândră. Dar, în ciuda creştere. Pretutindeni, statisticile sunt neclare in aceasta. pn-
vinţă, dar National Home Education Research Institute
faptului că Sam mergea bine cu şcoala, ea simţea că elevii erau
(Insitutul Naţional pentru Şcolarizare la Domiciliu) estin:~ază
siliţi să muncească din greu. O mare dezamăgire a constituit-o
numărul copiilor care sunt educaţi acasă la peste 1 milion.
interesul scăzut acordat studiului artei. Copiii aveau în
Aprecierile noastre includ 100 000 de copii în Canada, 90 OO~
program doar o oră-pe săptămână, vinerea, şi asta numai dacă
în Marea Britanie, 30 000în Australia şi 8 000în Noua Zeelanda.
profesoara credea de cuviinţă că trebuia făcută. Lamiri simţea

Copii: Să creşti un copil relaxat şi calm Elogiu lentori; \ 247

246 I Elogiu lentorii Copii: Să creşti un copil relaxat şi calm
Părinţii aleg să-şi educe odraslele acasă din mai multe motive:
să-i ferească de huligani, de droguri şi de alte comportamente
antis~ciale, să-i crească într-un mediu religios deosebit sau în
tradiţia morală, să le ofere o educaţie mai bună. Mulţi,.pur şi
simplu, văd şcolarizarea la domiciliu ca pe un act de eliberare
a copilului de sub tirania orarului, oferindu-le şansa să înv~ţe
în ritmul lor şi să trăiască tot la fel. Le permite să fie Slow. Chiar
şi familiile care încep acest program de educaţie la domicili~
cu o structură rigidă sfârşesc, de regulă, cu o abordare mal
relaxată, mai blândă. Brusc, dacă soarele străluceşte, pot pomi
la o plimbare în aer liber sau către un muzeu. Ceva mai înainte
am văzut cum puterea de a avea control asupra propriului timp
îi face pe oameni să nu se grăbească la locul de muncă ...~cel~şi
principiu se aplică şi în educaţie. Atât părinţii, cât şi copm susţin
că simplul fapt că-şi pot stabili propriul program sau pot alege
ritmul îi ajută să învingă reflexul de a se năpusti înainte. "O
dată ce controlezi propriile ore, tendinţa de a te grăbi este m~t
mai.mică", spune un educator la domiciliu din Vancouver. "In
mod automat, domoleşti ritmul."
Şcolarizarea la domiciliu este adesea legată de atitudine~
întregii familii de abordare a unui stil de viaţă lent. Mul!l
părinţi simt că are loc o schimbare în pri~rităţi1e .lor, pe ma-
sură ce muncesc mai puţin şi petrec mal mult timp supra-
veghind activitatea educaţională a copiilor .. "Atunci c~n~
oamenii încep să pună întrebări despre educaţie, descopen ca
încep să pună întrebări despre tot: politică, mediu, muncă",
spune Roland Meighan, expert britanic în şcolarizare la
domiciliu. "Duhul a ieşit din sticlă." .
Consecventă spiritului Slow, educaţia la domiciliu nu
înseamnă renunţarea la şcoală sau rămânerea în urmă. Dim-
potrivă, studiul acasă se dovedeşte extrem de efic~~nt. A~a
.cum se ştie, şcolile irosesc o grămadă de vreme: elevii trebUl~
să meargă la şcoală, şi apoi pleacă acasă, iau ~auze atu~Cl
când li se spune, ascultă cum li se predau lucrun pe care el le
cunosc deja, trudesc pentru a-şi face teme lipsite de importanţă.
248 I Elogiu lentori; Copii: S~ creşti un copil-relaxat şi calm
Când înveţi singur acasă, timpul poate fi folosit într-un
mod mai productiv. Cercetările arată că acei copii care sunt
educaţi acasă învaţă mai repede şi mai bine decât cei din
clasele convenţionale. Universităţile pur şi simplu îi iubesc
pentru că ei combină curiozitatea, creativitatea şi imaginaţia
cu maturitatea şi intuiţia necesare pentru a se descurca într-un
subiect, singuri, fără ajutor.
Teama că ar fi posibil să sufere din punct de vedere social,
când abandonează şcoala, este o părere greşită. Părinţii care
îşi şcolarizează copiii acasă, de regulă stabilesc relatii tin
legătura şi organizează excursii sau înt~lniri între ace;ti~.' Şi
pentru că şcolarizarea la domiciliu îi ajută să parcurgă ma-
nualul mai repede, aceşti copii au mai mult timp pentru
recreere, ceea ce înseamnă activitate în cluburi, participarea
la echipe sportive, în care întâlnesc vechi colegi de la şcoala
convenţională.
Beth Wood, care a trecut la şcolarizarea la domiciliu la
! ! începutul anului 2003, când avea 13 ani, nici nu se gândeşte
să se reîntoarcă în clasă. În primii ani, a mers la o şcoală
Steiner în apropierea casei părinteşti din Whitstable, un mic
port pescăresc la 80 de km est de Londra. Un copil strălucit şi
precoce, Beth a înflorit într-un mediu mai puţin rigid. Dar,
când numărul copiilor în clasă a devenit mai mare şi s-au
înscris şi câţiva copii agitaţi, a devenit atât de nemulţumită şi
nefericită, încât mama ei, Claire, a hotărât să o mute. Deoarece
şcolile primare de stat nu erau corespunzătoare, au făcut turul
şcolilor particulare din zonă. Câteva dintre ele i-au oferit şi
bursă lui Beth, cu promisiunea că o vor introduce direct în
învăţământul intensiv. Prea puţin dornică să-şi vadă fiica
muncind cu sufletul la gură, Claire a hotărât să aleagă
educaţia la domiciliu. Ajutând-o pe Beth să pornească pe dru-
mul acesta repeta, de fapt, ceea ce făcuse ea însăşi în 2000,
când părăsise o slujbă stresantă, în care muncea multe ore
peste program, şi deschisese un atelier de fabricat săpun.
Copii: Să creşti un copil relaxat şi calm Elogiu lentori; I 249
 Educaţia la domiciliu a făcut minuni pentru Beth. Este mai
relaxată, mai încrezătoare în sine şi se bucură de libertatea de a
studia în ritmul dorit de ea. Dacă nu are chef să studieze
geografie în ziua de luni, o va lăsa pe altă zi din săptămână.
Atunci când un subiect îi captează fantezia, citeşte cu lăcomie
ceea ce este legat de el. Programul flexbil şi faptul că trece prin
materie de două ori mai repede decât la şcoală îi lasă timp mai
mult pentru alte activităţi; are o mulţime de prieteni, cântă la
vioară în orchestra de tineret, participă săptămânal la cursuri de
artă şi este singura fată din echipa locală de polo. Poate cel mai
important pentru Beth, care este înaltă şi pare mai matură decât
vârsta pe care o are, este faptul că niciodată nu simte că trebuie
• să se grăbească, să ţină seama de ceas. Având control asupra
timpului este imună faţă de "boala timpului". "Prietenii mei de
la şcoală sunt mereu grăbiţi, sau stresaţi, sau plictisiţi, dar eu nu
mă simt aşa niciodată. Chiar îmi place să învăţ", spune ea.
Sub supraveghere lejeră din partea mamei, Beth urmează
programa naţională şi chiar se descurcă excelent la câteva
subiecte. Istoria este pasiunea ei şi se gândeşte să studieze
arheologia la Cambridge sau Oxford. Curând, va începe să se
pregătească pentru GCSE, examenele pe care le dau toţi elevii
britanici la vârsta de 16 ani. Claire are convingerea că fiica ei
ar putea să se pregătească în doar un an, dar se gândeşte să-i
domolească elanul: "Ar putea trece ca fulgerul prin materie,
dar nu văd motivul pentru care ar trebui să se grăbească. Dacă
merge mai domol şi păstrează echilibrul între muncă şi joacă,
va învăţa mai mult."
Atunci când adulţii vorbesc despre un ritm mai lent pentru
copii, jocul ocupă un loc important. Studiile arată că timpul
neorganizat destinat jocului îi ajută pe cei mici să-şi dezvolte
abilităţile sociale şi lingvistice, capacitatea creativă şi cea de a
învăţa. Jocul neorganizat este opusul lui "quality time?", care
• Quality time (lb.engl.)- timp căruia i se acordă o atenţie deo-
sebită,mai ales celuidăruit copiilordupă programul de lucru. (N. t.)
250 I Elogiu lentorii Copii: Să creşti un copil relaxat şi calm
implică o sumă de activităţi, planificarea aces.tora: progra:
marea lor, ca şi scopul acestora. Timpul neorgamzat mseamna
să sape după râme în grădină, să se joac: în came~a s~ cu
jucăriile, să construiască din piese Lego, sa ale~ge alături de
alţi copii în parc sau, pur şi simplu, să se UIte pe gea~.
Înseamnă să exploreze lumea şi propriile reacţii în faţa el,
înseamnă propriul ritm. Pentru un adult obişnuit să valorifice
fiecare secundă, jocul ne organizat poate părea pierdere de
vreme. Şi primul nostru gând este să umplem aceste "spaţii
goale" din agendă cu alte activităţi di.stractiv.e ~au cvul~~le:
Angelika Drabert, terapeut ocupaţional, VIZIteazagradini-
ţele din Munchen pentru a sta de vorbă cu.părinţi~.~espr:
importanţa timpului acordat jocului neorga~:at. E.a 11 mvaţva
pe părinţi să nu încarce programul copiilor ŞIsa nu-i ~oreasca,
îndemnându-i să facă tot mai mult. Drabert pnmeşte o
mulţime de scrisori de recunoştinţă de la mame. ,,0 dată ce le
spui părinţilor că nu este nevoie să ofere ~o~ilulu~ distracţie
şi diferite activităţi în fiecare moment al zilei, toata lu~e~ se
relaxează. Ceea ce înseamnă mult. Uneori, pentru copn VIaţa
trebuie să fie lentă sau plictisitoare", spune Drabert.
Mulţi părinţi ajung la această concluzie şi fără ajutoru~
unui terapeut. În SUA, mii de părinţi se alătură unor grupurI
precum Putting Family First (Familia pe primul loc), car~
luptă împotriva epidemiei provocate de virusul programului
supraîncărcat. În 2002, în Ridgewood, un oraş cu 25 000 de
locuitori din New Jersey, a avut loc prima adunare anuală pe
tema .Ready, Set, Relax" (Pe locuri, fiţi gata, relaxaţi-vă).
Într-o zi din martie, stabilită dinainte, toţi profesorii din oraş
nu dau teme pentru acasă ..De asemenea, toate activităţile
sportive, meditaţii1e şcolare şi adunările î~ clu~~ri s,:nt
anulate. Părinţii vin acasă mai devreme, pregatesc ŞIIau ema
în compania copiilor şi petrec seara împreună. Evenimentul a
devenit o acţiune permanentă în calendarul oraşului şi unele
familii chiar se conduc după principiile filozofiei Slow şi în
restul anului.
••
Copii: Să creşti un copil relaxat şi calm Elogiu lentorii I 251
 Ideea de a domoli ritmuJ. uneori vine chiar din partea
copiilor. De exemplu, cazul familiei Bames care locuieşte în
vestul Londrei. Nicola, mama, lucrează part-time pentru o
firmă ce efectuează cercetarea pieţei. Soţul, Alex, este director
financiar al unei edituri. Sunt amândoi ocupaţi până peste cap.
Până de curând, şi fiul lor Sam în vârstă de opt ani s-a aflat în
aceeaşi situaţie. Juca fotbal şi cricket în cadru organizat, lua
lecţii de înot şi tenis şi era membru al unui grup de teatru. La
sfârşit de săptămână, familia bătea muzeele, galeriile de artă,
mergea la evenimente artistice pentru copii şi vizita centre
dedicate ştiinţelor naturii din jurul Londrei. "Alergam şi îl
fugăream şi pe Sam, ca şi când ne aflam într-o campanie
militară. Fiecare secundă era importantă", îmi spune Nicola.
Apoi, într-o după-amiază de primăvară târzie, totul s-a
schimbat. În loc să meargă la lecţia de tenis, [ack a vrut să
rămână în camera lui să se joace. Mama a insistat să meargă
la lecţii. În timp ce goneau, traversând vestul Londrei, luând
strâns curbele şi trecând pe culoarea galbenă, de teamă să nu
întârzie, Jack a rămas tăcut şi posac pe locul său din spate.
"Am privit prin oglindă şi apoi l-am văzut adormit. Atunci
am înţeles", îşi aminteşte Nicola. "Apoi mi-am spus: E o
nebunie! Îl târăsc să facă ceea ce nu-i place. O să-mi distrug
copilul."
În acea seară, soţii Bames, stând la masa din bucătărie, au
început să facă modificări în programul lui [ack. Au hotărât
că nu trebuia să aibă mai mult de trei activităţi în afara
programului şcolar. [ack a ales să joace fotbalrsă meargă la
înot şi la cercul de teatru. De asemenea, au'redus din ieşirile
de la sfârşit de săptămână. Drept rezultat, [ack are mai mult
timp de pierdut în grădină, se vede cu prietenii în parcul din
apropiere şi se joacă în camera lui. În zilele de sâmbătă, în loc
să se prăbuşească epuizat în pat, imediat după cină, acum îşi
invită prietenii să doarmă la el. Duminica dimineaţă, el şi
prietenul invitat fac floricele şi clătite. Schimbarea ritmului a
necesitat o perioadă de adaptare, cel puţin pentru părinţi.
252 I Elogiu lentorii Copii: S~ creşti un copil-relaxat şi calm
Nicola îşi făcea griji că [ack se va plictisi şi nu va avea astâm-
păr, mai ales la sfârşit de săptămână. Alex se temea că îi va
lipsi jocul de cricket şi tenis. Cu toate acestea, Iack a înflorit,
având un program mai puţin aglomerat. Este plin de viaţă,
vorbăreţ şi nu-şi mai roade unghiile. Antrenorul de fotbal
crede că şuturile sale au devenit mai precise. Profesorul de la
cercul de teatru simte că [ack are mai multă energie şi este mai
hotărât. "Cred că pur şi simplu se bucură de ceea ce face. Îmi
pare rău că nu am luat povara de pe umerii lui mai devreme",
spune Nicola.
Ea se simte mai aproape de fiul ei, pentru că au mai mult
timp la dispoziţie. Şi, totodată, nici viaţa ei nu mai este o
continuă goană. Zorul în care trăia, trecând de la o activitate
la alta, era stresant şi pentru ea şi, totodată, îi lua o grămadă
de timp.
Acum, familia Bames plănuieşte să facă reduceri şi în
privinţa principalei activităţi extraşcolare: televiziunea. Ceva
mai devreme, am descris oraşele ca pe nişte gigantice accele-
ratoare. Această metaforă se poate aplica şi televiziunii, mai
ales atunci când este vorba de tineri. Televiziunea accelerează
trecerea copiilor către vârsta adultă, prin expunerea la subiecte
destinate celor mari. Deoarece petrec mult timp în faţa
televizorului - în SUA, în medie patru ore pe zi - copiii sunt
nevoiţi să înghesuie celelalte activităţi în timpul rămas. În anul
2002,zece organizaţii de frunte din domeniul sănătăţii publice,
printre care şi Asociaţia Americană pentru Sănătate şi
Academia Americană de Pediatrie au semnat o scrisoare în
care arătau că timpul îndelungat petrecut de copii în faţa
televizorului îi face mai agresivi. Numeroase studii arată că
acei copii care urmăresc programe TV având caracter violent
şi joacă pe calculator jocuri de acelaşi gen tind să fie neliniştiţi,
incapabili să stea locului şi să se concentreze.
În toate şcolile din lume, unde tot mai mulţi copii sunt
diagnosticaţi cu tulburări de concentrare, profesorii arată
acuzator către televizor. Viteza extremă în care se derulează
• Copii: sa creşti un copil relaxat şi calm Elogiu lentorii I 253

ima~e pe ecran are ~ ~od sigur influenţă asupra creierului
copl:lor. In 1997, televiziunea japoneză a difuzat un fil
Pokem . 1 v· . V. A • 1 m cu
on a e carut schimbări in intensitatea luminii f pregătea paste în bucătărie. Michael citea Harry Potter ~ipocalul
C de vi A mn au ost
a at e violente, încât au cauzat crize epileptice la un număr
~: aproape 70? de copii care au urmărit programul acasă.
ntru ~.se feri de procese intentate pentru astfel de situaţii
c~mp~e de software ataşează jocurilor instructiuni, atenţie-
nându-i pe cei care le cumpără. ' dea lacrimile de emoţie. Televizorul şi-a recăpătat locul din
Acesta ~ste u!lUl dintre motivele pentru care multe familii
spun:
oc De
ţi ajuns! In căminele în care toţi membrii farnI·1··
V. • • •• leI sunt
. upa 1, părinţii restricţionează accesul copiilor la televizor
şlv~sta ar~ drept u~mare un ritm mai puţin frenetic. Pentru ~
~at experienţa unei zone fără televiziune, fac o vizită lui Susan
ŞIJeffrey
d . VI. Clarke, un cuplu . de peste 40 de ani r care au un ritm.
e ~~aţa.a.ert. Cel doi locuiesc în Toronto împreună cu cei d .
copn mICI v.. Pân
a av dee curând,
curândr televizorul
televi era centrul atenţiei în 01
gos~odana lor. Ca doi zombie, Michael, în vârstă de 10 . .
Jess A A d V am, ŞI
Ica~ In. var~ta e 8.ani, prindeau rădăcini în faţa televi-
zorului, pI~rzand noţiunea timpului, apoi alergau pentru a
recuperatimpul pierdut. La ora mesei, înfulecau în grabă
pentru: se aşeza, din nou, în faţa televizorului.
. Du.ra ce au citit despre mişcarea împotriva televizorului
~el doi Clarke.s.-:1 gândi: că merită încercat. Cu sentimentul
Pepende~tuIUl.d/_ârogun care nu-şi poate primi doza, au luat
an~s~~c-ul ŞI l-au depozitat într-o debara. După ce protes-
t:le iniţiale ~-a~ st~ns; rezultatele s-au dovedit uluitoare. În
~lmp de ~ săptămână, copiii au dus saltele în subsol şi au
m~~p.ut sa facă e~erciţii de gimnastică precum roata, statul în
mairu. La fel ca ŞIalte familii care trăiesc fără televizor familia
Cla~~e a d~scoperit ~rusc ce înseamnă să ai timpul la dis-
pozl~a ta, sa.nu te mat grăbeşti. Orele petrecute înainte în faţa
t:levlzoru~Ul s~t acum destinate unor activităţi lente cum ar
~~lectura, Jocunle, muzica, simpla conversaţie şi joaca în aer
~:r. Aman~oi co~iii au un aer mai sănătos şi rezultate mai
e la şcoala. [essica doarme mai bine noaptea. Michael, care
254 I Elogiu lentorii Copii: Să creşti un copil relaxat şi calm
avea probleme legate de concentrare şi de citit, acum devo-
rează cărţile. De curând, într-o seară de joi, în căminul familiei
Clarke domnea o atmosferă senină, de invidiat. Susan
de foc, aşezat pe canapea în camera de zi. Alături, Jeffrey
frunzărea Globe and Mail. Pe podea, Jessica scria o scrisoare
bunicii.
Familia Clarke nu este chiar atât de virtuoasă, încât să ne
camera de zi şi copiilor li se permite din când în când să
urmărească un program. Jeffrey mă asigură că, de obicei, în
casă este mai multă agitaţie decât în momentul vizitei mele.
Dar, reducerea numărului de ore petrecute în faţa televizo-
rului a schimbat ritmul de viaţă al familiei de la un frenetic
prestissimo la un mai plin de demnitate moderata. "În mod cert,
în jur pluteşte o atmosferă calmă, ceea ce nu exista înainte.
Suntem în continuare prinşi în diverse activităţi, avem o viaţă
interesantă. Diferenţa constă în faptul că nu ne mai zbatem
precum găinile cu gâtuI tăiat", îmi spune Susan.
Într-o lume obsedată să facă totul mai repede, unora le
pare mai uşor decât altora să-şi poarte copiii către un mod lent
de viaţă. Unele forme de decelerare au un preţ pe care nu
toată lumea şi-l poate permite. Este nevoie de bani pentru a
trimite copilul la o şcoală particulară care se conduce după
principii Slow. Pentru a face loc şcolarizării la domiciliu, cel
puţin unul dintre părinţi trebuie să lucreze mai puţin timp,
ceea ce nu este posibil în orice familie. Totuşi, există şi multe
opţiuni pentru care nu trebuie bani. Reducerea orelor de
televizor şi a activităţilor extraşcolare nu costă nimic. Prin-
cipala barieră ce trebuie îndepărtată pentru a creşte copiii
într-un ritm lent - pentru a trăi lent, în general- pentru care
nu trebuie plătit nici un ban este doar ,schimbarea mentalităţii.
Dorinţade a-i zori pe copii să facă tot soiul de activităţi este
adânc înrădăcinată. În loc să se bucure de eforturile oficialită-
ţilor în privinţa reducerii programului de învăţământ, mulţi
părinţi din Japonia îşi obligă copiii să ia parte la programele
Copii: Să creşti un copil relaxat şi calm Elogiu lentorii \ 255
prelungite ale şcolilor intensige, În întreaga lume industriali-
zată, părinţii şi politicienii rămân fideli rezultatelor de la
examene.
Pentru a scăpa noua generaţie de cultul vitezei, trebuie să
regândim întreaga filozofie a copilăriei şi să ne amintim de
ceea ce făceau romanticii în urmă cu două secole. Mai multă
libertate şi o educaţie lejeră, mai mult accent pe bucuria de a
învăţa, mai mult timp pentru jocul neorganizat; trebuie să
trecem de obsesia de a folosi fiecare secundă şi să imităm cât
mai puţin obiceiurile adulţilor. Aceştia trebuie să-şi înfrâneze
dorinţa de a fi superpărinţi, şi de la ei trebuie să pornească
exemplul unui ritm de viaţă lent. Nimic din toate acestea nu
este uşor de realizat. Dar există dovezi dare că merită încercat.
Nicola Barnes este fericită că fiul ei, [ack, nu mai aleargă,
încercând să ia parte la cât ~i multe activităţi, ocupându-şi
astfel fiecare minut al zilei. .Este,o lecţie importantă pe care
adulţii şi copiii trebuie să o înveţe", spune ea. "Pur 9i simplu,
viaţa este mai plăcută atunci când ştii cum să domoleşti
ritmul."
256 I Elogiu lentorii .Copii: S~ creşti un copil relaxat şi calm
Concluzie:
Găsirea unui Tempo Giusto
Lupta pe care o ducem cu viaţa este,
Într-o oarecare măsură, o luptă legată
de cât de repede sau cât de lent
trebuie să facem un anumit lucru.
STEN NADOLNY, autor al lucrării
The Discovery of Slowness
(Descoperirea lentorii) (1996)
În 1898,Morgan Robertson a publicat Futility (Zădărnicie),
un roman cu un ton profetic, ce trezeşte fiori cititorului,
despre nesăbuinţa de a doborî recordul traversării Atlanticului
cu orice preţ. Povestea începe atunci când o companie
prezintă cel mai mare vas de linie construit vreodată, "un vas
practic de nescufundat", capabil să străbată mările pe orice
vreme, cu motoarele turate la maximum. Cu toate acestea, în
primul său voiaj, vaporul taie în două un alt vas. Un martor
descrie "distrugerea vieţilor şi a bunurilor cauzată în mod
absurd de dragul vitezei". Numele vasului imaginat de
scriitor era Titan. Cu doar 14 ani mai târziu, Titanic-ul se
ciocnea cu un gheţar, provocând moartea a mai bine de 1 500
de oameni.
Scufundarea Titanic-ului, vasul imposibil de scufundat, a
dat semnalul deşteptării pentru o lume vrăjită de viteză. Au
fost mulţi cei care au crezut că această tragedie va sili ome-
nirea să facă un popas pentru a-9i trage sufletul, va privi cu
mai multă atenţie cultul accelerării şi va vedea că a sosit
momentul să domolească viteza. Dar nu a fost aşa. Un secol
mai târziu, lumea încă se luptă să facă totul mai repede şi
plăteşte un preţ greu pentru asta. Preţul cerut de civilizaţia
grabei se repetă sub diverse faţete. Noi suntem cei care ducem
Concluzie Elogiu lentorii I 257
 această planetă şi pe noi înşine la epuizare. Suntem atât de
bolnavi de timp şi atât de săraci în timp, încât neglijăm prie-
tenii, familia şi partenerul de viaţă. Nici măcar nu ştim prea
bine cum să ne bucurăm de lucruri, pentru că tot timpul
aşteptăm să cumpărăm altceva. Mare parte din ceea ce punem
pe masă sunt mâncăruri fade şi nesănătoase. Copiii noştri,
prinşi în acelaşi vârtej al zorului, ne fac să ne gândim că
viitorul se întrezăreşte mohorât.
Şi totuşi, n6
este prea târziu. Există încă timpul necesar
pentru a face/schimbări. Deşi viteza, ideea de a fi ocupaţi şi
obsesia de a economisi timp rămân jaloane ale lumii modeme,
se pregăteşte o lovitură în această direcţie. Mişcarea Slow s-a
pus pe treabă. În loc să facă totul în grabă, sunt mulţi cei care
decelerează şi descoperă că lentoarea îi ajută să trăiască, să
muncească, să gândească şi să se joace mai bine.
Dar este mişcarea Slow o mişcare reală? Are toate ingre-
dientele pe care le caută experţii - simpatie din partea
maselor, strategie bine pusă la punct pentru un nou mod de
viaţă şi susţinere în rândul maselor? Adevărul este că miş-
carea Slow nu are organizare oficială şi este recunoscută doar
de anumite grupuri. Sunt mulţi cei care domolesc ritmul,
lucrând mai puţine ore sau găsindu-şi timp pentru a găti, dar
toate astea fără a se simţi ca parte a unei cruciade globale. Şi
totuşi, fiecare gest de decelerare este un câştig.
Probabil Italia este ceea ce am putea numi căminul spiri-
tual al mişcării Slow. Stilul de viaţă mediteraneean pune
accentul pe plăcere şi tihnă, ceea ce reprezintă antidotul
pentru viteză. Slow Food, Slow Cities şi Slow Sex, toate au
rădăcinile în Italia. Cu toate acestea, mişcarea Slow nu
înseamnă că trebuie să transformăm întreaga planetă într-o
statiune de vacanţă mediteraneeană. Mulţi dintre noi nu vor
să înlocuiască cultul vitezei cu cel allentorii. Viteza poate
însemna amuzament, productivitate şi putere, şi ne-am simţi
mai săraci fără toate acestea. Lumea are nevoie de o cale de
mijloc, o reţetă pentru a realiza un mariaj între la dolce vita şi
258 I Elogiu lenterfi Concluzie
dinamismul erei informaţionale, şi asta este exact ce ne oferă
mişcarea Slow. Secretul îl constituie echilibrul: în loc să facem
totul repede, să facem totul în ritmul corect. Uneori repede.
Alteori lent. Uneori să găsim calea de mijloc între cele două.
Să fii lent înseamnă să nu te grăbeşti, să rămâi calm şi
netulburat, chiar atunci când situaţia te forţează să accelerezi.
Una dintre modalităţile de a cultiva lentoarea interioară este
să-ţi faci timp pentru activităţi ce sfidează acceleraţia: medi-
taţia, tricotatul, grădinăritul, yoga, pictura, lectura, mersul pe
jos, ehi Kung.
Nu există o formulă infailibilă pentru a domoli ritmul, nici
un ghid universal care să ne arate viteza corectă. Fiecare
persoană, fiecare gest sau moment are ceea ce numim eigenzeit.
Unii oameni sunt fericiţi trăind într-un ritm care pe alţii i-ar
duce la groapă de timpuriu. Fiecare dintre noi trebuie să aibă
dreptul de a alege ritmul care-I face fericit. Aşa cum spune
Uwe Kliemt, pianistul Tempo Giusto: "Lumea este un loc mai
bogat atunci când facem loc mai multor ritmuri."
Este de la sine înţeles că mişcarea Slow încă este silită să
facă faţă unor obstacole deloc de neglijat - şi prejudecăţile
nu sunt nicidecum neînsemnate. Chiar şi atunci când tânjim
după un ritm mai lent, ne simţim constrânşi de un amestec de
lăcomie, inerţie şi teamă şi păstrăm ritmul. Într-o lume conec-
tată la viteză, ţestoasa trebuie încă să lupte pentru a convinge.
Criticii mişcării Slow o consideră doar o toană sau un
curent filozofic fără prea mulţi adepţi. În mod cert, chemarea
la domolirea ritmului nu a oprit accelerarea în lume de la
începutul Revoluţiei Industriale. Mulţi dintre cei care au
îmbrăţişat lentoarea în anii 1960-1970 au petrecut anii 1980-1990
accelerând pentru a recupera. Oare atunci când economia
globală începe să-şi tureze motoarele sau când un nou stil
dotcom va urca în preferinţe, filozofia despre domolirea
ritmului va fi aruncată pe geam, toţi alergând să facă un ban
în plus? N-aş fi atât de sigur. Mai mult decât oricare generaţie
înaintea noastră, noi înţelegem pericolul şi zădămicia accele-
Concluzie ElOgiu lentorii I 259
rării constante şi dăm dovadă de mai multă hotărâre ca
oricând să reducem cultul vitezei. Şi specialiştii în demografie
sunt de partea deceleraţiei. În lumea civilizată, populaţia
îmbătrâneşte şi, pe măsură ce îmbătrânim, toţi avem un lucru
în comun: să domolim ritmul.
Mişcarea Slow are propria sa forţă. Spunând nu vitezei,
capătă curaj şi oamenii sunt tot mai dornici să facă acest mare
pas, ştiind că nu sunt singuri, că există şi alţii care le îm-
părtăşesc opiniile şi îşi asumă riscurile. Mişcarea oferă putere
şi altora. De câte ori un grup precum Slow Food sau Societatea
pentru deceleraţia timpului apar pe prima pagină a ziarelor,
este mai uşor pentru noi ceilalţi să ne punem întrebări referi-
toare la viteză. Mai mult decât atât, o dată ce oamenii încep
să culeagă roadele ritmului mai domol, într-un anume dome-
niu al vieţii, încearcă să aplice aceeaşi lecţie şi în alte sfere.
Alice Waters fondatoarea celebrului restaurant Chez Panisse,
din Berkeley, California, este o stea a mişcării Slow Food. În
2003, a început să ţină conferinţe şi pe tema beneficiilor aduse
de Slow Schooling. Oamenii culeg informaţiile şi le pun cap
la cap. După ce a descoperit plăcerile sexului tantric, Roger
Kimber ~i-a redus şi din timpul pe care-l acorda activităţii
profesionale. Pentru Claire Wood, renunţarea la postul
important din domeniul asigurărilor şi trecerea la atelierul de
fabricat săpun au mers mână în mână cu educarea fiicei sale
acasă. Folosirea exerciţiilor Chi Kung pentru a domoli ritmul
pe terenul de tenis l-a învăţat pe profesorul Jim Huşhes să-~i
acorde răgazul în activitatea profesională şi în clasă. Inchizân-
du-şi telefonul seara, Jill Hancock a început să se simtă atrasă
de gătit. ,,0 dată ce lansezi provocarea într-un domeniu,
mintea te îndeamnă să continui şi în altele. Pur şi simplu vrei
să aprofundezi, în loc doar să frunzăreşti", spune ea.
Sentimentul că vieţii noastre îi lipseşte ceva subliniază
dorinţa mondială pentru lentoare. Dacă acel "ceva" merge
dincolo de dorinţa de a trăi o viaţă mai bună, rămâne o
întrebare deschisă. Mulţi consideră că domolirea ritmului are
260 I. Elogiu lentorii . Concluzie
o dimensiune spirituală. Dar sunt şi alţii care nu sunt de
aceeaşi părere. Mişcarea Slow este tolerantă şi îi acceptă şi pe
unii, şi pe alţii. În orice caz, prăpastia dintre cele două grupuri
nu este chiar atât de mare pe cât s-ar părea. Marele beneficiu
adus de domolirea ritmului constă în faptul că timpul şi
calmul sunt chemate să stabilească legături semnificative cu
oamenii, cultura, profesia, natura, chiar cu propriul timp şi cu
mintea. Unii numesc asta o viaţă mai bună. Alţii descriu
relaţia ca spirituală.
În mod cert, mişcara Slow pune sub semnul întrebării
materialismul fără margini ce guvernează economia globală.
De aceea, criticii săi consideră că nu ne putem permite să
domolim ritmul sau este posibil numai pentru cei bogaţi. Este
adevărat că filozofia Slow, aplicată în unele domenii cum ar
fi medicina alternativă, cartierele cu zone exclusiv pietonale,
carnea de vită crescută în condiţii naturale, nu se potriveşte
cu bugetul oricărei familii. Dar o seamă dintre cerinţele sale
da. Să petreci mai mult timp cu prietenii şi familia nu costă.
Nici plimbările pe jos sau gătitul, meditaţia, lectura sau mân-
carea consumată la masă, şi nu în faţa televizorului. De
asemenea, să faci dragoste nu costă bani. Să rezisti îndemnului
de a te grăbi este absolut gratis.
Mişcarea Slow nu este duşmanul capitalismului. Dimpotri-
vă, îi oferă acestuia un colac de salvare. În forma sa actuală,
capitalismul global ne sileşte să producem mai repede, să
muncim mai repede, să consumăm şi să trăim mai repede
indiferent de preţ. Tratând oamenii şi mediul înconjurător ca
pe nişte bunuri de valoare, o alternativă lentă poate pune
economia la muncă pentru noi, şi nu invers. Capitalismul
Slow poate însemna o creştere mai mică, ceea ce ar părea
inacceptabil pentru o lume obsedată de indicele Dow [ones",
dar ideea că viaţa înseamnă mai mult decât venitul naţional
* Indicele Dow [ones - indice al pieţei economice interna-
ţionale. (N. t.)
Concluzie Elogiu lentorii I 261
 brut sau câştigarea cursei în care ne avântăm pentru mai mulţi
bani este tot mai vie în mintea multora dintre noi.
În era noastră hedonistă, mişcarea Slow are un as în
mânecă: face negoţ cu plăcerea. Ideea centrală a filozofiei Slow
este să acordăm timp în tot ceea ce facem, pentru ca totul să
fie aşa cum se cuvine, şi apoi să ne bucurăm mai mult de
rezultate. Indiferent de efectul pe care îl are în balanţele eco-
nomice, filozofia Slow ne oferă lucrurile care ne fac într-ade-
văr fericiţi: sănătate, un mediu înfloritor, comunităţi puternice
şi care interacţionează, eliberarea de goana perpetuă.
Primul pas constă în a-i convinge pe oameni de meritele
pe care le are domolirea ritmului. Deceleraţia va fi o luptă,
până când vom rescrie regulile care guvernează fiecare sferă
a vieţii noastre: economia, locul de muncă, designul urba-
nistic, educaţia, medicina. Toate acestea necesită un amestec
de spirit de convingere, lideri vizionari, legi dure şi consens
internaţional. Va fi o provocare, dar este crucială. Deja au
apărut motive de optimism. Noi toţi ştim că trăim într-un ritm
frenetic şi dorim să domolim ritmul. Din punct de vedere
individual,tot mai mulţi apăsăm pe frâne, şi atunci simţim că
trăim mai bine. Marea întrebare se referă la momentul când
individualul va deveni colectivitate. Când toate acele acte
personale de deceleraţie vor cuprinde masele de pe tot globul?
Când va deveni mişcarea Slow o revoluţie Slow?
Pentru a ajuta lumea să ajungă pe acea culme a succesului,
trebuie ca fiecare dintre noi să facă loc pentru lentoare în viaţa
sa. Şi pentru asta putem începe cu reevaluarea poziţiei noastre
faţă de timp. Larry Dossey, doctorul american care a creat
termenul zboala timpului", îşi ajută pacienţii să-şi depăşească
problemele de sănătate învăţându-i să se retragă în afara
timpului, prin meditaţie şi rugăciune, pentru a descoperi
"ieşirile timpului". Confruntarea cu modul în care ceasul le-a
guvernat viaţa îi ajută să domolească ritmul. Toţi avem ce
învăţa de aici. Trebuie să ne gândim la timp nu ca la o resursă
finită ce se epuizează sau ca la un huligan de care trebuie să
262 I Elogiu lentorii Concluzie
te temi sau pe care să-I pui jos. Timpul trebuie privit ca un
element benefic în care trăim. Trebuie să încetăm să trăim de
parcă Frederick Taylor bântuie în preajma noastră, ducând
cronometrul în mână şi notând totul cu acurateţe. .
Dacă devenim mai puţin nevrotici în relaţia cu timpul,
putem să tragem mai mari foloase de pe urma celor 24 de ore.
La începutul acestei cărţi, am susţinut că o lume deschisă
ceasului este o lume ce te îndeamnă să te grăbeşti. Dacă ni se
dă şansa să facem orice, întotdeauna ne vom aglomera pro-
gramulla maximum. Dar societatea celor 24 de ore nu este rea
în sine. Dacă o abordăm în spiritul Slow - făcând mai puţine
lucruri, cu mai puţină grabă -, ne oferă flexibilitatea necesară
pentru deceleraţie.
Când este vorba de a domoli ritmul, trebuie să începem cu
lucrurile mici. Să gătim o masă din ceea ce găsim prin frigider.
Să facem o plimbare cu un prieten, în loc să ne năpustim să
cumpărăm lucruri de care nu avem nevoie. Să citim ziarul fără
a deschide şi televizorul. Să adăugăm masajul ca o com-
ponentă a momentelor când facem dragoste. Sau pur şi simplu,
să rămânem câteva minute nemişcaţi într-un loc retras.
Dacă un mic gest de lentoare face bine, atunci putem să
mărim doza. Regândim programul de muncă sau ne alăturăm
campaniei pentru transformarea cartierului într-o zonă pentru
pietoni. Pe măsură ce viaţa se mai domoleşte, ne vom întreba:
Oare de ce nu am domolit ritmul mai devreme?
Încetul cu încetul, propria mea dorinţă de a zori începe să
se domolească. Timpul nu-mi mai pare ca un stăpân nemilos.
Profesia practicată independent ajută, aşa cum face şi me-
ditaţia şi păstratul ceasului în sertar. Gătesc, citesc şi închid
adesea telefonul mobil.. Abordând atitudinea "mai puţin
înseamnă mai mult", atunci când este vorba de hobby-urile
mele - fără tenis până când mai cresc copiii - am mai în-
depărtat a parte din tensiunea pe care a simţeam apă sân-
du-mă din pricina grabei. Reamintindu-ne că zarul nu este
întotdeauna cea mai bună cale, că este adesea lipsit de sens şi
".
Concluzie ElogiU lentorii I 263
chiar contraproductiv, este ~l mai bun mijloc de a înge- Vechea mea atitudine faţă de o poveste la ora culcării era o
nunchea reflexul de accelerare. Ori de câte ori mă surprind amintire. L-am întrebat pe fiul meu dacă dorea să-i mai citesc.
grăbindu-mă, doar de dragul de a facetotul mai repede, respir Şi-a frecat ochii: "Tati, cred că e destul pentru astă seară. Mi-e
adânc şi îmi spun: "Nu este nevoie să te grăbeşti. Ia-o mai somn." M-a sărutat pe obraz şi s-a vârât sub plapumă. Am
încet. Încetineşte." făcut lumina mai mică şi am părăsit camera. Zâmbind, am
Cei din jurul meu au remarcat diferenţa. Uram casele de coborât încet scările.
marcat din supermarketuri. Le consideram un afront adus
cruciadei personale duse pentru susţinerea vitezei şi eficienţei.
Femeile care căutau pe îndelete mărunţiş în portofel îmi
apăreau ca nişte persoane infectate cu un microb oribil. Acum
nu mi se mai pare dificil să aştept la coadă fără să spumeg,
chiar şi atunci când alte cozi se mişcă mai repede. Nu mă mai
tem să pierd câteva minute sau secunde. De curând, fiind la
un magazin, chiar l-am invitat pe bărbatul aflat în urma mea
să meargă la casă pentru că avea mai puţine cumpărături.
Soţia mea a rămas uluită: "Chiar ai încetinit", s-a arătat ea
încântată.
Când m-am apucat să scriu această carte, adevărata do-
vadă a propriei deceleraţii a fost dacă pot să citesc poveşti
seara, la culcare, fără să mă grăbesc. Veştile sunt bune. Acum
pot citi câteva poveşti, una după alta, fără să mă gândesc la
ceas sau să simt nevoia să dau pagina repede. Citesc pe
îndelete, savurând fiecare cuvânt, dând textului accente
dramatice sau hazlii, însoţite de mimica potrivită. Fiul meu,
în vârstă de patru ani, este încântat, şi momentul când încep
să-i citesc povesti seara a devenit o întâlnire a gândurilor, şi
nu un război al cuvintelor. Vechile dispute: "Mai vreau o
poveste - Nu, este de ajuns" au luat sfârşit. Cu puţin timp în
urmă, a avut loc un fapt remarcabil. Stăteam întins pe pat
alături de fiul meu şi îi citeam o poveste lungă despre un
uriaş. Avea o mulţime de întrebări şi m-am oprit de fiecare
dată când a dorit. Apoi i-am citit un basm mai lung decât
primul despre un zmeu şi un fiu de ţăran. Când, în sfârşit, am
închis cartea, mi-am dat seama că aş fi dorit să mai citesc, deşi
habar nu aveam de timpul scurs de la începtul povestirilor.

264 I Elogiu lenterii Concluzie

Concluzie Elogiu lentorii I 265