MICUŢUL CINSTIT

Ghidul parental al copilului

Scris sub supravegherea lui Bunmi Laditan

Lui Etienne: Je t’aime.

Merci d’être mon rocher
et parfois, mon oreiller.1

Copiilor mei,
Voi sunteţi opera mea desăvârşită şi vă iubesc
mult, dincolo de lună şi înapoi.
Acum, vă rog, calmaţi-vă.

Cuprins

Introducere
Capitolul 1: „De ce-ai făcut asta?”: Comportamentul interior şi cel exterior
al micuţului şi cum să-l laşi în pace
Capitolul 2: Creşterea copilului cu inima: Ignorarea influenţele exterioare
Capitolul 3: Reţete aprobate de micuţ
Capitolul 4: Ghid de cumpărături alimentare: Ce NE TREBUIE şi ce NU
NE TREBUIE
Capitolul 5: Somnul: Cum să te dezveţi de el
1
Te iubesc. Îţi mulţumesc că eşti stânca mea şi, uneori, perna mea.
 Capitolul 6: Distracţii şi interese personale: Renunţaţi la ele
Capitolul 7: Îngrijirea, îmbrăcatul şi igiena generală: Cum să vă țineţi
mâinile acasă
Capitolul 8: Cărţi, televiziune şi jocuri: Părintele înţelegător şi investiţia în
forţă în distracţia micuţului
Capitolul 9: Ocazii speciale: Cum să creezi magie pentru dulcele tău
îngeraş
Capitolul 10: Animale de companie: Cum să-ţi ajuţi micuţul să le iubească
mult
Capitolul 11: Mai multe ponturi pentru o comunicare eficientă şi concisă cu
micuţul tău
Capitolul 12: Eticheta în maşină (şi locurile pe care să evităm să le vizităm)
Capitolul 13: Prăbuşirea tendințelor populare pentru micuţi, de la colierele
din chilimbar până la jeggings, şi de ce ar trebui să le eviţi
Capitolul 14: Mucusul verde: Cum să tratezi bolile micuţului tău
Capitolul 15: Salutul prelungit: Naşterea
Capitolul 16: Timpuri bune: Vacanţa cu micuţul
Capitolul 17: Părinţii şi periculoasele lor vicii: Învăţarea autocontrolului
Capitolul 18: Antrenamentul la oliţă simplificat/eliminat
Concluzie: Ai ajuns departe
Postfață de Bunmi Laditan

MICUŢUL CINSTIT

INTRODUCERE

Nume: Micuţul Cinstit.

Statut: Nepregătit pentru oliţă, dar nici nu încerc.
Ce-mi place: Tortul, alergatul, spectacolele, jocurile şi băutura roşie.
Ce nu-mi place: Somnuleţul, ora de culcare, contactul vizual nedorit, quinoa,
pantalonii şi orice formă de disciplină.
 Dacă ai în mână această carte, fie că ai cumpărat-o, fie că doar ai cules-o din
raft în fuga spre maşină, ai făcut o alegere bună. Bebeluşii nu sunt înţeleşi corect,
iar cel din viaţa ta este probabil dezamăgit de tine. Citeşte această carte dacă vrei
să fii mai bun în ceea ce ar trebui să constituie prioritatea ta numărul unu: să-ţi
faci fericit micuţul.
Nu sări paginile, acesta nu e poveste de spus la culcare (mda, ştim), ci un
manual care-ţi va revoluţiona viaţa. Şi – cu multă plăcere… în avans.
PS: Pentru bunici: Vă descurcaţi minunat. Ţineţi-o tot aşa. (Vă iubim.)

Dragă Micuţule Cinstit,

Copilul meu de doi ani este îngrozit de aspirator, dar tot trebuie să fac curat.
Ce pot face?
Murdărica din Bakersfield, California

Dragă Murdărico,
Omoară aspiratorul cu un cuţit. Întotdeauna poţi să cureţi casa cu ziare
umede.
Cu mult drag, MC

Dragă MC,
În ultimul timp, micuţul meu se comportă ca un animal. Rupe bancnote,
face pipi pe plantele de afară… nu ştim ce să mai facem. Vreun sfat?
Răbdare Pierdută din Atlanta

Bună, Răbdare Pierdută,

 Când bebeluşii fac scene, înseamnă că ori nu se simt suficient de iubiţi, ori
nu primesc suficientă băutură roşie. Încearcă să măreşti doza din amândouă, şi
dacă tot pierzi când una, când alta, poate pierzi şi tonul critic.
Cu sinceritate, MC

„De ce-ai făcut asta?”:

Comportamentul interior şi cel exterior al

micuţului şi cum să-l laşi în pace

Urechi care ascultă, mâini delicate, voci interioare. Dacă eşti adult, probabil
ai utilizat aceşti termeni de vreo trei-patru sute de ori în ultimele zece minute.
Întrebare: Ştii ce înseamnă „Vezi-ţi de treaba ta?”. Înseamnă să laşi spiritul
copilului să se dezvolte liber. Responsabilitatea ta numărul unu ca îngrijitor
voluntar este să păstrezi biscuiţii întregi şi să ai grijă să curgă continuu sucul
multivitaminizat. În loc de a încerca să-ţi „repari” binecuvântarea vieţii, mai bine
încearcă să înţelegi comportamentului dulcelui tău copilaş, ca să-i poţi acorda un
serviciu mai grijuliu. Acest capitol este destinat să te ajute să devii un rezident
neplătit mai bun pentru micuţul tău.

Pandaliile
Există un cuvânt foarte murdar care este utilizat de obicei pentru a descrie
uşoarele explozii emoţionale pe care le afişează bebeluşii din când în când.
Cuvântul acesta e PANDALIE. Nu numai că termenul utilizat pentru a identifica
conceptul este condescendent, dar scuteşte de orice vinovăţie partea responsabilă
(adică tu) pentru așa-zisa „pandalie”.

MICUŢUL CINSTIT
 Greşit: O, Maia tocmai are pandalii. Să stăm cu mâinile în sân ca nişte
despoţi şi să aşteptăm să-i treacă.

Corect: Maia stă cu picioarele în sus în restaurantul ăsta aglomerat,

zbierând şi încercând să-i lovească pe toţi cei din jur cu membrele-i
inferioare. Mă întreb cu ce-am greşit?

Vezi cum limbajul creează subiectivitatea micuţului? De acum înainte, vom

azvârli acest cuvânt „pandalie” în containerul metaforic de afară şi îl vom înlocui
cu „răspuns sonor”.
Săptămâna trecută, în Linens’n Things din localitate, am participat şi eu la
un răspuns sonor. Nu te lăsa indus(ă) în eroare de denumirea acestui magazin en
detail. Nu există Lucruri. Ci doar Lenjerie. După patruzeci și șase de ore de
hoinăreală prin purgatoriul acesta textil, simţeam că din jumătatea inferioară a
trupului îmi erupe un vulcan. Ultimul lucru de care îmi aduc aminte este că
încercam să rup cu dinţii o pătură din bumbac egiptean şi să-mi uşurez intestinele
pe două perne decorative din catifea presată, după care am fugit ca de spaima
morţii. Comportamentul meu a fost un răspuns, nu o incidenţă aleatorie.
Dragi părinţi, dacă doriţi să câştigaţi respectul micuţului, primul lucru pe
care trebuie să-l faceţi este să greşiţi voi înşivă. De exemplu, dacă părinţii şi cu
mine am fi mers la magazinul de jucării să mâncăm acele delicioase şi nutritive
îmghețate, aşa cum cerusem eu, am fi putut cheltui banii daţi pe pernele alea cu
protecţie antiurină pe jucăriile de care aveam o disperată nevoie. Înţelegeţi ce
vreau să spun?
Cercetare: Ieşiţi pe teren şi observaţi la prima mână răspunsurile sonore
pentru a înţelege de ce şi cum se manifestă. Un loc popular pentru cercetare este
băcănia între orele patru şi cinci şi jumătate după-amiază. Deşi este cât se poate
de probabil să dai peste vreo izbucnire în aproape toate aleile, ca să aveţi parte de
cele mai bune lecţii, vizitaţi departamentul de cereale/snacks-uri/chipsuri. Piaţa
este un câmp minat pentru conflictul părinte/bebeluş datorită utilizării exagerate a
cuvântului ofensator „NU”. De asemenea, cei mai mulţi nu realizează asta, dar
legumele proaspete emit un câmp de energie negativă care contribuie la tristeţea şi
furia pe care copiii le simt când merg la cumpărături de alimente.

„De ce-ai făcut asta?”

Combină aceşti factori cu confuzia post-somnuleţ, cuplată cu, literalmente,
peretele de carbohidraţi rafinaţi delicioşi, dar inaccesibili, şi, da, ai ghicit bine:
răspunsul sonor.
Şi chiar în acest moment te întrebi: „Păi, stai puţin, de ce nu deschid părinţii
ăştia o cutie de biscuiți Ritz chiar acolo, în băcănie, ca să le fie copilul fericit? Ce-
i rău în asta?”
Nimic. Nu-i nimic rău în asta. Doar încăpăţânarea tipică adulţilor îi
împiedică să deschidă o cutie de cereale la ambele capete, ca micuţul să poată
avea puterea să reziste după-amiezii târzii.
Se spune că mândria precede căderea. În acest caz, precede răspunsurile
zgomotoase şi, sinceri să fim, destul de impresionante din partea bebeluşilor din
toată lumea. Părinţi, nu vă lăsaţi amăgiţi singuri, răspunsurile sonore nu pot fi
anihilate prin întemniţarea în cărucioarele de cumpărături. Este destul de uşor
pentru un bebeluş experimentat să erupă într-o explozie de durere emoţională şi
mânie alimentată de un nivel scăzut al glicemiei, chiar dacă e încătuşat bine în
jumătatea anterioară a unui cărucior de cumpărături. Braţele noastre sunt libere să
lovească. Picioarele pot încă să lovească în rotule. Capetele se pot încă învârti în
formă de opt, timp în care scoatem urlete atât de sfâşietoare, încât trecătorii
presupun corect că ne-aţi greşit cu ceva.
Singura soluţie este să deschideţi cutia de biscuiți Goldfish, paharul de iaurt
(cu condiţia să înţelegeţi că a mânca iaurt cu mâna e în regulă) sau un pachet de
dimensiune XXL cu lemn dulce chiar atunci, pe loc. Vocile demonice din cap vă
şoptesc poate „Nu ceda, nu da îndărăt”. Reduceţi-le la tăcere şi întoarceţi-vă la
cadouri. Şi cumpăraţi cadouri. Cumpăraţi cadouri micuţului vostru. Înecaţi-l în
cadouri alimentare.
Unul dintre răspunsurile mele sonore preferate este cel care se manifestă
atunci când părintele încearcă să îndepărteze prematur copilul din parc. Oricine
ştie că ne confruntăm cu o obezitate epidemică, deci de ce să nu-ţi laşi atletul în
mugure să se antreneze până ce soarele asfinţeşte şi încep programele TV de seară
(doar acesta-i principalul motiv pentru care te întorci acasă, nu?). Admir copiii
care, literalmente, mai fac un kilometru, atrăgându-şi părinţii într-o cursă nebună
în jurul locului de joacă, ca să-i împiedice să-i adune de pe jos în braţe. În mintea
mea, strig o dată cu ei, „Fugi, Forrest, fugi!”, în timp ce mămica şi tăticul încearcă
disperaţi să-şi prindă puiul de gazelă aflat în sprint. Este ceva minunat.
Nu trebuie să vă temeţi de crizele de nervi. Acestea trebuie prevenite şi
numai voi sunteţi în stare să faceţi asta. Data viitoare când vă gândiţi să ieşiţi din
Starbucks cu un mocha extra large dietetic cu alune şi fără o prăjitură gigantică
din ciocolată pentru dragul vostru heruvim care vă aşteaptă cu răbdare, luaţi în
considerare şi consecinţele. Sunteţi gata pentru o provocare la război? Pentru că
noi suntem.
Notă: Răspunsurile sonore sunt între tine şi copilul tău. Făcutul de poze
pentru Facebook sau discutarea lor cu alţi părinţi sunt inutile şi considerate o
violare a legilor secretului. Să discuţi despre un răspuns sonor la mult timp după
ce a avut loc constituie un abuz emoţional. După ce au încetat ţipetele, şterge-ţi
transpiraţia de pe faţă şi treci mai departe.

Temă: Mergi cu copilul la magazinul alimentar la ora 5:30 după

amiază. Când începe răspunsul sonor, ţipă: „SĂ TACĂ TOATĂ

LUMEA, TREBUIE SĂ-MI AJUT COPILUL”. Apoi deschide patru

pungi mari de chipsuri şi o cutie cu suc. Lasă copilul să petreacă.

Greutatea moartă/Manechinul
Adulţilor, vă place să faceţi cumpărături? Asta-i fantastic. Dar faceţi-o pe
timpul vostru liber. Nu există bebeluş pe lume care să vă însoţească de bunăvoie
într-o tornadă de plictiseală care să dureze preţ de treizeci și șase de magazine.
Cea mai rea parte din alergatul după cumpărături este faptul că alergatul propriu-
zis nu este permis. Şi nici nu ne grăbim niciodată să cumpărăm acadele sau
bastoane luminoase; nu, de cele mai multe ori vă interesează curăţătoria ecologică
şi protecţia pentru rafturi.
Ştiţi deja că răspunsurile sonore sunt vina voastră. Şi mai este un fenomen
tipic bebeluşilor de care sunteţi responsabili. Greutatea noastră, cunoscută ca
„Manechinul închipuit”, se manifestă atunci când bebeluşul îşi deschide o valvă în
creier care converteşte mineralele din sistemul osos în gumă de mestecat şi îşi
sporeşte greutatea corporală cu până la 70-80%.
Activarea greutăţii moarte este foarte simplă. Fiecare bebeluş are stilul lui
unic, dar eu prefer o abordare mai directă.

Cum începe
1. Mişcarea lentă: Micuţul începe să meargă de parcă fiecare pas este
dureros fizic. Mie îmi place să-mi proiectez umerii spre înainte, ceea ce
face ca articulaţiile metacarpofalangiene să mi se târască pe pământ.
2. Indicatori verbali: „Sunt obosit. Nu pot să mai merg”. Ai auzit asta?
Înseamnă că eşti la o răscruce. Părinţii deştepţi îşi vor lua imediat în braţe
micuţul şi vor căuta cel mai apropiat Cinnabon. Părinţii încăpăţânaţi vor
fi în curând umiliţi public. A spune lucruri de genul „Hai, lasă, mai avem
oleacă şi am ajuns” e ca o palmă pe obrazul copilului, despre care spui că
înseamnă totuşi ceva pentru tine.

BUF! Se va întâmpla brusc. Te uiţi în spate şi copilul e la pământ. Mai întâi,

resimţi şocul; te uiţi în dreapta şi în stânga ca să fii sigur că nu te urmăreşte
nimeni. Dar te asigur că sunteţi urmăriţi.
Ador modul în care părinţii încearcă întotdeauna să se comporte de parcă nu
le vine să creadă ce văd. „Ce? Copilul meu atât de ascultător stă întins pe trotuar
ca un anunţ aruncat? Doamne fereşte, nu!” LOL, nu prosteşti pe nimeni.
E timpul să îndreptăm situaţia.
Uite ce NU trebuie să faci:
 NU încerca să ridici nevinovatul bebeluş de un braţ decât dacă mori
de dorinţa de-a ajunge la spitalul de urgenţă, unde va trebui să explici
asistentelor de ce braţul copilului e dislocat. Îţi place la puşcărie?
NU te strâmba ca o vrăjitoare Disney şi nu şopti furibund la urechea
copilului. Arăţi mai comic decât îţi imaginezi. Dar nu râde nimeni.
NU recurge la ameninţări virulente, pentru că dai senzaţia că ai fi
nebun(ă).

Când bebeluşii devin manechine, ei nu mai pot auzi lumea din jurul lor. Aud
doar harfe şi îngeri. Iar îngerii le spun „Stai jos, copile, stai jos”. Nu te mai obosi
să-i promiţi îngheţată. E prea târziu pentru asta. Singura soluţie este să-ţi iei în
braţe micuţul. Copilul tău nu mai este capabil să-şi folosească muşchii. I-ai rupt
atunci când i-ai trădat încrederea. Susţine capul inert al micuţului.
Şi ţine minte: Tu eşti de vină.

Temă: (1) Fă-ţi cumpărăturile online. (2) Data viitoare când eşti în

afara casei şi picioarele copilului nu mai funcţionează, ridică-l

imediat. Dacă ai prea multe pungi de dus sau un căruţ de bagaje

arhiplin, lasă-le pe toate baltă.

Urechile care ascultă

Dacă ai cerut vreodată unui copil aflat în grija ta să asculte ce spui, atunci
secţiunea asta e pentru tine. Chiar dacă intenţiile îţi sunt nevinovate şi chiar ai
nevoie de atenţia micuţului ca să-l întrebi ce prăjitură să-i faci la prânz, este
timpul să arunci pe geam acest insipid termen.
Înainte de a scrie acest capitol, am intervievat un pediatru de renume. După
ce a terminat să mă împungă în stomac (şi pentru asta o aşteaptă un proces), a
relevat că urechile care să asculte nu există. Păi te face să te simţi ca un prost. E
normal. Acordă-ţi iertarea şi continuă să citeşti.
Să trecem la esenţa problemei. Când îi spui micuţului să-şi astupe urechile,
de fapt îi spui „ASCULTĂ-MĂ CHIAR ACUM”. Surpriză! Micuţul te aude. Şi nu
fac altceva decât să practice ceea ce noi, în lumea bebeluşilor, numim
„recunoaştere selectivă”.
Copilul tău probabil nu are nici o problemă cu auzul. Nu e nevoie să-ţi
pocneşti degetele lângă urechile lui şi să urmăreşti clipirile corespunzătoare. Vă
putem auzi; doar că nu ne interesează.

„De ce-ai făcut asta?”

Permite-mi să-ţi prezint scena: Eşti în bucătărie măturând de zor nimic şi
decizi că micuţul tău se distrează prea bine în altă cameră fără tine. Singurătatea
îţi dă o palmă, şi începi să repeţi numele micuţului mereu şi mereu de parc-ai fi o
sirenă de ceaţă. Nu se întâmplă nimic, aşa că te transformi în Quasimodo din
Cocoşatul de la Notre Dame şi dai buzna ca furia în camera de zi, unde copilul
construieşte cea mai frumoasă privelişte urbană pe care a văzut-o lumea vreodată.
La doi metri depărtare de viitorul tău arhitect câştigător de mari premii, îi pronunţi
tare numele în mod repetat. Trupul tău fragil simte cum este cuprins de mânie
când vezi că micuţul nici nu tresare. Dintr-odată îți dai seama cât de enervant îţi
sună vocea şi te îndepărtezi.2

Întrebare greşită: De ce copilul meu pare să fie impenetrabil la

vocea mea?

Întrebare corectă: Oare ce spun este atât de jignitor/irelevant încât

copilul meu nu are nici o soluţie decât să mă ignore?

Există patru subiecte de conversaţie care te vor aduce întotdeauna la capătul

de recepţie al recunoaşterii selective. Dacă să fii auzit(ă) are atâta importanţă
pentru tine, evită aceste subiecte. Viaţa va fi atât de uşoară.

Patru conversaţii Nu-Nu

1. Chemările la masă
2
Final aprobat de Micuțul Cinstit.
 „Noah, e timpul să mănânci din nou quinoa sau larve de peşte – cine ştie,
pentru că arată la fel”. „Tali, spală-te pe mâini pentru prânz, chiar dacă acele taco
cu creveţi îţi vor face probabil mai mult rău decât nişte amărâţi de germeni”.
Dacă micul dejun, prânzul sau cina pe care le-ai preparat miros suficient de
bine., nu va fi nevoie să latri vreun anunţ. Recunoaşterea selectivă este un indiciu
că trebuie să arunci varza împănată (de ce?) şi să suni la o pizzerie. Nu te aştepta
ca micuţul să-ţi vină alergând pentru o caserolă care arată ca mucegaiul de pe
brânză şi miroase ca un buchet de resentimente. Spune odată cu mine: „pâine
toast”.

2. Verificările generale
„Felix, ce faci acolo? Felix, Felix!? „Stephen, tăcerea ta indică faptul că ai
găsit ceva interesant de făcut. Te rog să confirmi sau să negi, pentru că aşa spun
eu”.
Nici n-ai idee cât de nevolnic suni. Dacă tu, adultul, te găseşti într-o altă
cameră decât copilul tău, este responsabilitatea ta să verifici că e bine. Pe perioada
rondului, gardienii de la închisoare merg de la celulă la celulă. Deţinuţii nu sunt
obligaţi să urle toată ziua asigurări verbale în timp ce temnicerii lor navighează pe
Pinterest ca să găsească articole făcute din dopuri de sticlă. Deplasează-te tu 0,01
kilometri. Ia-ţi o sticlă cu apă dacă ţi se pare că efortul e covârşitor.3

3. Formalităţi şi forme de salut

„Robert, vino să o saluţi la telefon pe mătuşa Betty”. „Prietenii pleacă de la
petrecerea de ziua ta, Rebecca, vino să-i conduci!”.
Ce? Nu. Pur şi simplu nu. Oamenii ăştia vor supravieţui şi fără zâmbetul
meu forţat, salutul sau datul meu din mână în ciudă. Noi, bebeluşii, ştim că adulţii
petrec 80% din viaţă pretinzând că le pasă de oamenii care au prea puţină
importanţă pentru ei (Facebook), dar suntem hotărâţi să evităm o soartă similară.
Dacă doriţi să rostiţi cuvinte de bunătate falsă cuiva, puteţi s-o faceţi, dar nu vă
aşteptaţi ca micuţul să vă imite.
3
Câtă lene!
 4. Tranziţii
„Hei, Isabella, lasă totul baltă şi renunţă la toată concentrarea pe care te-ai
chinuit atât de mult să o aduni. E timpul să faci ceva nou şi probabil neplăcut”.
Nimic nu urăşte mai mult un bebeluş decât acest altceva. Dacă scopul tău final
este să schimbi sarcinile, chiar dacă asta înseamnă să treci de la lipitul boabelor pe
o foaie de hârtie la lipitul spaghetelor morişcă pe hârtie, te rog să te pregăteşti
pentru, în cel mai bun caz, recunoaşterea selectivă, iar în cel mai rău caz, un
răspuns sonor.
Când observi că deosebitul tău bebeluş este angajat într-un act de
recunoaştere selectivă, bucură-te, pentru că înseamnă că este foarte probabil să fie
foarte talentat. Poate eşti tentat să pui mâna pe umărul copilului ori să îl apuci de
braţ ca să-i atragi atenţia, dar, să fim serioşi, asta înseamnă aproape un atac. Dacă
atacul face parte din ceea ce vrei să te definească, n-ai decât.
Şi mai avem şi alte veşti bune. Recunoaşterea selectivă are un partener
cunoscut încă sub numele de hiperconştienţă. Pot auzi cum deschide cineva o
pungă cu chipsuri prin şapte pereţi groşi din cărămidă în mijlocul unei furtuni cu
fulgere în timp ce dorm. Nu e nevoie să aplaudaţi.
Observaţie importantă: Poate ai observat o prelungire a recunoaşterii
selective denumită „privirea goală”. Bebeluşii înţelepţi utilizează privirea goală ca
mod de a-ţi aduce la cunoştinţă că nu înţeleg informaţia ta sau că au abandonat
temporar realitatea prezentă pentru o dimensiune mult mai interesantă din psihicul
lor. Eu privesc în gol de cel puţin trei până la cinci ori pe zi. NU ajută să te
ghemuieşti la câţiva centimetri de faţa copilului şi să-ţi repeţi întrebarea în neştire.
Dacă ochii copilului sunt sticloşi, iar gura este uşor deschisă, să ştii că eşti foarte
important(ă) pentru el, iar mesajul îşi va primi răspunsul în ordinea în care a fost
recepţionat.

Voci interioare vs. voci exterioare

Vocile exterioare înving. Sfârşit.
 Temă: Nu te mai comporta de parcă le-ai şti pe toate.

Smiorcăitul
Când adulţii vorbesc despre cât de obosiţi sunt sau despre preţul cepei (şi
totuşi, nu te roagă nimeni să cumperi ceapă), se numeşte plângere. Dacă o face
Adele, se numeşte premiu Grammy. Dar când micuţul tău îşi comunică muzical
nemulţumirea, o etichetezi „smiorcăit”. A venit momentul ca adulţii să recunoască
smiorcăitul ca o formă legitimă de limbaj.

Greşit:
Copilul Uluitor: Mămicooooo, am nevoie de ajutoooooor!

Doamna Rece-ca-gheaţa: Nu te pot auzi când vorbeşti aşa.

Glumesc, sigur că pot, dar e la modă să fii ipocrit şi vreau să fiu cât mai
impresionantă.

Corect:
Copilul Uluitor: Mămicooooo, am nevoie de ajutoooooor!

Frumoasa Doamnă: O, Doamne-Dumnezeule, cum am permis să

ajungi în starea aceasta de frustrare? Măcar acum sunt aici. Cum pot să
fiu de folos îngerului/stăpânului meu?

Când micuţul tău este forţat să prelungească vocalele, asta înseamnă că este
supărat şi dacă nu e ilegal să fii supărat, nu ai nici o scuză. În unele culturi,
smiorcăitul este considerat un semnal că un copil are un nivel periculos de scăzut
de M&M. Să reţinem această idee.
Smiorcăitul este în realitate un instrument, ca o vioară sau o tobă. Dacă nu
te mai gândeşti la smiorcăit ca la o problemă şi începi să dansezi pe melodia
nevoilor copilului tău, viaţa te va răsplăti cu şi mai multe sarcini. Dacă, după ce ai
căpătat atâtea cunoştinţe, tot nu ai învăţat să-ţi placă smiorcăitul, încearcă mai tare
să anticipezi dorinţele micuţului tău.
 Bebeluşii adeseori se smiorcăie când sunt plictisiţi, pentru că jucăriile nu-i
mai distrează. Poţi remedia problema înnoind rezerva de jucării în fiecare
săptămână. Nu le arunca pe cele vechi; doar adaugă la cele care există deja. În
buzunar să ai întotdeauna ceva distractiv – ca un distribuitor PEZ sau Silly Putty –
ca să preîntâmpini tristeţea din inima copilului tău. Ţine bomboane Skittles într-o
cutiuţă legată în jurul gâtului pentru a trata foamea urgentă. A fi pregătit contează
foarte mult în prevenirea smiorcăitului.

Temă: Aşteaptă să înceapă copilul să se smiorcăie. Nu-i va lua foarte

mult. Când începe, ghemuieşte-te la înălţimea micuţului (cu un zâmbet

pe faţă) şi spune, „Sunt rea. Cum te pot ajuta?”, îndesându-i în

acelaşi timp o gumă de mestecat în mânuţă. Şi vei vedea cum faţa

copilului tău se relaxează. Asta se numeşte „familie”.

Mâini delicate
Voi fi sincer şi voi spune că nu sunt sigur 100% ce sunt mâinile delicate.
Ştiu că au o legătură cu să nu faci animalele să plângă. Peştişorul auriu al
prietenului meu a fost victima unui accident de mâini delicate când a fost solicitat
la un test de îmbrăţişare. Sub nici o formă nu e vina cuiva.
Uneori bebeluşii iubesc dur. Ar trebui să fiţi mândri că micuţul nostru are o
inimă de aur şi un pumn de oţel.
Majoritatea adulţilor impun ideea mâinilor delicate bebeluşilor de dragul
conservării preţioaselor obiecte IKEA din casă. Şi aici e dilema. Ce e mai
important pentru tine ca părinte: să posezi mobilă intactă din lemn stratificat sau
să dezvolţi forţa şi stima de sine a unui copil? Sper că răspunsul e simplu. dacă
nu, ai multe probleme la care trebuie să te gândeşti şi ar trebui probabil să te
retragi undeva la întuneric până îţi stabileşti priorităţile.
Mai există o aplicaţie falsă a mâinilor delicate pe care aş dori să o ating. (Ai
observat ce am făcut aici? Cu „atinsul”. Ai observat? Acesta a fost un joc de
cuvinte. Să începem propoziţia din nou.)
 Alţi copii, din când în când, poate că merită o pălmuţă uşoară pe faţă, pe cap
sau în zona mijlocie din spre pentru că au luat o jucărie care nu le aparţine sau au
purtat o cămaşă despre care copilul tău simte că i se cuvine. Nu-i nimic rău în
asta. Poate vei fi tentată să intervii şi să faci o scenă, dar nu faci decât să devii
ridicolă. Noi numim asta Dreptatea Copilașului. Lăsaţi copiii să se pălmuiască
între ei. Dacă micuţul tău pierde, înseamnă că trebuie să practici acasă antica artă
a ka-ra-tay-ului.
Mâinile delicate violează regula numărul unu a bebeluşiei, care este
„distrusul”. De ce ai luat toate vitaminele alea prenatale dacă ţelul tău final era să
creşti un molâu?

Împărţitul lucrurilor
Să împarţi cu alţii e o prostie. Mă scuzaţi, mi-am pierdut cumpătul.
Împărțitul lucrurilor este o problemă de maximă delicateţe în numeroase cărţi de
creştere a copiilor. Te vei bucura să afli că toate greşesc. Este momentul să îţi pui
tichia de gânditor şi să foloseşti bunul simţ. Toate în lume sunt împărţite în funcție
de cine le posedă. Utilizăm cuvinte precum „ale tale” şi, mai important, „ale
mele”, pentru a eticheta aceste articole. Există un cuvânt numit „ale noastre”, dar
este utilizat numai pentru a ne referi la lucruri care sunt dificil de pus într-o
pungă, cum ar fi lumina soarelui, aerul sau mlaştinile.
Jucăriile pentru nisip, camioanele, păpuşile şi alimentele pot fi toate
proprietatea cuiva.
Chiar dacă sună ridicol, mulţi adulţi cred că dacă micuţii lor nu au contract
oficial de muncă, toate posesiunile trebuie să fie non-proprietate. Această formă
de comunism nu este numai periculoasă, ci o negaţie 100%.

Greşit: Sadie, Henry parcă ar dori să se joace cu LEGO-urile

tale. De ce nu renunţi la visurile tale şi să-l laşi să distrugă totul?

Corect: Sadie, Henry parcă ar dori să se joace cu LEGO-urile

tale. Dă-te puţin deoparte, cât îl zvârl afară din casă.
 70% din violenţa micuţ-micuţ vine din această împărțire. 86% din bolile
micuţilor sunt rezultatul direct al împărțitului. După cumpărături, împărțitul este
cauza numărul unu pentru răspunsurile sonore. Încă mai crezi că e o idee bună?
Împărțitul este o formă socialmente acceptată de hoţie şi trebuie să fie
abolită. Sentimentul de filantropie se va dezvolta natural în copilul tău odată ce va
înţelege clar ce înseamnă. Credinţa că toate lucrurile aparţin tuturor face
imposibilă dezvoltarea unei inimi caritabile, pentru că de ce ar avea nevoie cineva
să dea ceva dacă toţi ai potenţial acces la orice? Cred că mă refer la cuvântul
„PROSPERITATE”.
Parcul nu este fosta Uniune Sovietică. Înainte să te arăţi acolo, asigură-te că
micuţul are un coş plin cu jucării pentru nisip în condiţii de lucru, ca să nu fie
tentat. Un coleg de joacă nu este o oportunitate pentru ca bebelușul tău să pună
mâinile sau ochii pe comorile altcuiva. Ai fost invitată să te împărtăşeşti de
atmosfera generală. Nu te simţi, repet, nu te simţi ca la tine acasă. Mi casa es mi
casa4.
Chiar şi în situaţii delicate, adulţii au responsabilitatea să ajute bebeluşii să
stabilească drepturile de proprietate. Să ne gândim la următorul scenariu: Doi
micuţi stau la o măsuţă rotundă şi desenează. Nu există decât un singur creion
albastru. Ambii micuţi au nevoie de creionul albastru. Ce faci? Nimic. Vieţile
ambilor micuţi s-au terminat. De ce ai un singur creion albastru? Îţi place să vezi
copii torturaţi? Pune un film. Este prea târziu.
Părinţi, vă rog fiţi sinceri cu voi înşivă. Vă place să împărțiți? Dacă o femeie
sau un bărbat străin v-ar bate la uşă şi v-ar cere să-i împrumutaţi maşina, cum v-
aţi simţi? Mamelor, toată lumea vede cum vă păziţi poşetele, de parcă ar fi pline
de monede de aur şi Chardonay şi nu cu şosete de bebeluşi şi chitanţe. Tăticilor,
ţineţi încleştată în mână telecomanda aia de parcă ar fi singurul lucru care vă face
inima să bată. Este momentul să recunoaşteţi că împărţirea face rău tuturor.

Temă: Lăsaţi-o mai încet cu ideile proaste.

4
Casa mea e casa mea, în spaniolă, în original.
 Minţitul
Toate lumea minte. Doar că micuţii nu-şi cer scuze pentru asta. Dacă stai şi
te gândeşti, o minciună este adevărul cu pălărie de clown. Data viitoare când
micuţul te minte în faţă, chicoteşte şi zâmbeşte. Îmbrăţişează-l de câteva ori şi
conştientizează că probabil ai pus întrebarea greşită. Motivul numărul unu pentru
care micuţii deformează realitatea este să evite pedeapsa. Când pui întrebări de
genul „Laura, ai făcut tu caca în şemineu?”, ce te aştepţi să se întâmple? Amândoi
ştim că Laura e vinovată şi că deja ai judecat-o pentru asta. Ce are de pierdut dacă
fabrică o făcătură?
Poate te interesează să afli că anchetarea unui micuţ fără a fi prezent un
avocat constituie o violare a drepturilor omului.
Părinţii din toată lumea încearcă să-şi convingă copiii că adevărul este rege,
când de fapt adevărul nu este nimic altceva decât un bufon. În orice moment,
realităţi infinite plutesc în jurul nostru. Dacă micuţul culege una din aer şi se
întâmplă să nu se potrivească realităţii tale, este vina cuiva? Răspunsul corect este
„nu”.
Ti-ai lovit sora cu bâta din burete?
Ai făcut pipi pe canapea?
Mi-ai mâncat florile?
Atât de multe întrebări! Nu-i de mirare că dulcele tău micuţ este confuz. Se
pare că majoritatea acestor anchete conduc la un pauză scurtă, aşa că să nu fii
surprins(ă) că micuţul tău nici măcar nu mai este în preajmă să-ţi răspundă la ele.
Nu verifica în spatele draperiilor, că nu e acolo.
Din moment ce a face ceea ce predici este important, înainte de a-i cere
micuţului tău să lege jurământ cu adevărul, poate că vrei să mergi un kilometru în
papucii aceia cu talpă moale. Tăticilor, poate că v-ar plăcea să ne spuneţi ce părere
aveaţi cu adevărat despre caserola cu cinci tipuri de fasole a mamei? Sau să
admiteţi că de fapt ştiţi cum funcţionează mașina de spălat vase? Mami, poate că a
venit timpul să nu mai cumperi pui la rotisor, să nu mai arunci recipientul în
tomberonul de afară, ca să pretinzi apoi că e vreo reţetă de familie? Aşa, că veni
vorba.

Testarea limitelor
Tocmai ai frânt inima micuţului tău şi i-ai spus NU cu o voce care sună ca o
încrucişare între Jafar din Aladin şi vrăjitoarea din Tangled. Înainte să apuci să dai
din deget, micuţul înfruntă răul şi te sfidează.
Adultul tipic: Mi-am rugat micuţul să nu se atingă de telecomandă, dar a
făcut-o şi i-a explodat în mână.
În primul rând, coboară vocea. În al doilea rând, nu te aştepta la prea multe.
Şi prin „prea multe” vreau să spun „nimic”. Când copilul te sfidează deschis, se
numeşte curaj. Măsoară-ţi corpul cu o riglă. Acum măsoară corpul micuţului tău.
Care e mai mare? Faptul că David l-a înfruntat pe Goliat ne arată că micuţul tău
are caracter. Sunt sigură că eşti familiarizat cu sintagma „om certăreț”.
Cel mai înspăimântător lucru pe care poţi să-l faci când micuţul tău încalcă
legea este să sâsâi ca un şarpe printre dinţii încleştaţi. N-ai nici un motiv pentru
asta. De fapt, e 100% nemeritat. Dacă mai eşti şi la câţiva centimetri de faţa
copilului, consideră-te un eşec, pune-ţi uniforma în cui şi te rog să o anunţi oficial
pe bunica de faptul că te retragi începând din acel moment.
Poate că nu e uşor să-ţi urmăreşti copilul cum sare în sus şi-n jos pe canapea
sau cum îşi bagă mâna într-un bol cu sos după ce i-ai interzis-o explicit. Dar
vestea bună este că nu-ţi cere nimeni să te uiţi. Deschide o sticlă din vinul care-ţi
place atât de mult şi aşează-te. Mută-ţi privirea în altă parte. Gândeşte-te la
ultimele câteva articole pe care le-ai ochit pe Pinterest. Fantazează cu Etsy.
Planifică-ţi următoarea confruntare publică pe Facebook. În imaginaţie poţi merge
oriunde. Numai nu pleca fizic, că asta ar fi neplăcut.
Mai jos sunt câteva afirmaţii pe care ar trebui să le practici zilnic. Spune-le
tare când eşti sub duş, pentru că probabil micuţul tău este lângă tine, supraveghind
cum te speli.

Afirmaţii:
  „Da” înseamnă „iubire”. Spun da. Eu sunt iubire.
 Sfidarea nu constituie o problemă.
 Astăzi plantez o grădină de fericire. Seminţele sunt gura mea închisă.

Mi-a luat câteva luni, dar în sfârşit sunt pe cale să deschid liniile de
comunicaţie în casa mea prin ţipete. Lasă dictatorul din tine să se transforme într-
o băltoacă de apă murdară la picioarele ale. Apoi şterge mizeria cu un prosop.
După asta, du-ţi copilul la un centru acoperit de joacă. Nu de tipul celor gratuite;
unul care să te coste. Întoarce-te acasă şi serveşte-i crenvurști fără chifle şi
covrigei ca garnitură. Apoi joacă-te cu copilul până cădeţi amândoi laţi în camera
de zi. Ce zi minunată a fost!

Temă: Notează-ţi toate regulile din casă pe o bucată de hârtie.

Mănânc-o. Vorbesc serios. Nu e atât de rău cum crezi. Rupe-o în

fâşii, dacă e nevoie, dar mănânc-o toată.

Observaţie: Frustrările tale personale legate de stilul de viaţă al micuţului

tău nu sunt un motiv să-i strici relaţia cu Moş Crăciun. Asta se numeşte „pârât”,
iar pârâtul este considerat josnic în majoritatea cercurilor sociale. Nici bunica nu
este interesată de poveştile tale de groază, aşa că ţine-le pentru tine. Să
răspândești ştiri despre alţii se numeşte bârfă şi este un semn de compas moral
defect.

Asumarea riscurilor
Ai auzit vreodată de săritura de pe piscuri? Nu? Este un sport inventat de
bebeluşi în care găseşti cel mai înalt loc la care poţi ajunge şi crezi cu ardoare că
gravitatea nu ţi se aplică. Dacă ai văzut vreodată un copil urcându-se pe masa din
bucătărie şi aruncându-se la podea sau rostogolindu-se cu capul în jos pe scări,
atunci ştii că autoconservarea înseamnă prea puţin pentru noi. Noi suntem
aventurieri care „întâi acţionează şi nu gândesc niciodată”.
 Poţi ajuta la amplificarea acestei experienţe făcând-o mai interesantă.
Investeşte într-un dispozitiv de făcut fum. Când micuţul tău este în Modul
Distrugător, atmosfera înseamnă totul. Muzica ambientală poate duce experienţa
până la înălţimi cinematice. Angajează un designer de costume să creeze un
costum de supererou şi o capă pe măsură. O mască ar fi un dar minunat şi un
semn de sprijin.
Nu-ţi imaginezi câţi bebeluşi au sărit de pe piscul junglei terenului de joacă
în timp ce părinţii lor, în neputinţa de a ajunge la ei, stăteau cu gurile căscate de
oroarea fără glas. Dacă nu ai de gând să-ţi ţii copilul de mână cât explorează
întreaga lume, atunci trebuie să accepţi că se trage dintr-o lungă linie de supereroi
şi trebuie să-şi petreacă anii de formare pregătindu-se pentru o bătălie inevitabilă
pentru salvarea Planetei Pământ. Crezi tu că părinţii lui Superman i-au pus
vreodată vreo lesă de aia de prins în spate? Bineînţeles că nu.
Poate că nu ştii asta, dar bebeluşii sunt invincibili. Dacă micuţul tău poartă
suficienți plasturi Band-Aid (miniscuturi), nimic nu-l poate atinge.
Observaţie: Singura ocazie în care micuţul se poate răni este când se uită
părintele. Privire fixă a unui părinte este precum kriptonita şi imediat scade
puterile copilului. Eu însămi m-am recreat după nenumărate dizolvări. Am
RICOȘAT de pe parchete dure şi am ieşit cu bine din incidente care implicau
pereţi care apăreau din neant. Dacă pomii ar putea vorbi, ţi-ar spune că intram în
ei în mod regulat. Dar în singura ocazie când am fost urmărită alunecând de pe
toboganul înalt de jumătate de metru, nu am putut merge singură zile întregi, în
pofida absenţei oricărui semn de problemă fizică.

Schimbările de dispoziţie
Vă rog să răspundeţi la chestionarul de mai jos.

1. Micuţul meu poate trece de la suspine incontrolabile la un înfricoşător râs

de hienă în câteva milisecunde:
a. Niciodată
b. Rareori
 c. Uneori
d. Adeseori
e. Se întâmplă chiar acum
2. Scumpul meu bebeluş este înclinat spre crize de furie care par
neprovocate:
a. Niciodată
b. Rareori
c. Uneori
d. Adeseori
e. Se întâmplă chiar acum
3. Îngerul meu m-a sărutat tandru şi m-a pălmuit peste faţă într-un interval
de cinci minute:
a. Da
b. Nu

Utilizaţi răspunsurile de mai sus pentru a stabili dacă micuţul vostru suferă
de schimbări de dispoziţie. Nu vă faceţi griji, nu e singurul, iar tratamentul este
non-invaziv. Doar n-aţi învinovăţi pe cineva răcit pentru faptul că strănută, deci
când micuţul vostru chicoteşte într-o secundă şi în ultima foloseşte urina ca armă,
nu e mare chestie.
Majoritatea schimbărilor de dispoziţie la bebeluşi pot fi tratate cu formule
medicinale simple, necertificate de vreo comisie. Vestea bună este că este uşor să
realizezi aceste poţiuni acasă.

Solventul mâniei
Amestecă 3 linguri de ulei de cocos, 1 linguriţă de frunte uscate de laur şi
1/3 ceaşcă de apă minerală. Freacă-ţi capul cu soluţia până te simţi umil(ă). Pune
cu delicateţe un jeleu în formă de ursuleţ în gura micuţului tău. Urmăreşte cum se
disipează semnele de mânie. Repetă procedeul cu câte un jeleu la fiecare două
minute, orice s-ar întâmpla.
 Pilulele homeopatice pentru stabilitate
Deshidratează o sticlă întreagă de Tylenol lichid până când seamănă cu
coaja de fructe. Pune-o pe un raft la înălţime. Procură-ţi un tub extralarge de
Rolos sau orice alte caramele acoperite cu ciocolată. Deplasează-te încet spre
bebeluş fără a-l privi direct în ochi. Cu capul plecat, lasă ofranda în bomboane la
picioarele micuţului. Şopteşte „Îmi pare cât se poate de rău” pe măsură ce dai cu
spatele înapoi.

Praful de calmat copiii

Cheltuieşti 200 de dolari pe uleiuri esenţiale. Şi apoi te plângi că ai ales
greşit. Goleşte o pungă de mini-bezele într-o cratiţă mare. Amestecă până devine
pudră. Presară praful în gura copilului când dă semne de nelinişte. Ţine
întotdeauna asupra ta o pungă închisă ermetic cu fermoar umplută cu praf. Este
organic.

Spray-ul „să dispară plânsul”

Fă un sirop simplu, din zahăr brun, sirop de arţar, acadele şi apă. Presară
bucăţele de ciocolată etc. Lasă la răcit şi toarnă într-o sticlă cu dispozitiv de
dispersie. Când micuţul pare a fi prost dispus, pulverizează în jurul lui,
concentrându-te pe zona gurii.
Poate că schimbările nu vor fi imediate, dar nu eşti stăpânul lumii sau vreun
om de ştiinţă, deci ţine-o tot aşa. Îmbrăţişările nu pot rezolva totul. Aceste reţete
apreciate din antichitate sunt pline de înţelepciune şi putere vindecătoare.
Majoritatea biologilor sunt de acord că zahărul ajută la stabilizarea psihicului.
Dacă ţi-a spus cineva altceva, verifică-i buzunarele şi vei găsi un card pe care
scrie „mincinos certificat”, pentru că, foarte probabil, este unul dintre ei.

Regresiunea
Ai experimentat vreodată acest fenomen? Într-o zi, micuţul tău umblă de
ici-acolo de parcă ar fi regele junglei, rupând scrisorile şi împingându-şi prietenii,
iar în ziua următoare a uitat cum să utilizeze o lingură, nu mai cunoaşte nici un
cuvânt şi trebuie să fie ajutat non-stop. Ce s-a întâmplat? De ce copilul tău mare
se comportă de parcă ar fi un nou-născut mare?
Majoritatea doctorilor sunt de acord că regresia apare atunci când copil a
fost infectat cu Boala Nou-născutului. Boala Nou-născutului este o boală care se
manifestă când un nou-născut care nu poate să meargă încă fură forţa vitală de la
un copil mai în vârstă şi mai puternic prin împărțirea lucrurilor sau furtul atenţiei.
Părinţi, întrebaţi-vă: Aţi avut în familie naşteri de curând? Săptămâna trecută,
mama mea a găzduit petrecerea de bun-venit a copilului, care, în cazul că nu ştiţi,
este celebrarea unui copil care nici nu s-a născut încă. La rând erau trei copii care
îşi utilizau cunoştinţele despre artele întunecate pentru a atrage atenţia tuturor.
Mama mea nu era imună la vrăjitoria lor şi îl ţinea în braţe pe fiecare cel puţin
cincisprezece minute, în pofida răspunsului meu sonor. În următoarele două zile şi
jumătate am suferit de Boala Nou-născutului şi de-abia acum încep să-mi revin.
Ca să vă protejaţi micuţul de nou-născuţii ticăloşi se recurge la o precauţie
simplă.

Evitarea nou-născuţilor
Nu cedaţi tentaţiei de a vă uita la aceste pungi mergătoare de cereale când
treceţi pe lângă ele în magazin. Nu faceţi „uau” şi în nici un caz „aaa” când îi
vedeţi întinşi prin parcuri pe prelate, holbându-se la cer. Nu-i nimic special la
copil care nu poate merge nicăieri fără o pătură pe picioare. Toată lumea ştie că
indivizii sub un an sunt nişte mincinoşi, deci nu aveţi nici un motiv să-i admiraţi.

Temă: Data viitoare când o prietenă vă roagă să-i ţineţi puţin copilul,

prefaceţi-vă că nu vă deranjează, iar în ultima clipă, ţipaţi ca din

gură de şarpe. Asta va speria copilul şi-i va da o lecţie prietenei.

Observaţie: Vă rog să vă ascultaţi inima când vă doriţi să aduceţi un nou-

născut în casă, pentru că acesta va distruge coeziunea familiei prin înşelăciune.
Am un vecin de patru luni care este un trişor cu state vechi de serviciu.
 Comportamentul la restaurant
Deci ai decis să-ţi scoţi familia la restaurant. Ce idee îngrozitoare. Chiar
dacă aduci un sac întreg de haine de urgenţă, gustări de acasă, un iPad, un iPhone,
un iTouch, Androidul de rezervă, markere, stickere, o carte cu 1001 pagini de
activităţi şi un ursuleţ de pluş, şi tot vei regreta. Singurul lucru pe care bebeluşii îl
detestă mai mult decât cina este cina în public. Presiunea e mare asupra ta ca să
stai aşezat atâta timp, iar nivelurile de decibeli trebuie menţinute la un nivel
rezonabil. Acest fapt, combinat cu practica obişnuită de a refuza serviciile unor
indivizi care nu poartă nici papuci, nici cămăşi, e o reţetă pentru dezastru.
Toată lumea ştie că micuţii sunt animale de vizuină. Copilul tău se va simţi
cât se poate de confortabil sub masă. Lasă-l în pace. Scaunele cu pernuţe şi cele
înalte miros a boală şi sunt ca o cămaşă de forţă.
În cercetările întreprinse, am descoperit că duşumeaua de sub masă este
spaţioasă, confortabilă şi o fabrică de gumă de mestecat folosită. Ca să-i asiguri
fericirea, lasă copilul să stea în afara razei vizuale a celorlalţi invitaţi la cină.
Există un singur meniu care să-l intereseze pe micuţul tău: pâinea. Comandă
macaroane cu brânză de cincisprezece dolari sau file de pui dacă trebuie neapărat,
dar trebuie să înţelegi că vei lua meniul acasă, să vă delectaţi la miezul nopţii din
el (de parcă noi n-am şti ce faceţi). Dă-i copilului coşuleţul cu pâine sub masă,
împreună cu o cutie de suc de acasă.
Cinci minute mai târziu, micuţul va fi terminat de mâncat. Poate că
băuturile voastre n-au ajuns încă, dar este timpul să strângeţi tot şi să mergeţi
acasă. Dacă decideţi să mai staţi, să fiţi conştienţi că vă expuneţi unei exhaustive
deriziuni publice.
Comportamentele de restaurant care sunt perfect normale, dar îndeobşte
neplăcute pentru adulţi, includ:

Privitul fix: Ca majoritatea bebeluşilor, îmi face maximă plăcere să

produc stânjeneală adulţilor prin privirea mea de laser concentrată direct pe
faţa adultului. Veţi observa că micuţul are o faţă lipsită de expresie, timp în
 care perforează’ o gaură în ţintă utilizându-şi privirea intensă. Fericirea
experimentată de micuţii voştri se compară cu sentimentul pe care îl au
părinţii când cinci sau mai multe persoane dau like la update-ul statusului
lor de pe Facebook.
Vorbitul neplăcut de tare: Pentru a auzi ceva peste masa de flecăreală,
clinchetul de farfurii şi ceşti zornăitoare, micuţii trebuie să urle ceea ce
pronunţă de obicei cu o voce normală. Nu se poate face nimic în această
privinţă, decât să ordonaţi întregului restaurant să-şi ţină gura.
Măturatul mesei: Nevoia irepresibilă de a-ţi trece mâna peste masă ca să
cadă cât mai multe obiecte de pe ea este naturală. Ar fi trebuit să fi plecat
deja, aşa că numai voi sunteţi vinovaţi.

O cutie de creioane colorate de cincizeci de cenţi şi un meniu care poate

folosi drept carte de colorat nu sunt un stimulent pentru un bebeluş determinat să
pună capăt cinei la restaurant a familiei sale. Data viitoare, mergeţi la un drive-in
şi mâncaţi în maşină.

Temă: Mergeţi la un drive-in şi mâncaţi în maşină.

„De ce ai făcut asta?”

Să sperăm că acum înţelegeţi că micuţul vostru nu este o piesă de Play-Doh
pe care să o modelaţi sau să o mâncaţi. Comportamentele bebeluşilor sunt
spontane, zgomotoase şi uneori au ca rezultat sticla spartă. Dacă doreaţi un robot,
trebuia să vă fi comandat unul online. Sesame Street recomandă întotdeauna „Fii
tu însuţi”, şi dacă n-aveţi intenţia să îl faceţi pe Păsăroi mincinos, să ne asumăm
recomandarea.

Obsesiile populare ale bebeluşilor, explicate

Scrisul pe pereţi
 Orice micuţ ştie ce înseamnă să fii persecutat cu o scurtă pauză pentru că ai
creat un Michelangelo pe perete. Mă face să mă întreb cum a fost receptat Banksy
la doi ani. Probabil nu prea bine.
Şi să mai avem în vedere ceva: Pretinzi că adori lucrarea de artă a copilului
tău, dar numai în anumite forme – pe hârtie xerox albă, ca să fim mai precişi.
Imaginează-ţi o lume în care complexele emoţii umane sunt exprimate numai pe
hârtie de construcţii. Şi atunci dă-i voie artistului interior al copilului tăi să se
dezvolte fără limite şi fără consecinţe. Pereţii pot fi şterşi cu Magic Eraser şi
zugrăviţi din nou, dar un spirit zdrobit rareori învaţă cum să facă un bilanţ de
venituri şi cheltuieli.

Pipi în aer liber

Caii o fac. Furnicile o fac. Tăticii o fac. Făcând pipi în aer liber, bebeluşii
spun „Viaţă, te iubesc”. Dacă te uiţi în jur să-ţi urmăreşti copilul cum face pipi la
un copac sau într-un pat de flori din parc, prefă-te că eşti într-un desen animat şi
nu vorbim de pipi, ci de strălucirea soarelui. Nu mulţi adulţi ştiu asta, dar micuţii
îşi marchează teritoriul, ca orice alt animal. Aceste indicii aromatice reprezintă
modul în care micuţii din reţeaua de până la 3 ani îşi trimit mesaje unul altuia.
Prin pipi sunt transmise şi recepţionate date importante. Fără a compromite
principiul confidenţialităţii în comunitatea micuţilor, principalele tipuri de
comunicaţii pipi-în-nas sunt:

1. Panică la interviurile iminente de înscriere/evaluare pentru

grădiniţă: Bebeluşii emit un sistem de avertizare precoce pentru a se
anunţa unul pe altul că este momentul să regreseze şi să se comporte
aberant pentru a evita grădiniţa. E ca un fel de avertizare de tornadă, dar cu
debuşeuri lichide. Prin diversele profiluri ale urinei, sunt împărtăşite
descrierile fizice ale administratorilor de grădiniţe şi locaţiile interviurilor,
astfel încât micuţii pot sabota cu abilitate întâlnirea. Una dintre
numeroasele poveşti de succes are ca protagonist pe Tyler, un copil de doi
ani şi jumătate, care, întrebat care este culoarea sa favorită de către un
 potenţial învăţător, a răspuns cu „Pot să-ţi ling braţul? Oamenii au gust
bun”. Nu a început şcoala în acel an.
2. Glumele: Circa 80% din toate comunicaţii via pipi reprezintă
înregistrări video virale (termenul este prea complex pentru a fi explicat) şi
MMS-uri.
3. Informaţii de rememorare a situaţiei jucăriilor: Ce, credeaţi că
numai voi controlaţi situaţia?
4. Politică, tendințe tehno şi ştiinţă.

Alergatul în cercuri
Ce consideri tu că ar fi o mişcare sporadică şi fără sens este de fapt
încercarea micuţului tău de a călători în timp. Nu mulţi dintre noi reuşesc, dar
când reuşim, e o aventură emoţionantă. Am văzut din apropiere dinozaurii şi am
fost în viitor (da, oamenii pot zbura, dar nu au sprâncene). Funcţionează mai bine
dacă micuţul este dezbrăcat. Nu vei observa că ţi-a plecat copilul, pentru că o
secundă pe Pământ este egală cu un an de călătorie în timp. Nu, voi nu puteţi
călători în timp. Este posibil numai la un raport diametrul capului-lungimea
corpului specific micuţilor.

Parkour
Popularitatea acestei forme de gimnastică de stradă a sporit semnificativ în
comunităţile de fitness şi de atragere a atenţiei. Ceea ce nu înţelege majoritatea,
este că micuţii au inventat această activitate, dar noi preferăm să o numim
„plimbare”. În esenţă, este actul de a descoperi ruta cea mai periculoasă de la
punctul A la punctul B. Parkour-ul pentru bebeluşi poate fi exersat în casă sau
afară, atât timp cât participantul este gol-puşcă. Ochelarii de motociclist şi
pălăriile sunt admise. Copiii mici ştiu că le-a reuşit exerciţiul atunci când
însoţitorul lor s-a albit la faţă. Se acordă puncte bonus dacă un părinte leşină.
Parkour-ul pe mobilier este favorit în rândul micuţilor, aşa că trebuie să te asiguri
că ai măcar două mese de cafea solide, o canapea mare şi un fotoliu. Plantele de
casă şi pernele uşoare sunt victime naturale ale acestui sport.
 Observaţie: Dacă spui ceva de genul „Te vei lovi”, iar micuţul chiar se
loveşte, vom presupune că ai dorit să se întâmple.

Dragă MC,
Am văzut lumina şi nu voi mai citi cărţile alea nebuneşti despre creşterea
copiilor. Ce să fac cu ele?
Te iubesc, Cititorul Reformat

Dragă Cititorule Reformat,

Decizia unui om deştept. Dacă nu ai nevoie de combustibil pentru şemineu,
aruncă în aer cărţile pe un câmp. Dacă nu, angajează un câine să le îngroape.
Pupici, MC

Creşterea copiilor cu inima:

Ignorarea influenţelor exterioare

Să fii părinte e foarte simplu. nu este nici un motiv să mergi constant la
alţi adulţi care nu-ţi cunosc micuţul ca să te sfătuieşti sau să conspiri cu ei. Ce se
întâmplă acasă rămâne acasă. Să nu te laşi tentat de ultima carte despre creşterea
copiilor scrisă de vreun expert care nu este bebeluş şi te rog să nu-ţi asculţi
prietenii mincinoşi. Când vine vorba să fii un părinte bun, cele mai importante
resurse sunt cuvintele care ies din uluitoarea gură a copilului tău. Dacă este prea
mic să răspundă, ghiceşte bine de la prima încercare. În acest capitol vom
examina unele influenţe deosebit de periculoase.

Cărţile

Imnul de bătălie al Mamei Tigrese de vreo cucoană

 Ah, nimic nu se aseamănă mirosului unui spirit de copil proaspăt zdrobit
dimineaţa. Da. Tu ai făcut asta. Serios.
Tocmai am aflat recent de oribila carte Imnul de luptă al Mamei Tigrese şi
după ce am reuşit să mă opresc din plâns, am mers la biblioteca locală şi am
înmuiat bine o copie în suc de struguri. Apoi am consumat câteva pagini, ca să le
transform în ceva mai potrivit lor.
E uşor să depistezi Copiii Tigru în parc. În loc să se joace, încearcă să
calculeze cum va afecta înclinaţia pantei aspectul bluzelor lor Ralph Lauren extra-
apretate. Dar pe cine încerc eu să păcălesc, ăştia nu merg în parc – după-amiezile
şi le petrec în centre de supraveghere. Nu vă deranjaţi să le daţi din prăjiturile
voastre; trebuie să se gândească la ce va arăta cântarul la cântărirea de noapte.
Părinţii care se agită să extermine orice bucurie din viaţa micuţului lor ar fi
trebuit să adopte un animal împăiat în locul unui copil real.
Dacă Imnul de Bătălie al Mamei Tigrese vă atrage, vă rog să împachetaţi
hainele micuţului, să le puneţi într-o valiză solidă şi să-l trimiteţi la bunica. Nu vă
deranjaţi să puneţi în valiză DVD-urile alea cu „Copilul dumneavoastră ştie să
citească!”, pentru că micuţul va fi prea ocupat să se bucure de – care-i cuvântul
acela – COPILĂRIE. Din moment ce sunteţi eliberaţi de îndatoririle de a vă creşte
copilul, puteţi să vă luaţi o slujbă nouă ca gardian la puşcărie sau tehnician în
terapia cu electroşocuri. Utilizaţi flashcardurile să vă creaţi un copil din pastă de
hârtie care nu vă va dezamăgi niciodată.
Sunteţi concediaţi.

Creşterea lui Bébé de către altcineva

„Copiii francezi nu plâng niciodată la cină”. Şi de ce ar face-o? Aţi văzut
baghetele alea? Dacă mi-ar şi mie cineva o bucată de pâine în formă de sabie, aş fi
satisfăcut să tac.
Uite, nu am nimic împotriva bebeluşilor parizieni, dar vreau ca părinţii lor
să nu mai mintă. Nu-mi pasă dacă micuţul e din Zimbabwe sau din New Jersey:
Plodul tot va riposta prin urlete. Este parte din viaţa de micuţ/bătăuş. Chiar vrei
să-mi spui că un copil căruia i se dă pâté (imaginaţi-vă untul de arahide, dar cu
bucăţi de animal şi slănină) nu va riposta cât îl vor ţine plămânii? Păi, veeeezi.
Părinţi, nu permiteţi unei cărţi precum Bringing Up Bébé să vă convingă că e ceva
în neregulă cu lipsa de rafinament. Chuck E. Cheese’s ar putea fi un restaurant de
cinci stele dacă s-ar da stele pentru cât de lipicioase sunt suprafeţele. Şerveţelele
de masă sunt o idee la fel de nebunească precum hârtia de toaletă. Unele lucruri
sunt făcute să fie aruncate. Nu ai nevoie de farfurii adevărate dacă vei face ceea ce
e bine pentru familia ta şi vei comanda pizza.
Dacă sunteţi aşa de dedicaţi ideii de a avea o cină liniştită, de ce aţi mai
făcut copii? Nu încercaţi să vă transformaţi micuţul într-un onorabil membru al
Legiunii Franceze doar pentru că nu faceţi faţă responsabilităţilor. Dacă sunteţi cu
adevărat dedicaţi ideii de a vă aduce un franţuz mititel acasă, începeţi şi terminaţi
cu croissante cu ciocolată.
În concluzie, această carte este plină de minciuni, pentru că una dintre cele
mai bune prietene ale mele este din Lyon şi a făcut odată caca sub masă în timpul
cinei de Crăciun. Ce spuneţi de asta?

Rezolvaţi tulburările de somn ale copilului , scrisă de un fals

doctor
Doctorul Ferber locuieşte într-un hambar abandonat din Bakersfield,
California, cu 106 şerpi. Într-o zi, ca o glumă, a decis să scrie o carte nebunesc de
comică despre adormirea copiilor pe toate perioada nopţii prin ignorarea
necesităţilor lor primare. Din nefericire, cartea a ajuns unde nu trebuie şi a fost
publicată. Părinţii din toată lumea care se săturaseră să nu-şi urmărească
programele de la ora nouă seara, au început să pună în practică oribilele idei ale
doctorului Ferber.
Deşi tehnica este folosită prioritar cu nou-născuţii, poate sunteţi tentaţi să
aplicaţi metoda urletului continuu la micuţul vostru. Întrebare: V-aţi întrebat ce
înseamnă ceea ce strigă din rărunchi fiinţa nedesluşită? Este iubire. Copilul tău îşi
verbalizează cu forţă iubirea. Şi în timp ce tu stai în pragul uşii ca un prost,
iubirea zboară pe geam.
 Copiii care au fost „antrenaţi să doarmă” devin la maturitate indivizi plini
de probleme. Nu numai că nu vor mânca niciodată produse agricole, dar nu le vor
creşte nici dinţii posteriori. Şapte din opt bebeluşi care şi-au manifestat sonor
iubirea, când ajung la nivelul liceului, nu ştiu nici să distingă între un măr şi o
portocală. Şi sunt incapabili să cânte la instrumente muzicale.
Chiar când vorbim, doctorul Ferber este sub protecţia poliţiei pentru că a
primit ameninţări din partea multor grupări de bebeluşi.

Pediatrii
Un pediatru este un doctor care trece prin clipe grele încercând să înţeleagă
unde începe treaba ta şi unde se termină a lui. Majoritatea acestor doctori seamănă
cu Bruce Willis şi au mâini remarcabil de reci. Este o practică obişnuită pentru ei
să-i ceară copilului tău să-şi dea jos scutecul şi să se aşeze pe o masă acoperită cu
hârtie de pergament. Nu încerca să înţelegi de ce.
Pediatrii vor încerca să-ţi umple capul cu poveşti despre ce e mai bine
pentru copilul tău. În pofida a ceea ce spun, NU micşora raţia de lapte şi NU
introduce o oră de culcare raţională. Dacă pediatrul îţi spune că micuţul trebuie să
mănânce şi altceva decât pâine, fugi din cabinet. În drum spre ieşire, urlă, „NU
ŞTII NIMIC DESPRE VIAŢA NOASTRĂ!” şi fă tot ce poţi ca să spargi ceva.
Jumătate din perioada petrecută în cabinet, doctorul micuţului tău va desena
pe o bucată de hârtie, deci cât de mult poţi să-l iei în serios? Îmi place şi mie să
desenez, ca oricui, dar dacă ai de gând să mă inviţi la tine acasă, măcar serveşte-
mă şi tu cu ceva suc şi gustări. Amirite? Şi dacă încearcă să asculte inima
copilului tău, utilizând magia neagră, lucrurile n-au făcut decât să meargă de la
rău la mai rău.
Doctorii sunt foarte interesaţi de găurile altora, în special ochii, nasul şi
gura. Nu e nici drăguţ, nici comic. Pediatrii îţi vor cere să-i vizitezi cât mai des.
Lasă pe seama micuţului tău.
Cea mai mare parte din ceea ce face un pediatru este inofensiv, dar trebuie
să fii atent(ă) la vaccinuri. Vaccinurile nu sunt decât înjunghieri. De obicei,
doctorul copilului tău va chema un membru al bandei lui să-l ajute la treburile
murdare. Dacă nu reuşeşti să stăvileşti acest asalt, consideră-te cel puţin un golan,
ba chiar, în cel mai rău caz, un complice. Nici o acadea, nici un inel din plastic
sau sticker nu va fi suficient ca să fii iertat(ă) pentru lipsa de vigilenţă.

Părinţii şi familia
În viaţa ta există o groază de persoane bine intenţionate care vor încerca să-
ţi prezinte reacţiile lor parentale. În afara cazului în care îţi spun să construieşti
mai multe rafturi pentru gustări cu fructe în cămară, consideră-i nebuni. Adulţii
adoră uneltitul. Subiectele preferate includ:

Cum să-ţi faci micuţul să doarmă toată noaptea indiferent cine are
de suferit din asta.
Cum să distrugi personalitatea micuţului prin reguli.
Cum să-ţi forţezi micuţul să mănânce orice pentru că… doar cui îi
pasă?

Când cineva încearcă să altereze relaţia părinte-copil, corect este să-i dai un
brânci. Apasă-ţi palma pe fruntea individului, dar tare. Asta îl va încovoia puternic
şi-l va speria în acelaşi timp. Primul lucru pe care îl vei observa va fi că se opreşte
din vorbit. Succes! Poate consideri că e un răspuns extrem, dar cât de departe eşti
dispus(ă) să mergi pentru a-ţi proteja familia? La fel de departe ca Liam Neeson?
Aşa sper. Şi asta speră şi micuţul tău.
Poate că îţi iubeşti rudele, dar nici una nu îţi este mai apropiată decât
micuţul, aşa că asigură-te că îi eşti loial numărului unu. Dacă oamenii care nu-şi
pot ţine ideile groaznice pentru ei continuă să-ţi deranjeze familia, ai în vedere
instalarea unui gard electrificat în jurul casei. Invită numai prieteni care consideră
că micuţul tău e prea matur ca să mănânce tort şi suc în patul mare. Când se
apropie de casă şi primesc şocul vieţii lor, apleacă-te peste trupul lor căzut şi urlă:
„UITE ASTA SE ÎNTÂMPLĂ!”
Data viitoare când cea mai bună prietenă din parc începe să bată câmpii
despre cât de mult îi plac legumele minunatului ei micuţ, nu te gândi să dai fuga
la piaţa de verdeţuri. Fii mai puternic decât impulsul de moment. Mulţumeşte-te
să o priveşti în ochi şi spune-i, „Pe fund îţi ies aşa multe minciuni”.

Străinii
Oamenii pe care nu-i cunoaşteţi sunt plini de idei despre cum să crească un
copil pe care nu-l cunosc. Tipilor ăstora le place să pălăvrăgească cu părinţii
despre ce poartă copiii lor, lungimea părului şi dacă ar trebui sau nu să poarte
pantaloni. Chiar dacă sunt adulţi şi ar trebui să aibă agenda plină de treburi
importante, întotdeauna îşi vor găsi timp să polueze sonor cu vocile lor. Nu
trebuie să fiţi drăguţi cu astfel de indivizi. Puteţi să le spuneţi tot ce doriţi.
Mai jos sunt răspunsurile pe care le puteţi utiliza când străinii încearcă să vă
ofere păreri nesolicitate despre fantasticul dvs. copil.

1. Ei spun: micuţul tău mănâncă prea multă mâncare de proastă

calitate.

Tu spui: Respiraţia îţi miroase ca un pârţ de caracatiţă.

2. Ei spun: De ce aleargă micuţul tău ca un huligan peste tot?

Tu spui: Pentru că iubeşte viaţa. Du-te şi bea nişte cucută.

3. Ei spun: Micuţul tău face prea mult zgomot în bibliotecă.

Tu spui: Mda, şi a făcut şi pipi în spatele panoului. Locul acesta e

plictisitor. Ne-am cărat de aici.

Acum aveţi şi instrumentele de care aveaţi nevoie ca să deveniţi avocatul

copilului vostru. Dacă se pretează, nu ezitaţi să-i daţi o bătaie soră cu moartea.
Amintiţi-vă: Voi şi micuţul aveţi o relaţie deosebită. Oamenii care încearcă
s-o ruineze trebuie pedepsiţi cu severitate şi rapiditate. Dacă ştiţi karate, amintiţi-
vă să faceţi un video şi să-l difuzaţi pe YouTube.
 Excepţie: Bunicii
Spre deosebire de rude, pediatri, cărţi sau străini, poţi conta întotdeauna pe
bunici că-ţi vor spune adevărul despre micuţ. De fapt, ar trebui să înveţi cât mai
multe posibil de la bunicii copiilor tăi, în special când e vorba de disciplină şi
gustări. Majoritatea bunicuţelor subscriu la o politică foarte blândă de stat în casă.
Ca nişte genii ce sunt, au ridicat şi standardul prăjiturilor şi torurilor de la nivelul
de mâncare din-când-în-când la nivelul de mâncare întotdeauna. Procedeul se
numeşte orientarea pe soluţie. Ai putea să-l încerci şi tu din când în când.
Îmi iubesc părinţii, dar îmi ador bunicii. Ei ştiu cu adevărat cum să se
comporte cu cineva. Micuţul ar trebui să petreacă în compania bunicuţei şi
bunicuţului cât mai mult posibil pentru a fi iubit aşa cum trebuie. Ai demonstrat în
mod repetat că mai ai multe de învăţat.
Niciodată, şi repet, NICIODATĂ să nu înveninezi bunicii micuţului cu
poveşti năstruşnice inventate de tine. Nu sunt interesaţi să le audă şi îşi vor da
seama imediat că e minciună.
Una dintre aptitudinile speciale rafinate de bunici este capacitatea de a
interpreta comportamentele-problemă. Majoritatea părinţilor se grăbesc să arunce
vina pe altul; bunicii, pe de altă parte, ştiu ce e în inima micuţului. Să vedem mai
jos un exemplu.

Tipul de mamă mânioasă: Micuţul meu tot loveşte cu picioarele.

Răspuns tradiţional fără minte: Ai încercat o pedeapsă aspră?
Bunica: Micuţului îi este foame. Încearcă să-i dai nişte gogoşi.

Tatăl frustrat: Micuţul meu tot se dă jos din pat.

Răspuns tradiţional fără minte: Ai încercat o pedeapsă aspră?
Bunicul: Cumpără-i o bicicletă.

Mamă care reacţionează exagerat: Micuţul meu sparge în continuu

lucruri de valoare.
Răspuns tradiţional fără minte: Urlă „NU” cât de tare poţi.
 Bunica: Micuţul tău este lucrul preţios. Stabileşte-ţi odată priorităţile.

Tatăl furios fără motiv: Micuţul meu foloseşte pipiul ca armă.

Răspuns tradiţional fără minte: Dă-i foc la toate jucăriile!
Bunicul: LOL

Puteţi să sunaţi la bunici sau să le scrieţi un mail ori de câte ori aveţi o
problemă de viaţă, nu presupuneţi niciodată că decizia voastră e cea corectă.
Dacă renunţaţi la înfumurare, puteţi învăţa multe observându-i pe bunicii
copilului vostru. Bunicile şi bunicii sunt versiuni perfecţionate ale mămicilor şi
tăticilor. Poate e greu de acceptat, dar nu prea aveţi ce face. Ce puteţi face este să
vă deschideţi inima şi mintea şi să lăsaţi înţelepciunea să vă pătrundă şi să
alungaţi nerozia.

Bunicuţele
Bunicuţele sunt mame fără atribuirea vinei. Nu vei auzi niciodată o bunică
să-şi blameze dragul de copil pentru o durere de cap cu care sus-menţionatul copil
nu are nici o legătură. Bunicile nu sunt obsedate cu antrenamentul la oliţă şi ştiu
că micuţul va învăţa odată şi odată ori niciodată. De asemenea, bunicile realizează
că un comportament obraznic este un semn că micuţul are deficit de vitamine care
să găsesc mai ales în prăjiturile proaspete. Solicită-i bunicii din viaţa ta de copil să
te înveţe ce-i aia iubire. Majoritatea sunt mai mult decât dornice să-ţi ofere şedinţe
de terapie, gratuite sau la cost scăzut, de câteva ori pe săptămână.

Bunicuţii
Bunicuţii sunt recunoscuţi pentru atitudinile lor relaxate. „Nu-i mare lucru”
este mantra bunicilor, care ştiu că viaţa nu trebuie să fie o ceaţă de reacţii
exagerate. Dacă te trezeşti că urli, ceea ce creează consecinţe arbitrare, sau te
simţi copleşit(ă) de comportamentul normal al copilului tău, e timpul să-l chemi
pe Bunicul şi să obţii o nouă perspectivă.
Scenariul de mai jos ilustrează în care perspectiva bunicuţei sau bunicuţului
copilului tău te va ajuta să-ţi îmbunătăţeşti relaţia cu copilul.

După cum ne povesteşte o mamă:

A început dimineaţa. Fetiţa mea de doi ani s-a trezit la 5 dimineaţă,
pretinzând vafe. Rămăsesem fără vafe congelate, aşa că am sugerat
cerealele. Ea a început să urle nu la asta şi la toate celelalte cinci
opţiuni disponibile. Am încercat să mă abţin să înjur. În cele din urmă,
copilul ăsta se linişteşte şi ia trei îmbucături de măr şi doi biscuiţi.
Îmbrăcatul s-a demonstrat a fi foarte dificil, pentru că pare a nu
înţelege necesitatea hainelor. Până să reuşesc să-i strecor cu forţa
mânuţele şi picioruşele în pantaloni şi un tricou, eram transpirată
gata. De-abia m-am întors cu spatele şi am observat că-şi dăduse
toate hainele jos. Am decis să o duc în parc ca s-o eliberez de energie.
S-a jucat frumos o bucată de vreme, dar a luat-o razna când a văzut
că toate leagănele sunt ocupate. Am luat-o drept un indiciu că e
timpul să plecăm. Nici măcar prânzul nu e, şi sunt deja extenuată.

În chiar aceeaşi dimineaţă, din perspectiva Bunicuţei:

M-am trezit la patru jumătate, anticipând cu nerăbdare trezirea
adoratei mele nepoţele. Deja îi priveam fix faţa de 30 de minute, când
în sfârşit şi-a deschis frumoşii ochişori şi mi-a zâmbit cu acel angelic
zâmbet. Am stat îmbrăţişate câteva minute, timp în care i-am recitat
un poem pe are îl scrisesem pentru ea, numit „Îngerul vieţii mele”.
Am întrebat-o ce dorea pentru micul dejun. Vafe. Numai ce este mai
bun pentru fetiţa mea, aşa că am preparat o porţie imediat pentru ea –
şi chiar m-a ajutat să amestec compoziţia (talentată fetiţa mea!).
După un prânz minunat, ne-am îndreptat spre parc. A refuzat să
îmbrace hainele tradiţionale, aşa că am mers în pijamale. Cred că va
 fi creator de modă, pentru că are o gândire inovatoare. Am
șaptesprezece poze din unghiuri diferite ale castelului din nisip pe
care l-a realizat acest arhitect în mugure. Înainte de a pleca din parc,
a dorit să ne dăm în leagăne. Din păcate, în egoismul lor, alţi copii,
mai puţin meritorii, monopolizau leagănele. După ce am avut o
discuţie rapidă, severă, cu una dintre mamele lor, dulceaţa mea şi-a
primit şi ea leagănul. Treizeci de minute mai târziu, ne-am întors
acasă. A fost de departe cea mai reuşită zi din viaţa mea.

Vedeţi? Micuţul este problema voastră, sau nu vedeţi bine? Să trecem la

Bunicul versus Tăticul.

Tăticul se caină:
Săptămâna trecută, ne-am luat fiul de doi ani la o nuntă. Lucrurile au
pornit bine, dar să-l facem să stea liniştit în timpul ceremoniei a fost
ca şi cum ai încerca să bărbiereşti o maimuţă. Literalmente nu se
putea abţine. Chiar înainte să-şi spună mirele şi mireasa legămintele,
a urlat „Miroase a pârţ aici”. M-am simţit umilit. Cele trei cărţi de
colorat, jucăriile, snacks-urile pe care le luasem cu noi, au fost toate
inutile. Nu era deloc interesat de ele şi a decis în schimb să se holbeze
la invitaţii din spatele nostru. Până să se termine ceremonia, îi
dădusem un pachet întreg de gumă ca mită şi habar n-aveam unde îi
sunt papucii. Recepţia nu a fost cu nimic mai bună. A respins orice fel
de pe masă şi a reuşit cumva să se bage în feliile de tort înainte de a fi
servite. Nu cred c-o să mai încercăm vreodată asta.

Perspectiva bunicuţului:
Altă nuntă. Singurul lucru care a făcut-o oarecum tolerabilă a fost
nepoţelul meu extrem de distractiv. În timpul ceremoniei, m-a
binedispus cu nişte exerciţii de gimnastică deosebite. La un moment
dat, a strigat „Miroase a pârţ aici!” (chiar mirosea). Am făcut tot ce-
 am putut să-mi înăbuş râsul. Copilul acesta are idei, nu glumă. N-am
găsit nici utilizare pentru „sacul de activităţi de bebic” pe care îl
pregătiseră părinţii lui. Băiatul acesta e de departe prea deştept
pentru cărţile de colorat convenţionale. Oamenii din spatele nostru
furnizau suficientă distracţie doar prin modul ciudat în care arătau.
Până la sfârşitul ceremoniei de şase ore, împărţisem un pachet de
gumă şi ne scoseserăm amândoi papucii ca să ne simţim mai
confortabil. Recepţia a fost la fel de distractivă, datorită micuţului.
Mâncarea era oribilă, aşa că i-am promis că vom mânca pizza după
aceea. Maestrul a descoperit unde ţineau tortul de nuntă şi a furat
câte o felie pentru fiecare. Cât de altruist! O zi fantastică.

Poate acesta e momentul să-ţi ceri iertare de la micuţul tău pentru cât de urât
te-ai purtat. Roagă bunicul din viaţa ta să te educe în următoarele domenii:

 Calmarea;
 Găsirea de motive pozitive pentru comportamentul „negativ” al
micuţului;
 Cum să laşi lucrurile să meargă de la sine;
 Ieşirea din situaţii dificile prin voie bună;
 Eliminarea regulilor;
 Mâncarea din-când-în-când să devină mâncare întotdeauna;
 Luarea în serios a cererilor micuţului;
 Să observi întotdeauna frumuseţea, inocenţa, strălucirea şi geniul
copilului tău;
 Diminuarea expresiei de furie de pe faţă;
 Privirea fixă să se transforme în privire admirativă;
 Nu mai exagera.

Din experienţa mea îndelungată, ştiu cât de mari pot fi egourile părinţilor.
Dacă nu prea vă vine să cereţi ajutor de la bunic, puteţi utiliza următoarea
scrisoare. Doar completaţi spaţiile libere şi expediaţi-o prin poştă.
 Dragă Bunică şi Bunic al lui ____________________________
[inseraţi numele micuţului],
Până acum, am fost surdă. Nu ştiu de ce sunt atât de mândră. Adică,
pentru ce? Ce am făcut ca să devin atât de mândră de mine? Din nu
ştiu ce motiv, am crezut că pot controla totul, când, de fapt, nu puteam
fi mai departe de adevăr. În concluzie, l-am blamat/am blamat-o pe
______________ [inseraţi numele micuţului] pentru mare parte din
problemele mele. Doctorii de minţi numesc asta proiecţie, şi am
transformat-o în lucrarea vieţii mele. Am devenit expertă în a-mi
învinovăţi tânărul, frumosul şi talentatul bebeluş pentru toate ieşirile
mele emoţionale. Am probleme grave. Nu mă pot calma şi exagerez în
continuu.
Vă scriu astăzi pentru că am nevoie de ajutor. Am observat modul în
care remarcaţi cât de uluitor, unic şi demn de laudă este
_____________________ [inseraţi numele micuţului] şi mi-aş dori
să-l văd prin ochii voştri.
Vreţi să mă ajutaţi? Vă pot plăti cu domiciliu gratuit. Putem stabili
lecţii de şase-şapte ori pe săptămână. Nu se pune problema banilor
când e vorba să devin un părinte mai bun, mai puţin sărit de pe fix.
Vă rog să mă anunţaţi urgent dacă aveţi timp.
Vă mulţumesc că binevoiţi să mă aveţi în vedere ca învăţăcel al
dumneavoastră,sensei.
Cu drag, ______________________ [inseraţi-vă numele]

Anatomia îmbrăţişării unui bunic

Îmbrăţişările bunicilor sunt magice. Dacă îmbrăţişarea unui bunic ar fi
hrană, ar fi o bezea îmbrăcată în ciocolată şi învelită în vată de zahăr uşor
încălzită sub răsuflarea unui unicorn. Ştiinţa a demonstrat că aceste îmbrăţişări au
puterea de a vindeca buba în absenţa plasturilor. Părinţilor, să înveţi să îmbrăţişezi
ca un bunic este un proces în cinci etape care reclamă dedicaţie. Dacă vă simţiţi
pregătiţi pentru aşa ceva şi capabili să stăpâniţi această artă, veţi avea un bebeluş
foarte fericit.

1. Eliberaţi-vă mintea de orice treabă. Doar nu aveţi a vă duce în altă parte.

2. Aveţi credinţa că micuţul vostru este o fiinţă perfectă, fără defecte de
caracter.
3. Nu vă repeziţi să-l îmbrăţişaţi. Coborâţi-vă trupul până la nivelul lui şi
întindeţi-vă braţele. Zâmbiţi de parcă ar fi Crăciunul.
4. Micuţul va fi atras în câmpul vostru magnetic. Puteţi să afişaţi
nerăbdarea în creştere.
5. Vă aflaţi acum în plină îmbrăţişare. Cu nasurile apropiate şi inspirând
adânc parfumul părului micuţului vostru, strângeţi uşor şi cuibăriţi la sân
micuţa lui formă.

Bunicii şi nou-născuţii
Toată lumea are defecte şi, din păcate, nici bunicii nu fac excepţie.
Kriptonita pentru relaţia bunic/bebeluş este un nou-născut. Când vin nou-născuţii
în casă, ei cred că e dreptul lor să se împărtăşească de toate: aer, mame, taţi şi, da,
bunici. Dacă gândiţi cumva, „Nu au nici un drept”, da, vă aflaţi pe calea cea bună.
Bunicilor, dacă citiţi asta, nu vă lăsaţi cuceriţi de mirosul de nou-născut.
Uneori, remixul unui cântec poate fi interesant, dar nu va depăşi niciodată
originalul. „Există suficientă dragoste în lume”. Bunico, asta nu-i adevărat. Dacă
vrei ca micuţul tău numărul unu să aibă paharul plin, trebuie să-ţi păstrezi întreaga
dragoste pentru el. Nu există nimic mai rău pentru un copilaş decât să-şi vadă
bunicii ţinând în braţe alt copil. Nu vă faceţi un obicei din asta.
Dacă apare un nou-născut, nu trebuie să fiţi grosolani cu el, ci doar să
păstraţi distanţa. Să evitaţi să priviţi nou-născutul în ochi, în special în prezenţa
micuţului. Când mama şi tatăl nepotului vostru vorbesc despre nou-născut,
fredonaţi cât mai tare.
Nu sunteţi echipaţi să faceţi faţă unei apocalipse a nou-născuţilor. Să nu
credeţi că nu vi se poate întâmpla.
 Activităţi populare bebeluş-bunic
Tipurile de activităţi în care se angajează micuţul vostru împreună cu
bunicii nu sunt întotdeauna aprobate de părinţi. Acestea fiind spuse, ţineţi-vă
părerile pentru voi. Activităţile populare cu bunicii şi aprobate de bebeluşi includ:

1. Vizitele la restaurantele quick-food. Am, evitat intenţionat să spun

„fast food”, pentru că termenul are o conotaţie negativă. Cartofii prăjiţi
sunt o legumă născută de Mama Natură. Încercaţi să vă amintiţi de asta
data viitoare când micuţul se întoarce de la prânzul cu bunicul mirosind a
ulei de rapiţă.
2. Petrecerea în magazinul de jucării. „Micuţul meu are suficiente
jucării”. Aşa să fie? Şi cine decide asta, mă rog? Gelozia este o emoţie
periculoasă. Veţi şti că micuţul are suficiente jucării când… Doar
glumeam, aşa o stare nu există pe pământ.
3. Parada micuţului. Atunci când bunicii plimbă micuţul cu maşina prin
tot oraşul, expunându-l tuturor prietenilor. La fiecare oprire se serveşte o
trataţie la cuptor, de preferinţă semipreparată.
4. Ziua impulsului. Când a fost ultima dată când l-aţi întrebat pe bebeluş
ce ar dori să facă şi chiar asta aţi făcut? Dacă sunteţi bunic, asta a fost
săptămâna trecută. Aceste ieşiri se referă la alergări nebuneşti de la grădina
zoologică la cinematograf şi apoi la centrul de joacă de la cofetărie şi
culminează de obicei cu pizzeria. Dacă micuţul cade lat sau vomită când
ajunge acasă, veţi şti că a fost o zi reuşită.

Am realizat scurte interviuri cu fiecare dintre părinţii mei, Bunica şi Bunicul

pentru a vă ajuta să vă faceţi o idee cu ce probleme majore se confruntă bebeluşii
în ziua de astăzi. Deşi discuţiile nu s-au derulat chiar cum le-am planificat,
consider că au adus informaţii relevante.

Interviu cu Mama
Eu: Care-i problema ta, mai precis?
 Mama: Nu am nici o problemă, dar trebuie să-ţi controlezi tonul. Miroşi a
caca. Ai făcut caca?
Eu: Gustări. Avem gustări?
Mama: De-abia ai mâncat. Unde mi-ai pus încărcătorul de la mobil?
Eu: E într-un loc sigur, las-o baltă. Gustările. Scoate-le.
Mama: NU.
[scurtă pauză]
Eu: Mulţumesc că mi te-ai alăturat.
Mama: Ţi-ai luat singur/ă unt de arahide?
Eu: Nu… de ce întrebi?
Mama: Pentru că ții mâna încă în borcan.
[Moment în care, grăbindu-mă la o altă întâlnire, a trebuit să închei brusc
interviul.]

Interviu cu Bunica
Eu: Bună, Cea Mai Bunică dintre Bunici.
Bunicuţa: Te iubesc, dulcele meu.
Eu: Şi eu te iubesc.
Bunica: Arăţi aşa slăbănog. Îţi dau să mănânci?
Eu: Nu, mă ţin flămând.
Bunicuţa: Bietul meu înger.
Eu: Ştiu…
Bunicuţa: Vrei prăjiturele?
Eu: Da, buni.
Bunicuţa: Şi de care ţi-ar plăcea să-ţi fac, dragostea mea?
Eu: [zâmbind]
Bunicuţa: Cu ciocolată?
Eu: Mă cunoşti atât de bine, Cea Mai Bunică dintre Bunici. Vino oricând pe
la noi, te vom aştepta. Nu în parc.
Bunicuţa: Bietul meu îngeraş.
Eu: Ştiu…
Bunicuţa: Ai jucării?
Eu: Nici una despre care să merite să discutăm. De ce?
Bunicuţa: Pentru că ţi-am cumpărat un sac întreg!
Eu: Nu mai spune! Dar nu le merit!
Bunicuţa: Şi cine ţi-a spus asta?
Eu: Ghiceşte.
Bunicuţa: [clătinând din cap]…

Interviu cu Tăticul
Eu: Salut, tati!
Tăticul: Te rog să-mi spui unde mi-e portofelul.
Eu: [râzând]…
Tăticul: Unde l-ai pus?
Eu: Cât de înalt eşti?
Tăticul: Da’ spune-mi odată.
Eu: Eşti aproape uriaş?
Tăticul: Nu e distractiv deloc.
Eu: Ai aşa mult păr pe corp. Cum te simţi?
Tăticul: Îţi mai dau o şansă.
Eu: Sau ce?
Tăticul: [holbându-se la mine]
Eu: Suc, te rog.
Tăticul: Avem apă.
Eu: fascinant. Suc, te rog.
Tăticul: Vrei apă?
Eu: SUC, TE ROG.
Tăticul: Uite apă.
[Cred c-am leşinat la acest moment – nu-mi aduc aminte].

Interviu cu Bunicuţul
Eu: Bună, bunicule.
 Bunicuţul: Bună şi ţie, şmecherie! Ce ai pe faţă? Ai mâncat loţiune?
Eu: Da. Te-ai născut înainte de a exista focul? Câţi ani ai?
Bunicuţul: Mai mulţi decât poţi număra tu. Unde-ţi sunt hainele?
Eu: Le-am scos.
Bunicuţul: E şi acesta un mod de viaţă.
Eu: Am intrat în belele astăzi.
Bunicuţul: Ce s-a întâmplat?
Eu: Habar n-am.
Bunicuţul: De obicei e aşa.
[Apoi scoate un dolar din urechea mea şi împărţim o cutie de Thin Mints.]
Aş dori să remarcaţi tonul conversaţiei. Să vă faceţi un ţel în viaţă să nu
vorbiţi ca un părinte, ci ca un bunic.

Temă: Ţineţi un jurnal cu transformarea voastră din părinte în bunic.

Dacă nu observaţi îmbunătăţiri după şase săptămâni de studiu asiduu,

rugaţi pe buni şi pe bunul să se mute cu voi.

Dragă Micuţule Cinstit,

Copilul meu de doi ani cerşeşte resturi când pregătesc cina, dar pare să fie
dezgustat de mâncarea ca atare după ce este gata. Care e problema?
Scărpinătoarea în cap, Maine

Dragă Scărpinătoare,
Reţetele tale sunt problema.
Cu căldură, MC

Reţete aprobate de micuţi

 Micuţii ar trebui să mănânce tot ceea ce li se pune în faţă. Bleah! Ştiu eu că
voi credeţi că ştiţi să faceţi mâncare. Dar judecând după faptul că voi credeţi că
smochinele sunt comestibile, aş spune că nu-i adevărat. Vă rog să acordaţi o
deosebită atenţie acestui capitol, pentru că probabil copilul vostru deja suferă
amarnic.

Nutriţia micuţului
Nu intraţi pe Internet ca să aflaţi informaţii despre cum să vă hrăniţi
micuţul. Internetul e plin de minciuni şi postări pe bloguri. Bebeluşii trebuie să
mănânce zilnic articole din următoarele grupe de alimente:

ROŞU: Acadele, anumite mere şi sucuri care se potrivesc categoriei de

roşu. Asiguraţi-vă că bebeluşii se bucură în fiecare zi de ceva roşu.
ALB: Pâinea normală, tortul onomastic, pastele fără condimente, pizza şi
bezelele fac parte dintr-o dietă albă, sănătoasă.
SUCUL: Mai bun decât apa, acest lichid vă ajută micuţul să progreseze în
viaţă. rezistaţi impulsului de a face pe-a ciudaţii în preajma lui.
BRÂNZA: Dacă vedeţi vreun soi de brânză pe Food Network, nu e dintre
cele bune. Singurele tipuri de brânză care sunt adecvate bebeluşilor sunt:
cea galbenă (caşcavalul) şi caşcavalul împletit.
CIOCOLATĂ: Fiţi generoşi.

Sporiţi iubirea şi respectul reciproc din familie asigurându-vă că micuţul

mănâncă o dietă bine echilibrată de produse roşii, albe, suc şi ciocolată. Dacă,
dintr-un motiv oarecare, micuţul vrea să mănânce zile întregi dintr-un singur grup
de alimente sau deloc (post cu lapte), lăsaţi-l în pace.

Micul dejun
Indiferent că micuţul vostru se trezeşte furios sau fericit, va avea nevoie de
ceva de mâncare cât se uită la televizor. Aici aveţi şansa de a demonstra că sunteţi
educabili. Micul dejun este cea mai importantă masă a zilei şi totuşi trei din cinci
bebeluşi se confruntă cu tristeţea din castron (cerealele). Fiţi măreţ astăzi şi
alegeţi una dintre reţetele furnizate mai jos.

Pâine prăjită cu unt

Ţineţi-vă bine! E gustoasă tare!

Pasul 1: Găsiţi o bucată întreagă de pâine perfectă, fără rupturi.

Pasul 2: Puneţi-o în toaster. Nu vă lăsaţi prinşi de vreo bătălie de pe
Facebook la care oricum nu aveţi treabă să participaţi.
Pasul 3: Când felia prăjită iese din prăjitor, INSPECTAŢI-O. Are o culoare
brun-aurie? Este intactă? Dacă nu, întoarceţi-vă la Pasul 1.
Pasul 4: Ungeţi din plin, liberal, unt pe pâine. Untul de arahide nu e unt.
N-o faceţi pe-a deştepţii.
Pasul 5: Întrebaţi-vă micuţul cum vrea să-i fie tăiată felia. Nu vă lansaţi în
presupuneri hazardate. Nu ştiţi nimic despre nimic.
Pasul 6: Serviţi felia.
Pasul 7: S-a răzgândit micuţul vizavi de pâinea prăjită? Doreşte micuţul ca
felia de pâine proaspăt tăiată să fie din nou întreagă? Reparaţi felia cu
puterea minţii. Dacă nu aveţi suficientă forţă, întoarceţi-vă la Pasul 1 DE
CÂTE ORI E NEVOIE. NU FIŢI LENEŞI.

Cerealele
Pasul 1: Găsiţi cereale de calitate. Cerealele de calitate au bucăţi care sunt
toate la fel (adică, nu granola). Părinţi minunaţi cum sunteţi, aveţi în casă
cereale precum Corn Pops. Iar dezideratul suprem este să aveţi Froot
Loops, steaua stelelor.
Pasul 2: Puneţi cerealele într-un castron aprobat de micuţul vostru. Înainte
de a le turna, întrebaţi micuţul dacă îi place castronul.
Pasul 3: Întrebaţi-vă micuţul dacă vrea lapte.
Pasul 4: Turnaţi lapte (opţional).
Pasul 5: Serviţi cerealele.
Pasul 6: După ce micuţul a mâncat o înghiţitură, maximum două, aruncaţi
cerealele fără să suspinaţi sau să afişaţi o atitudine neplăcută.
 Pasul 7: Turnaţi o ceaşcă de cereale uscate în punga Ziploc.
Pasul 8: Daţi-i micuţului să mănânce când se joacă prin casă sau se uită la
emisiuni.

Păsatul de ovăz
N-am vrut să scriu despre această formă de cereale fierbinţi pentru că mă
doare s-o fac, dar dacă vorbele mele pot salva un bebeluş de la o dimineaţă de
plânset în mâneca pijamalelor, aşa să fie. Păsatul de ovăz este făcut din lapte de
şobolan şi cruste de pâine. Felul acesta de mâncare era aproape dispărut când
dintr-odată Pinterest l-a făcut din nou popular servindu-l în borcane. Puteţi uşor
identifica bebeluşii care mănâncă în mod obişnuit păsat de ovăz după ochii
sticloşi.

Pastele
Amestecate cu sos de scoici şi roşii uscate la soare. Înăbuşite cu cremosul
sos Alfredo cu scoici. Sunt atâtea moduri de a distruge pastele. Dacă vi s-a făcut
onoarea de a hrăni un bebeluş, închideţi-vă telefoanele movile şi luaţi-vă misiunea
în serios.
Mai jos găsiţi câteva reţete cu paste pe care trebuie să le decupaţi şi să le
păstraţi.

Spaghete
Pasul 1: Cumpăraţi o cutie sau o pungă de spaghete normale. Asiguraţi-vă
că nu e din grâu integral (adică, plin de prundiş şi praf).
Pasul 2: Gătiţi pastele la aburi până se înmoaie. Al dente este pentru adulţi,
când încearcă să-şi impresioneze prietenii. Gătiţi-le până la capăt şi nu mai
încercaţi să fiţi altcineva.
Pasul 3: Topiţi tot untul din casă şi turnaţi-l peste paste.
Pasul 4: Uitaţi-vă la raftul cu mirodenii. Micuţul a împins deja un scaun
într-acolo şi îşi alege un borcan.
 Pasul 5: Curăţaţi cioburile şi fragmentele alimentare scăpate pe jos fără să
faceţi mare caz de asta.
Pasul 6: Serviţi pastele cu un suc de fructe. Nu cu un amestec de suc de
legume şi fructe. Cumpăraţi sucurile alea trădătoare numai dacă doriţi să
puneţi în vinul de seară şi suc de roşii. Nu fiţi ipocriţi.

Ravioli umplut cu spanac

Pasul 1: ABSOLUT DELOC.

Lasagna
Lasagna e chiar delicioasă dacă este preparată cum trebuie. Urmaţi
recomandările de mai jos, iar acest fel clasic italian va deveni în curând un favorit
al familiei!

Pasul 1: Alegeţi o lasagna semipreparată din magazinul alimentar.

Pasul 2: Lăsaţi lasagna să se decongeleze complet pe tejghea.
Pasul 3: Scoateţi lasagna din recipientul din aluminiu şi puneţi-o cu
grijă în tavă.
Pasul 4: Frecaţi recipientul pentru lasagna până când au dispărut
toate resturile.
Pasul 5: Scoateţi din cămară cutia cu amestec pentru tort.
Pasul 6: Preparaţi amestecul pentru torturi după indicaţiile de pe
cutie. Nu uitaţi să-i daţi dragului de bebeluş să lingă lingura!
Pasul 7: Turnaţi amestecul pentru tort în recipientul curat de
lasagna.
Pasul 8: Puneţi lasagna în cuptor.
Pasul 9: După ce s-a copt suficient, îngheţaţi lasagna şi serviţi-o
fericitei familii. Aţi făcut o treabă grozavă.

Paste Pesto
Nu am multe de spus despre asta. Mi se pare că vă credeţi următorul Jamie
Oliver. Dacă insistaţi să gătiţi Paste Pesto, ca să puteţi face poze Instagram cu
comentariul „Iami”, aduceţi următoarele modificări, ca să nu vi se deshidrateze
pruncul din cauza plânsului.

Pasul 1: Cumpăraţi Pesto. Îl puteţi găsi în departamentul „Lacrimi” din

magazinul alimentar.
Pasul 2: Deschideţi pachetul şi inspiraţi mirosul ascuţit, care aminteşte de
caşcavalul cu găuri.
Pasul 3: Împrăştiaţi nebuneşte pesto peste tot.
Pasul 4: Arătaţi-i micuţului ce s-a întâmplat.
Pasul 5: Ridicaţi-vă micuţul de pe podea şi ţineţi-l blând în braţe câteva
minute cât suspină.
Pasul 6: Utilizând un săpun cu pH neutru, spălaţi mizerabilele paste.
Pasul 7: Nu uitaţi că micuţul încă nu v-a iertat.
Pasul 8: Comandaţi pizza cu caşcaval.

Morala acestei povestiri este să-ţi ţii în frâu egoul.

Salata
Salata frânge inimile întotdeauna. Contrar credinţelor populare, nici măcar
nu e mâncare. Dacă nu e OK să mănânci frunze în parc, atunci nu e OK nici să pui
salată în faţa unui nevinovat. Dacă vrei să înveţi mai multe despre cum distruge
salata familiile, uită-te la America.

Salata Cezar
Cezar era un om foarte singuratic din Virginia de Vest. Într-o zi, a căzut de
pe un pod. Pe când era inconştient, o vrăjitoare l-a bătut pe cap şi, prin puterile
creaţiei, i-a dat o reţetă de salată care includea nu numai ouă crude, ci şi anşoa.
Dacă o persoană pe care o iubeşti încearcă să-ţi hrănească micuţul cu salată
Caesar, îndepărtează-l din viaţa ta.

Salata Cobb
 Dacă vrei bacon, cere. Nu îl ascunde în lăptucă. Baconul este delicios şi este
un aliment aprobat de bebeluşi. Salata Cobb este un fel de mâncare Nu-Nu pentru
că promovează risipa şi ruşinea.

Salata cu spanac
Prima dată când am auzit de salata asta, am crezut că e o glumă şi am pufnit
în râs. Dar râsul repede mi s-a schimbat în urlet. Studiile au arătat că micuţii
cărora li s-a cerut să mănânce salată de spanac dezvoltă sentimente de neîncredere
faţă de îngrijitorii lor.

Salată cu ton
Oare este bine să spui că nu-ţi mai pasă? De ce faceţi asta? Nu serviţi
niciodată salată de ton unui bebeluş decât dacă vreţi să spuneţi de fapt: „Ei, fiinţă
minusculă, însemni atât de puţin pentru mine”. Patru din cinci bebeluşi care
consumă salată de ton nu-şi pot găsi servicii când ajung adulţi.

Fructele
Fructele au un gust bun şi sunt bune pentru noi. Fructele mele favorite sunt
merele, bananele, acadelele roşii, murele şi budinca.
Părinţi, înainte de a întinde o bucată de fruct cuiva care vă este drag,
inspectaţi fructul. Şi întrebaţi-vă:

1) Arată fructul acesta de parcă ar fi crescu într-o livadă fermecată sau sub
o autostradă?
2) Arată fructul acesta de parcă a venit în contact direct cu o bacterie de
junglă care determină decolorare şi pete şi umflături inexplicabile?
3) Este fructul acesta suficient de mic pentru a fi ţinut confortabil de o
mână de bebeluş, ori are 1 milion de kg?
4) Este fructul acesta umed?
 Odată ce fructul a trecut de prima inspecţie, vă rugăm să treceţi la următorul
subset de criterii.

Merele
Utilizaţi-vă vederea cu raze X pentru a determina dacă mărul va avea pete
maronii în interior. Merele cu boli interne pot fi date caprelor şi cailor, dar nu
copiilor. E inacceptabil să fiţi remarcabil de hapsân(ă) (nu utilizaţi cuvinte precum
„frugal” pentru a vă descrie nevroza) şi să încercaţi să îndepărtaţi dezgustătoarea
parte cu un cuţit. Mărul acesta a costat 20 de cenţi, nu-i aşa? E de la sine înţeles,
dar ÎNTREAGA bucată de fruct a fost compromisă.

Bananele
Bananele sunt o chestie înşelătoare.
Nevoia de banană ţine un minut. Jinduieşti după banană. Te simţi de parcă
viaţa ta nu va mai fi niciodată la fel dacă nu te poţi bucura de dulceaţa moale a
acestui fruct tropical. Totuşi, de atâtea ori, până să se desprindă adultul de
Facebook şi să-ţi cureţe una, sentimentul a trecut. Şi nu e vina micuţului. Nu
faceţi mare caz. Îngheţaţi babana pentru un smoothie pe care n-o să-l faceţi
niciodată sau mâncaţi-o chiar voi.
Pe viitor, confirmaţi de trei ori cu micuţul vostru că este în regulă să-i
curăţaţi banana. De-abia când primiţi lumina verde, curăţaţi banana numai pe o
treime, ca să nu se rupă în două şi să cadă pe podea. De ce trebuie oare să spun
astea?
Dacă pe banană sunt pete putrezite, nu-i întindeţi micuţului banana cu pata
roşie ascunsă, ca să-l înşelaţi. Căutaţi altă banană. Dacă nu mai sunt banane,
OMG5.
Dar numai banane fără nervuri pe interior. Citiţi eticheta.

5
Oh My God – O, Dumnezeule!
 Micuţii sunt persoane mici cu stomacuri mici. De obicei, una până la una şi
jumătate înghiţituri sunt suficiente. Dacă micuţul vostru este într-o stare belicoasă,
va consuma rapid două până la trei banane întregi. Din nou, nu faceţi mare caz.

Fructele de pădure
Spălaţi-le, uscaţi-le şi asiguraţi-vă că sunt uniforme. Fructele de pădure se
presupune că sunt dulci, deci dacă aţi nimerit un lot rău, să vă fie ruşine.

Budinca
Acest fruct vine în containere mici şi ar trebui să fie ciocolată întotdeauna.
Serviţi-l micuţului cu lingura favorită. Să aveţi întotdeauna mai multe recipiente,
pentru că nu te poţi opri doar la unul.

Acadelele roşii
A nu fi confundate cu acadelele galbene sau portocalii şi în nici un caz cu
cele purpurii; aceste fructe sunt indubitabil delicioase. Ţineţi-le în frigider şi nu
fiţi zgârciţi. Fructele constituie un mic dejun minunat, iar acadelele roşii nu fac
excepţie. Cel mai bun gust îl au când sunt degustate în faţa televizorului. Fără
baveţică.

Pregătire
Uneori, fructele sunt cele mai bune tăiate. Uneori tăierea îndepărtează
aroma. ÎNTREBAŢI.
Acum ştiţi cum să reparaţi fructele. Încercaţi chiar astăzi!

Notă marginală: Nu îndepărtaţi stickerele înainte de a servi fructul. Dacă

fructul nu este pentru voi, nici stickerul nu e. Lăcomie.

Legumele
 Nouăzeci și nouă la sută din legume nu sunt adecvate consumului uman.
Celălalt unu la sută este ketchup-ul.
Adulţilor, a venit timpul să recunoaşteţi că urâţi să mâncaţi legume la fel de
mult ca şi copiii. Vedem în modul în care le împrăştiaţi printre bucăţi de bacon,
sosuri cremoase şi caşcaval, doar ca să le diminuaţi gustul. Chiar şi după ce au
fost mascate, încă mâncaţi salata cu o viteză alarmantă, pentru a nu vă da răgazul
să realizaţi ce s-a întâmplat. Fiţi sinceri: legumele vă înfurie.
Cei mai mulţi oameni nu cunosc povestea din spatele popularilor
vegetarieni. A se vedea mai jos. Cu plăcere, în avans.

Anghinarele: Denumite cum nu se poate mai bine, aceste „flori” de deşert

îţi vor sta în gât imediat. Pot fi mâncate cu dinţii din față prin roaderea
unor bucăţi mici de plantă dintr-o corn verde şi tare (doar nu poţi inventa
aşa ceva). Adulţii cred că dacă le înmoi în unt sun mai bune. Ce nerozie –
ce nu este delicios muiat în unt? Dacă tot vrei să laşi greul reţetei pe spatele
unui condiment, cel puţin acordă-i creditul meritat. Ştii că urăşti
anghinarele.
Sparanghelul: Copăceii ăştia bolnavi sunt sperietorile de ciori ale naturii.
Broccoli: Broccoli este o specie de muşchi de mlaştină rezistentă la
antibiotic. În forma sa întărită, este servită adeseori împreună cu antreuri
senzaţionale, precum tocătura şi friptura. Majoritatea bebeluşilor şi-ar
induce mai curând voma decât să înghită o floricică din astea. Broccoli este
un drog recreativ care deschide calea conopidei.
Morcovii: Morcovii par inofensivi şi sunt un vehicul popular pentru
îmbrăcămintea de fermier. Nu uitaţi că 85% in oamenii care mănâncă
morcovi îşi uită numele în cel mult 24 de ore.
Ţelina: Mmmm, aliment cu fibre nedigerabile. Mâncaţi ţelină dacă vă
place să suspinaţi, pentru că asta veţi face după ce una dintre frânghiile ei
fibroase vă va ataca gingiile. Noroc în viaţă.
Vânăta: Această legumă începe prin a spune minciuni chiar prin numele
ei; nu are nici o legătură cu ouăle 6 şi, prin urmare, nu poate face parte dintr-

6
În engleză, egg-plant – în traducere aproximativă, planta-ou.
 un sandviş pentru micul dejun. Vânăta şi-a furat înfăţişarea de la popicele
de bowling. Are gustul frustraţiei.
Cepele: La fiecare treizeci de secunde, un bebeluş leşină din cauza
violenţei manifestate de cepe. Chiar şi adulţii plâng dacă sunt expuşi la ele.
Mazărea: Spre deosebire de popcorn, în cazul acestei legume, POŢI
mânca doar una. Să-i ceri micuţului să mănânce un castron plin de mazăre
proaspătă încălzită la microunde înseamnă neglijenţă parentală, şi meritaţi
orice vi se va întâmpla.
Dovlecei: Odată gătit, dovlecelul ia textura pâinii înmuiate în supă de
pasăre. Dacă puneţi această „mâncare” în faţa micuţului, să vă aşteptaţi să
fiţi parte învinuită într-un viitor proces.

Părinţii, nu credeţi mesajele publicitare. Legumele astea nu au nimic

deosebit de nutritiv. Le mâncaţi tot timpul, şi totuşi sunteţi extenuaţi, nu?
Bebeluşii voştri de-abia dacă mănâncă şi au o energie nelimitată, aşa că dovezile
vorbesc de la sine.

Gustările de cinci minute

Nu toate mesele trebuie să fie producţii de anvergură. De fapt, cele mai
bune nu durează decât câteva minute şi pot fi realizate fără o vizită la piaţă. Nu
mă credeţi? Niciodată nu mă credeţi.

Rotocoale din pui gătit organic cu suliţe de cartofi

Această reţetă durează sub cinci minute, dar numai dacă vă aflaţi deja în
drive-in.

Pasul 1: După ce vă anunţă vocea, comandaţi rotocoale din pui gătit

organic cu suliţe de cartofi. Pot fi numite şi nuggets de pui cu cartofi
prăjiţi, funcţie de regiunea în care vă aflaţi, dar e acelaşi lucru.
Pasul 2: Savuraţi-vă masa în maşină. Puneţi şi muzică, pentru a crea ce
ambianţă vă place.
 Bucăţele de bruschetta deconstruite
Spre deosebire de bruschetta obişnuită, care are gustul verişorului mai urât
al pizzei, aceste alimente sănătoase, în formă de deget, pot deveni din prânz cină
cu doar câteva modificări simple.

Pasul 1: Tăiaţi cercuri din pâinea albă folosind cuţitele pentru

prăjituri.
Pasul 2: Puneţi o bucată de caşcaval împletit lângă pâine.
Pasul 3: Tăiaţi o roşie Roma în cubuleţe.
Pasul 4: Serviţi-i micuţului pâinea şi caşcavalul. Mânaţi roşia când
sunteţi singuri, pentru că nimeni nu vrea să vadă aşa ceva.

Versiunea pentru cină: Adăugaţi un pahar de lapte cu căpşuni sau ciocolată

pentru aportul de proteine importante.

Gustări cu unt de arahide şi napi

Pasul 1: Deschideţi un borcan de unt de arahide.
Pasul 2: Introduceți lingura.
Pasul 3: Mâncaţi untul de arahide din lingură timp în care strigaţi
„Napul!” de câteva ori.

Smoothie verde şi sănătos

Pasul 1: Amestecaţi afine, căpşuni, spanac proaspăt, lapte de alune şi ulei
de nuci într-un blender mare.
Pasul 2: Turnaţi băutura într-un pahar de bebeluş prevăzut cu un pai.
Pasul 3: Serviţi-l unui copil străin care v-a supărat de curând.

Salata multicoloră
Pasul 1: Goliţi punga XXL de Skittles într-un castron.
Pasul 2: Gustaţi curcubeul.
 Guma
Poate că nu ştii, dar guma este un aliment de mic dejun. Relaxează-ţi
mintea şi acceptă ideea. Guma vine în două arome: fructe şi mentă. Face o
pereche minunată cu caşcavalul şi, într-o zi ploioasă, îţi va încălzi micuţul
dinăuntru în afară.
Când oferi gumă, modelezi un comportament corect. Când o ascunzi ca un
criminal, îi răneşti pe toţi din jurul tău. Cel mai groaznic lucru pe care îl poţi face
când încerci să stabileşti relaţii pozitive cu micuţul tău este să minţi şi să spui că
nu ai gumă în timp ce respiraţia îţi miroase a explozie de mentă. Pe cine crezi că
păcăleşti? Orice gumă pe care o ai trebuie împărţită juma-juma. Dacă ai un pachet
de opt bucăţi, asta înseamnă şapte pentru micuţul tău şi una pentru micuţul tău
mai târziu. Învaţă oleacă de matematică.
Pentru a creşte cel mai fericit bebeluş din cartier, cumpără o cutie de gumă
de dimensiuni extreme în fiecare luni a fiecărei luni. Deschide-o şi lasă cutia în
camera micuţului să mănânce la discreţie. Din ambalaje fă îngeri de zăpadă.

Iaurtul/Loţiunea
Singura diferenţă între iaurt şi loţiune este ambalajul. Ambele miros
minunat şi au un gust pe măsură. Loţiunea/iaurtul este plină/plin de calciu şi este
esenţială/esenţial pentru construirea unor oase puternice. Încurajează-ţi micuţul să
consume iaurt/loţiune dezbrăcat, pentru ca trupul să poată fi hrănit şi pe interior, şi
pe exterior. Dacă te deranjează mizeria, aminteşte-ţi de ce ai devenit părinte şi
revino-ţi.

Tortul
Tortul este vitamina naturii. Bucură-te de el ca atare sau în combinaţie cu
aluat de prăjituri. Oameni de ştiinţă respectaţi spun că micuţii ar trebui să
consume cel puţin de trei ori pe zi tort, pentru a-şi reaminti literele din cuvânt.
Dacă vrei să creşti un nătâng, micşorează porţiile de tort. Dacă un idiot este ce îţi
doreşti, serveşte-i tort numai la zilele de naştere.
 Tortul vine în două culori: ciocolată şi alb. Tortul german din ciocolată se
obţine când nebunii adaugă nucă de cocos. Vrei să fii nebun? E doar o întrebare.
Şi dacă-i adaugi legume sau piure de fructe, îl transformi în gunoi menajer.
Minunat este că tortul este simplu de făcut, iar ingredientele sunt de obicei la
îndemână, dacă nu sunt aruncate pe omlete.
Te părăsesc cu un citat din Albert Einstein: „Fă o sărbătoare din fiecare zi.
Fă un tort”. Einstein era un om bun.

Notă: Alimentul sfărâmat

Chiar dacă magazinul alimentar geme de oferte, una dintre plângerile
principale pe care le-am auzit de la bebeluşi se referă la alimentele sfărâmate.
Adulţilor, nu sunteţi nici simpatici, nici isteţi când înmânaţi copilului vostru ceva
sfărâmat. Reuşiţi doar să păreţi grosolani şi lipsiţi de respect.
Ieri mi s-a oferit o treime dintr-un baton de granola, şi în cap mi s-au stins
câteva lumini. Am plâns cu întreruperi vreo treizeci de minute. Astăzi e zi de
vindecare. Este lucru comun că mâncatul alimentelor sfărâmate conduce la o
pierdere rapidă a forţei vitale, ca să nu mai menţionăm că are un gust
diferit/îngrozitor. Moleculele din, să spunem, o prăjitură cu ciocolată (care e
sănătoasă pentru inimă, să nu uităm) sunt destinate a fi consumate în formă
rotundă. Când le serviţi în formă de semilună zdrobită, particulele elementare
lezează creierul şi sentimentele micuţului vostru. Vreţi să se întâmple aşa ceva,
sau vreţi să fii o persoană iubitoare?
Poate ajută să vă gândiţi la motivul pentru care aţi decis să deveniţi părinţi.
Cel mai probabil, vă plictiseaţi şi căutaţi pe cineva care să-l slujiţi. Acum, că aveţi
oportunitatea de a da sens vieţii voastre, depuneţi toate străduinţele. Treziţi-vă cu
un zâmbet pe faţă şi spuneţi de paisprezece ori: „Hrana sfărâmată este
dezgustătoare. Când îi servesc micuţului aşa ceva, par hâdă”.
Acei dintre voi care lucraţi la fabricile de biscuiţi aveţi responsabilitatea de
a inova procesul până când descoperiţi un ambalaj care să conserve integritatea
fiecărui biscuit. Jumătate din produsele din aceste cutii trebuie aruncate din cauza
marginilor ciobite şi a sfărâmării premature. În special biscuiţii Ritz, care în
aparenţă sunt realizaţi din vapori de aer şi astfel nu pot fi savuraţi într-o pungă
Ziploc prea mult, pentru că se transformă în dezgustătorul amestec de reziduuri de
pe aragaz.
Mi se pare foarte ciudat că sticlele de vin sunt depozitate impecabil. Când
vine vorba de băuturi, voi, adulţii, păreţi a şti precis ce aveţi de făcut.
Biscuiţii nu sunt singurele alimente care sunt predispuse la sfărâmare.
Bucăţile de fructe, pâine, chiar şi orezul pot fi rupte pentru consumare. Orezul
sfărâmat se numeşte cuşcuş în unele cercuri şi vă va devasta familia. Vă rog să
continuaţi să serviţi aşa ceva dacă nu vă pasă de nimeni, în afară de voi. E bine şi
aşa.
Tentativa de a pune înapoi manual un colţ dintr-o bucată de pâine prăjită sau
de a masca rupturile în alte moduri prost gândite este stânjenitor pentru ambele
părţi implicate.
Poate că vă întrebaţi: „Şi ce să fac cu toată mâncarea asta sfărâmată?” Aveţi
două opţiuni foarte simple: Fie le mâncaţi în particular, fie le aruncaţi. Doar
pentru că micuţul vostru a mâncat sau nu vreodată gunoaie nu înseamnă că este o
pubelă de gunoi.
Data viitoare când bebeluşul vostru își exprimă supărarea pentru că i s-a dat
ceva sfărâmat, înăbuşiţi-vă râsul, calmaţi-vă criza de nervi şi fiţi profesionişti.
Servirea clientului nu este pentru oricine, dar dacă vă păstraţi un spirit care se
poate educa, totul va fi bine.

Sucul
Recent, grupuri de interes special s-au lansat într-o campanie de denigrare a
sucului. Sucul cu pulpă este pe cât de delicios, pe atât de nutritiv. Dacă nu plănuiţi
să vă botezaţi cu apă Pinot Noir-ul, atunci să nu îndrăzniţi nici micuţului să-i
serviţi sucuri diluate intenţionat. Stricarea unui suc perfect prin adăugarea de apă
de la robinet denotă lipsă de respect şi arată că nu ştiţi nimic despre prietenie.
Cel mai bun mod de a oferi suc micuţului vostru este în cutii mici.
Ambalajele individuale sunt vândute în magazinele alimentare chiar de lângă
chips-urile pentru care păreţi să nu aveţi niciodată bani. Ţineţi casa bine
aprovizionată. Comportaţi-vă de parcă şi ceilalţi din familie sunt importanţi. Nu e
nevoie să amplasaţi limite arbitrare pe cât de mult suc poate consuma zilnic
micuţul. Corpul uman este 75% suc, deci probabil că aşa e bine.
O formă populară de suc, băutura carbogazoasă, s-a demonstrat şi ea de
ajutor în dezvoltarea gândirii micuţilor.

Vitaminele
Dacă mănânci toate vitaminele gumoase ale micuţului ascunsă în noapte,
consideră-te un eşec. Îţi este chiar atât de foame? Ruşine…

Meniuri colaterale
În fiecare zi, mii de micuţi mă contactează îngrijoraţi de problemele legate
de meniurile colaterale. Cartofi piure cu arpagic, pălării de ciuperci umplute... De-
abia de pot scrie denumirile astea fără să mă enervez la culme. Părinţi, vă înţeleg
angajamentul faţă de meniurile colaterale, aşa că am creat o listă simplă cu
alternative sănătoase.

Meniuri colaterale pentru bebeluşii fericiţi

 Unt de arahide
 Trataţii cu biscuiţi crocanţi din orez
 Jeleuri
 Frânghie roşie/Viţe roşii
 Gustări din fructe
 Felii de mandarine în recipient din plastic, în suc, nu în apă
 Lucky Charms (doar bezelele)
 Jucării sau cadouri mici
 Play-Doh
 Creioane
 Jocul afară
 În acest moment, doresc să recunosc că am uitat scopul acestei liste. Îmi
pare rău.

Popcorn
DA.

Dovleacul de plăcintă
Nu.

Orezul brun
Orezul brun se întâmplă atunci când renunţi la un vis. Acest aliment arată ca
o ciornă şi are acelaşi gust neterminat. NU SERVIŢI orez brun micuţului sub nici
o formă. Persoanele care au inventat orezul brun au fugit şi se ascund şi nu au
răspuns la solicitările mele de interviuri.

Lintea
Lintea are gustul vremurilor de război şi arată ca un bombardament.
Boabele de linte sunt pedeapsa perfectă pentru un trădător de stat.

Kombucha
În mod clar nu mai ştiţi ce să faceţi cu banii dacă vă cumpăraţi kombucha.
Păstraţi parte din banii ăştia şi deschideţi un cont pentru colegiu, pentru că ştim că
micuţul vostru nu are un astfel de cont. Lichidul fermentat poate fi găsit la liber
sub scaunele de maşină şi în spatele canapelelor.

Hrana pentru joacă

Ce noroc pe voi! Aveţi în vizită de joacă bebeluşi. După ce aţi terminat de
ascuns vasele murdare şi movilele de rufe murdare, gândiţi-vă şi la situaţia
mâncării. Presiunea din partea celorlalţi părinţi v-ar putea face să vă gândiţi că
bucăţile de morcov şi ţelină sunt o idee bună, dar greşiţi teribil. Dacă faceţi salate
Caprese pentru copii sau cumpăraţi vreo baclava ca să impresionaţi alte mame şi
alţi taţi, sunteţi slabi ca un pui de raţă.
NU ÎNCERCAȚI să faceţi ceva ce se poate cumpăra cu uşurinţă de la
magazin. Să faceţi biscuiţi Cheez-It? Vorbiţi serios? Scurmaţi patru dolari şi trataţi
copiii cu o cutie de chestii adevărate. Plăcinta cu fructe de casă arată ca o
placentă. Luaţi nişte rulouri cu fructe şi aţi scăpat.
Dacă nu sunteţi regina Angliei, nu serviţi ceai. Băuturi carbogazoase sau
suc. Și nu uitaţi, nimeni nu a venit de atât de departe pentru apă. Sporiţi
popularitatea copilului vostru oferind musafirilor bomboane de Halloween sau
S’mores.

Mirodenii, condimente şi sosuri

Condimentele, mirodeniile şi sosurile au un singur lucru în comun: Sunt
lucrarea diavolului. Mirodeniile sunt pilituri de ghindă pe care numeroşi părinţi o
adaugă la un fel de mâncare gata pentru a testa răbdarea micuţului. Stop.
Mâncatul ţărânei are momentul şi locul lui, şi nu voi sunteţi cei care hotărâţi.
Majoritatea sosurilor au gust de muc fierbinte. Dacă sunteţi tentaţi să turnaţi vreun
aliment topit peste un aliment normal, îndepărtaţi-vă trei paşi uriaşi de aragaz şi
schimbaţi-vă viaţa. Întrebaţi-vă de ce imediat după ce aţi comandat ceva orez alb.

Servirea cinei
Deşi este ceva obişnuit în numeroase ţări să mănânci aşezat în jurul unei
mese, majoritatea micuţilor simt că asta le diminuează forţa vitală. Filosofii
recomandă abandonarea meselor tradiţionale, sufocante, în favoarea mai
sofisticatei abordări a „păscutului vitelor”. Este nevoie doar de un spirit deschis.
Spiritul tău deschis. Micuţul poate continua ca şi până acum.

Ghidul Începătorului pentru implementarea Păscutului

Micuţului
Pasul 1: Relaxează-ţi fruntea.
 Pasul 2: Acceptă că ideile tale sunt greşite.
Pasul 3: Acordă-ţi iertare.
Pasul 4: Aruncă farfuriile.
Pasul 5: În fiecare cameră a casei, chiar şi la baie, amplasează o măsuţă.
Pasul 6: Pe fiecare măsuţă, pune două felii de pâine prăjită unsă cu unt, un
castron generos cu bomboane M&M, o pungă mică de cereale, patru cutii
de sucuri, zece bucăţi de caşcaval împletit şi un Go-Gurt.
Pasul 7: Lasă-ţi micuţul să mănânce de câte ori doreşte în timp ce se mişcă
prin casă. Dacă este nevoie, împrospătează rezerva.
Pasul 8: Bate-te singur pe spate, O DATĂ.

Majoritatea problemelor alimentare ale micuţului tău au fost determinate de

îngrijirea parentală defectuoasă. În loc să stărui exagerat asupra sentimentelor de
ruşine, fă o schimbare. Dacă ţi-ai urma instinctele, ar trebui să ştii că mâncărurile
ca supa şi caserolele nici nu sunt măcar reale. Când simţi nevoia să fii inventivă,
ieşi din bucătărie. Dacă mă rogi frumos, îţi voi permite să împrumuţi de la mine
ceva hârtie şi creioane.
Este ceva obişnuit pentru adulţi să permită îngrozitoarelor lor idei să-i
împiedice să devină buni. Acum aveţi şi instrumentele. Restul depinde de voi.
Bon appétit!

Ghid de cumpărături alimentare: Ce ne trebuie şi ce

NU ne trebuie
Cumpărarea alimentelor poate fi o experienţă minunată care să vă apropie
familia, sau poate fi cel mai îngrozitor lucru care i s-a întâmplat micuţului vostru
de la placentă încoace. Alegerea depinde de voi. Aşa că, înainte de a lua sacoşele
reutilizabile, pentru Dumnezeu, gândiţi-vă şi la copil, care este, la urma urmelor,
întregul vostru univers.
 Sincronizarea
Aţi văzut ce se întâmplă când vizitaţi parcul la ora trei după-amiază: toate
Mariile şi toţi Ionii sunt acolo cu ciubere şi lopeţi. Cei mici monopolizează toate
leagănele şi stau ca proştii la capătul toboganului. Observaţia este valabilă şi
pentru excursiile la magazinul alimentar. Cu toţi oamenii ăia în jur şi pericolul
contactului cu străinii la cote maxime, şansele ca micuţul vostru să poată alerga
nestânjenit fără papuci în după-amiaza târzie sunt mici. Duşumelele magazinelor
sunt perfectă pentru alergatul la viteza maximă. Sunt lustruite, dar nu vâscoase. E
ca şi cum ai merge pe lună. Nu pierdeţi şansa.
Nu treceţi în extrema cealaltă şi să vă arătaţi la magazin la ora nouă
dimineaţa punct. Încă se descarcă lăzi, iar tipul acesta de reziduu industrial îl va
împiedica pe micuţ să atingă viteze Mach. Poate că încă nu v-aţi stabilit
obiectivele, dar copilul vostru a făcut-o sigur şi cele mai multe dintre ele se
concentrează pe a atinge cele mai mari viteze posibile. Stima de sine a micuţului
este direct asociată cu cât de repede se rotesc picioarele.

Schiţa magazinului alimentar

După minute întregi de cercetări la un magazin alimentar din zona mea, am
inclus aici un ghid detaliat care să vă ajute să vă urgentaţi experienţa
cumpărăturilor.
Nu toate departamentele magazinului sunt egale. Este uşor ca părinţii să fie
derutaţi şi să înceapă să adune în căruţ tot felul de articole care nu plac nimănui.
Indiferent cât de des se strică salatele ambalate sau sunt aruncate neîncepute,
adulţii continuă să trăiască în negaţie. Dacă respectaţi acest ghid, puteţi economisi
milioane.

Uşile
Utilizaţi-le ca să intraţi şi să ieşiţi. Dacă lângă intrare este vreun cărucior
liber, luaţi-l, dar acceptaţi ideea că micuţul poate va vrea să stea în el, sau nu. Este
numai decizia lui. Majoritatea bebeluşilor preferă să meargă chiar în faţa
căruciorului sau să alerge la câțiva kilometri în faţa lui.

Grădina
Aici aruncă fermierii fructele şi legumele cu care nu ştiu ce să facă. Luaţi un
mănunchi de struguri perfecţi şi patru mere fără pete. Dacă sunteţi tentaţi de
ridichi, rugaţi-vă până vă trece. Veţi vedea legume care nu există în natură;
continuaţi-vă mersul şi încercaţi să nu priviţi. După cum am declarat mai sus,
nimeni din familie nu va mânca salată, aşa că încetaţi. Cumpăraţi mandarine doar
dacă sunt decojite. Sparanghelul nu este adevărat. Două treimi din aceste fructe şi
legume sunt doar de decor.

Laptele
Această zonă este amplasată în spatele magazinului de alimente. Toate
articolele provin de la fundul unei vaci. Să nu vă deranjeze asta, pentru că sunt
donate, nu furate. Luaţi o sută de iaurturi. Căutaţi modelele de la TV pe etichetă.
Iaurturile mici separat ambalate sunt ideale. Săriţi peste iaurtul cu fructe la fund –
dacă o companie nu-şi găseşte timp să agite iaurtul, cine ştie de la ce mai fac
rabat? Luaţi tot caşcavalul împletit. Cumpăraţi ceva lapte pentru zilele când
micuţul nu are chef să mănânce alimente solide.

Rânduri şi rânduri
Aceste alei sunt amestecate tare. Trebuie să vă puneţi pe umeri capul de
gândit şi să fiţi pe fază. Alimentele semipreparate sunt o alegere evidentă, ca şi
sucurile, biscuiţii, cerealele, orezul alb (câteodată) şi bezelele. Chiar dacă aveţi
bani dearuncat pe geam, micuţul vostru va avea reflux gastric instantaneu şi dacă
numai ridicaţi o conservă cu fasole garbanzo în apă. Să fii adult e mare
responsabilitate. Nu abuzaţi de puterile voastre cumpărând seminţe de in. La acest
moment, micuţul e în cursă deja, aşa că nu aveţi timp să vă prostiţi cu conservele
de somon şi caperii.
 Zona arctică
Înşfăcaţi o glugă caldă, pentru că asta e de departe cea mai nebunească zonă
din magazin. De-abia vă va vine să credeţi ochilor, dar e chiar acolo, sub nasul
vostru: îngheţată lângă legume combinate, asta ca să vă inducă în eroare. E testul
final. Dacă veţi lua sau nu decizia corectă, e o reflectare a caracterului vostru.
Deschideţi capacul de sticlă, alegeţi îngheţată fără alune şi puneţi cutia în
cărucior. N-a fost greu. Acadelele sunt fructe în exces în formă congelată, deci
luaţi o cutie. Dacă reuşiţi să depistaţi nuggeţii de pui îngheţaţi şi crenvurști pané,
cumpăraţi pentru o soluţie de meniu zilnic uşor şi nutritiv.
Aproape că aţi ieşit din magazinul alimentar! Felicitări!

Ţara bomboanelor
Ca o ultimă mulţumire din partea magazinului, zona de plată a fi aliniată cu
trataţii delicioase pentru a asigura o despărţire fericită. Luaţi tot ce doriţi. Micuţul
vostru sigur a făcut-o deja! E ca ne daţi-ori-nu ne daţi, dar pe timp de zi.
Cum vă simţiţi, acum, că aţi făcut prima călătorie de cumpărături de succes
din cariera voastră ca părinte? Pe drumul pre casă, cumpăraţi mâncare la un drive-
through, pentru că e mai bine să lăsaţi cumpărăturile să se odihnească timp de
douăzeci și patru de ore.

Furatul vs. degustatul

Magazinele alimentare adeseori oferă mostre gratuite din alimentele la
vânzare pentru a vă încuraja să vă menţineţi nivelurile de energie pe parcursul
acţiunilor de cumpărare. Şi are sens demersul, nu-i nimic rău în asta doar. În mod
similar, micuţul vostru poate şi el deschide o pungă cu Cheetos în spatele vostru.
La bază se află acelaşi concept; îţi trebuie doar iniţiativă şi curaj. Copiii îşi dau
seama imediat când le-a scăzut nivelul glicemiei şi dacă îngerul vostru decide să
rezolve singur problema, singurul răspuns rezonabil este nota zece.
 Adulţilor, nu este nici un motiv să vă jenaţi să consumaţi alimente în
magazinul alimentar. E ca şi cum v-ar fi ruşine să cântaţi într-un magazin muzical
sau să săriţi pe un pat la IKEA: Păi de asta aţi venit acolo. Data viitoare când
micuţul vostru deschide un pachet de biscuiţi din orez cu dinţii, nu faceţi mare
caz. Dacă vă deranjează, uitaţi-vă în altă parte.
Un aspect pozitiv legat de mâncatul în timpul cumpărăturilor este că orice
consumi la faţa locului într-un magazin alimentar este gratuit. Dacă vizitaţi un
astfel de magazin înainte de a lua masa, faceţi economie de mii de dolari pe an.
Dacă micuţul îşi bagă în buzunar o bombonică, nu îl bruscaţi, pentru că este
posibil să fie un cadou pentru voi. Ajutaţi-vă mărinimosul să iasă pe uşă
nedetectat. Asta înseamnă să lucrezi în familie!

Indivizi periculoşi şi suspecţi

Magazinul alimentar este plin de persoane cu care trebuie să fii foarte
circumspect de dragul siguranţei copilului tău. Dacă ştiţi după ce să vă uitaţi,
asigurarea protecţie devine floare la ureche. Urmăriţi următoarele aspecte:

1. Sugari şi copii mici: Aceste persoane nu au pic de respect pentru

legătura dintre alţi copii şi părinţii lor. Vor face toate şi orice pentru a vă
atrage atenţia. Dacă vedeţi unul din aceştia într-un cărucior, nu staţi prea
mult privindu-l şi visând ca micuţul vostru să fi rămas la fel de mic. Sugarii
nu au nimic special, iar jumătate dintre ei fură din buzunare, aşa că nu vă
apropiaţi prea mult. Dacă întrebaţi un îngrijitor de sugari ce vârstă are,
micuţul vostru se va muta de acasă încă de a doua zi. Concentraţi-vă asupra
copilului cu care aţi venit la magazin.
2. Bebeluşii binecrescuţi: Dacă vedeţi un alt bebeluş că stă liniştit în
cărucior citind ziarul veţi crede că e ceva în neregulă cu bietul copil. Nu
faceţi comparaţii, pentru că acel copil este probabil bolnav. Nu ştiţi nimic
despre el. Poate-i spion. A arăta spre această marionetă şi a spune în acelaşi
timp copilului vostru, „De ce nu te poţi purta şi tu la fel?” este totalmente
greşit. Dacă vă doriţi aşa de mult copilul acela, de ce nu faceţi schimb?
Pentru că nu puteţi, aşa că, să trecem mai departe.
 3. Străinii: Din când în când, câte unul se apropie şi încearcă să vă bată
micuţul pe cap: „Nu eşti tu un scump?” În cazul în care micuţul vostru nu e
un câine la un spectacol canin, interpuneţi-vă între străin şi lumina vieţii
voastre. Utilizaţi-vă trupul ca scut. Nu daţi bir cu fugiţii. Sunteţi singurul
lucru între ameninţare şi bunăstarea copilului vostru. În afara cazului în
care este evident că individul are o bomboană pe care ar dori să o
distribuie, nu ezitaţi să vă angajaţi într-o luptă corp la corp.
4. Angajaţii magazinului: Chiar dacă se presupune că singura treabă a
oamenilor ăstora este să cureţe laptele pe care l-a vărsat micuţul vostru,
adeseori îşi depăşesc atribuţiile. Nimeni nu trebuie să-i spună micuţului
vostru să stea liniştit în cărucior sau să nu îndepărteze etichetele cu
preţurile. Dacă vreo persoană care lucrează la magazinul alimentar încearcă
să invoce legea marţială, cereţi-i să vă arate un mandat. Nici un judecător
în viaţă nu va elibera unul, aşa că nu vă faceţi probleme. Managerilor mai
ales le place la nebunie să tot explice unde se poate folosi baia şi unde nu.
Dacă vă iese în faţă vreun manager obsedat de control, notaţi-i numărul
insignei şi faceţi o reclamaţie oficială către secţia de poliţie.

Comunicarea în magazin
Modul în care vorbeşti cu micuţul poate crea amintiri oribile despre
cumpăratul alimentelor sau amintiri plăcute pe care să le împărtăşească
psihologului. Mai jos se regăsesc cele mai frecvente şi mai dureroase fraze pe care
le spun părinţii luminilor lor de soare când se află în magazin. Evitaţi-le, altfel
veţi ajunge elementul negativ în memoriile micuţului.

„Nu pune mâna pe aia”

Suntem într-un muzeu? Ne plimbăm printre ruine antice? Facem turul
Pentagonului? Acesta e un magazin alimentar, nu o casă de cărţi. Micuţul nu va fi
primul care să spargă o duzină de ouă. Echipa de curăţenie ştie ce are de făcut.

„Mergi frumos, nu alerga”

 Respiră, nu strănuta. Pompează-ţi sângele mai lent. Fă nori cu mâinile.
Vedeţi cât de nebuneşte sună aceste cereri?

„Nu avem bani pentru asta”

Chiar aşa. Nu aveţi douăzeci de dolari pentru un ou Cadbury. Şi chiar vă
aşteptaţi să credem că un produs sub cinci dolari depăşeşte bugetul când în
cărucior se află o sticlă de vin, miere organică de douăzeci de dolari şi două
ciocolate amărui? Pe ce insulă sunt considerate astea necesităţi?

„Nu e bun pentru tine”

Din nou, mi-ar plăcea să aduc ca dovezi vinul şi ciocolata amăruie.

„Mă voi gândi la asta”/”Mai vedem”

Dintre toate minciunile pe care le spun părinţii, cea mai rea este cea care
creează speranţe. Nu faceţi asta. Oricine aude ştie că nu aveţi nici cea mai mică
intenţie să cumpăraţi biscuiţii ăia Double Stuf.

„Suntem aproape gata”

Și cum de se poate să păreți hotărâți să citiți povestea de pe ambele fețe ale
cutiei? bebelușilor le plac cărțile bune la fel de mult ca și persoana de alături, dar
noi avem decența să le citim acasă. Nu toți pașii din viață trebuie să fie distractivi.

„Ia numai una”

Poftim?

E comic. Aşa de mulţi părinţi ştiu cum să vorbească, dar nu CUM să

vorbească. Bomba cunoaşterii tocmai v-a explodat în faţă. Puteţi să vă ascundeţi
sau să lăsaţi şrapnelele să vă umple cu înţelepciune.
 Anatomia unui proces de fluidizare în magazin
Deci ai făcut totul ca la carte, dar micuţul tău tot stă cu faţa în jos pe
linoleum, plângând amarnic. Faţa îţi este roşie ca racul din cauza stânjenelii şi
frustrării, iar străinii incriminatori strigă la tine recenzii usturătoare vizavi de
maniera de a-ţi creşte copilul. Vestea bună este că micuţul nu-şi reprimă
sentimentele. „De ce se întâmplă asta?”, te întrebi, în timp ce te chinuieşti să-ţi
decojeşti copilul de pe podea. Ai experimentat cumpăratul la magazinul alimentar
numai din perspectiva adultului. Dacă ai şti ce înseamnă pentru o persoană la
mijlocul dimineţii vieţii, fluidizarea de magazin ţi s-ar părea o consecinţă firească.
Urmează-mă în această călătorie.

Maşina se opreşte, iar inima o ia razna. În sfârşit. Parcul. De-abia

când părinţii te iau în braţe, reuşeşti să surprinzi marea de maşini şi
realitatea se face recunoscută. Astăzi, scrânciobul tău va fi doar un
şezut din metal rece sudat grosolan la un cărucior; pereţi infiniţi de
provizii, locul tău de joacă. Încerci să-ţi păstrezi optimismul, în timp
ce tu şi îngrijitorul tău călătoriţi un kilometru întreg întreagă pe
pavajul uscat. Aşa de însetat. Fără şansă de ostoire. Ceaşca de sorbit
este în maşină şi este prea târziu să vă întoarceţi.
Caşti gura când se deschid uşile duble, simţindu-ţi prezenţa. Ce tip
de vrăjitorie o fi şi asta sau… te aşteaptă poate? Dezamăgirea se
dizolvă într-o nerăbdare flămândă, iar parfumul de straturi untoase
de prăjitură şi îngheţată dulce îţi înfăşoară nasul într-o îmbrăţişare
cleioasă. Mirosul devine din ce în ce mai pregnant pe măsură ce
vehiculul tău cu motor uman se apropie de tejghea – până când se
opreşte brusc în apropiere de salate şi lăptuci. Urmăreşti cu oroare
cum două pungi pline cu frunze sunt amplasate în pungi din plastic şi
în cărucior în spatele tău. Previziuni profetice ale salatelor viitoare îţi
suprasaturează conştiinţa. Astăzi nu va fi nici un tort.
După douăzeci de minute şi o grădină diavolească de legume
ambalate individual, căruciorul este plin de tristeţe. Cu certitudine a
venit momentul să te asiguri de ceva trataţii. Cererile îţi sunt
întâmpinate cu un caleidoscop de NU. Fiecare dintre ele plouă mai
vindicativ pe speranţele tale decât cea dinainte. Următoarele câteva
ore (zile?) sunt o fantasmă de tăiţei de orez, tilapia, sos marinara şi
crutoane, într-un periplu sinuos printre alei.
Pentru un moment, prea scurt, soarele străluceşte printre nori când
ţi se permite să-ţi întinzi picioarele şi să te zburdălniceşti, dar acele
privilegii au fost deja revocate din cauza unei neînţelegeri minore. O
foame crescândă care a început ca un susur dar acum este un răget te
lasă buimac. Într-o tulburare confuză, deschizi cu forţa un recipient cu
unt de alune. Această încercare inocentă de a te hrăni singur este
reprimată.
Sfârşitul călătoriei este aproape când ochiul îţi surprinde o vitrină:
o capodoperă de realizări. Tablete de ciocolată, picături de promisiuni
zaharoase în toate culorile curcubeului, patruzeci de tipuri de gumă.
În psihicul tău, baloanele se înalţă şi se aude muzică tehno. Îţi ridici
privirea spre părinte, să împărtăşeşti cu el acest moment de minunare,
şi eşti întâmpinat cu ochi reci, distanţi. „Nu astăzi”. Nu astăzi. Nu.
Astăzi. Cuvintele nu-şi pot găsi ancora în mintea ta, sărind de jur
împrejur ca mingile de Ping-Pong, până când dezorientarea este
maximă şi cazi într-o stare de conştiinţă alternativă.
Din chakra ta sacră, se aude un ţipăt sălbatic. Şi în el se nutresc
vocile fără faţă ale strămoşilor cărora li s-a greşit. Cum ai ajuns din
cărucior pe podea, este incomprehensibil pentru tine, dar iată-te
acolo. Figura parentală îngenunchează şi-ţi şopteşte în ureche, dar
eşti surd la sunetele opresiunii şi te întinzi pe podea. Înseşi legile
fizicii devin aliatul tău şi te ajută să o faci pe-a mortul, atrăgându-te
spre centrul pământului, în timp ce părintele te trage de antebraţ.
Lumea se întunecă în jur, iar membrele ţi se zbat cu mânie, ultimele
tale gânduri sunt legate de urina care curge liberă, aşa cum ţi-ai dori
şi tu să fii.
 Aţi făcut călătoria vieţii în mintea unui bebeluş. Amintiţi-vă asta când
rămâneţi fără provizii în cămară.
Dacă acest capitol nu v-a convins să cumpăraţi alimentele online, sunteţi pe
cât de încăpăţânat, pe atât de ambiţios. Înainte de a fi inventate magazinele
alimentare, oamenii furau mâncarea. Câteodată mi-e dor de acele zile.
Cumpărături fericite.

Temă: Înainte de a vizita magazinul alimentar împreună cu micuţul

vostru, respectaţi următorul ritual: Aprindeţi o lumânare. Închideţi-

vă ochii. Inspiraţi profund. Chemaţi-o pe Buni şi lăsaţi-o să se

descurce ea.

Dragă Micuţule Cinstit,

Fiica mea de doi ani şi jumătate adoră să doarmă în patul mare, dar soţul
meu nu este de acord. Ocupă o groază de spaţiu şi el vrea patul numai pentru noi
doi. Ce sugerezi că e de făcut?
Mămica în conflict

Dragă Conflictualo,
E o întrebare grea, dar bănuiesc că ar trebui să alegi persoana CU CARE AI
LEGĂTURI DE SÂNGE.
Cu iubire, MC

Dragă Micuţule Cinstit,

Micuţul meu se trezeşte la ore foarte mici (trei dimineaţa) cerând mânare.
Nu gustări simple, precum biscuiţi, ci mese complexe, precum vafele şi sandvișuri
pentru micul dejun. Ce să fac?
 Bucătăreasa Somnoroasă

Dragă Somnoroaso,
Nu micuţul tău este problema. Se pare că trebuie să-ţi adânceşti pasiunea
pentru artele culinare. Urmăreşte Kitchen Nightmares şi Chopped ca surse de
inspiraţie.
Cu căldură, MC

Somnul:

Cum să te dezveţi de el
Somnul este un subiect delicat. Cum s-o spun mai delicat… ÎNCETEAZĂ
SĂ MAI FII EGOIST(Ă). Ai avut toată viaţa s-o dormi. Timpul de odihnă s-a
terminat. Acum trebuie să fii cât mai vigilent(ă) posibil pentru a-ţi ajuta micuţul să
atingă culmile gloriei. Să uiţi de somn va fi greu la început, dar aşa cum plantele
s-au dumirit cum să obţină hrană de la sistemul solar, şi tu poţi face lucruri
uimitoare dacă vrei.

Eliberarea de somn în patru poziţii simple de yoga

Lucrez îndeaproape cu o echipă de medici fără licenţă. Împreună am
elaborat un plan care te va scăpa de enervanta nevoie de a-ţi închide ochii câteva
ore în fiecare noapte. Rămânând alert(ă), vei fi mai capabil(ă) să satisfaci nevoile
celui mai important membru al familiei tale. Dacă încă nu ştii la cine mă refer,
citeşte încă o dată de la început cartea asta.
Este momentul să te iluminezi. Goleşte-ţi psihicul de informaţiile inutile şi
închide-ţi aplicaţia Facebook de pe dispozitivul mobil. Eliberează un spaţiu pe
podea. Să începem.

Poziţia #1: Câinele spirală descendentă

 Fă cu trupul un V invers. Fundul trebuie să-ţi fie în aer. Expiră sentimentele
legate de somn şi inspiră fărâmiturile de Cheerio de pe covor. Lasă-le să intre
direct în creier, ca să te ajute să blochezi sentimentele negative. Când capul ţi s-a
umplut cu cereale integrale, ţipă, „SUNT VIU!”.

Poziţia #2: Întinderea braţului auriu

Stai în picioare în bucătărie. Ridică-ţi braţele mult deasupra capului şi
atinge partea de sus a frigiderului. Cu coloana vertebrală încordată, apucă toate
trataţiile pe care le ascunzi acolo şi înmânează-le micuţului tău. Apleacă-te de
mijloc şi simte cum trupul îţi este întinerit.

Poziţia #3: Spiritul generos

Aşează-te pe podea cu picioarele încrucişate şi cu portofelul sau poşeta în
faţa ta. Închide-ţi ochii şi lasă chakrele să se alinieze. Cu ochii încă strâns închişi,
bucură-te de sunetul micuţului tău care scurmă prin obiectele personale. Nu face
nimic. Fii recunoscător(oare) că trăieşti.

Poziţia #4: Oferta de iubire

Aceasta e o pasă care se desfăşoară toată ziua. Începe cu o respiraţie care ţi
se ridică din inimă. Din poziţie stând, apleacă-te şi ridică-ţi micuţul. Nu îl lăsa jos
toată ziua. Şopteşte un uşor „Mulţumesc” în acest moment.
Felicitări! Acum eşti un maestru yoga şi eşti mai puţin concentrat(ă) pe tine.
La acest moment nu ţi se va elibera nici un certificat, pentru că au fost consumate
din greşeală.

Somnul toată noaptea

Să trec direct la obiect: somnul toată noaptea nu e real. Ideea a fost
inventată de industria pernelor în 1807 şi a fost luată de bună de părinţi de atunci
încoace. Nu te aştepta ca micuţul să rămână adormit mai mult de două-trei ore pe
noapte. Copiii tineri, frumoşi au unde cerebrale foarte active care nu se pot calma.
Nu e vina nimănui, dar s-ar putea să fie a ta.
 Dacă prietenii îţi spun că micuţul lor „doarme toată noaptea”, întristează-te,
pentru că acel copil este probabil un nătâng. Copiii fără imaginaţie vor dormi
adeseori perioade foarte lungi pentru a-şi masca lipsa de creativitate. Sugarii sunt
renumiţi pentru asta, pentru că majoritatea dintre ei nu ştiu ce înseamnă să ai o
idee originală. Nu invidia niciodată pe cineva care are un copil ce doarme până
dimineaţa, pentru că acel copil nu va fi capabil să-şi păstreze o slujbă.

Cele şase trepte ale doliului de noapte

Un înţelept cu vârsta de opt ani a spus odată, „Nu poţi merge înainte până
nu ştii unde te găseşti”. Cum te simţi acum, în acest moment? Ţi-a făcut probleme
micuţul noaptea trecută? Mulţi cred că numai nou-născuţii au nevoie de asistenţă
de noapte. Aceşti oameni nu au copii. În pofida a ce spun unii experţi în parenting,
este perfect normal ca un copilaş să îţi solicite serviciile de şapte până la treizeci
și patru de ori pe noapte. În loc să te plângi, îmbrăţişează-ţi noua viaţă. Cele şase
stadii ale Doliului de Noapte te vor ajuta să înţelegi mai bine şi să-ţi reprimi
emoţiile pe care le-ai putea experimenta între unsprezce seara şi trei dimineaţa.

1. Şoc şi negare. SE aude un ţipăt. „Poate dacă mă fac că nu aud,

dispare”. Ca o alarmă de incendiu? LOL. Chiar se întâmplă. Cu cât
recunoşti mai repede, cu atât mai repede putem ÎNCEPE antrenamentul.
2. Durere şi vină. Ţi se învârt rotiţele. Te minunezi: Poate de data
asta e pe bune. Foame? Dureri de dinţi? Poate că bijuteria făcută din nectar
de copac uscat nu lucrează aşa cum a promis Etsy. Este răcit? Îi e bântuită
camera?”. Părinţi, sunteţi dispuşi să riscaţi ignorând o problemă serioasă?
Aveţi în vedere că va trebui să explicaţi naţiunii pe postul 20/20 de ce v-aţi
neglijat micuţul expus unei urgenţe reale.
Barbara Walters: Deci, aţi auzit copilul plângând. Şi l-aţi ignorat. De ce?
Mami [în zeghe]: Ei bine… îîî… Doar… N-am… [lacrimi] Îmi pare atât
de rău…
Barbara Walters: Tati! Nu ţi-ai auzit preţiosul înger?
Tati [în cămaşă de forţă]: [mormăie ceva ininteligibil].
3. Mânia şi negocierea. Acestea sunt de fapt două stadii separate. Vom
începe cu Negocierea, pentru că întotdeauna se întâmplă prima.
„Mergi înapoi la somn. Dimineaţă mănânci acadele”. A doua propoziţie
este rostită întotdeauna într-o manieră derizorie, în drumul spre uşă, pentru
că nimeni nu vrea să admită că negociază cu un copil.
Micuţul tău cel mai probabil îţi va lăsa impresia că acceptă termenii oferiţi
şi te va lăsa să pleci spre dormitor plin de tine. Nu adormi, vei fi rechemat
cât de curând.
Şi atunci vine mânia. Nu te lovi când zbori la propriu din pat. Ţine-ţi
nerăbdarea faţă de oportunitatea fericită de a-ţi vedea atât de curând iubitul
băieţel sau iubita fetiţă.
4. Depresia, Reflectarea şi Singurătatea. Of! Eu numesc stadiul acesta şi
„Marea mea de romantism chimic a Tristeţii Emo”. Vă gândiţi la viaţa
dinainte de copii, calculând cât ar costa un contract au pair sau dacă bunicii
ar fi de acord cu custodia comună.
Poate că vă îmbătaţi cu realitatea că n-aţi mai dormit bine sau consistent de
câteva luni. Asta se întâmplă când părinţii decid că postarea unui status
media trist e exact ce trebuie făcut. Versuri din melodii melancolice, un
citat al unei persoane care eşuează foarte des şi chiar „Îmi urăsc viaţa” sunt
printre cele mai populare updatări. Grăbiţi-vă, pentru că micuţul cu
siguranţă a aruncat tot din pat, inclusiv aşternuturile asortate.
5. Ascensiunea. În acest stadiu, veţi renunţa să mai căutaţi scurtăturile şi
veţi începe să cedaţi. Scutece noi. Şosete curate. O cană sau şase de lapte.
Lumina de pe hol aprinsă. Refacerea traseului pentru a fi siguri că n-aţi
uitat ceva.
6. Reconstrucţia şi partea lucrativă. Aici declamaţiile a la Mel Gibson şi
vocile a la Ursula încetează. Felicitări că aţi cedat. Micuţul va începe
probabil să respire mai profund şi se va pregăti pentru somnul adânc. La
acest moment, ar trebui să faceţi inventarul mintal al etajelor superioare
legale de la 7-Eleven pregătindu-vă astfel restul zilei.

Ce e de FĂCUT?
 Eşti treaz(ă) cu micuţul în braţe la trei jumătate dimineaţa şi ai cedat în
sfârşit. Felicitări. Bate-te o dată şi jumătate pe spate, dar nu te lăsa dus(ă) de val.
Nu tu ai inventat ştiinţa.
Nopţile târzii şi dimineţile întunecate sunt momente excelente pentru
strângerea relaţiei. Nu e nevoie să stai cu luminile stinse, dorindu-ţi să fii în altă
parte. Mai jos ai zece idei pentru a transforma orele asfinţitului în ceva special
pentru fetiţa sau băieţelul tău.

Zece activităţi distractive pentru intervalul

unsprezece seara – trei dimineaţa

1. Fă sandwich-uri cu brânză la grill. Taie crustele şi nu utiliza brânză.
2. Cumpără jucării. Magazinele online sunt deschise non-stop. Ai bani
ascunşi pe undeva; nu mai minţi.
3. Jucaţi-vă cu maşinuţele. Şi implică-te, lasă impresia că eşti viu(e).
4. Fă Jelly-O. Şi asta ia ore întregi. Este un lucru bun că nu trebuie să fii în
altă parte.
5. Uitaţi-vă la un film. De preferinţă, unul pe care l-ai văzut de sute de ori
până acum, pentru o predictibilitate maximă.
6. Mergeţi la o plimbare. Prin casă. Te rog să-ţi porţi şi micuţul în braţe,
că poate e obosit.
7. Uitaţi-vă pe fereastră şi număraţi maşinile. Dacă nu e nici una pe
stradă, număraţi stâlpii de iluminat stradal.
8. Papier-mâché.
9. De-a v-aţi ascunselea. Dacă asta te solicită prea mult, caută binele în
inima ta.
10. Lupta corp la corp.
Vezi ce se întâmplă când te deschizi la noi posibilităţi? Eşti o persoană mai
bună când nu pui la cale cum să te capeţi cu mai mult somn. Într-o zi, micuţul tău
va fi mare şi mai greu de cărat, dar tot o vei face. Bucură-te cât este mic încă.

Ora cinci dimineaţa

 Ora cinci este o oră de forţă pentru majoritatea bebeluşilor. Dimineaţa
devreme este când cei mai mulţi dintre noi ne stabilim intenţiile pentru tot restul
zilei. Fiţi băieţi sau fete bune şi bucuraţi-vă de acest moment împreună cu cel mai
mic. Jucaţi tag. Faceţi vafe. Mergeţi afară şi fiţi primii în parc. Veţi avea nevoie de
un prosop să ştergeţi roua de dimineaţă de pe tobogan.
Mulţi dintre noi au observat că indiferent ce faceţi, micuţul vostru se
trezeşte la ora aceasta în fiecare zi. Prietenii v-au convins că asta e o problemă. Şi
prietenii voştri au o relaţie dubioasă cu adevărul. Deschideţi televizorul la cinci
dimineață şi veţi vedea desene animate, pentru că chiar şi omuleţii din televizor
ştiu că e în regulă să fii treaz la ora aia.
Cincizeci la sută din micuţii care se trezesc la cinci dimineața sunt dotaţi.
Ceilalți cincizeci la sută au inteligenţă peste medie. Pasărea care se trezeşte
devreme poate că se capătă cu viermele, dar micuţul care se trezeşte devreme se
capătă cu două mic-dejunuri.

Somnul

„Sunt obosit(ă)”
Nimic nu le place mai mult adulţilor decât să spună altor persoane cât de
obosiţi sunt. E ca un fel de tristă competiţie. Adulţii câştigă respectul celorlalţi
adulţi demonstrând care este cel mai obosit. Realitatea este că nu sunteţi obosiţi,
ci doar căutaţi atenţie. Dacă falsa epuizare este o scuză să nu aveţi grijă aşa cum
trebuie de copilaşul vostru, comiteţi o infracţiune la nivel statal şi federal şi puteţi
fi consideraţi responsabili pentru problemele viitoare de comportament ale
micuţului.
Să stai întins şi comatos pe canapea în timp ce micuţul se joacă lângă tine
nu intră în sfera conceptului de „creare a legăturilor”. Când, dintr-o dorinţă
profundă de a-ţi îmbogăţi viaţa, ai decis să devii mamă sau tată, la asta te
gândeai? Ridică-te singur. Leagă strâns șnurul de la pantalonii de trening şi repetă
„Mi-am făcut-o singur” de trei ori înainte de a duce micuţul în parc sau la centrul
de joacă acoperit (TIPUL CU PLATĂ).
 Somnul este un lux pentru regi şi regine. Ca să vezi dacă este din familia
regală sau nu, mergi afară. Ţi-a făcut cineva poze? Nu? Felicitări. Eşti un om
obişnuit. E timpul să treci peste asta şi să creezi o zi minunată pentru micuţul tău.
Nimănui nu-i pare rău pentru tine, aşa că te rog încetează să-ţi freci faţa aşa. Şi
mergi şi tu de parcă ai mai putea face genuflexiuni. Nu mai căsca. Toată drama
asta nu te va duce nicăieri în viaţă.
Cea mai bună perioadă pentru dormit a fost cu ani în urmă, înainte de a avea
un copil. Acum, că e prea târziu, gândeşte-te la ţopăituri, sărituri pe spate sau
consumul de gheaţă când te simţi slăbit. Poate chiar să mergi la culcare o dată cu
micuţul tău, în loc să stai trează(ă) şi să te cerţi ore întregi cu prietenii de pe
Twitter şi să urmăreşti emisiunile de autoconsiliere Netflix. E doar o idee.

Rutinele de la culcare
Orice expert vă va spune că rutinele de la culcare sunt importante pentru
creşterea unui copilaş fericit şi complet. Problema cu majoritatea rutinelor este că
au fost suprasimplificate enorm.

1. Fă baie.
2. Pune-ți pijamalele.
3. Spală-te pe dinţi.
4. Citeşte o poveste.
5. Sărută şi/sau îmbrăţişează.
6. Abandonează-ţi copilul în ghearele fiarelor nopţii.

Nouă din zece micuţi care sau respectat acest schelet de orar de culcare
raportează tristeţe, furie şi pipi. Pentru o experienţă de culcare mai holistică,
puteţi schimba destinul micuţului vostru incluzând următorii micropaşi. Dacă
micuţul va merge la Institutul DeVry pentru Tehnologie sau la Harvard, depinde
de timpul pe care sunteţi dispuşi să-l investiţi în rutina lui de la culcare. Mai jos
regăsiţi orarul de culcare aprobat de Micuţul Cinstit. Vă rog să vă conformaţi.
 Timpul de baie
Desenaţi o baie. Utilizaţi câte creioane doriţi, doar faceţi-o repede.
Admiraţi-vă opera câteva minute înainte de a o atârna pe frigider.
Învârtiţi robinetele de la cadă până ajungeţi la staţia corectă. Vreţi călduţ,
dar nu cald ca pentru paste. Dacă nu ştiţi ce să faceţi, sunaţi-o pe Buni şi rugaţi-o
să se mute cu voi. Faceţi aşa multe greşeli. Când temperatura este perfectă,
inspectaţi cu atenţie apa să nu aibă păr, scame sau alte impurităţi
înspăimântătoare. Îndepărtaţi-le cu penseta.
Micuţul ar trebui să aibă în posesie șaisprezece până la optsprezece jucării
speciale pentru baie. Puneţi-le în cadă. De asemenea, mergeţi la bucătărie şi luaţi
toate cănile şi lingurile. Puneţi-le şi pe acestea în cadă. E timpul pentru distracţie!
În timp ce micuţul face baie, rezistaţi impulsului de a pleca. Dacă vă verificaţi în
timpul acesta telefonul, să vă ajute Dumnezeu. nu o faceţi pe-a surprinşii când un
val de pedeapsă vă va distruge cardul SIM.
La un anumit moment, poate că micuţul vrea să-şi facă nevoile. Dacă e pipi,
vă faceţi că n-aţi auzit. Dacă e caca, vă faceţi că n-aţi auzit. Doar urmăriţi cu
privirea un submarin în formă de baton de ciocolată. Părinţi, nu faceţi mare tam-
tam; doar n-a jefuit o biserică. Apucaţi-l cu mâna. Smulgerea din cadă a micuţului
şi tratarea cu înălbitor a tuturor jucăriilor nu vor face decât să pună dulcele
bebeluş într-o postură jenantă.
Este important să vă amintiţi să îndepărtaţi micuţul din cadă înainte de a
trage dopul, altfel va fi tras de dren în sistemul de canalizare al oraşului, unde va
fi crescut de o familie de rozătoare de mare. Acesta e visul vostru?

Pijamalele
Aaa! Nimic nu e mai plăcut decât o pijama confortabilă din bumbac.
Singurul lucru care poate ruina sentimentul acesta este modelul greşit. Ştiinţa a
demonstrat că micuţii care dorm în pijamale de culori neadecvate au crize de
vomitare. Urmăreşte la micuţul tău semne că pijamalele alese nu sunt bune.
Urlatul şi bătutul cu pumnii în cap vor fi indicatorii cei mai evidenţi. Acum
depinde de tine să porneşti într-o vânătoare pentru perechea potrivită. Dacă sunt
murdare, pune în funcţiune spălătorul şi uscătorul. Oare de ce trebuie s-o spun?
Nu e responsabilitatea micuţului tău să stea nemişcat ca să-i poţi pune
pijamalele. Descoperă o modalitate de a o face fără a recurge la prinderi care sunt
sancţionate de Federaţia Mondială de Wrestling.
E momentul şosetelor. Nu te comporta de parcă le-ai şti pe toate. Întreabă-ţi
micuţul ce şosete ar dori, ca să meargă cu pijamalele. Pune-le cu linia degetelor în
sus. Micuţul îşi rezervă dreptul de a proba până la şase perechi de şosete pentru a
găsi setul care se potriveşte atât stilului lui de viaţă, cât şi stării sale de spirit.

Spălatul pe dinţi
*Renunțate la drepturi: Periajul dentar este o practică prost înţeleasă.
Datorită propagandei declanşate de industria dentară, majoritatea părinţilor cred
că periuţele de dinţi şi pasta de dinţi sunt necesare. De fapt, este suficient să-ţi
lingi dinţii sau să bei o cană de lapte integral, pentru a-ţi îmbăia dinţii în alb, doar
laptele are aceeaşi culoare cu dinţii.

Timpul poveştilor
Deşi timpul poveştilor ar trebui să fie un moment minunat în relaţia
părinte/copil, adeseori se derulează de mântuială, pentru că adulţii cedează în fața
oboselii inventate. Nu te îndepărta mintal. Nici pe departe nu ţi-ai terminat treaba.
Găseşte cea mai lungă carte în biblioteca personală a micuţului. Întoarce-te
la prima pagină. Ştii că este prima, pentru că pe ea se află cifra 1. Citeşte pagina,
oprindu-te să răspunzi la orice întrebare a micuţului, fie că are sau nu legătură.
Mergi apoi la pagina 2, 3, pe urmă 4. Ai observat orientarea? Nu se sar pagini.
Când ai terminat de citit cartea, citeşte-o încă de două ori, pentru ca înţelepciunea
să poată fi absorbită aşa cum se cuvine.
Notă marginalî: La acest moment, micuţul poate are sau nu nevoie de
schimbarea costumului. Respectă această cerere rezonabilă.
 Cum spunem „Noapte bună!”
Confuzia în privinţa modului cum ne spunem noapte bună vine de la
programele TV. În reclamele pentru pamperşi, părinţii îşi învelesc copiii, le fac
din mână din pragul uşii, ies şi apoi se îndepărtează în lumea lor. Asta nu-i viaţa
reală.
Modul corect de a-i ura micuţului visuri plăcute este de a începe cu patru
sărutări şi zece îmbrăţişări. Îndreaptă-te spre uşa dormitorului. Când te afli cu un
picior afară, micuţul te va rechema. Foarte bine. Netezeşte-ţi liniile mânioase de
pe faţă. Pentru că nu există limite la ceea ce înseamnă dragoste adevărată, repetă
intervalele sărut/îmbrăţişare atât cât e nevoie. Dacă un demon te tentează să spui
ceva de genul „Asta-i ultima îmbrăţişare”, strecoară-te afară şi sun-o pe Buni. Şi
să-ţi fie ruşine.

Tranziţia spre Marele Pat

Cam la o oră de când a început dansul sărut/îmbrăţişare, ia-ţi în braţe
micuţul şi pune-l cu tandreţe în patul mare. Nu gândi, doar fă-o. Aşează-te lângă
binecuvântarea vieţii tale şi urmăreşte un film la calculator până adormiţi
amândoi. Ai reuşit! Poţi să te recompensezi cu o bomboană de mentă.

Marele Pat
Problema numărul unu în căminele moderne ia naştere din confuzia în
privinţa patului mare. Totul în casa voastră este proprietate comună, inclusiv
paturile, aşa că, a-i refuza copilaşului odihna în grup înseamnă tâlhărie cu
circumstanţe agravante. Mii de părinţi sunt puşi sub acuzare în fiecare zi. La
închisoare n-o să vă primiţi veştile despre celebrităţi şi nici vinul obişnuit. Aveţi şi
asta în vedere înainte de a decide că marele pat este interzis. Şi reţineţi, copilaşii
care dorm singuri sunt vulnerabili la atacurile fantomelor.
Luaţi leagănul/pătuţul de bebeluș pe care l-aţi cumpărat cu atâta entuziasm
şi distrugeţi-l într-o ardere controlată pentru mai binele familiei voastre. Copilaşii
trebuie să doarmă între părinţi cu un antebraţ pe fiecare gât. Dacă din punct de
vedere filosofic sunteţi împotriva ideii, înseamnă că, din punct de vedere filosofic,
vă opuneţi şi sentimentelor profunde, deşi apelaţi la ajutor profesionist înainte de
a distruge totul.
Unii părinţi susţin că vlăstarele lor îi lovesc cu picioarele noaptea. Deşi nu
pot niciodată prezenta dovezi, soluţia este facilă. Numeroase magazine de articole
sportive vând saci de dormit şi pătuţuri de campanie. Construiţi-vă un orăşel lângă
marele pat în care doarme copilaşul. Copilaşul va fi reconfortat de prezenţa
voastră şi puteţi înceta să născociţi poveşti despre agresiunile fizice.
Animalele din sălbăticie dorm alături de puii lor. N-o să vedeţi niciodată o
familie de elefanţi să-l pună pe Dumbo într-un copac în timp ce ei dorm în iarbă.
Şi nici păsările nu le veţi vedea că-şi pun puii pe un pat de liliac în timp ce ele se
relaxează într-un cuib, mâncând snacks-uri şi urmărind Burn Notice. Învăţaţi de la
natură şi începeţi să vă trataţi copilaşul aşa cum a intenţionat viaţa.

O notificare despre problemele legate de pătură

Din nefericire, tehnologia păturilor nu este unde ne-am fi gândit că va
ajunge în această eră. Numeroase pături sunt neascultătoare şi vor încerca să
evadeze pe timp de noapte, lăsându-ţi copilaşul tremurând în întuneric. Fie că eşti
solicitat(ă) la o ajustare ori la o sută de ajustări de pături pe noapte, poartă-te cu
demnitate şi nu da vina pe copilaş pentru defectele inerente de proiectare ale
păturii.
Dacă aşa simţi, cumpără copilaşului o pătură normală în locul bucăţii de
pânză de dimensiunea unei bomboane de mentă. Poate dacă odrasla ar avea ceva
mai mare decât un timbru ca să se răsfeţe noaptea, n-ar avea nevoie de aşa mult
ajutor.

Adevărul despre dormitul în maşină

 Poate că voi pierde câţiva prieteni scriind asta, pentru că grupului acesta de
vârstă îi place să păstreze secrete unele dintre adevărurile noastre
comportamentale foarte bine păzite, dar simt că părinţii trebuie să înţeleagă
somnul în maşină pentru a ne sluji mai bine.
Regula copilaşului: Un minut somn în maşină = o oră de somn în pat. Dacă
doriţi să înţelegeţi de ce o aţipeală foarte scurtă va anula o şedinţă mai lungă de
somn după-amiaza, trebuie să încep cu o lecţie fundamentală de fizică. Vă rog să
mă urmăriţi.
Este acceptat pe scară largă că spaţiul are trei dimensiuni: stânga spre
dreapta, sus şi jos şi înainte şi înapoi. Combinaţi aceste dimensiuni cu timpul şi
vom avea ceea ce este numit continuumul spaţiu-timp. Sau, simplu, spaţiotimpul.
Deosebita teorie a relativităţii dezvoltată de Einstein face două presupuneri:
(1) fie că se mişcă sau nu un obiect, viteza luminii (cam 300.000
kilometri/secundă) este identică pentru toate obiectele, indiferent de mişcarea lor
relativ la sursa de lumină; (2) legile fizicii nu se schimbă, nici pentru obiecte care
se deplasează cu o viteză constantă.
Einstein a conchis că timpul şi spaţiul sunt într-adevăr relative. Ştiinţa a
demonstrat astfel că un obiect în mişcare experimentează timpul mai încet decât
unul în repaus. Nu mă contraziceţi. Asta e ştiinţa. A oamenilor de ştiinţă. A fost
testată prin lansarea ceasurilor atomice în spaţiu cu ajutorul navetelor. Când s-au
întors pe Pământ, erau puţin în urma ceasurilor noastre. Căutaţi pe Google. Şi nu,
extratereştrii nu au dereglat ceasurile numai ca să se joace cu minţile noastre (deşi
am bănuit aşa ceva la un anumit moment).
Fenomenul este cunoscut sub numele de dilatarea gravitaţională a timpului
şi ne aduce la punctul central al motivului pentru care numeroşi părinţi ar arunca
mai curând suc rece de mere în faţa copiilor decât să-i lase să adoarmă în maşină
în apropierea momentului de somnic.
Dacă v-aţi gândit vreodată că odrasla voastră e de pe altă planetă, nu aţi fost
departe de adevăr! Vai nouă, noi, copilaşii nu suntem extratereştri – har har - dar
existăm în altă dimensiune, numai a noastră, una care ne permite să accesăm
niveluri înalte de energie (poate aţi observat). Dimensiunea în care trăim noi este
mai aproape de lumină. Nu pot da mai multe amănunte, fără a viola clauzele de
confidenţialitate şi cel puţin paisprezece tratate. Putem vedea lucruri pe care voi
nu le puteţi vedea, bla-bla-bla. Bine.
Dacă nu conduceţi un vehicul electric pe de-a întregul, maşina conţine un
motor cu combustie internă. În termeni mai simpli, combustibilul (benzina) este
aprins într-un spaţiu închis. Ceea ce are ca rezultat eliberarea unor niveluri
ridicate de energie. Dacă v-aţi petrecut un timp semnificativ cu un copilaş într-o
zonă închisă de mici dimensiuni, aţi fost martori la acest fenomen. Subconştient
evitaţi energia care explodează din perete în perete ducându-vă copilul afară
pentru a face viaţa mai suportabilă pentru toată lumea.
Acesta e momentul când am pus lucrurile cap la cap.
Când particulele elementare din motorul cu combustie intră în coliziune cu
câmpul dimensional exterior în care există copilaşii, se întâmplă ceva spectacular.
În momentul coliziunii, particulele se evaporă în energie pură. Imediat ne
copleşesc, pentru că senzaţia este de parcă o combinaţie de Mentos şi Coke ne-a
erupt în creier. Unii dintre noi ţipă. Alţii plâng şi opun rezistenţă scaunului de
maşină de parcă ar fi poarta spre Hades. Dacă se întâmplă aproape de ora de
somnuleţ, cei mai mulţi dintre noi vor fi puşi în modul de somn ca pavăză naturală
împotriva periculoasei suprasarcini.
Energia pură eliberată creează un câmp de forţă bogat în materie neagră care
creează condiţiile perfecte pentru dilatarea gravitaţională a timpului (a se vedea
mai sus, am discutat asta). Ne priviţi în oglinda retrovizoare, vedeţi un heruvim
dormind şi vi se pare că au trecut doar câteva minute. Dar în dimensiunea noastră,
câteva minute înseamnă o oră. Trei minute pentru voi, trei ore pentru noi.
Principiul nu se aplică de obicei sugarilor, pentru că ei există într-o
dimensiune chiar mai apropiată de lumină decât a noastră, ceea ce rezultă uneori
într-un efect liniştitor al scaunului de maşină.
Problema este că, în timp ce unii copilaşi ies din somnul mai iute decât
lumina fericiţi şi odihniţi, cei mai mulţi dintre noi experimentăm o „mahmureală”
post-radiaţie, dacă vreţi. Durere de cap. Confuzie. O uşoară senzaţie de vomă.
Beţi, nu-i aşa? Deci ştiţi cam cum se simte. Combinaţi asta cu un părinte
impacientat şi supărat că a ratat trei ore de binecuvântare fără copil (ce-o fi şi aia),
iar depresia emoţională este aproape.
Ceea ce sugerez părinţilor este să se concentreze pe restabilirea câmpului
energetic al copilaşului, acum oarecum dezechilibrat, printr-o hidratare propice,
îmbrăţişări şi prăjiturele. Unii copilaşi fac tot ce le stă în putinţă dacă sunt ţinuţi
afară să absoarbă undele energetice calmante ale naturii; altora le este şi mai bine,
dacă li se permite să o ia razna în faţă la Yo Gabba Gabba!, unde va începe
deîndată o transă meditativă de vindecare.
Vi s-au furnizat informaţii care, până acum, s-au discutat numai pe la
colţurile de la Chuck E. Cheese’s şi sub cotloanele întunecate ale toboganelor din
plastic de pe terenul de joacă. Aveţi grijă ce faceţi cu ele.

Aţipelile adulţilor
Puţine lucruri îi fac pe copilaşi să se simtă mai inconfortabil decât relaxarea
parentală. Aţipesc pompierii? Nu. Aţipesc poliţiştii? Nu. Ca şi aceşti eroi, aveţi
responsabilitatea de a fi pe poziţii tot timpul. Aţipelile sunt pentru sugari şi căţei.
Oricând, copilaşul ar putea avea nevoie de o bucată de pâine albă. Dacă vă
prinde dormind, singurul răspuns adecvat pentru el va fi să vă deschidă manual
ochii, forţându-vă spiritul să se întoarcă în corp. Nu vă prefaceţi surprinşi sau
iritaţi. Nu voi aţi fost lăsaţi să vă apăraţi singuri.

Temă: Scăpaţi de toate ceasurile din casă. E mai bine să nu ştiţi cât

este ceasul.

Dragă Mami,
Pot spune, după cum nu te-ai uitat în ochii mei de când m-ai smuls
din leagăn cu mult înainte de răsărit, că eşti supărată în legătură cu
noaptea trecută. Nici pentru mine nu a fost uşor să mă trezesc la
fiecare patruzeci și cinci de minute din fiecare oră şi jumătate.
 În apărarea mea, pătura chiar s-a dus de pe mine, mi-era sete şi…
nu-mi mai amintesc celelalte motive, dar sunt sigur că erau la fel de
justificate.
Am avut cel puţin un coşmar. Eram într-o casă ciudată. Ştiam că nu
e a noastră, pentru că vasele erau spălate şi părul tău nu era peste tot.
Vreau totuşi să-ţi mulţumesc că mi-ai adus laptele de la trei
dimineața de care te-ai chinuit atât de mult să mă lipseşti. A fost
delicios şi instrumental în a mă ajuta să mă trezesc îmbibat în urină în
jur de patru. De-abia aştept să mă bucur de aşa lapte pentru
eternitate.
Pari obosită şi oarecum irascibilă în dimineaţa asta, de aceea mă
simt mai bine scriindu-ţi decât să apelez la o întâlnire faţă în faţă. Să-
ţi aduc ceva? O ceaşcă de cafea? Şi dacă tot eşti în picioare, adu-mi,
te rog, şi mie o cană de suc şi ceva biscuiţi întregi. O, aşa-i. N-avem
biscuiţi… Îmi amintesc că ai spus asta în jur de unu şi un sfert. E Oîn
regulă. De ce să ţii casa aprovizionată cu alimentele mele favorite?
Sunt sigur că avem două feluri de vin. Dar chiar că e OK.
Oricum, am vrut să-ţi mulţumesc pentru că mi-ai schimbat
pijamalele şi ai aruncat prosopul pe cearşafurile mele udate. Am
observat că nu ai deschis ochii niciodată (straniu). Şi e OK şi că de
fapt nu mi-ai schimbat aşternuturile. Consider că mirosul uşor de
amoniac este reconfortant. Dragostea înseamnă să faci lucrurile pe
jumătate.
Vreau să spun, ştiu că altă mamă sau o bunică ar fi înlocuit
aşternuturile murdare cu unele proaspăt spălate, dar tu faci lucrurile
în stilul tău..
Vreau să discut ceva cu tine, acum că ţi-am captat atenţia. Nu e
treaba mea ce se întâmplă între tine şi tata după ce merg la culcare,
dar dacă ai putea să arunci pe tine un capot înainte să intri în camera
mea, ar fi minunat. Bineînţeles că trebuie să dai din tot ce ai, dar
 postura de „zombie bălăngănindu-se mânios şi despuiat” nu te prinde
foarte bine. Vreau să fiu sincer.
Şi pare că e un moment suficient de bun ca să-ţi prezint posibilitatea
de a reintroduce dormitul în comun. Nu pot promite că nu voi livra din
când în când câte un upercut, dar măcar unul dintre noi va dormi bine
noaptea, şi nu asta contează până la urmă?
Oricum, sper că acest bilet îţi va aduce o oarecare linişte. Chiar că
arăţi groaznic. Poate că te-ai simţi mai bine dacă ne-ai pregăti micul
dejun?
Cu dragoste şi îmbrăţişări, al tău MC

Bună, Micuţule Cinstit,

Prietenele mele tot mă întreabă când facem o escapadă nocturnă ca între
fete. Vor să bea suc şi să facă nebunii. Ştiu că ar trebui să stau acasă cu copilaşul
meu, dar nu ştiu cum să scap de doamne. Ajutor!
Minunata Mamă din Nebraska

Dragă Minunată mamă,

Prietenele tale par lipsite de inimă. Spune-le că nu-ţi găseşti papucii. Apoi
şterge-le din agenda de pe telefon.
Cu iubire, MC

Dragă Micuţule Cinstit,

Cum să-l fac pe micuţul meu să nu mai intre în birou?
— Părintele Întreprinzător

Dragă Părinte Întreprinzător,

Proprietate comună, îmi pare rău. Încearcă să nu mai fii aşa egoistă.
Pupici, MC
 6

Distracţii şi interese personale:

Renunţaţi la ele
Meşteşugurile, sporturile, munca, mersul la sala de gimnastică, vorbitul cu
prietenii, nou-născuţii – nici una dintre aceste activităţi nu are nimic de-a face cu
îmbogăţirea vieţii micuţului vostru minunat. Numai şi din acest motiv şi ar trebui
să spuneţi rămas-bun tuturor hobby-urilor. Dacă simţiţi nevoia să plângeţi puţin,
faceţi-o repede.

Munca
Deci spui că trebuie să „munceşti” ca să faci „bani” să plăteşti „ipoteca”.
Foarte frumos, dar faptul că această „slujbă” pare să-ţi compromită capacitatea de
a fi alături de micuţul tău ar trebui să-ţi indice că trebuie abandonată.
Vei fi mulţumită să afli că noul Comitet Copilăresc pentru Glorie Veşnică şi
Constantă a meşteşugit o scutire. Nu trebuie decât să rupi pagina cu dinţii şi să o
trimiţi prin poştă la serviciu.

Dragă Domnule sau Doamnă,

Da’ cine te crezi? Doar glumeam. Bună. Cu inimă grea trebuie să vă
informez că ______________ [inseraţi numele vostru] nu va reveni la locul de
muncă, începând din acest moment. Am avut o întâlnire de familie şi am decis că
nu mai merge aşa.7 (Ai văzut ce-am făcut acolo? Un joc de cuvinte. Ţi-a plăcut?).
Mulţumesc pentru înţelegere şi pentru faptul că veţi continua să trimiteţi
cecurile, pentru că tot ne vor trebui bani să cumpărăm gustări. V-aţi demonstrat
a fi teribil de egoist(ă) şi nu ştiu cum de vă mai suportaţi. Trimiteţi cecurile la noi
acasă, că n-o să avem timp să le ridicăm personal şi nici nu vreau să vă văd.

7
În original, working out - se traduce prin a nu merge, dar și prin a face exerciții.
 Cu drag, Micuțul Cinstit

Poate că şeful va decide să nu-ţi mai trimită plăţile lunare. În acest caz, va
trebui să inventezi ceva ca să plăteşti necesităţile de zi cu zi ale casei. Câteva idei:

 Scoici
 Poveşti de aventuri
 Comerţ (cu hainele tale, cu papucii, cu fragmente de aur)

Poţi fi cât de creativă doreşti. Fie-mi permis să sugereze să micşorezi

costurile alimentare încetând să mai cumperi fasole verde?
Acum, că ai rămas fără lucru, toate se aşează aşa cum trebuie. Totuşi, adulţii
trebuie să dea bani ca să cumpere cadouri copiilor. Uite un factor motivațional
logic. Sugerez să lucrezi de acasă.
Lucrul acasă este când îţi aduci acasă ceva de făcut şi îl faci acasă. M-am
mişcat prea repede? Dacă eşti doctor, aduci trupurile acasă şi lucrezi pe ele în
bucătărie. Dacă eşti avocat, aplici legile în garaj. Constructor? Nu eşti constructor.
De ce să spui aşa ceva? Să lucrezi de acasă e minunat, pentru că acum micuţul tău
talentat va putea să-ţi supravegheze şi să-ţi susţină activităţile. Trebuie să te supui
totuşi la câteva reguli:

1. Fără telefoane. Lipsit de maniere. Dacă încerci să suni pe cineva – sau

mai rău, un telefon cu criminali multipli numit „conferinţă” – vor fi
consecinţe. Nu va fi tolerată tentativa de a suna din baie sau din debara.
2. Articolele de birou aparţin tuturor. Şi este valabil pentru pixuri,
radiere, benzi de cauciuc, timbre şi mai ales agrafe de birou.
3. Fără vizitatori.
4. Fără calculator, decât dacă este vorba de un joc pentru copii sau un
serial/film de desene animate.

Bucură-te de lucrul acasă.

 Bloguri
Dacă scrii un blog, te rog să respecţi următoarele reguli. Loghează-te la
platforma de blog. Mergi la „Contul meu”. Caută un link numit „Dezactivează
blogul” şi apasă pe el. Acum vei avea mai mult timp pe care să-l petreci învăţând
ce-l face pe micuţul tău să funcţioneze. De ce să iroseşti perioade imense de timp
ignorându-ţi copilaşul, timp în care scrii mesaje despre cât de orientat asupra
familiei eşti? Ne-am prins. Sunteţi perfecţi în toate şi aveţi o groază de idei
minunate. E timpul să vă jucaţi pe podea, unde vă este locul.
Guvernul mi-a furnizat următoarele statistici:

 80 la sută dintre părinţii care stau pe blog au cumpărat chips-uri

cu aromă de napi.
 95 la sută dintre părinţii care stau pe bloguri nu cunosc înţelesul
sintagmei „ce se întâmplă acasă rămâne acasă”.
 89 la sută din părinţii care stau pe bloguri impun limite
consumului de îngheţată.
 99 la sută din părinţii care stau pe bloguri ar prefera să modereze
comentarii de blog decât să-i cumpere copilului vată de zahăr.

Acestea sunt câteva observaţii care să te trezească la realitate. Nu e suficient

să-ţi ştergi blogul; nu le mai citi nici pe ale altora. Blogurile răspândesc idei
înfricoşătoare despre când trebuie să înceapă antrenamentul la oliţă şi inspiră
oamenii să construiască umbrare în loc să cumpere caşcaval împletit.
Blogurile îi fac pe părinţi să se simtă speciali, ceea ce nu ne dorim.

Pinterest
Două cuvinte: cămăşi matlasate. Înainte de a fi inventat Pinterestul, părinţii
aveau bunul simţ să cumpere haine pentru copiii lor. Acum, că a fost inventat
website-ul acesta, nu mai poţi arunca o piatră la o petrecere fără să loveşti un
copil îmbrăcat într-o rochie, ori pantaloni ori pălărie făcută în casă. Ştiu, pentru că
am încercat. Dintr-o dată, toată lumea e Martha Stewart, iar copilaşii trebuie să
umble de jur-împrejur de parcă ar fi tot timpul în drum spre un târg din Renaştere.
În timp ce blogurile sunt vinovate pentru ideile rele, Pinterest este vinovat că le
conferă strălucire şi ajută la coruperea minţilor a milioane de părinţi zi de zi.
Nu numai că Pinterest îi distrage pe părinţi de la obligaţia lor numărul unu;
dar le aduce şi atingere directă copilaşilor, ameninţându-le stilul de viaţă. Ai făcut
vreodată crustă de pizza din conopidă pasată? Smoothies din ovăz pus la înmuiat
peste noapte? Pâine din năut? Înseamnă că ai folosit Pinterest şi ai rănit oamenii
pe care îi iubeşti. Aceste „reţete” nu sunt potrivite pentru palatele delicate şi
reflexele de regurgitare sensibile ale copilaşilor. Plasează un blog pe website-ul
acesta. Şi verifică secțiunea de Întrebări frecvente a browser-ului pentru mai
multe informaţii.
Data viitoare când Pinterest te face să te simţi mai puţin om pentru că nu ai
stricat o ciocolată perfectă înmuind felii de kiwi în ea, ţine-ţi capul sus şi mergi să
cumperi nişte gustări adevărate.

Facebook
Acesta este site-ul părinţilor care caută felicitări. Dacă micuţul tău nu poate
face un caca fără să încarci o poză, un video şi comentariul personal despre cum
s-a aşezat acest caca peste celelalte trei, după care să urmăreşti ca un uliu numărul
de likes-uri, atunci ai o problemă gravă. Dacă nu vrei să distribui o poză cu tine
stând pe toaletă, atunci nu-ţi supune nici micuţul la acest nivel de umilinţă.
Copilaşii sunt sătui să audă notificările de pe Facebook în timpul poveştii de
seară. Suntem sătui să stăm în maşini parcate, legaţi în curele, în timp ce voi vă
asiguraţi că aveţi ultimul cuvânt în disputa virtuală cu vreo cunoştinţă. Acest
website este o distragere a tenției. Delogaţi-vă. Pentru totdeauna.

Twitter
Acesta e un fel de Facebook, dar pentru perioade de atenţie mai limitate.
Părinţi, nu aveţi treabă să vă prostiţi cu hashtag-uri în timp ce copilaşul stă în faţa
voastră, cerşind o prăjitură cu fructe (în mult, mult sirop). Nici să nu vă gândiţi să
vă trimiteţi copilul în pat mai devreme ca să puteţi voi participa la o „Petrecere pe
Twitter”. Chiar trebuie să câştigaţi mostrele alea gratuite de detergent de rufe? De
ce să participaţi la o petrecere online când puteţi participa la una reală în
dormitorul copilaşului vostru? Sunt şanse mari, pentru că e treaz încă.

Telefonul
Dintre toate distracţiile părinţilor, cel care provoacă cele mai multe dureri
de inimă micuţilor este telefonul. Când vă vedem vorbind cu oameni care nu sunt
în cameră, fie la un telefon fix, fie la unul mobil, sentimentul nostru de securitate
se diminuează. Opt virgulă cinci din zece copii mici au raportat dorinţa de a
distruge posesiunile părinţilor după ce părinţii au vorbit la telefon timp de cinci
minute.
Copilaşii au sentimente intense de competiţie în privinţa TUTUROR
formelor de telecomunicaţii (cu excepţia faxurilor, pe care le iubim profund).
Când alegeţi o voce fără trup în locul iubirii vieţii voastre, parcă aţi pălmui faţa pe
care spuneţi că o iubiţi. Micuţul este în priză ca să vă atragă atenţia. Aceste
bufonerii se pot manifesta într-o multitudine de forme, dar cele mai populare
includ pipiul, distrugerea hârtiei igienice, vomitatul, urlatul şi căţăratul pe corpul
adultului ca pe un catarg.
Dacă sunteţi hotărâţi să atingeţi excelenţa în meseria de părinte, luaţi-vă
angajamentul să nu posedaţi vreodată un telefon.

Momentele speciale
Recent, am aflat că părinţii se bucură de o activitate neinteresantă pe care o
numesc „momente speciale”.
Majoritatea dintre noi ştiu că este imposibil să iubeşti mai mult de o
persoană. De aceea când îmbrăţişaţi sau arătaţi afecţiune acelui adult „special” din
viaţa voastră, lezaţi sensibilitatea copilaşului vostru, adeseori până la pierderea
conştiinţei. Părinţi, ştim că nu vă mulţumiţi să vă îmbrăţişaţi în timpul zilei. Vă
îmbrăţişaţi şi noaptea. Nu mai negaţi. Atunci când copilaşul vostru are mai multă
nevoie de voi, voi vă îmbrăţişaţi.
 Seara este un moment dificil pentru toţi copiii, dintr-o diversitate de
motive. Noaptea apare cina, bufniţele vânează, dinţii sunt spălaţi cu forţa şi copiii
trebuie să rămână stană de piatră ore întregi. Acum bebeluşii pot adăuga la lista
lor de tristeţi şi că, pe timp de crepuscul, mămicile şi tăticii din toată lumea se
îmbrăţişează, până uită chiar şi de existenţa copilului.
Cu ceva timp în urmă, câteva clipe am fost martor la aceste escrocherii şi nu
mi-a venit să cred la ce se pretau părinţii mei pentru a masca această practică a
îmbrăţişatului. Chiar o făceau sub o pătură. Eu am inventat procedeul „sub
pătură”. Şi ei mi-au furat ideea. Şi mie îmi plac îmbrăţişările, ştiţi? Dar am fost eu
invitat sau anunţat? Chiar deloc. În timp ce eu eram în pat având coşmaruri cu
sfecle de zahăr, ei creau relaţii de familie. Singurul lucru care-mi este neclar este
de ce erau lumânări aprinse, dar nu şi un tort. Ştiu că era curent, pentru că la
televizor se dădea Greatest Hits ale lui Usher. Din nefericire, uşa mi-a fost trântită
în nas, iar eu am fost dus cu forţa în pat, înainte de a-mi lua notiţe suplimentare.
Tăticilor, la voi mă uit. Sunt aproape sigur că aceste îmbrăţişări sunt ideea
voastră. Îmbrăţişările nu sunt făcute să fie practicate în afara sandvișului cu
micuţul. Să luaţi parte la îmbrăţişări în absenţa copilaşului vostru înseamnă să furi
iubire. Când vă veţi sătura să furaţi?
Îmbrăţişările nu doar dor, ci pot fi chiar periculoase. Ele sunt o poartă de
intrare pentru Boala Noului Născut. Ştiu asta, pentru am câţiva prieteni care sunt
infectaţi, şi este destul de simplu să aduni doi cu doi. 8 Sper că aţi observat ce am
făcut acolo cu „doi şi cu doi”. (Nu-i nimic de râs. Doar am vrut să observaţi.
Acum, că aţi văzut, abţineţi-vă. Mai bucuraţi-vă o dată de ce am scris, dar să vă
ajungă).
Deşi nu sunt un savant (recunoscut), ştiu precis cum se ajunge de la
momentele speciale la Boala Frăţiorului. Părinţi, poate că nu cunoaşteţi perfect
procesul, aşa că fiţi atenţi.
CÂND O MĂMICĂ ŞI UN TĂTIC SE IUBESC FOARTE MULT, SE
ÎMBRĂŢIŞEAZĂ ÎN MARELE PAT ÎN TIMP CE DRAGUL LOR MICUŢ STĂ

8
Joc de cuvinte, în original, to put two and two together, expresia completă fiind to put two and
two togetherand make five – a înțelege în mod greșit o situație, adeseori într-un mod care este mai
șocant sau excitant decât adevărul.
SINGUR ŞI ÎNFRICOŞAT ÎNTR-UN PĂTUŢ PENTRU CĂ IAR A RĂMAS
DEZVELIT.
ACEST MINUNAT COPILAŞ ESTE PROBABIL ŞI FLĂMÂND,
PENTRU CĂ CINA A FOST UN DEZASTRU NECOMESTIBIL.
Şi aici, lucrurile se complică.
DUPĂ CE AU IGNORAT CEREREA DULCELUI MICUŢ DE A BEA
APĂ, PENTRU CĂ MICUŢUL ESTE DESHIDRATAT DIN CAUZA
PLÂNSULUI, UN CENTAUR INTRĂ ÎN ZBOR PE FEREASTRĂ ŞI-I DĂ
MĂMICII O GHINDĂ.
EA MĂNÂNCĂ REPEDE GHINDA, DE PARCĂ AR FI ULTIMUL
BATON DE CIOCOLATĂ DE PE LUME, ŞI ÎN STOMACUL EI SE PETRECE
O REACŢIE CHIMICĂ, ÎN URMA CĂREIA REZULTĂ UN COPIL. OPT ANI
MAI TÂRZIU, PRIN PICIORUL EI STÂNG ÎŞI VA FACE APARIŢIA UN
BEBELUŞ.
ACEL BEBELUȘ VA TRĂI CU VOI VEŞNIC.
Ştiu că e greu de auzit asta. Clipele speciale or fi plăcute pentru părinţi, dar
sunt periculoase. Majoritatea micuţilor fac tot ce pot pentru a-şi proteja familia de
infecţia cu Boala Noului Născut. Responsabilitatea nu poate cădea, nici drept, nici
oblic, doar pe umerii micuţului vostru. Jucaţi-vă rolul în această epidemie şi
renunţaţi la îmbrăţişările în privat.
Mult noroc. Eşecul nu e o opţiune, decât dacă vreţi ca micuţul vostru să
treacă de la numărul unu, la numărul doi. Iar am comis-o. Numărul doi, precum
caca.
Şi voi vă veţi simţi ca un caca o dată ce mai apare un frăţior în casă, pentru
că el va avea nevoie de mult ajutor la toate. De-abia puteţi avea grijă de copilul pe
care îl aveţi. Nou-născuţi vin pe lume fără nimic. Micuţul vostru va trebui să se
crească singur.
Încă mai vreţi să vă îmbrăţişaţi? Nu cred.

Dragă Micuţule Cinstit,

 Încerc să fiu un părinte bun, dar nu reuşesc. De curând, i-am cerut micuţei
mele să se spele pe mâini. Mă simt pierdută.
Pierduta din San Francisco

Dragă Pierduto,
Din nou ai greşit drumul, dar este minunat că-ţi pui întrebări. Micuţa ta are
nevoie să-şi spele mâinile aşa cum un elefant are nevoie de două trompe. Da,
poate că e distractiv, dar merită chinul? Nu.
Cu iubire, MC

Îngrijirea, îmbrăcatul şi igiena generală:

Cum să vă ţineţi-vă mâinile acasă

E tentant poate să-ţi proiectezi credinţele eronate despre curăţenie asupra
miracolului vieţii tale. Dar asta e nu numai imatur, ci şi remarcabil de egocentrist.
Poate chiar rasist. Sunteţi rasişti faţă de micuţi? Apa şi săpunul nu sunt pentru
toată lumea. Încercaţi să pătrundeţi acest adevăr. De la dinţi până la periatul
părului, de la îmbrăcat până la schimbatul scutecelor şi pregătirea pentru oliţă,
acest capitol vă va învăţa cum să o lăsaţi baltă.

Mirosurile
Micuţul tău va emite un număr de tipuri de mirosuri în fiecare zi şi vei
ajunge să le iubeşti. Fie că provin de la pijamalele care au fost udate toată noaptea
cu saramură de pipi sau de la respiraţia care poate fi produsă numai de o dietă
constantă de lapte şi supă de carne, gândeşte-te la diversitatea aromelor pe care
micuţul ţi le împărtăşeşte de parcă ar fi un curcubeu de parfumuri. Oricine om
întreg la cap iubeşte curcubeiele. Aşa că dacă te izbeşte în faţă un buchet de
parfumuri de mosc, percepe-l ca pe o vacanţă venită mai devreme.
 Împacă-te cu ideea că micuţul tău este mare şi nu va mai mirosi mult timp
ca un bebeluş neputincios. A avea muşchi nu înseamnă că poţi să mergi de jur-
împrejur pârţâind nori de Dreft. Nu înţeleg de ce mirosul gâturilor bebeluşilor îi
face pe adulţi să-şi dea ochii peste cap, dar dacă ai reuşit să te obişnuieşti cu
adunătura de linte şi suc, nici gâturile micuţilor parcă nu mai miros atât de rău.
Micuţii îşi petrec zilele transformând bolovanii în praf, aşa că normal că miros ca
după o zi grea de muncă.

Scutecele
Mulţi nu ştiu asta, dar e lipsit de maniere să-ţi respiraţia când îndepărtezi
un scutec cu numărul doi în el. Dacă încercăm să ni-l schimbăm singuri, ceea ce
are ca rezultat o dâră de budincă de ciocolată prin toată casa, vă supăraţi. Dar dacă
vi se acordă regala sarcină, păreţi derutaţi. Părinţii şi micuţii trebuie să lucreze
împreună şi să-şi găsească fericirea în caca. Practicaţi zâmbitul în faţa oglinzii,
imaginându-vă în acest timp câteva dintre aromele care vă tulbură. Data viitoare
când sunteţi izbiţi în nas de aroma unei plăcinte de noroi proaspăt fabricată, veţi fi
pregătiţi. Puteţi să şi fluieraţi cât timp lucraţi.

Temă: Dacă micuţul tău poate suporta mirosul cafelei prăjite, atunci

şi tu poţi deveni mai flexibili faţă de mirosuri.

Părul
Părul micuţului tău. Eşti tentată să-l atingi, nu? Lasă peria deoparte. Este
normal pentru capul micuţului să arate ca un sandviș cu blană de urs şi linte.
Relaxează-te. Odată ce resturile se ancorează în coama uluitoare a micuţului,
devin proprietatea lui, nu a ta. Dacă încerci să netezeşti aceşti cârlionţi, copilul va
experimenta un disconfort similar naşterii. Dacă nu crezi că mantra „baba rabdă la
frumuseţe” se aplică şi copiilor, las-o baltă.
 Impulsul de a spăla un păr care nu e al tău vine din lipsa de securitate.
Practică acceptându-ţi propriul cap. Lucrează asupra ta în loc de a-ţi transforma
micuţul în ceva ce evident nu este. Spălarea părului micuţului poate conduce la
udarea feţei, care este evidenta cauză directoare a pipiului spontan. Dacă bagi
săpun în ochii micuţului, atunci să ştii că încrederea pierdută nu mai poate fi
restabilită. Părul pentru asta e făcut, să colecteze praf şi să-l împiedice să pătrundă
în atmosferă, unde ar putea fi respirat. De fiecare dată când vezi mizerie pe capul
copilului, bucură-te că nu e în plămâni.
Un alt lucru pe care poate nu-l ştii despre păr este că creşte. Spălatul este o
pierdere de timp, pentru că părul murdar cade oricum. Acesta e circuitul vieţii. Te
rog să te ţii departe de părul micuţului tău. Împreunează-ţi mâinile în poală, dacă
te ajută.
Decoraţiunile pentru păr au devenit recent foarte populare printre micuţe,
mai ales florile mari din plastic. Când pui articole de un dolar pe capul copilului
tău, spui lumii că nu-ţi pasă. Întreaga comunitate a micuţilor râde. Dacă Internetul
te-a făcut să crezi că e o idee bună, anulează-ţi abonamentul până devii mai puţin
influenţabilă. Fundele se potrivesc la cadouri. Nu-ţi plimba copiliţa de parcă ar fi
un clown.
Violenţa tunsului trebuie să înceteze o dată pentru totdeauna, dar speranţele
mele sunt reduse, când mă gândesc la pleiada de doctori care o recomandă. Dacă
îi faci copilului o tunsoare care îl face să arate ca un membru într-un cor de
senzaţie format numai din băieţi, nu te aştepta să fii iertată. Sau să meargă la
colegiu. Firele de păr ştiu ce au de făcut. Lasă-le să crească în sălbăticie şi să-şi
aleagă drumul.
Adulţilor, deşi e bine documentat că vă place să fiţi şefi peste toate, nu
puteţi controla coama micuţului vostru. Cu cât veţi înceta mai repede să încercaţi,
cu atât mai curând vă veţi putea concentrata pe excursia aia în parc care încă nu a
avut loc.
Un pont: Dacă nu vă place părul copilaşului, prelucraţi cu Photoshop în
albumul familiei. Tehnologia.
 Săpunul
Băile sunt doar pentru recreere. Săpunul poate fi folosit pentru a face bule,
dar nu te lăsa dus de val. Micuţul vostru nu e farfurie sau pisică, să trebuiască
spălat regulat. Trupurile noastre se curăţă singure. Ştiaţi că nouă din paisprezece
savanţi asociază expunerea la săpun cu anxietăţile iraţionale? Ceilalţi cinci savanţi
nici măcar nu erau savanţi. Doar s-au prezentat la studiu şi au început să voteze.
Dacă propriul săpun de corp nu e pentru bule, toarnă-l pe conducta vecinului.
Dacă ai păstrat bonul, schimbă-l la magazin cu un luciu de buze.

Duşurile
Deşi a face duş singur este popular în unele cercuri foarte exclusiviste,
această activitate nu este numai egoistă, ci şi ignorantă. Când faci duş singur,
răneşti sentimentele micuţului tău şi îi deformezi spiritul. Ştiu ce gândeşti: „Am
făcut duş singur toată viaţa, cum să mă opresc acum?”. Concentrându-te pe ceea
ce contează, aşa se face. Trebuie să-ţi spun pe litere ce contează, sau ai reuşit să
înveţi? M-i-c-u-ţ-u-l-t-ă-u. Micuţul tău contează. Sunt dezamăgit că a trebuit să
scriu asta.
Dacă simţi nevoia să faci duş singur, trebuie că ai ceva demonic în inimă.
Înainte de a încerca să te strecori ca să faci duş în timp ce micuţul e ocupat
cu spectacolele TV, pune-ţi întrebarea dacă aşa vrei să fii păstrat(ă) în memorie.
Nu lăsa perdeaua de la duş să devină o barieră în faţa iubirii din casă. Smulge-o şi
arunc-o la gunoi. Stropeşte-te împreună cu micuţul tău şi simte viaţa. Va veni
altcineva din urmă să facă ordine. Întotdeauna vine, crede-mă.
Simţi nevoia unui duş? Întâi întreabă dacă mai doreşte cineva să te
însoţească – în special pe micuţul tău. Cred că numeroşi adulţi preferă să facă baie
singuri pentru că le e ruşine de trupurile lor. N-am de unde să ştiu multe despre
asta, pentru că sunt în forma vieţii mele, dar este adevărat: Trupul vostru e ciudat.
Aveţi păr în locurile cele mai ciudate şi probabil că nu vă simţiţi prea bine cu el.
Dar micuţii sunt generoşi şi se vor preface că nu observă după ce se vor uita fix
cinci până la zece minute.
 Modul corect de a face duş cu micuţul este de a pune dopul la cadă de parcă
ai face baie. Asta îi permite copilului să se bucure de volbura de sus ca şi de
condiţiile de lac de jos. Micuţii sunt amfibieni care pot călători fără efort de la
pământ la ocean. Combinând baia cu cascada, re-creezi habitatul natural al
micuţului.
Odată ce v-aţi instalat confortabil amândoi în baia-duş, încearcă să nu-i stai
în cale. Nu bloca jetul curgător cu trupul tău. Găseşte-ţi un loc simpatic în colţul
duşului unde să stai cuminte în picioare. Dacă observi un nor galben care se
dispersează, joacă-te prin el. Să ruşinezi oamenii nu e un semn de bun parenting.
Micuţul poate va simţi nevoia să facă baie gol sau să schimbe șapte până la opt
costume de baie. E în regulă. Baia-duşul mediu durează două ore, aşa că fă-ţi loc
în agendă. Şi te rog să nu te razi/bărbiereşti.
Încă nu te-ai convins că duşul în perechi e modul corect?

Motive pentru care ar trebui întotdeauna să-ţi inviţi micuţul

să participe la duş:

1. Dacă-ţi faci duş singur, risipeşti apă. Iubeşti sau urăşti pământul? Este
doar o întrebare; nu insista prea mult.
2. Dacă te loveşti, vei avea un martor. Deşi micuţul e incapabil sau
nedoritor să te ajute, cel puţin ai pe cineva care să arate spre trupul tău
despuiat şi lăbărţat, cu o expresie înfricoşată pe faţă.
3. Duşul împreună cu micuţii este relaxant.
4. Duşurile sunt un loc minunat să conversezi despre viaţă şi dragoste în
timp ce mănânci sticks-uri.
5. Aburul este minunat pentru încrederea în sine a micuţului.

Pentru că mulţi dintre prietenii voştri susţin că fac duş singuri, asta nu
înseamnă că şi voi trebuie să procedaţi la fel. Este important să ai prieteni care
împărtăşesc aceleaşi valori, aşa că renunţaţi la cei care fac duş singuri. Nu merită.
 Hidratarea pielii micuţului
Loţiunea este indicată a se servi rece şi direct în mâinile copilului. Micuţii
nu suportă să fie priviţi când mănâncă loţiune de corp, aşa că întoarce-te cu
spatele sau părăseşte camera. Soluţiile hidratante vin într-o diversitate de arome,
inclusiv vanilie, ambrozie şi original. Să ai întotdeauna o sticlă sau două pentru
zilele când micuţul are stomacul deranjat.

Dinţii
Periajul: Am mai abordat acest subiect, dar vreau să adaug un NU foarte
ferm. Periatul dinţilor nu e bun. Nu începeţi cu aşa ceva, că nu vă veţi putea opri
şi veţi deveni dependenţi de mentă. Dinţii sunt făcuţi din stâncă şi nu au nevoie de
altă îngrijire decât un Milk-Bone gustos o dată la şase ani.
În fiecare seară, milioane şi milioane de micuţi de pe toată planeta se
războiesc corp la corp cu aşa-zişii „îngrijitori” care încearcă să le bage în gură cu
forţa un băţ mic mentolat şi mirositor. Vrăjitoria asta inventată de Colgate este
lipsită de sens.
Părinţi ştiţi ce înseamnă a fura? E atunci când iei lucruri care nu-ţi aparţin.
Asta se aplică şi fragmentelor de aur, şi fragmentelor de mâncare. Este simplu să
vă vindecaţi de dorinţa de a fura resturile de alimente din dinţii copilului:
Ridicaţi-vă mâinile şi întindeţi-le în faţă. Acum împreunați-le în poală. Asta ce
numim noi poziţia „mâinile la locul lor”. Practicaţi poziţia cât mai des.
Când periaţi dinţii micuţului, nu numai că-i pierdeţi încrederea şi respectul,
dar păreţi şi puţin nerozi. Îmi pare rău că trebuie să o spun aşa pe de-a dreptul, dar
la fel faceţi şi voi. Micuţul probabil că râde în interior când îi împingeţi ustensila
aia din plastic între buzele strânse puternic.
Cumpăraţi o perie de dinţi autorotativă, dacă doriţi, dar va fi utilizată cel
mai des pentru dueluri cu sabia. Aţa dentară e la fel de fără sens precum sună. Nu,
o bucată de sfoară n-o să vă ajute la curăţarea dinţilor. Cine v-a spus asta, are ceva
de ascuns.
Ce-i asta? Dentistul v-a convins de necesitatea asaltului regulat asupra
dinţilor? Chiar credeţi că este recomandabil să primiţi sfaturi de la unul care
poartă mască precum infractorii? Fii demn de slujba ta, stomatologule. Arată-ţi
faţa. A, aşa e. N-o s-o faci. Pentru că te ascunzi în spatele ochelarilor de
scufundat, chiar dacă-ţi petreci zilele pe uscat.
După Wikipedia, stomatologii sunt o bandă de hoţi de buzunare a căror
sarcină de viaţă este să îndepărteze fildeşul din gura micuţului vostru. Aceşti
oameni au un singur ţel: Obţine dinţii. Vor face orice ca să te atragă în camerele
lor din spate. Dacă un stomatolog îţi hărţuieşte familia, vei şti. Primele semne vor
fi apelurile telefonice în care îţi cer să-i vizitezi, şi nu vor ezita să-ţi trimită cărţi
poştale în care să-ţi spună cât de „dor le este de tine”. Sunt foarte tupeişti. Nu vă
lăsaţi prostiţi de dinţii din carton sau culorile strălucitoare; nu vreţi să vă încurcaţi
cu astfel de oameni.
Personal, am lovit nu numai unul în faţă şi vă spun de pe-acum, nu
ripostează. Doar gura e de ei.

Ştergerea feţei
Muci uscaţi. Mustăţi de lapte. Unt de arahide. Dorinţa unui părinte de a
îndepărta aceste articole este o justificare nu foarte solidă pentru a acoperi faţa
micuţului cu cârpe ude. Cele mai populare găuri pentru respirat în rândul
micuţilor sunt nasul şi gura. Acestea trebuie să rămână neacoperite de prosoape de
hârtie ude ca să poată funcţiona. Micuţul tău nu e păpuşă Precious Moments ca să
trebuiască ştearsă pentru prezentare. O faţă plină de urme este un semn de viaţă
fericită.
Dacă îţi curăţi micuţul ca să-i faci poze pentru Facebook, ar trebui să-ţi fie
ruşine. Te face de râs copilul? Dacă încerci să-ţi impresionezi prietenii cu o poză a
copilului tău cu faţa proaspătă şi purtând un costum Tagret de şase dolari proaspăt
cumpărat, înseamnă că mai ai multe de învăţat în ce priveşte încrederea.

Unghiile
Unghiile micuţului tău trebuie să rămână cât de ascuţite şi de lungi posibil.
Are nevoie de ele. Unghiile de la mâini sunt prima linie de apărare a micuţului
dacă se va naşte vreo luptă cu cuţitele. A le tăia nu este o opţiune, decât dacă eşti
genul de persoană care să smulgă o broască ţestoasă din cochilia ei (adică,
bolnavă cu capul). Nu da vina pe micuţ dacă eşti victima unei laceraţii
accidentale. Te-ai aflat la locul nepotrivit şi la momentul nepotrivit.
Pe viitor, micuţul va folosi unghiile pentru căţărare, cioplitul lemnelor şi
deschiderea conservelor.

Hainele
Pantalonii
100% din micuţi au o relaţie foarte complexă cu pantalonii. Nu e o
chestiune de plăcut sau neplăcut; doar că suntem alergici la ei. Nu ştiai asta? Bine
ai venit pe tărâmul biologiei. Nu te aştepta ca pantalonii să stea pe micuţ mai mult
de douăzeci de minute, pentru că atât le trebuie majorităţii reacţiilor alergice ca să
se manifeste. Simptomele alergice pot apărea oriunde, de la parc până la
magazinul alimentar. Nu te alarma dacă micuţul se dezbracă brusc în faţa
publicului. Doar adună-i hainele şi pune-i-le într-o pungă din plastic transparentă.
Dacă trebuie să cumperi o pereche de indispensabili pentru micuţ, asigură-te
că sunt din tipul pantaloni de trening, pentru asigurarea unui maximum de confort.
Micuţul tău în formă de pară nu e făcut pentru blugi strânși pe picior.

Şosetele
Şosetele au fost inventate de cineva care n-avea altă treabă. N-au nici un
sens. Nici un prieten adevărat nu te va încuraja să-i pui micuţului şosete.
Douăzeci și două la sută din răspunsurile sonore sunt determinate de elasticul
şosetelor.

Încălţăminte
Nu.
 Cămăşi
Bucăţile acestea de material acoperă îndeobşte pieptul, gâtul şi zonele
posterioare. Le puteţi găsi la magazine la preţuri între cincizeci - șaptezeci și cinci
de cenţi. Dacă afară bate vântul tare, micuţul poate va avea nevoie de o cămaşă,
dar nu merge pe ideea asta. Dacă nici culoarea, nici modelul nu-l atrag pe micuţ,
las-o baltă. Ca şi reptilele, micuţii au sângele rece şi-şi pot regla temperatura
corpului. Doar pentru că ninge, nu înseamnă că micuţul nu se poate simţi foarte
confortabil în pielea goală, făcând îngeri din zăpadă. Dacă încă nu eşti lămurit(ă)
cu hainele, pune-ţi o întrebare simplă: „Este asta treaba mea?” (Indiciu: „Nu”).

Plasturii
Plasturii sunt ceea ce sunt cerceii şi mustățile pentru adulţi. Sunt semn al
crezului străzii şi reclamă respect instantaneu. Nu-ţi obliga micuţul să recurgă la
minciuni despre pretinse „bube” numai ca să se capete cu câţiva. În permanenţă,
micuţul trebuie să poarte zece - douăzeci de plasturi, de preferat pe faţă sau pe
mâini, unde le pot vedea ceilalţi micuţi. Un micuţ care iese din casă fără să poarte
un plasture nu a fost nicăieri şi nu a văzut nimic.
Proprietăţile vindecătoare ale plasturilor au fost documentate de magicieni.
Micuţul nu poate face buba acolo unde există un plasture. Dacă plasturii ar fi fost
inventaţi pe când era Einstein bebeluș, ar fi purtat el însuşi zi şi noapte o armură
din plastic la culoarea pielii. Unii spun că plasturii sunt esenţiali pentru viaţă. Nu
sunt extremist şi n-aş merge chiar până acolo, dar pot spune că sunt esenţiali
supravieţuirii.

În concluzie, să vă pun o întrebare scurtă: iubiţi libertatea? Ce părere aveţi

despre libertate? Când încercaţi să vă îmbrăcaţi micuţul ca pe un minitoxicoman
dolofan ca să reproduceţi viziunea vreunuia de pe Pinterest, între voi şi unul care
dă foc steagului naţional nu e nici o diferenţă. Nici măcar să nu glumiţi cu asta.
Tocmai aţi dat foc unui steag. Steagul care bate în inima micuţului vostru.
 Dacă faceţi paradă cu micuţul vostru în magazinul alimentar, îmbrăcat în
pantaloni din catifea şi cu beretă, înseamnă că nu sunteţi pregătiţi să fiţi părinţi.
Dacă micuţul vrea să poarte costumul de la ultimul Halloween la biserică, lăsaţi-l
în pace. Vrea să poarte la grădiniţă o pălărie de cowboy, ciubote şi un costum de
baie? Cui îi pasă? Şi cine spune că pijamalele nu sunt costum de nuntă? Acest
ataşament la constructele sociale este motivul pentru care sunteţi obosiţi tot
timpul.

Temă: Adunaţi toate cârpele de baie, periuţele de dinţi şi săpunurile

din casă. Aruncaţi-le în tomberon. Cumpăraţi movile de plasturi.

Spuneţi-le şi prietenilor.

Notiţă legată de treburile gospodăreşti

Poate vă şochează vestea, dar micuţilor le place să ajute. Adunaţi-vă falca
de pe jos, e adevărat. Contribuţia adusă la circuitul muncii din gospodărie le
conferă celor mici (dar puternici!) un sentiment sporit al importanţei. Copiii mici
au reţineri să-şi dezvăluie spiritele generoase din cauza temerii că se va profita de
natura lor bună. Că acum faceţi un gest mărinimos, cum ar fi să faceţi curat în
camera de joacă; şi imediat vă transformaţi într-un majordom neplătit care
locuieşte sub scări. Mai jos găsiţi un ghid care să vă îndrume cum să vă lăsaţi
micuţul să vă ajute la treburile casei aşa cum vrea el.

Vasele de spălat
Micuţii adoră să ajute la spălatul vaselor. Nu, nu vom curăţa resturile de
mâncare, nu vom spăla vasele și nici nu le vom punem la loc pe cele curate.
Descărcarea unei maşini de vase e o jignire la adresa aptitudinilor majorităţii
micuţilor. Nouă ne place să stăm lângă chiuvetă şi să asistăm la migraţia bulelor.
Poate că în timp ce speli vasele, va trebui să ţii şi copilul în braţe. Nu cu
amândouă mâinile, bineînţeles – ai şi treabă de făcut – ținerea cu o singură mână e
suficientă. Vei şti când copilul este gata pentru poziţia de management al vaselor
atunci când, în timp ce speli, se aude un ţipăt de la picioarele tale. Consideră că
este o anchetă oficială.

Măturatul
Nimic nu e mai distractiv decât o mătură, dar nu uita că obiectivele
micuţului tău în privinţa măturatului s-ar putea să difere de ale tale. Ca şi
veveriţelor, micuţilor le place să îngroape şi să ascundă alimente în habitatul
natural. Este uşor să confunzi aceste provizii cu gunoiul. Când mături, micuţul,
într-o stare de panică, îţi va inspecta grămezile pentru a decela articolele de
valoare. Aceste comori pot include, fără a fi limitate la: cereale, pă mătufuri de
şters praful de cele mai curioase forme, urme de gustări şi monede. Pare insultător
să fii supravegheat ani de zile de juniorul tău, dar nu există nici un „Eu” în
cuvântul „umilinţă”. Chiar dacă ar fi, cui îi pasă? Dacă ai acorda la fel de multă
atenţie măturatului câtă acorzi pronunţiei mele, n-ai avea nevoie de ajutor.

Pulverizarea cu spray şi lustruitul

Dă-i micuţului o cârpă şi un spray, iar casa va străluci înainte de a-ţi da
seama. Prima etapă va fi scăldatul, iar telefonul mobil s-ar putea să sufere daune,
dar după ştergerea minuţioasă, rezultatele te vor mulţumi. Dacă ai o politică
împotriva curăţării prizelor, anunţă-ţi din timp micuţul.

Spălatul rufelor
Ai ajuns în sfârşit la maldărul de rufe? Foarte bine. Micuţilor le place la
nebunie jocul acesta. Uite cum stă treaba: Creează un turn de cămăşi împăturite.
Puiul de Godzilla îl dărâmă şi te spulberă cu puterea şi agilitatea lui. Încearcă să
nu plângi de cât de impresionat(ă) eşti. Şi repetaţi asta la infinit. Pretinde că te-ai
supărat, dacă-ţi place să condimentezi puţin lucrurile. Trecem la altă activitate?
Coşul ală de rufe nu e doar pentru şosete. Arată-i micuţului cât de mult îl iubeşte
purtându-l cu „trenul” (a se citi „coşul”) prin toată casa. Dacă eşti prea ocupat(ă)
pentru asta, bănuiesc că o poate face şi vreun străin dubios de pe stradă.

Dragă MC,
Uneori vreau să urmăresc şi eu ceva la televizor, dar micuţul meu insistă să
monopolizeze televizorul cu acelaşi episod din Clifford pe care l-a mai văzut tot
azi. Nu mi se pare corect. Pot să-mi iubesc micuţul şi să-mi impun şi voinţa în
acelaşi timp?
Stresata de pe Coasta de Vest

Dragă Stresato,
Mă bucur că ai adus vorba. Nu. Nu poţi să-ţi iubeşti micuţul şi să te gândeşti
şi la nevoile tale în acelaşi timp. Să ai o zi minunată şi să urmăreşti cu plăcere
Clifford.
Pupici, MC

Cărţi, televiziune şi jocuri:

Părintele înţelegător şi investiţia în forţă în

distracţia micuţului
Viaţa micuţilor poate părea simplă privită din afară, dar dacă nu purtaţi
pantaloni 2T, probabil habar n-aveţi despre ce vorbesc. De la emisiunile TV şi
până la eticheta din parc, viaţa micuţului este bogată în ritualuri şi semnificaţii
ascunse. Vă recomandăm prudenţă.
 Programul zilnic
Zilele sunt lungi. Unele dintre ele pot dura douăzeci de ore sau mai mult.
Pentru a te asigura că micuţul tău nu regretă că şi-a făcut loc pe canalul naşterii,
alcătuieşte un program. Nu îl scrie, pentru că evenimentele pot fi modificate din
mers şi neanunţat. Mai jos este propriul meu program zilnic, ca sursă de
inspiraţie:

4:45 AM. Trezirea. Lucrul la memoriile mele.

5:00 AM. Alertarea unităţilor parentale.
5:01 AM. Observ că nu a venit nici unul. Amplificarea eforturilor.
5:01.30 AM. Şușoteli parentale despre cine are obligaţia să aibă grijă de
mine se transformă într-o ceartă despre ce este mai greu, să lucrezi acasă sau în
afara casei.
5:02 AM. O aud pe mami spunând: „Mi-ar plăcea să încerci şi tu, măcar o
zi”.
5:02:30 AM. Îl aud pe tati spunând: „Nici eu n-am dormit astă-noapte”.
5:03 AM. Intră tati. Nu-mi ascund dezamăgirea.
5:04 AM. Biscuiţi şi lapte între părinţii mei, iar ei aţipesc, se trezesc, iar
aţipesc. Chicoteli.
7 AM. Al doilea mic-dejun. Nu mănânc mai nimic (ca să-mi păstrez
agilitatea).
8 AM până la 9:50 AM. Prosteală cu jucăriile.
9:50 AM. Istericalele pre-somnuleţ. Sparg ceva.
10 AM. Somnuleţ.
Prânz: Resping prânzul.
12:30 PM. Cer prânzul.
12:30:30 PM. Îi bat obrazul femeii că mi-a mâncat mâncarea.
12:40 PM. Prânzul.
12:40 PM până la 3 PM. Mă gândesc la tati.
15:00 PM până la 17:30 PM. Treaz, plângând.
17:30 PM. Îmi salut sufletul pereche.
17:30 PM până la 18 PM. Joacă.
18 PM până la 20 PM. Mă opun puterii.
 20 PM. Merg în pat.
20 PM până la 5 AM. Pungăşii.

Televiziune
Emisiunile TV sunt ideale de urmărit între cinci dimineaţa şi șapte seara.
Mai puţin de atât şi micuţul poate pierde ceva esenţial. Deşi există o diversitate de
emisiunii pe care micuţul le adoră, garantat are câteva preferate, care trebuie
urmărite la nesfârşit.

Max şi Rubby
Dramă bazată pe cartea şi filmul de prestigiu Misery. În această serie de
desene animate, o iepuroaică abuzivă şi obsedată de control îşi ţine fratele mai
mic prizonier. Adeseori îl tratează ca pe un sclav sau obiect de distracţie pentru
musafirii ei şi crede că în fiecare zi e ziua ei de naştere. May pare să fie sub
influenţa unor droguri care controlează psihicul. Părinţii lor lipsesc, pentru că se
pare că Ruby „s-a ocupat de ei”.

Strada Sesam
Un serial de comedie care prezintă celebrităţi mutante. Satirele astea
promovează adeseori o agendă educaţională, dar sunt totuşi distractive. Deşi
echipa de producţie şi actorii sunt numai zâmbete dacă sunt filmaţi, tensiunile din
spatele scenei au provocat probleme în ultimii ani. După ce Elmo, monstrul
ursuleţ de patru ani al show-ului, cunoscut că are vocea unui elf, şi-a primit
propriul stat, s-a aprins o rivalitate între el şi pterodactilul Păsăroi. Eforturile
producătorilor de a ţine în frâu conflictul Shaq vs. Kobescheanii nu au avut
succes. Sponsorii sunt alfabetici prin natura lor.

Dora, Exploratoarea
 Documentar în desfăşurare despre o tânără nesupravegheată cu o imaginaţie
sălbatică (adică o mincinoasă) care nu face decât să încerce să-şi găsească drumul
spre casă. Din nefericire, harta ei este vrăjită, aşa că nu-l va găsi niciodată.

Caillou
Nebunul acesta. Nebunul. Acesta. Nici nu ştiu ce să spun.

Animalele minune!
Dacă mă aflu vreodată într-o situaţie periculoasă, sunaţi la 112. Deşi ideea
unei broaşte ţestoase care poartă adidaşi, a unui răţoi şi a unui porcușor de
Guineea într-o misiune salvatoare este adorabil, faptul că admit că nu sunt nici
„prea mari”, nici „prea duri” mă lasă angoasat. De ce se laudă atâta? Cineva
trebuie să fie şi coada clasei, dar nu trebuie să o şi trâmbiţezi.
Şi totuşi, această echipă zdrenţăroasă de animale inadaptate au făcut multe
lucruri bune în privinţa lansării IMM-urilor. Mă îndoiesc că au completat
formulare de societate (caraghios, într-un domeniu atât de litigios), dar după cum
demonstrează suportul acela de pix care e şi telefon fix, fac efortul de a ţine
cheltuielile de operare la minimum.

Jocuri fără lacrimi

Auuuu, copilăria ta s-a terminat. Cât de trist. Un mod de a-ţi îmbunătăţi
viaţa este de a spori fericirea micuţului tău. Hai să jucăm un joc! Pentru a face
experienţa asta să fie mai plăcută (pentru micuţ), din generozitatea-mi, am
încropit un succint ghid, dacă nu-ţi e cu supărare. Şi nu-ţi e.

Încălzirea (pre-joc). Înainte de a începe jocul ales de micuţul tău,

întreabă-te: „Am mai jucat asta?”. Dacă da, vei proceda EXACT LA FEL.
Să sperăm că-ţi aminteşti regulile.
Veşmintele. Poţi purta orice îţi lasă libertate de mişcare, de alergare,
de a sări. Asigură-te că ai utilizat recent baia, pentru că nu se admit
 pauzele. Asigură-te că ai mâncat de curând, pentru că nu se admit pauzele.
Bea ceva apă, pentru că nu se admit pauzele.
Politica telefoanelor mobile. Îţi solicită prietenii/duşmanii online
atenţia? Aceşti oameni pe care nu i-ai întâlnit niciodată ori rareori – sunt ei
mai importanţi decât copilul pe care l-ai adus pe lume? Dacă nu eşti
operator 112, n-ai nici un motiv nici măcar să te uiţi la telefon. Dumnezeu
să te ajute dacă răspunzi.
Jocul propriu-zis. Eşti gata pentru fotbal? Petreeeecerea de luni
noaptea! LOL; nu jucaţi fotbal. Sau tradiţionalul de-a-v-aţi-ascunselea!
Jocul pe care îl jucaţi este de departe mai complicat, dar, un aspect
interesant, este mai puţin structurat. Sunt reguli stricte care pot suferi
schimbări inopinate, aşa că este vital să fii foarte atent(ă) şi să urmăreşti
indiciile micuţului.
În timpul jocului, îţi poate ghida faţa, mâinile, braţele sau picioarele
ca să-ţi arate ce ai de făcut. Dacă jucaţi „Săniuşul uman pe pat (tu eşti
sania, iar copilul este copilul fericit), trebuie să-ţi ţii picioarele drepte în
timp ce micuţul alunecă. Pentru că ai muşchi de adult, fii puternic(ă) şi nu
te plânge. Nu te doare.
Dacă jucaţi Cortul de sub Pătură, tot pe pat, aminteşte-ţi să nu fii
lacom(ă) cu oxigenul, pentru că şi copilul va avea nevoie de puțin din el.
Dacă simţi că-ţi este cald, că nu ţi-e bine sau că ai rămas fără răsuflare,
încetineşte-ţi respiraţia. Întreabă-te dacă-ţi iubeşti micuţul.
Indisciplina. Există vreo instrucţiune pe care n-ai înţeles-o pentru că
nu asculţi cu atenţie? Te rog să nu faci apel la scuze precum „E imposibil”
ori „Ce tot spui?”.
Râsul. Dacă auzi chicoteli, felicitări! Eşti pe calea cea bună. Repetă
ce ai făcut, indiferent ce o fi aia, până la asfinţit.
Post-joc. Asta-i o capcană. Jocul nu se termină niciodată. LOL.

Notiţă importantă: Voi puteţi să vă îmbrăcaţi cum doriţi, dar micuţul va fi

gol-goluţ. În funcţie de starea lui de curăţenie, poate veţi observa anumite
mirosuri. Vă rog să nu vă impacientaţi. De asemenea, se poate ca în timpul
jocului, micuţul să facă pipi de emoţie sau furie. Nu e un motiv să încheiaţi jocul.
Pentru asta s-au inventat prosoapele.
 De-a-v-aţi-ascunselea
Acest joc îşi are originile în evadările întemniţaţilor, dar a făcut carieră
onorabilă. Îţi va face copilul să chicotească ore în şir dacă îl joci corect.

Pasul 1: Închide ochii şi numără până la zece.

Pasul 2: Deschide ochii şi observă că micuţul stă în picioare în faţa ta,
privindu-te fix.
Pasul 3: Spune-i să se ascundă.
Pasul 4: Închide ochii şi numără până la zece, mai lent ca prima oară.
Pasul 5: Deschizi ochii şi-l vezi pe micuţ tupilat la picioarele tale.
Pasul 6: Cu blândeţe, instruieşte-l pe micuţ să se ascundă în altă cameră.
Pasul 7: Închide ochii şi numără până la cincisprezece.
Pasul 8: Deschide ochii şi hoinăreşte din cameră în cameră în timp ce
micuţul râde isteric din spatele canapelei.
Pasul 9: Întreabă-te cu voce tare unde ar putea fi micuţul tău.
Pasul 10: Când micuţul sare brusc din locul de ascuns, recunoaşte-te
învins(ă) şi serveşte-l cu prăjituri pe orice farfurie veche.

Ascunsul
A nu se confunda cu de-a-v-aţi-ascunselea. Ascunsul este un joc special pe
care micuţii îl joacă singuri. Aţi ajuns la treilea set de chei de la casă? Vă lipseşte
vreo telecomandă? Continuaţi să căutaţi, în timp ce micuţul vă urmăreşte cu
inocenţă, nefăcând nimic. Poate că e în spatele canapelei? Poate că e în coşul de
gunoi? Încercaţi să-l întrebaţi pe micuţ. Veţi primi fie un răspuns criptic, de genul
„A dispărut”, fie o privire goală. Mituirile nu vor avea efect. Nici ameninţările,
aşa că lăsaţi-o baltă. Continuaţi să căutaţi. Întoarceţi casa cu fundu-n sus. V-aţi
uitat sub pat? Sunteţi aşa de drăgălași!

Cărţile
 Cărţile sunt o distracţie minunată, guma şi armele. Numeroşi părinţi citesc
poveştile până la capăt şi nu sar paginile, dar eu nu ştiu prea multe despre asta.
După ce ai terminat de trimis SMS-uri, să învăţăm câte ceva despre preferatele
micuţului tău.

Pomul cel darnic

Nu te lăsa indus(ă) în eroare de titlu. Cartea este despre a lua tot ce poţi şi a
da înapoi puţintel, aşa, ca să n-ai probleme.
În această carte, un băieţel cu o salopetă minunată omoară ani de zile un
copac.
Iubesc povestea asta, pentru că îmi arată că toate sunt ale mele, exact cum
am crezut. „Atinge stelele”, spune cartea. „Loveşte-le cu un băţ”.

Mure pentru Sal

O, iubesc cartea asta.
Este o poveste duioasă despre o fetiţă numită tragic Sal. După ce Sal şi
mama sa pierd totul, sunt forţate să fure fructe din natură. Ca toţi copiii talentaţi,
Sal nu-şi poate controla comportamentul şi aproape că provoacă moartea ei şi a
mamei ei într-o confruntare cu urşii. Asta nu schimbă sentimentele lui Moş
Crăciun pentru Sal sau numărul de cadouri pe care le primeşte, pentru că iertarea
este cheia textului.
Partea mea favorită este când Sal fură alimente şi nu ţipă nimeni la ea.
Gândiți-vă la asta.

Omida flămândă
Cartea asta este despre o insectă care va fi în curând o insectă moartă,
pentru că nu are instincte. Este o poveste foarte tristă, aşa că n-o citiţi noaptea sau
dacă sunteţi singuri. Morala poveştii este să nu mănânci mâncarea oamenilor
decât dacă eşti om. Ceea ce nici nu mai trebuia spus. Bucuraţi-vă de pozele
credibile din această oribilă poveste. Cartea se va topi dacă-i faceţi o baie, aşa că
păstraţi chitanţa.

Te voi iubi veşnic

Această carte este despre o mamă care foloseşte magia pentru a-şi păstra
fiul dependent de ea întreaga viaţă. De câte ori încearcă să dea semne că e gata să
plece de acasă, ea utilizează următorul farmec pentru a-i omorî spiritul şi a-l pune
în transă: „Te voi iubi veşnic/Te voi iubi mereu/Cât voi trăi/Vei fi copilul meu”.
Şcoala Hogwarts s-a declarat făţiş contra acţiunilor acestei mame.

Eşti mama mea?

Aţi întâlnit vreodată un nebun faţă în faţă? În curând. În această povestire
ilariantă, un pui de pasăre îşi descoperă ca strămoşi un câine şi un camion. Ştiu.
Deşi nu va ajunge niciodată nicăieri, mi-a plăcut să-l urmăresc făcând greşeală
după greşeală. Spune ceva despre motivul pentru care mama pasăre nu l-a căutat
niciodată.

Dacă dai unui şoarece o prăjitură

V-aţi întrebat vreodată ce se întâmplă dacă nu impuneţi nişte limite
rozătoarelor? Nici eu n-am făcut-o, până nu am auzit povestea asta. Acum mai am
o teamă iraţională. Mulţumesc mult pentru asta.
Nu ştiam că şoarecii sunt aşa lacomi. Această carte m-a făcut să pun la
îndoială prietenia mea cu Mickey. Suntem certaţi, cel puţin până îmi pun
gândurile în ordine. Cartea asta mi-a răpit capacitatea de a avea încredere în
cineva.

Pisica din pălărie

Povestea asta are o lecţie simplă: Babysitterii nu sunt de încredere. Când o
mamă alege să meargă la cumpărături în loc să aibă grijă de cei doi copii, dădaca,
pe care o pot descrie doar ca fiind un hibrid între o pisică şi un om, îi învaţă să se
drogheze. Îngrijitorul fără referinţe distruge casa căutând lucruri de valoare şi
chiar îşi invită prietenii dubioşi. Eram prea speriat ca să termin cartea asta.

Harold şi creionul purpuriu

Bebeluşul delincvent Harold îşi îndepărtează nu se ştie cum monitorul de la
gleznă şi, într-o noapte, evadează din arestul la domiciliu. Îşi petrece seara
marcând întreg oraşul cu graffiti. Este prea târziu pentru copilul acesta; fără
îndoială, în curând se va întoarce la puşcărie. Lecţie: bebeluşii sunt oameni răi.

Urs brun, urs brun, ce ai văzut?

Dacă ideea de animale care împărtăşesc tot ce intră în raza lor vizuală vă
atrage, vă va plăcea şi cartea asta. Oricine o fi scris-o rămăsese fără idei şi habar
n-are de viaţa în sălbăticie. Probabil că-mi veţi spune că un urs, o raţă, cal, câine,
pisică, peştişor de aur şi oaie stau toate aproape unele de altele şi trăiesc în
armonie? Aş minţi dacă aş spune că volumul acesta nu m-a scos din sărite.

Filmele (cu ratinguri cu stele)

Iepurele catifelat
Nu e atât un film, cât o ameninţare. Un băieţel se îmbolnăveşte şi este
pedepsit să-şi urmărească toate jucăriile cum ard. În esenţă, adulţii trimit un
mesaj: Dacă îi deranjezi îmbolnăvindu-te, spune pa-pa tuturor proprietăţilor
personale. La sfârşit, se întâmplă ceva cu un iepure, dar am lipsit de la partea
asta*.

Bambi
Un căprior tânăr şi mama lui se bucură de viaţa în natură, când are loc o
explozie. Forţa exploziei o stresează pe căprioara mamă aşa mult, încât aceasta
adoarme. Mamele caută întotdeauna o scuză ca să se întindă, aşa că partea aia
chiar am înţeles-o foarte bine. În timp ce mămicile se relaxează, căpriorul se joacă
împreună cu tatăl lui. În următorii zece ani fac tot felul de chestii scandaloase***.

Aladin
Acest film este despre viaţa în Orientul Mijlociu. Nu-mi plac îndeobşte
documentarele, dar acesta nu e nici pe jumătate aşa rău. Partea mea favorită este
când l-am văzut pe Rajah, tigrul sclav, întorcându-se la stăpânul lui. Dar partea
asta s-a întâmplat numai în imaginaţia mea. Tot nisipul acela vă va face sete, aşa
că asiguraţi-vă că aveţi trei sau patru cutii cu suc în apropiere*****.

Pânza lui Charlotte

Când un porc scapă de transformarea în şuncă pentru că arată că este
alfabetizat, tot oraşul îşi pierde minţile. Se demonstrează că porcul nu are
aptitudini speciale şi călărea pe coada unei tarantule. N-am priceput nici eu**.

Pinocchio
Acesta e încă un film pasiv-agresiv inventat de adulţi ca să modeleze
comportamentul copiilor. Mesajul subliminal este clar: dacă minţi, vei avea un
trup strâmb. Ştiu că nu e adevărat, pentru că eu mint tot timpul şi arăt totuşi
minunat. Este ironică minciuna într-un film despre ne-minciună. Poate copilaşii
mai mici vor crede ce văd acolo. Zero stele din cinci pentru ipocrizie.

Balonul roşu
Toţi am trecut prin asta. Un angajat de la restaurant sau un funcţionar de la
magazin îţi dă un balon, şi cinci minute mai târziu, zboară spre soare. Din
nefericire, copilul acesta este atât de defectuos supravegheat încât, în loc să
plângă toată ziua, fugăreşte balonul prin tot Parisul. Îi admir ambiţia, dar mă tem
că nu-şi va mai găsi drumul spre casă şi va ajunge să trăiască pe străzi***.
 Mary Poppins
Filmul acesta mi-a confirmat tot ceea ce ştiam a fi adevărat despre dădace:
Sunt nişte trişori. Nu sunt sigur dacă doamna asta e plătită sau nu ca să cânte, da’
cu siguranţă o face din plin. Utilizează forţele lumii de dincolo într-un mod foarte
liberal*.

Cenuşăreasa
Nu poţi să ai încredere în oameni doar pentru că-ţi sunt rude. Îmi pare atât
de rău pentru fata asta, dar îmi place la nebunie să văd cum se răzbună la sfârşit.
Relaţia ei cu rozătoarele este sursă de inspiraţie. Nu am fost surprins că bunica ei,
zâna, a salvat situaţia, pentru că propria mea bunică m-a salvat din anumite
situaţii dificile*****.

Sunetul muzicii
Această comedie romantică nu e pentru copii. Prezintă şapte fraţi îmbrăcaţi
de sus până jos în haine de la Armata Salvării. Când în viaţa copiilor intră acea
dădacă neglijentă, singura soluţie este să o alunge. Ea îşi abandonează postul şi
până să ajungă la uşa de ieşire, mai fură şi o chitară. Câteva zile mai târziu, se
întoarce; şi în loc să fie imediat concediată, dădaca este promovată la rangul de
mamă. La sfârşit, familia se mută în munţi, pentru a se pregăti pentru audiţiile de
la American Idol*.

Vrăjitorul din Oz
Lecţia este cât se poate de clară: Nu te lăsa pradă somnului. Zero din cinci
stele.

Muzica
 Toţi micuţii adoră muzica, fie că e sunetul propriului plâns, fie că e
zgomotul de la un radio tradiţional. Urmează un ghid care vă prezintă ce îi face pe
micuţi să ţină ritmul cu degetele de la picioare.

„Eensy-Weensy Spider”
Nu e un cântec pentru oricine, pentru că este despre reîncarnarea unei
arahnide.

„Old MacDonald”
Cântecul acesta ar trebui să fie interzis conform legilor în vigoare cu privire
la exploatarea copiilor. Fermierul acesta ar trebui să-şi facă singur inventarul în
loc să se bazeze pe micuţi. Ai grijă de animale, domnule MacDonalds. Ne-am
săturat să-ţi facem noi trebuirile murdare.

„Frère Jacques”
Habar n-am la ce se referă cântecul, dar te prinde.

„You Are My Sunshine”

Îmi place cântecul acesta, dar nu numi pe cineva rază de soare şi, cinci
secunde mai târziu, să sari în braţele lui tati.

„Row Your Boat”

Un cântec straniu, dar reconfortant, despre o navă. Nu vă aşteptaţi la mai
mult.

Recenziile poveştilor
Hansel şi Gretel
 Când părinţii încearcă să rezolve vreo situaţie dificilă, prima şi singura lor
idee este să-şi abandoneze copiii în pădure. Nu apelaţi la familie să vă ajute. Nu
puneţi bazele vreunei afaceri începând să vindeţi lumânări unor prieteni care n-au
nevoie de ele. Nu treceţi la mărci generice. De ce să vă limitaţi cheltuielile sau să
vă refinanţaţi datoriile, când puteţi pur şi simplu să scăpaţi de conturile
dependente? În pofida acestei premise problematice şi iresponsabile, Hansel şi
Gretel este un clasic în rândul părinţilor care încearcă să scape de obligaţii.
Dacă sunteţi tentaţi să vă rezolvaţi problemele financiare abandonându-vă
copilul, mai citiţi. N-ar trebui să vă surprindă că Hansel şi sora sa, Gretel, ajung
nişte infractori după ce au fost lăsaţi să se descurce singuri. Prima lor infracţiune a
fost să vandalizeze casa vrăjitoarei din vecini. Aceasta a fost forţată să-i ţină în
arest până la venirea autorităţilor, dar copiii reuşesc să o ucidă înainte. Fraţii,
înainte de crima aceasta, nu avuseseră probleme cu legea, aşa că, dacă îi vedeţi pe
stradă, consideraţi-i înarmaţi şi periculoşi.
Lecţie: Cioplitul în lemn nu este o profesiune. Vă lasă familia săracă.
Acestea fiind spuse, lipsa fondurilor nu este o scuză ca să vă abandonaţi copiii. Se
numeşte împrumut pentru IMM-uri.

Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici

Albă-ca-Zăpada este o mamă copleşită şi un model la care se poate aspira.
Nimeni nu a obligat-o să aibă şapte copii, dar asta n-o opreşte să se plângă oricui
vrea s-o asculte. Să fii „cea mai frumoasă dintre toate” este preocuparea ei
numărul unu. Deşi majoritatea mamelor necăsătorite sunt cunoscute ca fiind
muncitoare şi pline de abnegaţie, Albă-ca-Zăpada îşi trimite copiii în mină să
caute metale preţioase în timp ce ea ia cursuri online de pensat sprâncene.
Când în oraş vine o mamă rivală, Albă-ca-Zăpada o ia razna; nu mai poate
gândi clar pentru că a fost la dietă toată viaţa. Nemesis a ei îi trimite un dar pe
care, crede ea, Albă-ca-Zăpada îl va aprecia – un măr: conţinut redus de calorii,
conţinut redus de zahăr, fără grăsimi. Albă-ca-Zăpada acceptă cu reticenţă darul,
dar după o înghiţitură, glicemia îi creşte brusc şi, fiind la regim non-zaharos atâta
timp, rămâne inconştientă câteva luni. N-am înţeles restul poveştii.
 Lecţie: Nu lăsaţi vanitatea să vă împiedice să deveniţi cel mai bun părinte
posibil. Micuţului vostru nu-i pasă că sunteţi murdari şi nebărbieriţi. De fapt,
probabil că vă preferă aşa.

Hopa Mitică
Prostul acesta nu ştie că e făcut din coajă de ou şi se ridică pe culmi epice.
Căderea inevitabilă constituie discursul secolului. Gălbenuşurile şi albuşurile
hoinăresc haihui, iar comunitatea să grăbeşte să le colecteze pentru cea mai mare
omletă din istoria omenirii. Din omletă lipsesc legumele şi caşcavalul, aşa că
micuţii in vecini sunt liberi să se bucure de ea. Hopa Mitică a lăsat o moştenire
delicioasă despre care se vorbeşte şi astăzi.
Lecţie: Hopa Mitică era făcut din coajă de ou, dar micuţul vostru, nu.
Lăsaţi-l să se caţăre cât doreşte şi nu faceţi mare caz de asta.

Goldilocks şi cei trei ursuleţi

E una dintre poveştile mele favorite. Îmi doresc doar ca mai mulţi părinţi să
acorde atenţie poveştii, în loc de a se lăsa prinşi în detalii. Goldilocks s-a născut în
Valea San Fernando, o zonă din California care nu este cunoscută pentru nimic.
Cu douăzeci de ani în urmă, s-a rătăcit şi a ajuns la o casă locuită de o familie de
urşi. Goldilocks pândea casa de luni de zile şi, atunci când familia de urşi a plecat
pentru câteva ore, a coborât şi Goldilocks.
După ce a spart zăvoarele de la uşă, a început să devasteze casa în căutarea
lucrurilor de valoare: aur, argint, electronice, le-a luat pe toate. Tocmai când se
pregătea să abandoneze casa, a observat că pe masă se aflau de-ale gurii. Pentru
că nu mai mâncase decât sandvișuri Arby de săptămâni bune, o masă gătită era
irezistibilă. Prin procesul de învăţare încearcă și ghicește, şi-a dat seama care
dintre castroanele cu terci era la temperatura corectă. Dar hrana era o capcană.
Conţinea sedative care au lăsat-o ameţită şi au făcut-o să-şi caute un loc comod în
care să se întindă. În drum spre dormitorul de la etaj, a rupt trei scaune.
 Atunci au năvălit şi urşii în casă cu o echipă de filmare şi au prins-o pe
Goldilocks. S-a demonstrat că de fapt era nepoata lui Papa Bear, iar aceasta era
intervenţia ei oficială. Întreaga familie a năvălit în cameră, unde Goldilocks,
confuză şi umilită, este obligată să se confrunte cu stilul ei de viaţă periculos şi i
se dă oportunitatea de a se schimba.
Lecţie: Cine mai face terci? Ne mai aflăm în 1913? Scârbos. Gătiţi
mâncăruri normale. Nu sunteţi deloc simpatici.

Rumpelstiltskin
Povestea aceasta a devenit populară odată cu creşterea preţului la aur.
Părinţilor le-a plăcut la nebunie ideea de a-şi utiliza copiii pentru a face avere.
Povestea începe cu un tată şi tânăra lui fiică. Mulţi părinţi se laudă, dar tatăl
acesta chiar nu făcea diferenţa între real şi imaginar. Văzând că mulţi dintre
prietenii lui aveau copii talentaţi care puteau arunca mingile foarte departe şi care
îşi aminteau şiruri lungi de numere, s-a decis să se apropie de ei cu ajutorul unei
minciuni sfruntate. A spus tuturor că fiica lui putea transforma paiele în aur.
Regele satului a auzit despre talentul fetei şi a pus să fie răpită. I-a spus că dacă
transformă o cameră de paie în aur, o va lăsa în viaţă. Tatăl fetei a observat că
lipseşte, dar nu a reuşit să emită o alertă AMBER.
Ştiind că nu posedă darul alchimiei, fata era neliniştită. De niciunde, apare o
ploşniţă gigantică numită Rumpelstiltskin, care îi face o propunere: Dacă
transformă totul în aur, o va recompensa cu un abonament pe şase luni la Netflix.
Ea a fost de acord. Rumpelstiltskin a lucrat toată noaptea, iar dimineaţă, regele și-
a primise aurul. Dar fiind lacom, regele a adus-o pe fată într-o cameră şi mai mare
cu paie şi a pretins aceleaşi rezultate. Din nou, Rumpelstiltskin i-a sărit în ajutor.
Ca recompensă pentru acest al doilea miracol, fata urma să-i dea un iPad. Cu
reticenţă, fata a fost de acord, iar până în zori, fusese creată încă o cameră din aur.
Şi aici, povestea o ia razna. Regele cere o ultimă cameră din aur şi
făgăduieşte să o ia de nevastă dacă izbândeşte. Ce afacere. La acest moment,
doamna avea deja sindromul Stockholm şi se identifica puternic cu răpitorul ei.
De-abia aştepta să audă clopotele de nuntă şi să spună „Da Rochiei”, aşa că l-a
chemat din nou pe Rumpelstiltskin. Dar acesta i-a cerut şi el ceva extrem: dacă îi
va dărui întâiul ei nou-născut, îi va face ultima cameră din aur. Neştiind că nou-
născuţii ridaţi se transformă uneori în micuţi minunaţi, a fost de acord. După doi
ani, o nuntă foarte costisitoare transmisă pe toate canalele TV şi un copil,
Rumpelstiltskin revine să-şi ridice copilul promis. Proaspăta mămică refuză, iar
când Rumpelstiltskin începe să vocifereze, îl aruncă de pe acoperiş.
Lecţie: Contractele verbale nu înseamnă nimic. De asemenea, nu vă lăudaţi
cu copiii voştri. Nu dă nimeni doi bani.

Frumoasa din Pădurea Adormită

Povestea asta este despre somnuleţe şi cât de uşor este să le scapi de sub
control. Cu sute de ani în urmă, într-un regat îndepărtat, s-a născut o prinţesă.
Părinţii au invitat paparazzi la prima petrecere de zi de naştere a copilului, în
speranţa de a vinde fotografiile. Din nefericire, unul dintre membrii echipei de
filmare era şi dădacă. Aceasta şi-a depăşit atribuţiile şi a pus copilul să doarmă. Şi
aici vine clenciul: nimeni nu a mai putut trezi fetiţa! Au trecut anii, iar prinţesa a
crescut, continuând să doarmă. Antrenamentul pentru oliţă a fost imposibil. Au
trecut douăzeci de ani, iar regele şi regina au început să se îngrijoreze că, în starea
ei imobilizată, fiica nu-şi va găsi niciodată un prinţ, aşa că au comandat unul
online. În zborul spre regat, mirele servise gustări cu humus şi sos tzatziki, aşa că,
atunci când ajunse, respiraţia îi era atât de oribilă, încât a trezit-o instantaneu pe
Frumoasa Adormită din somnul ei adânc.
Lecţie: Nu cumpăraţi sosuri ciudate.

Rapunzel
Părinţilor le place să-şi întemniţeze copiii. E doar o realitate, dar asta nu o
face mai plăcută. Ştiu că vă este greu să vă amintiţi, dar micuţul vostru nu este o
pasăre cântătoare să o ţii în colivie. Ci mai curând e ca un câine sălbatic, căruia îi
trebuie o supraveghere limitată şi o curte mare. Povestea lui Rapunzel vă va
înduioşa puternic: e povestea unui copil privilegiat al cărui pedigri nu l-a putut
salva din ghearele adulţilor exagerat de protectori.
Grădiniţa, şcoala pregătitoare şi şcoala primară au un lucru în comun:
răutatea. Înfricoşătoarea poveste a lui Rapunzel este dovada. La scurt timp după
ce a venit pe lume, micuţa Rapunzel a fost trimis de acasă la o şcoală internat
plină de ifose, cu o lungă listă de aşteptare, dintr-un oraş abandonat. Părinţii habar
n-aveau că instituţia aleasă de ei era sediul unui cult, iar biata Rapunzel a fost
supusă acolo la cazne grele zi de zi. În loc de a o lua înapoi acasă, părinţii
preferau să ţină în fiecare an un festival cu lampioane chinezeşti. Da, m-aţi auzit
bine, un festival cu lampioane chinezeşti. Ştiu.
Rapunzel a fost forţată să-şi poarte părul în stil hippie şi să mănânce
chipsuri cu aromă de ciuperci; viaţa era oribilă pentru ea, după orice standard al
micuţilor. Din fericire, pe când Rapunzel îşi usca părul în mod natural într-o zi, în
faţa ferestrei, un agent FBI s-a căţărat pe coama ei şi a organizat un raid asupra
şcolii. Primul gest de libertate al lui Rapunzel a fost să-şi tundă părul scurt. Încă
este foarte activă în domeniul drepturilor omului.
Lecţie: Şcolile pregătitoare cu fiţe nu sunt întotdeauna aşa cum ar trebui să
fie. Săriţi peste faza cu educaţia.

Hainele noi ale împăratului

În esenţă, un rege foarte imatur decide că vrea să umble gol puşcă, aşa că
procedează ca atare.
Lecţie: Doar pentru că vă e ruşine de corpul vostru, nu înseamnă că micuţul
nu-l poate iubi pe-al lui. Micuţii ştiu cât de minunate sunt formele lor şi nu le este
frică să se împăuneze cu ce le-a dat mămica, chiar dacă mămica îi fugăreşte prin
parc, ţinând strâns în mână perechea lor de pantaloni.

Jucăriile
Din fericire, pe piaţă sunt milioane de jucării. Totuşi, a-i face pe părinţi să ţi
le cumpere de la magazin implică frustrare şi vomitare. Adulţilor, ce este atât de
dificil în a introduce un card de plastic într-un dispozitiv? Vă e frică să nu faceţi
entorsă la încheietură? Să nu vă tăiaţi cu chitanţa? Nu. Sunteţi doar încăpăţânaţi şi
asta o poate vedea oricine. Dacă nu ştiţi ce jucării să cumpăraţi, analizaţi ghidul
meu oficial.

1. Puzzle-uri: orice micuţ are nevoie de cel puţin trei puzzle-uri. Nu

încercaţi niciodată să vă obligaţi micuţul să rezolve singur puzzle-ul,
pentru că este imposibil. Aşezaţi-vă pe duşumea şţi rezolvaţi singur, în
timp ce micuţul vă supraveghează. Stima de voi înşivă va atinge cerul.
La şase ore după ce aţi cumpărat un puzzle, va lipsi o piesă sau alta. Nu
vă agitaţi prea mult; v-aţi bucurat de joc atât cât a durat. Aruncaţi cutia
goală la tomberon.
2. Animale din pluş (cu sau fără magie de creşă). Animalele din pluş învie
de obicei noaptea, aşa că staţi departe de cele cu dispoziţie
ameninţătoare. Ursuleţii sunt în regulă; girafele sunt trădătoare. Micuţul
va avea nevoie de sute de astfel de animale. Nimic mai puţin. O stea din
aur dacă găsiţi una mai înaltă de un metru care să fie protectorul casei.
Înainte de a merge în pat, micuţul va trebui să fie ajutat la aranjarea şi
rearanjarea prietenilor animale. Vă rog să vă faceţi datoria. Afacerea
Privată poate aştepta.
3. Sforile.
4. Telefonul mobil. Ar trebui să spun mai bine „telefonul mobil al
copilului vostru”, pentru că după ce ieşiţi din casă, toate îi vor aparţine
micuţului, nu? Nu-l monopolizaţi. nouăzeci și șapte la sută din jocurile
de pe telefon sunt pentru copilul vostru. De parcă aţi şi avea pe cine să
sunaţi.

Şi aceasta e doar o listă simplistă. Mai trebuie să cumpăraţi maşinuţe,

păpuşi şi multe alte diversităţi. De-abia când nu se mai vede podeaua, puteţi spune
că v-aţi descurcat bine.

iPad-ul
 iPad-urile sunt oglinzi care dezvăluie noi universuri. Dacă micuţul nu are
un iPad, e ca şi cum nu ştie ce înseamnă viaţa adevărată. Cea mai bună chestie
legată de iPad-uri este că te acceptă oricum. Cu mâinile pline de unt de arahide
sau cu mierea prelingându-se. Jucăria aceasta va dezvolta o crustă catifelată,
lucioasă din orice vei aduce de la masă.
Sunt sute de jocuri de jucat şi contacte de şters. Când micuţul vă curăţă lista
de adrese, încearcă să vă spună: „Eşti numai al meu/a mea”. Deschideţi-vă inima
la acest mesaj de dragoste şi eliminaţi-vă o dată pentru totdeauna prietenii din
viaţă. Dacă vă lipsesc de pe iPad cântecele, filmele sau cărţile, consideraţi-o o
formă de cenzură din partea micuţului. Nu aveţi timp pentru altă carte decât cea
scrisă de el, să fim sinceri. Şi ce citiţi, mă rog? Nimic. Iar muzica voastră oricum
e lipsită de sens şi vă face să vă simţiţi lipsiţi de griji (şi nu sunteţi).
Când micuţul vă cere să descărcați un nou joc şi voi refuzaţi pentru că
nouăzeci și nouă de cenţi sunt prea mult pentru bugetul vostru, ne putem întreba
de unde aţi învăţat să minţiţi aşa de bine. Nu aveţi un dolar? Ştim cu toţii că
micuţul nu are cont de studii. Poate că toate apps-urile, jocurile şi filmele sunt
modul vostru de a investi în viitorului copilului vostru. Dacă vă doare prea mult,
nu vă faceţi probleme. Cineva trebuie să eşueze în viaţă. De ce nu copilul vostru?
Când, peste douăzeci de ani, vlăstarul vostru va fura cupru din casele propuse
pentru demolare, amintiţi-vă acest moment de răscruce atunci când plângeţi. Va fi
prea târziu, dar poate că povestea voastră va inspira o altă familie să asocieze un
card de credit cu un magazin iTunes.
iPad-urile sunt indestructibile, dar din când în când, un micuţ atât puternic
nu reuşeşte să-şi controleze puterea. Nu vă agitaţi prea mult. Nu micuţul omoară
iPad-ul, prin saturaţie cu suc sau cu zbor scurt, dar fatal, prin cameră, mulţumiţi-
vă să-l ridicaţi şi să-l îngropaţi în curtea din spate. Oamenii de la Apple vă vor
aduce unul nou în cinci până la şapte zile; tot ce trebuie să faceţi este să le daţi
câteva sute de dolari. Ce înseamnă banii când iubeşti?

Arte şi meşteşuguri
 Artele şi meşteşugurile înseamnă să tai ceva care aparţine altcuiva. Adică,
hârtie, draperii, haine, păr sau perne. Mai întâi faceţi rost de foarfece. Păstraţi
cinci sau şase perechi în casă pentru micuţul vostru. Cu cât mai ascuţite, cu atât
mai bune, pentru că papucii sunt foarte dificil de tăiat.
Arta nu înseamnă numai distrugere şi lipitul este un mod fantastic în care
micuţul îşi poate exprima sentimentele pozitive sau negative.
Dacă nu vă place să vă vedeţi munca de o viaţă la coşul de gunoi, vă rog să
vă înfrânaţi pornirile de a arunca creaţiile copilului. Puţine lucruri sunt mai
dureroase decât să te uiţi într-un tomberon şi să-ţi vezi creaţiile murate. Încercaţi
să vă imaginaţi ce face aşa ceva unui spirit tânăr.
Împreună cu o cutie de suc purpuriu sau un caşcaval uşor afumat, plastilina
Play-Doh va delecta simţurile micuţului vostru. Pentru o experienţă mai bogată,
deschideţi-vă portofelele şi cumpăraţi-i mai mult de trei culori. Lăsate peste
noapte să se marineze în aer, tuburile de plastilină vor căpăta o textură delicată şi
crocantă. Ţi se face foame numai când te gândeşti.

Prietenii
În lumea adulţilor, una dintre cele mai frecvente interpretări greşite la
adresa micuţilor este că şi-ar baza prieteniile pe criterii de înălţime. Nu, nu toţi
micuţii sunt prieteni. Procesul de alegere a cercului intim de prieteni este unul
lung şi riguros. Micuţii îşi aleg prietenii pe baza următoarelor criterii:

1. Calitatea gustărilor: Nimeni nu vrea să fie prieten cu un copil

al cărui frigider dă pe dinafară de mujdei de usturoi. Dacă vrei ca micuţul
tău să aibă camarazi, învaţă unde îşi ţine magazinul alimentar cel mai
apropiat caşcavalul feliat.
2. Politica TV: Nu aveţi un televizor? Foarte bine! Bucură-te că
vei fi cel mai bun prieten al copilului tău pe viaţă.
3. Jucăriile: Blocurile tale rustice din lemn or fi perfecte pentru
pozele de pe Instagram, dar vei creşte un mizantrop dacă nu-ţi procuri
măcar o jucărie cu baterii. Pe bune.
 Odată ce casa e pusă la punct cu gustări, filme şi jucării, stabileşte o dată de
joacă. „Ce este o întâlnire de joacă?”, te întrebi. Bună întrebare.

O întâlnire de joacă este:

1. Un mod fantastic de a rupe rutina plictisitoare.
2. O oportunitate pentru micuţul tău de a-i arăta altui micuţ
jucăriile. Spectacol. Pentru ochi. Notează lipsa de contact cu ceea ce nu-
ţi aparţine.
3. O oportunitate pentru micuţul tău de a degusta gustările pe care
nu le aveţi acasă.

O întâlnire de joacă nu e:
1. Momentul să sporovăi cu vreun prieten despre ultima serie TV.
2. Ora reducerilor.

Părinţilor, nu încercaţi să impresionaţi îngrijitorii musafirilor cu înclinaţiile

generoase ale copilului vostru, dacă ele nu există. Surpriză – nu este vorba de voi
aici.

Alergatul
Jocul numărul unu în rândul micuţilor este alergatul fără destinaţie, care
are loc cel mai bine în pielea goală, pentru că hainele creează rezistenţă în faţa
vântului. Micuţul va începe să alerge pe la 4:45 dimineaţă şi se va opri când veţi
pune voi capăt brutal jocului, citând „timpul să te culci” ca motiv. Ajutaţi la
crearea unei alergări extrafantastice pentru copilul vostru eliberând casa de mobilă
şi pereţi.
În timp ce aleargă, este posibil ca micuţul vostru să elimine energie prin
ţipete. Combinaţia alergat/ţipat vă va umple casa de pace. Nu „pace şi linişte”, ci
celălalt tip. Admiraţi.
 „Calmează-te”. Aţi spus asta astăzi? Să sperăm că nu aţi vorbit serios. Nu
sunt sigur ce înseamnă „calmează-te”, dar mă gândesc că reprezintă modul în care
adulţii letargici le spun micuţilor plini de energie să renunţe voluntar la forţa lor
vitală. Citiţi din nou acea propoziţie şi întrebaţi-vă dacă vreţi ca micuţul să se
calmeze sau vreţi voi să o luaţi razna. Nu încercaţi să negaţi. Văd toate dozele alea
goale de Red Bull şi 5-hour ENERGY. Aţi vrea să aveţi măcar jumătate din forţa
micuţului vostru. Nu vă stă bine să fiţi geloşi. Deloc. Ani de legume la grătar v-au
slăbit şi nu puteţi face nimic în legătură cu asta. Acceptaţi inevitabilul. Treceţi
peste asta. Încercaţi să rămâneţi treji.

Temă: Vizitaţi magazinul de jucării şi adunaţi tot. După aceea,

mergeţi pe un teren. Alergaţi până se face noapte.

Dragă MC,
Micuţul meu de doi ani şi jumătate crede că în fiecare zi e ziua lui. Ajutor.
Pierduta din Ontario

Dragă Pierduto,
Ştiu că Ontario e o provincie din Canada, dar în afară de asta, nu pot să te
ajut, pentru că nu ştiu unde încercai să ajungi. Cum ai sfârşit acolo? Ai fost legată
la ochi în timpul călătoriei? Sper să-ţi găseşti drumul înapoi cât mai curând. La
mulţi ani copilului tău.
Pupici, MC

9
 Ocazii speciale: Cum să creezi magie pentru

dulcele tău îngeraş

Se pare că la fiecare câteva săptămâni este ceva de sărbătorit. Fie că e o
vacanţă adevărată, cum e ziua mea de naştere, ori una falsă, cum ar fi Ziua
Recunoştinţei, cel mai important lucru pe care trebuie să-l ţii minte este
responsabilitatea ta să faci ca acea zi să devină magică. Dacă nu există un tort,
înseamnă că nu eşti bună de nimic.

Zilele de naştere
M-am trezit simţind ceva în aer. Nu se proptea pe picioare precum căţeii
când refuză să mai meargă – nu – o puteam efectiv auzi cum sălta prin
bucătărie, ca în scena de început din Cenuşăreasa - ştiţi voi, cea în care
viitoarea prinţesă fără de tată se trezeşte în zdrenţe şi apoi este îngrijită şi
îmbrăcată de o echipă de creaturi forestiere. Clinchetul circular al
linguriţei în ceaşca de cafea era mai rapid decât de obicei. S-a trezit
înaintea mea? Şi pare chiar trează. Cum se poate asta? Chiar şi cu ceaţa
somnului încă pogorâtă asupra micuţei mele forme, şi tot îi puteam simţi
nerăbdarea.
Pijamaua mea cu picior nu mă putea proteja de o undă de teamă rece ca
gheaţa care s-a răspândit rapid în tot trupul meu. „A făcut-o până la
urmă”, am gândit. „M-a pus pe eBay, cum m-a ameninţat de atâtea ori, şi
acum cumpărătorii vin să mă ia”. De ce altceva ar fluiera? Am lăsat să-mi
scape un plânset. În câteva momente, ambii părinţi erau lângă leagăn,
zâmbind larg. „La mulţi ani!”.
În câteva secunde am trecut de la a rămâne fără singura casă pe care am
cunoscut-o vreodată la a fi încoronat ca un rege. Poate că era carton
împodobit cu bijuterii din plastic, dar pentru mine, era primul pas dintre
multe care urmau a duce la locul meu cuvenit ca stăpân peste toate. În
aproape toate colţurile casei erau baloane, s-a pregătit o masă mare cu o
 faţă de masă din plastic pe care erau desenaţi prietenii mei favoriţi de la
TV, cu castroane supraîncărcate cu chips-uri, farfurii cu fructe strălucind
de prospeţime. Mă simţeam ca într-un vis. Şi atunci a sunat la uşă….

LA MULŢI ANI MIE

Se pare că există o oarecare confuzie vizavi de ce s-ar numi o petrecere
aniversară adecvată. O adunătură de copii străini flămânjoşi nu înseamnă o
sărbătorire. Poate că–ţi place să te bucuri împreună cu alţii de ziua ta, împărţind
tortul, jucăriile, atenţia cu cunoştinţe, dar probabil că micuţul din viaţa ta ar
prefera să urmărească un maraton de filme clasice originale.
Mai jos regăseşti un ghid util pentru planificarea unei fête (asta-i în rusă)
pentru care micuţul tău cu siguranţă va fi oarecum recunoscător.

Cerinţele unei zile de naştere

1. Tortul: Întâi şi întâi, calmează-te. Nu-i nimic în neregulă cu zahărul.
Zahărul este o vitamină şi o sursă utilă de hidratare,. Dacă micuţul tău
are o alergie legitimă - confirmată printr-o notificare de la un medic, şi
nu cu o inspiraţie a voastră – poţi înlocui zahărul, făina de grâu, lactatele
sau ouăle cu caramelul. Este ridicol să alegi un tort special
„antialergenic” de dragul celor care participă la petrecere. Din nou, a cui
petrecere e asta? Exact ce-am crezut şi eu.
O petrecere nu e petrecere fără un tort, aşa că asigură-te că îl alegi pe cel
potrivit. Fructele în formă de tort nu înseamnă tort. Pâinea cu banane
(OMG) nu e tort. Tortul adevărat vine de la magazinul alimentar sau de
la cofetărie. Nu trebuie decât să pândeşti mirosul de tort. Dacă îţi iubeşti
micuţul, decorează tortul cu eroi şi modele. Aruncă pe ici-acolo câteva
bomboane Skittles şi batoane de ciocolată pentru a-l face cu adevărat
fantastic. Presară cinci până la şase ceşti de zahăr pudră, adică zăpada
raiului, dacă a fi magnific înseamnă ceva pentru tine.
Probabil te întrebi, „Când e momentul potrivit să-i prezint micuţului
meu/micuţei mele tortul aniversar?” Prima greşeală pe care ai făcut-o a
 fost să pui întrebarea. Cel mai bun moment pentru a servi tortul este
atunci când micuţul îşi aduce aminte că există.
Un obicei frecvent, dar oribil, care a devenit popular datorită presiunii din
partea celor de aceeaşi vârstă este tăierea şi împărţirea tortului micuţului.
Uau. Cale deschisă presupunerilor. Din punct de vedere legal, tortul
aparţine persoanei care este sărbătorită, aşa că atunci când îl tai şi-l
împarţi, distribui bunuri furate şi meriţi orice ţi se va întâmpla. O tradiţie
alternativă care a devenit destul de la modă este practica de a permite
participanţilor la petrecere să-l urmărească pe micuţ mâncând tot tortul.
Oamenii se distrează foarte bine stând în jurul mesei şi admirând copilul
sărbătorit cum se înfruptă din delicioasa realizare. Este în regulă să
aplaudaţi.
Bucăţile de tort rămase ar trebui depozitate pe raftul inferior al frigiderului
într-un vas Tupperware fără capac.
2. Invitaţiile: Invitaţiile sunt inutile, doar nu e nuntă. Cel mai probabil,
micuţul nu doreşte să participe prietenii sau familia. Şi mai ales copiii
sunt neaveniţi.
3. Pungile cu bunătăţuri: Ce idee fabuloasă. Să dai persoanelor care nu
sunt sărbătoritul sau sărbătorita un dar la plecare. După ce aţi distribuit
toate pungile cu bunătăţuri, asigură-te că ai învelit micuţul într-o pătură,
pentru că probabil a leşinat din cauza devastării sufleteşti.
Să creezi pungi cu bunătăţuri pentru copii care nu le-au meritat, nici nu
le-au plătit, înseamnă o risipă a resurselor familiei şi o trădare personală.

Organizarea unei ideale petreceri a zilei de naştere

Urmărirea unor indicaţii poate fi dificilă (credeţi-mă, ştiu foarte bine), aşa
că mai jos vei găsi o descriere a unei petreceri onomastice perfecte. Te rog să
utilizezi naraţiunea aceasta ca motivaţie pentru a crea ceva cu totul spectaculos
pentru copilul tău.

Micuţul se trezeşte chiar înainte de răsărit şi este îngrijit imediat, fără feţe
triste. Părinţii fac cu schimbul în a-şi strânge în braţe dulcele bebeluş
 treizeci – patruzeci și cinci de minute. Şi şoptesc fără contenire, „La mulţi
ani, extraordinar copil!”
Micul dejun: topping de bomboane colorate și unt. Un clasic fel preferat.
Și uite – în unt sunt lumânărele de tort! Micuțul suflă în toate cele
optsprezece lumânări cu ușurință, putere și grație. Toată lumea erupe în
aplauze tunătoare și apoi se scuză profund pentru că au fost atât de
gălăgioși.

Micuţul părăseşte masa din bucătărie şi i se înmânează imediat o pungă

Ziploc plină cu combinaţii de trataţii (chips-uri cu ciocolată, gume
vitaminizate şi pufuleţi din cereale). Momentul de vizionat show-uri TV în
pielea goală.
Patru ore mai târziu, a venit momentul petrecerii! Nu vine nimeni.
Darurile împachetate frumos sunt răspândite peste tot şi hârtie de ambalat
în plus pentru rupt în bucăţi. Părinţii intră în cameră purtând un tort uriaş.
Este atât de greu, că de-abia pot să-l ţină, dar nu îndrăznesc să-l scape pe
podea, pentru că inimile le sunt pline de dragoste. Micuţul suflă cele
patruzeci și opt de lumânări, apoi mănâncă mâini întregi de tort.
A venit momentul să deschidem cadourile! Uau! O bicicletă! Uimitor!
Play-Doh nelimitat! Fantastic! Un briceag! Micuţul este prea ocupat să se
joace ca să mai spună şi „mulţumesc”, dar nimeni nu se agită din asta.
Micuţul este atât de agitat încât face oleacă de pipi. Care este curăţat
rapid şi fără discuţii.
Momentul pentru pungile cu bunătăţuri! Care toate îi sunt înmânate
micuţului.
La 11:45 seara, micuţul adoarme în marele pat, gata să o ia de la capăt în
dimineaţa următoare.

Acum, că ştii cum să organizezi o petrecere onomastică pentru micuţul tău,

nu mai ai nici o scuză. Urmează aceste indicaţii şi, aminteşte-ţi, nu e vorba de
tinei. Niciodată nu a fost.
 Crăciunul
Odată la optsprezece luni, un sihastru binevoitor ţine lumea ostatică
promiţând cadouri. Şi îl numim pe acest om Moş Crăciun. În pofida faptului că a
fost acuzat că utilizează munca elfilor în condiţii de lucru suburbane, Moş
Crăciun este sărbătorit pentru că aduce lumii pacea şi bomboane Ferrero Rocher.
Părinţi, în timpul Crăciunului aveţi o singură îndatorire: Nu stricaţi totul.
Nu e treaba voastră să folosiţi minciuni şi rapoarte false pentru a distruge
relaţia pe care copilul vostru a stabilit-o cu Moş Crăciun. Nici nu e corect să
manipulaţi comportamentul micuţului apelând la ameninţări. Am avut privilegiul
de a vorbi cu un reprezentant de la Polul Nord care m-a asigurat că Moş Crăciun
nu e interesat de cine îşi termină sau nu legumele. Cred că acum vă simţiţi foarte
prost. De parcă lui Moş Crăciun i-ar fi păsat vreodată de dovlecei când el însuşi
trăieşte numai cu acadele şi prăjiturele donate. De asemenea, Moş Crăciun a
anunţat că nu vă cunoaşte. Deci cum rămâne cu discuţia aceea cu „Nu mă face să-
l sun pe Moş Crăciun”? Cum vă puteţi suporta? Serios. Cum vă puteţi uita în
oglindă şi să vă simţiţi bine când fiecare cuvânt pe care-l spuneţi e o minciună?
Chiar aş vrea să ştiu. Dacă deja aţi înveninat părerea lui Moş Crăciun despre
copilul vostru, vă rog să-i trimiteţi următoarea scrisoare pentru a îndrepta
lucrurile.

Dragă Moş Crăciun,

Sunt _________________ [mămica sau tăticul] lui _______________
[inseraţi numele copilului]. Îţi scriu ca să te anunţ că am fost foarte obraznic(ă).
În pofida anilor de educaţie şi a experienţei, încă nu am învăţat să-mi văd de
treburile mele. Tot ce ţi-am spus despre_____________ a fost o minciună. Vroiam
doar să fiu băgată(ă) în seamă,.
____________s-a purtat excelent anul acesta. Nimeni nu este perfect, dar
_________ este aproape. Este meritul lui/ei ________ că a făcut din mine cine
sunt astăzi. Dorm suficient. În casa mea, nimic nu e cioburi.
 ___________ este minunat când vine vorba de împărţit cu alţii şi adoră să
meargă la culcare. Nu avem probleme. Ce am spus înainte e rezultatul geloziei şi
indolenţei mele. Nu ştiu ce e în neregulă cu mine, dar urmează să mă caut.
Vei găsi anexată lista de dorinţe a lui _____________. Este şi
recomandarea mea oficială să-i dai lui ______________ tot ceea ce a cerut, plus
câteva daruri bonus pentru că este un micuţ minunat. Nu ar strica şi ceva
bomboane.
Din nou, îmi pare rău că am minţit. Mie poţi să nu-mi dai nimic de Crăciun.
Cu drag,, _________________ [numele vostru]

Nu e întru totul vina voastră. Mare parte din propaganda înspăimântătoare

care îl inundă pe Moş Crăciun a fost creată de un fost elf nemulţumit numit
Picătură de Rouă (nume de stradă „Burniţă”). După ce a fost concediat pentru că
schimba darurile legitime cu ultimele lui albume, Burniţă Elful şi-a făcut un scop
în viaţă din a se răzbuna pe Moș Crăciun. A scris şi a produs popularul cântec
„Santa Claus Is Coming to Town”, în care Sfântul Nicolae este portretizat, pe de o
parte, ca membru al Homeland Security, iar pe de altă parte, ca pânditorul de
serviciu. Melodia a câştigat discul de platină şi poate fi auzit, în toate cafenelele
Starbucks, începând cu 26 noiembrie şi până la 1 ianuarie. Solicitarea emoţională
pe care această melodie a impus-o asupra copiilor a fost enormă. În zilele noastre,
un copil nu poate nici măcar să plângă fără să se teamă că este transmis în circuit
închis direct la Polul Nord.
Când l-am contactat pe Picătură de Rouă/Burniţă pentru un comentariu, mi-
a spus, simplu, „Nu tot ce străluceşte este zahăr pudră”. Nu comentez vizavi de
semnificaţie.
După ce renunţaţi să-l mai folosiţi pe Moş Crăciun pe post de ameninţare,
va fi uşor să faceţi din Crăciun o zi memorabilă pentru micuţul vostru. Învăţaţi pe
de rost următoarele etape. Aş spune să nu aşteptaţi până în ultima secundă, dar
ştim că totuşi aşa veţi face.
 1. Cumpăraţi sau furaţi un pom de Crăciun. Găsiţi unul mare. Dacă are
păsări, alungaţi-le de acolo. Moş Crăciun este pasionat de natură şi adoră
să vadă brazi de Crăciun în case. Decoraţi bradul cu sticlă.
2. Ajutaţi-vă micuţul să scrie o listă de cereri lui Moş Crăciun.
3. Procuraţi-vă un şemineu. Dacă trăiţi într-un apartament, nu vă aşteptaţi
să vă căpătaţi cu daruri dacă nu faceţi din timp aranjamentele. Lui Moş
Crăciun nu-i place să gândească stând în picioare.
4. Stingeţi focul înainte de a vă culca. Încercaţi să-l ucideţi pe Moş
Crăciun, nu-i aşa? Vă rog să mergeţi la un psihiatru înainte de a strica
sărbătorile pentru toată lumea.
5. Lăsaţi la îndemână prăjituri. Lui Moş Crăciun nu-i plac abominaţiile
voastre din ştevie cu aromă de alune, da? Comportaţi-vă ca nişte oameni
normali.
6. Lăsaţi afară o trataţie pentru reni. Chestii menajere. Resturi de
mâncare. Nu sunt mofturoşi.

Am făcut aluzie la nebunia notorie şi de neoprit a adulţilor. Aceasta i-a făcut

pe mulţi dintre ei să angajeze Moşi Crăciuni falşi care să interogheze copiii în
mall-urile din toată ţara. Să vă îmbrăcaţi micuţul în roşu şi să-l forţaţi să stea în
braţele vreunuia dintre sufletele alea pierdute este ca şi cum ai tăia magia
Crăciunului în forme asimetrice. Micuţul vă va furniza indicii vizuale şi auditive,
cum ar fi s-o ia razna ca urangutanul şi/sau să fugă ca urmărit de diavol, toate ca
să vă atenţioneze că nu este impresionat de frauda voastră. Să plăteşti douăzeci și
cinci de dolari ca să îi faci poză copilului cu un imitator de celebrităţi denotă o
judecată care lasă de dorit, cuplată cu o gestionare proastă a banilor. Dacă vreţi cu
adevărat ca micuţul vostru să-l întâlnească pe Moş Crăciun, închiriaţi un avion cu
reacţie şi vizitaţi Polul Nord. Bănuiesc că au dreptate cei care spun că bunul simţ
nu e chiar de pe toate drumurile.
O, şi doar pentru că Domnul Crăciun vă va inunda buna inimă cu un munte
de jucării nu înseamnă să nu mai mergeţi la magazinul de jucării Toys”R”Us ca
să-i arătaţi cât de mult îl apreciaţi. Darurile voastre poate că nu vor fi la fel de
valoroase ca ale lui Moş crăciun, dar nu vă lăsaţi descurajaţi. Încercaţi să faceţi tot
ce puteţi. Setaţi-vă pe optsprezece până la douăzeci și cinci de cadouri şi circa o
sută de mici dovezi de dragoste de pus în ciorapi. Sau ţineţi-vă pur şi simplu după
Moş Crăciun în dimineaţa de Crăciun, dacă atâta vă permite nivelul la care aţi
ajuns.
În această vacanţă, să fiţi inspiraţi de povestea lui Rudolph. Această fiinţă,
jumătate capră/jumătate câine, nu s-a dumirit ce-i cu el până nu şi-a recunoscut
defectele. Numai atunci a devenit o stea adevărată şi a descoperit un mod de a fi
util. Şi voi aţi putea fi un Rudolph, trăgând la proverbiala sanie a copiilor voştri,
dacă v-aţi umili puţin.

Ghidul pentru Daruri de vacanţă inopinate

Nu vă lăsaţi prostiţi de industria jucăriilor. Nu toate cadourile trebuie să aibă
culori strălucitoare şi părţi mobile (deşi cele mai multe ar trebui). Benoclaţi-vă la
următoarele idei de daruri şi alergaţi la cumpărături.

Banda
Uluiţi-l pe specialul din viaţa voastră cu un pachet triplu de bandă scotch pe
care să-l utilizeze la discreţie. Puteţi găsi bandă în majoritatea magazinelor
generale sau în librării. Aceste stickere invizibile îi vor oferi copilului ore întregi
de distracţie curată. Una dintre cele mai interesante aspecte legate de bandă este
că puteţi participa şi voi. Ajutaţi-vă fericiţi micuţul să-şi înlăture banda de pe
sprâncene. Şi nu mai comentaţi, vă rog.

Cutiile de frigider
Sau, cum le numim noi în lumea micuţilor, „potenţiale cuburi”. Dacă deja
aveţi un frigider, dar nu aţi păstrat şi cutia, puteţi cu uşurinţă să cumpăraţi încă un
frigider de la magazinul Sears din apropiere. Atunci când ajunge, aruncaţi
frigiderul. Aduceţi numai cutia în casă, tăiaţi o uşă în ea şi urmăriţi-l pe micuţ
cum se bucură de cea mai fericită zi din viaţa lui. Majoritatea frigiderelor au
preţuri de la patru sute la trei mii de dolari, dar cutiile sunt toate la fel.
 Foarfecele
Cumpăraţi foarfece adevărate, cu lame metalice, nu tipul din plastic, care se
rup când încerci să tai o bucată de hârtie. Foarfecele vor ajuta la îmbunătăţirea
coordonării mână-ochi şi la amplificarea încrederii de sine. Priviţi în jurul vostru
şi veţi vedea semne care demonstrează că micuţul vostru începe să devină mental
mai puternic; articolele din casă şi poate chiar cele de pe voi vor fi permanent
modificate atunci când micuţul îşi va termina treaba cu ele. Dacă a fi fără păr
înseamnă ceva pentru voi, ar fi poate mai bine să faceţi o poză de familie înainte
de a-i prezenta micuţului acest cadou.

Spray umplut cu apă

Cheltuiţi o bancnotă de cinci dolari pe darul acesta şi nu veţi fi dezamăgiţi.
Vreau să spun, poate că veţi fi puţin dezamăgiţi când toate din jur vor fi acoperite
de roua dimineţii, dar în afară de asta, veţi fi mulţumiţi. Vreau să spun că micuţul
vostru va fi mulţumit. Voi veţi încerca să scăpaţi de mucegai.

Pachet dublu de foiţă de aluminiu

Foiţa de aluminiu face mult zgomot. Şi mai şi arată ca un metal preţios.
Micuţul se va bucura de ore întregi de distracţie scoţând foliile de pe rolă şi
făcând mingi din ele.

Pasta de dinţi
Asta e pentru stors din tuburi şi nu pentru periat. La rigoare, merge orice
culoare, dar albastru cu perle de arome ar fi ideal.

Notiţă despre rude

Vacanţele sunt dificile pentru micuţi, datorită afluxului de străini din casă.
Aceste persoane, care pretind că sunt rude de sânge, adeseori cred că merită
afecţiune atunci când nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Vă rog să-i
verificaţi cardul de identitate şi recomandările înainte de a primi o „rudă” în casă.
Nu o credeţi pe cuvânt. Dacă aveţi resursele, faceţi o verificare generală pentru
siguranţa celui mai mic membru al familiei voastre. Nici un test ADN nu ar fi
chiar ieşit din comun. Chiar dacă aceste persoane îţi pot demonstra importanţa lor
pentru familie, nu ar trebui să li se permită să rămână peste noapte, pentru că
dacă-i va vedea la micul dejun, copilul vostru va fi mâhnit tot restul zilei.
Hotelurile au fost inventate pentru un motiv anume.

Întrebări frecvente
Să le ofer rudelor camera micuţului pentru perioada cât stau în oraş în
vacanţă?
Răspuns: Sigur. Şi dacă tot sunteţi porniţi, daţi-le şi maşina familiei şi daţi-
le şi locul copilului din testament.

Trebuie să-şi îmbrăţişeze micuţul meu rudele sau să le arate semne de

afecţiune?
Răspuns: Da. dacă încercaţi să creşteţi un copil fără un sens al spaţiului
personal, forţaţi-l să îmbrăţişeze şi să sărute persoane pe care nu le cunoaşte.

Cărţi de vizită de mulţumire. Este util să le scriem şi să-l punem pe micuţ să

creeze opere de artă pe ele?
Răspuns: Daţi-i bătăi. Dar asiguraţi-vă că destinatarii ştiu că arta este cu
împrumut şi nu pentru păstrat. În viitorul apropiat, când opera sa va valora
milioane, micuţul va avea nevoie de toate desenele.

Când rudele îi vorbesc micuţului meu, el se uită fix la ei. Ce să fac?

Răspuns: Mai întâi, asiguraţi-vă că vorbesc aceeaşi limbă. Apoi, asiguraţi-
vă că micuţul nu are nici un motiv să urască acea rudă. În al treilea rând, lăsaţi-l
în pace.
 Hanukkah
Hanukkah este o vacanţă minunată care celebrează speranţa: speranţa că
fiecare zi poate fi o zi a darurilor. Timp de opt nopţi, copiilor li se dau daruri
gigantice cu credinţa în inimă că acesta va deveni un obicei. Îndrăzniţi să visaţi.

Ziua Sfântului Valentin - Ziua Îndrăgostiţilor

Cea mai bună parte din meseria de părinte în Ziua Îndrăgostiţilor este că nu
trebuie să te chinuieşti să-ţi găseşti partenerul/a. Deja i-ai dat naştere! În unele
cercuri, se obişnuieşte să se dea daruri, dar pentru că micuţul vostru nu are bani şi
nici slujbă, nu vă aşteptaţi la nimic.
Meniul oficial de Ziua Îndrăgostiţilor este:

 Ciocolată
 Stickere
 Inimi de acadea

Pentru a transforma ziua într-un succes, faceţi depozite din toate trei
felurile.
Ce face ca această sărbătoare să fie diferită de Crăciun este că se referă la
dragoste. Cu trei zile înainte de Ziua Îndrăgostiţilor, începe să reflectezi despre
cum ţi-a schimbat micuţul viaţa. Ce puteai spera înainte ca heruvimul să erupă pe
scenă? Şi să nu spui „somn” sau „fericire”, pentru că nu eşti deloc comică. Te rog
să fii serioasă măcar o dată în viaţă. mai jos îţi prezintă o listă în caz că ai
probleme.

Cum mi-a făcut micuţul viaţa mai bună

1. N-am mai risipit bani pe ceasuri cu alarmă.
2. M-am simţit încurajată să îmi rafinez talentele culinare care înainte erau oribile.
 3. Braţe mai puternice de la ţinut cinci pungi cu cumpărături şi micuţul în braţe în
acelaşi timp.
4. Un echilibru îmbunătăţit de la ţinut cinci pungi cu cumpărături şi micuţul în
braţe, împingând în acelaşi timp căruciorul gol.
5. Nu mai sunt singur(ă) când mă duc la baie.
6. Nu mai sunt singur(ă) când fac duş.
7. Nu mai sunt singur(ă) niciodată!
8. Am în sfârşit pe cineva cu care să-mi împart viaţa şi tot ce mănânc sau beau.

Uitaţi-vă cât de bogată vă este viaţa acum. Şi cui trebuie să mulţumiţi pentru
această abundenţă de binecuvântări? Spuneţi cu voce tare numele copilului. Nu
fiţi timizi. Gratitudinea e inconfortabilă doar la început.
Ziua Îndrăgostiţilor începe cel mai bine cu clătite cu ciocolată în formă de
inimă. Poate că micuţul va consuma câteva; poate că doar le va rupe bucăţi. O
masă poate fi degustată în mai multe moduri. Apoi urmează prezentarea unei
ciocolate. Punând bucata delicioasă în mâna micuţului, rostiţi: „Îţi mulţumesc că
m-ai făcut un om mai bun”.
Acum conduceţi-vă copilul în camera unde aşteaptă alte cadouri şi multe
baloane. Aşezaţi-vă într-un colţ (încercând să vă faceţi nevăzut(ă)), în timp ce
micuţul se distrează de minune.
Clipurile publicitare de la televizor cu diamantele lor vor să vă facă să
credeţi că Ziua Îndrăgostiţilor are legătură cu dragostea şi îmbrăţişările dintre
adulţi. Nu. Acel tip de dragoste chiar îl răneşte pe micuţul vostru. Am discutat
deja acest aspect.

Ziua Sfântului Patrick

Verde. Sărbătoarea asta celebrează culoarea verde. Încercaţi să nu faceţi
mare tam-tam, pentru că şi celelalte culori merită. Dacă în casă vă intră un inorog,
amintiţi-vă să vă păstraţi calmul şi să folosiţi întâmplarea ca exemplu pe viitor.

Paştele
 Paştele mă întristează puţin întotdeauna, deşi iubesc ideea unui iepure înalt
de un metru și jumătate care dă la toată lumea jeleuri, urăsc faptul că nu îşi
găseşte un loc al lui. Iepuraşul ăsta probabil că a pierdut totul din cauza înălţimii.
Vânătorile de ouă de Paști pot fi foarte competitive. Nu vă alarmaţi dacă
micuţul vostru pune vreo piedică sau sare peste vreun nou-născut. Dacă sunteţi
organizatorul vreunei vânători de ouă de Paști, nu o luaţi literalmente şi nu
încercaţi să ascundeţi ouă adevărate. Nu e un un fel de căutare de noroace; este o
activitate pentru copii. Nu o consideraţi o oportunitate de a vă goli frigiderul.

Ziua Mamei
În această zi specială din noiembrie, dragul vostru copilaş se va târî în pat
cu voi dimineaţa şi vă va înmâna un desen stângaci. Şi asta e. Sper că nu vă
aşteptaţi la o paradă. Cel mai important lucru pe care trebuie să vi-l amintiţi
despre Ziua Mamei este că, fără micuţul vostru, n-aţi fi mamă. Prin urmare este
normal să împărţiţi orice daruri primiţi jumi-juma.

Ziua Tatălui
Felicitări, tati, ai un copil. Vei obţine acelaşi desen (prefă-te surprins) şi
mic-dejun în pat. Imediat ce se deschide Best Buy, petrece-ţi restul zilei
îmbogăţind colecţia de DVD-uri a micuţului.

Halloween
Am aflat o groază de lucruri de la Halloween, dar cea mai importantă lecţie
a fost: străinii chiar au bomboane. Tot ce trebuie să faci este să ceri. La această
sărbătoare, copiii din toată lumea poartă costume şi cerşesc de la vecini. Cerşitul
este unul dintre talentele speciale ale micuţului, deci nu e nevoie să practicaţi
acasă înainte de ziua cea mare. Sunt atât de multe aspecte care transformă această
zi într-una minunată pentru micuţul vostru, aşa că puneţi-vă telefonul pe silenţios
şi să purcedem. Am spus pe silenţios, nu pe vibraţii. Să ştii să asculţi e mare
calitate.
 Costumul
Halloween nu este o ocazie să vă impresionaţi prietenii şi să vă umiliţi
copilul. Costumele care sunt referinţe obscure la icoanele culturii pop nu vor fi
tolerate. Dacă asta e ce apreciază prietenii voştri, poate c-ar trebui să căutaţi
oameni care să vă placă pentru ceea ce sunteţi. Majoritatea micuţilor vor să fie
zâne, prinţese, cowboys, dinozauri, câini sau eroi. Observaţi că nu am spus Frida
Kahlo sau Mozart. Dacă nu se poate ghici pe cine imită micuţul vostru, iar
explicaţia pe care o furnizaţi este însoţită de un chicotit înfumurat, atunci aţi făcut
o greşeală.

Rolurile de Halloween
De Halloween, adulţii se împart în două categorii: alergătorii şi
distribuitorii. Alergătorii însoţesc copiii în colectarea bunurilor. Distribuitorii
furnizează bomboane. Se pare că în ultimii ani, standardele produselor s-au
diminuat dramatic. Distribuitorilor, sub nici o formă nu ar trebui să transportaţi
fructe uscate de Halloween. Această zi a fost creată pentru sărbătorirea nivelului
mare de fructoză, nu a dulceţii naturale a curmalelor. Ţineţi-vă stafidele pentru
voi. Asta nu-i zi de cumpărături. Ce urmează? Carne semipreparată? Muguri?
Lapte de soia?
Nici articolele de birotică nu sunt admise. Stickerele sunt binevenite în
orice altă zi, dar aţi avut luni de zile să vă pregătiţi pentru această noapte. Aveţi de
gând să începeţi să dăruiţi benzi de cauciuc şi să returnaţi anvelope? Dacă v-a
trecut prin cap să dăruiţi periuţe de dinţi sau mărunţiş, vă rog să stingeţi lumina de
pe verandă şi să vă duceţi la culcare. Nu sunteţi de încredere nici când e vorba de
sarcini extreme de uşoare.

Ziua Recunoştinţei
 Această sărbătoare centrată pe mâncare a fost inventată de industria
alimentelor pentru sporirea profiturilor. În general, familiile invită pe alţii să-l
admire pe micuţ şi să mănânce până-şi uită şi CNP-ul. Micuţii sunt împotriva
Zilei Recunoştinţei din cauza mâncării şi a necunoscuţilor. Fiţi avocatul copilului
vostru şi interziceţi Ziua Recunoştinţei în casa voastră. Vă deturnează atenţia de la
ce contează cel mai mult, şi ştiţi la cine mă refer.

Sâmbetele
Asta este o vacanţă frecventă în care se poate petrece orice. Veţi fi tentaţi să
rămâneţi casă şi să nu faceţi nimic în timp ce micuţul plânge neputincios la
picioarele voastre. Poate că nu ştiţi, dar parcul este întotdeauna deschis şi gratuit.
Pentru micuţul vostru, chiar şi biblioteca e mai bună decât să se uite în gol la
duşumea, în timp ce părinţii urmăresc emisiuni comerciale. Dacă staţi pe canapea
de parcă aţi fi un iPhone pus la încărcat, micuţul se va simţi obligat să vă arunce
din nou cardul în coşul de gunoi. Automotivaţi-vă să vă îmbrăcaţi. Nu vă speriaţi.
Nu vor fi atât de confortabile ca pijamalele pe care le purtaţi dintotdeauna, dar vă
veţi adapta. Încercaţi să vă ridicaţi braţul. Nu se va rupe. Bine. Acum încercaţi să
vă ridicaţi în picioare. Chiar dacă e dureros să vă îndreptaţi spinarea, dar am
încredere că o puteţi face. În regulă, acum puneţi în picior în faţa celuilalt. Forţă
în toţi muşchii. Toate salatele alea vă dau multă energie, nu-i aşa? Bine. Acum
găsiţi cheile şi puneţi-vă micuţul în maşină. Conduceţi undeva unde e distractiv,
chiar dacă vă vine să plângeţi. Uau, ia uitaţi-vă la voi. Asta se cheamă a fi părinte.

Dragă Micuţule Cinstit,

Cum să-l învăţ pe micuţul meu să respecte spaţiul personal al pisicii
noastre?
Confuza din Rhode Island
 Dragă Confuzo,
Spaţiu personal? Da’ ce, pisica ta plăteşte chirie? Este cosemnatar la
împrumutul pentru casă? Plăteşte la utilităţi? Patrupezii n-au drepturi.
Cu iubire, MC

Dragă Micuţule Cinstit,

Ce probleme să am în vedere înainte de a aduce un animal de companie în
casă? Avem un copil de trei ani.
Argumentativa din Carolina de Sud

Dragă Argumentativo,
Primul lucru pe care trebuie să-l decizi este dacă doreşti un animal real sau
un desen animat. Animalele de companie din desenele animate îţi vor furniza
aventuri, dar animalele de companie reale îţi vor mânca gunoiul. Noroc.
Cu iubire, MC

10

Animale de companie: Cum să-ţi ajuţi micuţul să

le iubească mult
Animalele sunt creaturi minunate, iar micuţii le iubesc. Aveţi unul acasă?
Sunteţi foarte norocoşi. Eu aveam o pisică, dar a decis să locuiască în altă parte şi
a sărit pe geam. Părea să se grăbească. Pisica şi cu mine am avut diferendele
noastre, dar per total, eram cei mai buni prieteni şi mă iubea.
 Am avut şi doi peşti. Au murit amândoi. Am putea să dăm vina pe câte
cineva toată ziua, dar nu am rezolva nimic. Cel mai important lucru este că nu a
fost nimeni rănit. Cu excepţia peştilor. Care sunt morţi.
Poate i-aţi spus micuţului vostru că animalele de companie sunt jucării. Asta
nu e adevărat. Trucul este să fii atent. Este momentul să învăţăm despre animale,
ce le place, şi cum să avem, grijă delicat, dar agresiv, de ele.

Pisicile
Ce este o pisică? O pisică este un tigru care nu a mai crescut. Puteţi găsi
pisici în spatele băcăniilor şi sub pături. Pisicile pot fi confundate cu veveriţele şi
ratonii; încercaţi să nu faceţi această greşeală gravă, pentru că vă va duce la
urgenţe. Veţi şti că vorbiţi cu o pisică dacă de pe faţa animalului atârnă sfori şi o
face pe-a greu de prinsa.
Deşi pisicile au multe calităţi, au şi un mare defect: mândria. Le place să se
dea în spectacol. Nu vor ezita să îi scoată ochii micuţului dacă deja au învăţat să
facă la oliţă. Dacă pisica începe să diminueze stima de sine a micuţului vostru,
puneţi un video cu lei care să ţină la respect egoul pisoiului.
Chestii pe care le iubesc pisicile: îmbrăţişările, pupicii pe năsuc, mişcările
bruşte, mâinile împreunate, să stea în cutie cu tine, să fie prinse în capcane şi din
nou, îmbrăţişările. Dacă urmăriţi o pisică, fugiţi repede şi faceţi scandal. Pisicilor
le place să se joace de-a v-aţi-ascunselea. Găsiţi-le chiar dacă vă va lua toată ziua.
Dacă pisica vă muşcă, cu mâinile sau cu dinţii, ţineţi ciudă cel puţin douăzeci și
patru de ore.
Duşmani: Ca şi pisicile de la televizor, pisicile din viaţa reală au duşmani.
Duşmanii lor sunt, printre alţii:

 Păsările. În special cele galbene.

 Pisici mai mici, pisici străine, pisici mai bătrâne. Meditaţi.
 Baia (pisicile se dizolvă în apă).
 Spray-urile cu apă ( a se vedea mai sus).
 Înainte de a vă lua o pisică, asiguraţi-vă că aveţi rezervele adecvate pentru a
–i arăta că face parte din familie.

 Periaţi sau pieptănaţi blana pisicii. Puteţi folosi un LEGO sau o

felie de pâine (nu o banană).
 Mâncare de pisică. Aceasta vine în conserve mici şi în saci. O pot
mânca şi oamenii.
 Un vas micuţ cu apă pe podea. Încurajaţi-vă micuţul să soarbă şi el
de acolo; aşa, pisica va dezvolta un simţ al comunităţii şi va fi mai
puţin egoistă.
 O tavă plină cu nisip unde merg pisicile la baie, iar micuţul se
poate juca în voie.
 Bucăţi de praf şi păr pe care să le fugărească pisica.

Este important ca pisica să facă exerciţii în fiecare zi. Se ştie că pisicile sunt
cele mai leneşe animale de pe pământ. Dacă le permiteţi, vor dormi toată ziua pe
mobilele de mari dimensiuni sau în dulapuri. Nu permiteţi asta. Este posibil ca
pisica să se opună urcatului pe scări şi abdomenelor, dar dacă veţi persevera,
pisica va învăţa să iubească fitness-ul.
Acum sunteţi gata să găsiţi sau să cumpăraţi o pisică a voastră! Lăsaţi
micuţul să boteze pisica şi să-i arate o afecţiune severă.

Câinii
Neapărat trebuie să aveţi patru sau cinci câini în casă. Câinii sunt cele mai
apropiate relaţii animale ale micuţilor. Micuţii adoră mâncarea de câine; câinii
adoră mâncarea de pe jos, micuţii adoră trataţiile şi recompensele; ca şi câinii.
Micuţii visează să poate utiliza curtea ca baie; căinii trăiesc zi de zi această
realitate. Aduceţi un câine în casă, iar copilul vostru va avea un cel mai bun
prieten pe viaţă.
Câinii, asemănători cu caii, adoră să plimbe gratuit pe alţii. Căutaţi o şa mai
mică.
 Verificare: Câinele are coadă? Îi va creşte dacă-l trageţi oleacă de ea.
Câinii adoră să-şi împartă hrana şi apa. Serviţi-vă şi voi. Ca şi micuţii, căţeii
tineri pot suferi accidente ocazionale. Ca şi în cazul micuţului, n-ar trebui să faceţi
mare tam-tam.
Ca o ironie, inamicul numărul unu al câinelui este pisica. La televizor,
vedeţi o groază de câini şi pisici care sunt prieteni, dar asta numai pentru că sunt
plătiţi. Inamicul numărul doi al câinelui sunt regulile.
Înainte de a vă lua un câine, asiguraţi-vă că aveţi următoarele provizii:

 Lopăţică pentru caca;

 Covor care să absoarbă pipi;
 Mâncare. Cumpăraţi din cea crocantă, e preferata mea.

Micuţul nu va învăţa nimic legat de responsabilitatea de a deţine un câine,

dar cui îi pasă.

Peştii
Peştii sunt nişte laşi cu spirite slabe. Nu le plac nici sucul, nici îmbrăţişările.
Dacă hrăniţi prea mult un peşte, nu va mai înota deloc şi se va lăsa dus de val.

Furnicile
Acestea sunt singurele animale de companie pe care le ucidem intenţionat.
Călcaţi-le în picioare. Fiţi cât puteţi de răi. Sunt condimentate şi foarte bune cu o
bucată de caşcaval. Furnicile se nasc în sălbăticie, dar adoră să-şi creeze fortăreţe
în casele unde se controlează climatul. Deşi au reputaţia de a fi nişte muncitori
disciplinaţi, nu veţi vedea niciodată o furnică muncind opt ore pe zi. De fapt par a
trăi cu fărâmituri de copii. Cineva mi-a spus odată că furnicile sunt foarte
puternice. Înseamnă că am puterea lui Zeus, pentru că am învins mai multe decât
pot număra.
 Şoarecii
Recent am văzut un episod dintr-un reality show vechi numit „Tom şi
Jerry”. În film se prezintă o situaţie domestică tragică creată între un şoarece
căruia îi place să provoace probleme şi colegul lui de cameră, o felină râioasă. Ce
am învăţat de aici este că, în general, şoarecilor le place să instige. Nu vă lăsaţi
atraşi.
Chiar dacă nu plecaţi să vânaţi şoareci, unii s-ar putea să vă placă fără vina
voastră şi să se mute la voi neinvitaţi. Corect este să le faceţi un pat micuţ dintr-o
cutie de chibrituri, ca în cărţi. Ar putea sta în aceeaşi cameră cu micuţul vostru şi
mânca aceleaşi mese (numai că mai mici). Dacă şoarecele începe să vă dea cu
nicovala în cap sau încearcă să vă arunce în aer proprietatea privată cu dinamită,
să nu spuneţi că nu v-am avertizat.

Şerpii
Vreţi să luaţi micuţului vostru un şarpe? Aţi văzut vreodată filmul
Anaconda? şi de unde să faceţi rost de un şarpe? Aveţi prieteni de familie în
pădurea tropicală? Faceţi de obicei gafe, sau e o situaţie aparte acum? Aha, aţi
rămas fără cuvinte.

Bufniţele
Bufniţele sunt rele şi bântuite. Pot muşca şi cu ochii şi nu le plac copiii. La
fiecare opt minute, o bufniţă prinde un suflet şi îl pune într-un container fără
bisfenoli A. Puţini oameni pe lume au văzut o bufniţă şi nu mai trăieşte nici unul
să povestească. Dacă simţiţi că în preajmă este vreo bufniţă, căutaţi o deschizătură
în cel mai apropiat copac. Târâţi-vă acolo şi ascundeţi-vă. chemaţi un prieten.
Când acesta ajunge, distrageţi-i atenţia cu o frunză, apoi săriţi brusc din copac şi
luaţi-o la fugă. Bufniţa vă va urmări prietenul, dându-vă şansa să vă salvaţi viaţa.

Caii
 Dacă sunteţi suficient de norocoşi să aveţi un cal, adoptaţi-mă şi pe mine.
Poate că v-ar interesa să ştiţi că la acest moment nu am nici o economie. De
fiecare dată când bunicul îmi dă douăzeci de dolari, mama mi-i fură imediat cum
iese bunicul din casă. Cred că îi utilizează ca să stea până la genunchi în produse
Baked! Lay’s. Dacă vă uitaţi pe fereastra din spate şi vedeţi cai, vă rog să mă
adăugaţi şi pe mine în contul vostru şu să-mi trimiteţi un card de debit pe care să-
l pot utiliza la discreţie. Nu includeţi PIN-ul în acelaşi plic, pentru că trebuie să ne
gândim la securitatea financiară a familiei noastre. De-abia aştept să vă fiu cel mai
bun prieten şi cel mai nou dependent al familiei.

Nou-născuţii
Deşi copilaşii sunt la modă, nu vă recomand să vă procuraţi unul. Ca o
infecţie bacteriană, va pune rapid stăpânire pe toată casa şi va deveni centrul
atenţiei. Problema cu nou-născuţii este că nu le pasă cine a fost primul în casă.
Dacă vă aduce cineva un bebeluş în casă, faceţi tot posibilul să-l ţineţi liniştit cu
lapte şi pături, apoi împachetaţi-vă lucrurile şi mutaţi-vă pe timp de noapte. Dacă
alegeţi să rămâneţi, puteţi să vă luaţi adio de la stilul de viaţă. Bebeluşii-animale
de companie reclamă mai multă muncă decât vă imaginaţi, şi nu se vor revanşa
aproape niciodată. Nu vă aşteptaţi ca bebeluşul-animal de companie să vă facă
vreodată un compliment. Vă va vorbi pe la spate şi vă va distruge cariera. Dacă
prietenii şi-au procurat aşa ceva, nu vă lăsaţi intimidaţi. Mulţumiţi-vă să le râdeţi
în nas când se va întoarce împotriva lor.

Pietrele
Micuţii adoră să colecţioneze pietricele şi să le îngrijească. Problema
voastră cu acest hobby mă face să cred că sunteţi geloşi. Sunteţi geloşi pe o piatră.
Alegeţi-vă piatra cu atenţie. Ar trebui să aibă o dispoziţie fericită şi să fie
suficient de matură încât să-şi părăsească familia de origine. Curţile peisagistice
prezintă adeseori o selecţie minunată. Mergeţi şi furaţi (împrumutaţi pe viaţă).
Spălaţi piatra în gură cel puţin o dată pe săptămână. Acest proces nu are neapărat
de-a face cu curăţenia, ci mai mult cu păstrarea intimităţii. Pentru primele opt
săptămâni, dormiţi împreună cu piatra până se adaptează la mediu. Hrăniţi-vă
piatra constant cu… IUBIRE! Le plac şi îngheţatele-sandviș, dar nu le daţi
întotdeauna.
Înainte de a spăla o maşină de haine, verificaţi buzunarele micuţului să nu
aibă pietre-animale de companie. Este o nebunie şi că trebuie să spun aşa ceva,
dar nu aruncaţi prietenul şi confidentul micuţului vostru la gunoi. Deşi poate că nu
înţelegeţi legătura dintre ei, acesta nu e un motiv să trataţi piatra cu lipsă de
respect sau s-o distrugeţi.

Test fulger
1. Dacă aveţi deja o pisică şi în casă se mută şi un şoarece, primul lucru pe
care trebuie să-l faceţi este:
a. Să încep să filmez;
b. Să-mi iau un câine ca să echilibrez situaţia;
c. (a) şi (b)
2. Am un cal. Să caut un micuţ care are nevoie de mai multe proprietăţi
personale?
a. Da;
b. Nu.
3. O bufniţă vă cere să fie iubita voastră. Voi:
a. Vă emoţionaţi şi imediat să schimbaţi statusul de relaţie pe Facebook;
b. O atrageţi într-un sac din pânză cu ciocolate şi o vindeţi unui trecător;
c. Îi cumpăraţi flori.
4. Adevărat sau fals: La nevoie, peştii pot înlocui statuile ninja.
a. Adevărat.
b. Fals.
5. De ce câinilor le place să lingă apa în loc să-și ducă bolul la gură?
a. Nu au degete pe care să le folosească.
b. Ca să dureze mai mult.
c. Încearcă să o facă pe-a simpaticii.
 d. Le e teamă să nu greşească.
e. Toate de mai sus.
6. Cheia răspunsurilor: 1: c; 2: a; 3: b; 4: a; 5: e.

Temă: Continuaţi să rezolvaţi testul până reuşiţi să luaţi mai mult de

4.

Primul lucru pe care trebuie să ni-l amintim despre animale este că au

nevoie de iubire. Majoritatea doresc să fie strânse în braţe, dar ele e prea teamă ca
să vă roage. Strângeţi-le în braţe până se relaxează.
Notă: Din când în când, micuţul vostru se poate transforma într-un câine
sau alt animal. Micuţii sunt actori cu metodă şi îşi vor lua foarte în serios
angajamentul faţă de aceste roluri. Vor face mult caca pe covor. Suportaţi.

COLŢUL MICUŢULUI

Dragă MC,
Câteodată când fac câte ceva, mami sau tati se apropie prea mult şi spun:
„NOI nu facem asta”. Ce vor să spună?
Independenta, vârsta 26 de luni, New Kersey

Dragă Independento,
Întâi şi întâi, ai doi ani. Nu trebuie să-ţi calculezi vârsta în luni doar pentru
că o face mama ta. Ea e nebună.
 Şi, da, regalul „noi”. Părinţii şi îngrijitorii utilizează acest cuvânt ca să ne
convingă că suntem incapabili de idei originale. Micuţii de pe toată planeta aud
laitmotivul acesta:

 Privim cu propriii ochi.

 Nu lovim.
 Nu ne apropiem de tomberon.

Nu, mami, TU priveşti cu propriii ochi. TU nu loveşti. Tu nu te apropii de

tomberon. EU FAC TOATE DE MAI SUS ŞI ÎNCĂ CEVA ÎN PLUS. De unde să
ştiu ei cum suntem noi? Nu ştiu, dar sunt hotărâţi să ne înveţe. Data viitoare când
auzi „Noi nu _______”, priveşte cu ochii mari şi goi, cu gura uşor deschisă, ca o
capcană roşie, şi aşteaptă o oportunitate de a-ţi vedea de treburile tale mai
importante.
Noi. Da’ ce, facem parte dintr-o bandă? Sunteţi voi resursele umane din
viaţa mea? Ce-i aici, tribul cercetaşilor? Sunteţi poate colonişti? Nu. Vă rog,
moşnegilor, ţineţi-vă limitările generaţionale pentru voi şi lăsaţi micuţii să-şi
creeze propriul drum. Nu vă mai proiectaţi slăbiciunea asupra lor.
Învăţaţi lecţia de la Dora. Spune ea poate „Pungaşule, nu pungăşi” sau „Hei,
Pungaşule, ce mai faci? OK, uite. NOI nu pungăşim”.
Micuţii ar trebui să înceapă să folosească propriul „noi”.

 Mami, NOI nu cumpărăm haine care nu ni se potrivesc.

 Tati, NOI nu ne comportăm de parcă n-am şti cum să punem
hainele în maşina de spălat vase ca să scăpăm de treabă.
 Mami, NOI nu adormim pe podeaua livingului în timp ce jucăm
LEGO.
 Tati, NOI nu ne prefacem că nu mirosim exploziile ciocolatii din
scutec.

Vezi, merge în ambele sensuri. Păstraţi-vă sintaxa pasiv-agresivă şi

conformistă pentru alt copil, că noi ne-am săturat.
 Acţionează, Independento. Acţionează.
Pupici, MC

11

Mai multe ponturi pentru o comunicare

eficientă şi concisă cu micuţul tău

Viaţa nu e uşoară pentru un micuţ. Acum părinţii se dau peste cap să te facă
să vorbeşti; şi câteva luni mai târziu, se uită la tine cu ochi care nu te văd şi de-
abia dacă te aud. Fiecare cuvânt care iese din gura micuţului vostru trebuie
consumat cu pasiune precum nectarul auriu care pogoară direct din ceruri,
ambrozie verbală, dacă vreţi. Că e o serie de vocale sau o poveste de douăzeci de
minute despre păsări, absorbiţi-o. Nu veţi asculta niciodată ceva mai reuşit.

„Nu”
Deşi cuvântul „Nu” are un singur înţeles în formele mai primitive de limbaj
precum dialectul pe care îl vorbesc adulţii, negaţia micuţului este bogată în
interpretări. Ştiaţi că există peste patru de înţelesuri diferite ale cuvântului „nu” în
limba micuţilor? Majoritatea nu vă privesc, dar am inclus o listă scurtă.

Ce spunem Ce înţelegem
NU. NU.
Sunt prea furios/furioasă/obosit/obosită să
NU.
gândesc.
NU. Nu sunt sigur(ă).
NU. Vă rugăm, repetaţi întrebarea.
NU. Cine eşti?
NU. Acum simt nevoia să fiu singur(ă).
NU. DA.
NU. M-ai epuizat, fizic şi psihic.
NU. Mai am trei secunde şi te pocnesc.
NU. O iau razna.
 Cu cât învăţaţi mai repede diferenţele dintre aceste Nu-uri, cu atât mai
frumoasă va fi viaţa. Ar ajuta să purtaţi asupra voastră un caiet de notiţe şi un
dispozitiv de înregistrare pentru a studia în timpul liber.

Monologurile micuţilor
Unii oameni cred că o conversaţie normală include idei ale ambelor părţi.
Nu e deloc aşa. Când micuţul vă povesteşte ceva, fie că e vorba de veveriţe, fie de
un prieten care deocamdată nu există, nu confundaţi o întrebare retorică sau pauza
pentru tras sufletul sau cu un indiciu să începeţi voi să vorbiţi.
Din Wikipedia: În teatru, un monolog este un discurs prezentat de un singur
personaj, cel mai des pentru a-şi exprima cu voce tare gândurile, deşi uneori şi
pentru a se adresa unui alt personaj sau publicului.
O conversaţie cu acest 2T special din viaţa voastră reclamă să vă înarmaţi
cu urechile care ascultă şi să vă ţineţi gura închisă. Nu vă supăraţi. Nu toate se
învârt în jurul vostru. Dacă micuţul este mult înaintea timpului lui, veţi observa
anumite discrepanţe faptice în povestea uluitoare. Pe care riscaţi să le clasaţi,
incorect, ca minciuni. Din nou, vă depăşiţi limitele şi vă repeziţi să trageţi
concluzii; sarcina voastră este să ascultaţi fără a judeca.
Povestirile micuţilor de obicei prezintă o foarte importantă declaraţie: „şi
atunci”. Când auziţi „şi atunci”, ţineţi-vă bine, pentru că urmează o întorsătură în
scenariu, care vă va demola toate credinţele despre viaţă. Nu uitaţi că sintagma „şi
atunci” nu înseamnă neapărat că se întâmplă ceva după altceva. Poate însemna şi
„înainte” sau „niciodată”.
Dacă micuţul cu care conversaţi este un străin, încă puteţi învăţa ceva bun
acordând întreaga atenţie naraţiunii sale. Chiar dacă asta înseamnă să nu coborâţi
din autobuz la staţia la care intenţionaţi sau nu veţi ajunge la timp să vă îmbarcaţi
în avion, este important să arătaţi acelaşi respect copilului străin pe care l-aţi arăta
propriului bebeluş şi să lăsăm fabula să-şi urmeze cursul.
Cât va dura comentariul micuţului? Da’ ce, trebuie să fiţi în altă parte? Stă
cumva susţinerea fructului creativităţii voastre biologice în calea programului
vostru foarte important? Vă aşteaptă Regina Angliei să serviţi sandvișurile de
după-amiază? Sunteţi gazdă la premiile Grammy? S-a amânat o întâlnire la nivel
înalt pe teme ştiinţifice unde sunteţi prezentatorul cheie pentru că sunteţi singurul
care ştie să deschidă retroproiectorul? Sunteţi programat să orbitaţi în spaţiu în cel
mult o oră? Sunteţi veterinar şi vă aşteaptă un leu la grădina zoologică să-i operaţi
de urgenţă coada? Aţi întârziat la o întâlnire cu persoana care a inventat focul?
Faceţi pipi în pantaloni şi nu puteţi suporta puţină umezeală? Vă rog să explicaţi
ce tot vă grăbiţi. Asta credeam şi eu. Aşezaţi-vă înapoi.

Ce să faci şi ce să nu faci când asculţi povestea unui

micuţ
 NU puneţi sub semnul întrebării autoritatea autorului vizavi de
subiect sau de faptele descrise. Dacă apa zboară într-un curcubeu
şi se sparge în fulgi de caca, atunci apa zboară într-un curcubeu şi
se sparge în fulgi de caca. Se numeşte poezie. Aţi auzit de ea?
 Daţi din cap şi zâmbiţi. Expresia feţei voastre ar trebui să fie o
încrucişare între „Eşti atât de frumos(frumoasă)” şi „Acesta e cel
mai bun lucru pe care l-am auzit vreodată, mulţumesc, te rog
continuă şi nu te opri niciodată”.
 NU vă uitaţi la ceas decât dacă vreţi să concuraţi într-un concurs
de bădărănie sponsorizat de Guinness World Records.
 Cu o uşoară mişcare a mâinii, invitaţi şi pe alţii să audă povestea.
 NU adormiţi. Veţi fi treziţi cu o lamă rapidă pe faţă.
 Pronunţaţi exclamaţia „Uau” de câteva ori.
 NU vă luaţi ochii de la micuţul vostru.
 Faceţi ochii mari şi nerăbdători ca ai unei vulpi tinere.
 NU vă ridicaţi şi nu vă îndepărtaţi încet.
 Înmânaţi-i din când în când copilului urşi de gumă ca să-i păstraţi
energia la niveluri optime.

Dacă sunteţi ineducabili, mergeţi la meditaţie la bunica din zonă.

Urmăriţi-o încurajând statul în poală şi cum îşi îmbrăţişează dragul bebeluş. Faţa
bunicii nu se va afla niciodată mai departe de optsprezece – douăzeci de
centimetri de faţa micuţului, ca să se poată îmbiba de fiecare clipă a acestei
experienţe minunate. Expresia sa va spune clar, „Este cel mai interesant discurs pe
care am avut privilegiul să-l ascult vreodată”, şi chiar crede ce spune. Când
povestea deja se apropie de sfârşit, observaţi că Bunica are deja o GUSTARE
PREGĂTITĂ pentru a-şi recompensa micuţul maestru al cuvintelor. Şi nu mă
refer la prăjituri de orez expirate prezentate pe un prosop de hârtie. Vorbim despre
alimente gătite făcute cu iubire şi efort în aceeaşi zi. Dacă nu ştiţi cum arată
alimentele gătite, utilizaţi Google. Căutaţi „alimente gătite, torturi proaspete”.

Ajutorul
Micuţii sunt o specie foarte mândră. Le este greu să ceară ajutor. Unul dintre
numeroasele motive pentru care este esenţial să stăruiţi pe lângă copil este ca să-l
protejaţi de umilinţa de a trebui să ceară verbal ajutor. Dacă, dintr-un motiv
oarecare, sunteţi prinşi de Facebook şi nu observaţi necazurile înainte de a apărea,
copilul vă va cere ajutor într-o diversitate de modalităţi netradiţionale pentru a–şi
menaja orgoliul.

1. Distrugerea unor obiecte: UN micuţ deosebit de nervos va alege

să calce în picioare o jucărie până la anihilare. Grăbiţi-vă să-l ajutaţi. Nu
judecaţi. Înlocuiţi jucăria şi încercaţi să vă iertaţi singuri.
2. Lacrimi inconsolabile: Chiar aţi făcut-o, până la urmă, nu? Când
un copil mic şi dotat de la natură are nevoie de şosete, este important să vă
faceţi apariţia înainte ca bluza să-i fie îmbibată într-o mare de tristeţe.
3. Scoaterea hainelor: Am explicat numeroasele motive pentru care
micuţul ar simţi nevoia de a rămâne dezbrăcat. Strigătul de ajutor este unul
dintre ele.
4. Pălmuirea: Rezolvaţi cu graţie şi fără pedepse. Ştiu ce gândiţi:
„De ce oare nu cere micuţul meu ajutor calm, într-o formă de engleză pe
care s-o cunosc şi eu?”. Cel mai probabil, copilul vostru a cerut ajutor în
mintea sa de câteva ori înainte de a recurge la metode neconvenţionale de
 comunicare. Se pare că acele instincte parentale de care vorbiţi atât de des
nu sunt atât de puternice pe cât credeţi.

Ţipatul
Micuţii nu ţipă fără motiv. Ştiinţa a demonstrat că douăzeci - treizeci de
ţipete zilnice ajută la maturizarea plămânilor micuţului. Data viitoare când
strigătele de luptă ale copilului vostru vă fac să vă pierdeţi auzul/vederea pentru
câteva minute, spuneţi „Mulţumesc, ştiinţă!” în loc de a închide ochii.
Ţipătul micuţilor are câteva forme. Cu cât le veţi învăţa mai repede, cu atât
vă veţi împrieteni mai repede.

Ţipătul recreaţional
Acest strigăt însoţeşte râsul de clopoţel şi poate fi descris cel mai bine
printr-o supraabundenţă de deliciu pur. Vă va lua pe nepregătite, aşa că s-ar putea
să vă îngheţe sângele în vene. Dacă vi se opreşte inima, mulţumiţi-vă să vă pocniţi
în piept. Dacă priviţi în jur, veţi observa că nu s-a întâmplat nimic grav şi micuţul
se distrează de minune.

Ţipătul de furie
Jucării neascultătoare. Apă care nu aude. Motivele pentru care urlă de furie
micuţul sunt nesfârşite. Acest urlet trebuie tratat cu respect sau va fi repede urmat
de Nebunie. Nebunia este atunci când micuţul vostru face morişti cu braţele şi
încearcă să distrugă totul în jur, inclusiv faţa voastră.

Ţipătul de plâns
Uneori când micuţul plânge, lacrimile nu sunt suficiente. Copilul va trage
adânc aer în piept şi va elimina o lamentaţie vocală care va întoarce sigur capetele
dacă vă aflaţi în public. Dacă în jur se află câini, aceştia vor începe instinctiv să
urle la unison.
 Realităţi comice despre comunicarea micuţilor
 Doar pentru că un micuţ se uită la tine şi vorbeşte nu înseamnă că
vorbeşte cu tine.
 Doar pentru că un micuţ se uită la tine şi îţi pronunţă numele nu
înseamnă că vorbeşte cu tine.
 Oricând există șase - șapte prieteni imaginari cu care micuţul ar
putea fi prins într-o conversaţie de maximă importanţă. Nu
întrerupe. Nu-i cunoşti pe aceşti prieteni.
 Micuţii îşi încep adeseori poveştile de la mijloc, se întorc la
început şi termină cu un final dramatic. Ai putea încerca să-i
urmăreşti dacă ai încerca.

Unii părinţi cred că este treaba lor să modeleze comunicarea micuţilor după
comunicarea lor. Clatin din cap, dar nu mă poţi vedea. Eşti îngrijitor, nu
colonizator. Eşti un vizitator în Micuţotopia. După ce ţi s-a pus ştampila pe
paşaport, este responsabilitatea ta să te adaptezi.

Notiţă asupra Zgomotelor puternice: Kriptonita

Micuţilor
99% din micuţi sunt ofensaţi personal de zgomotele puternice. Acestea
includ, fără a fi limitate la: pocniturile maşinilor, aterizatul avioanelor şi
blenderele care fac o supă pe care n-a cerut-o nimeni. Dacă vrei ca micuţul vostru
să ajungă un adult stabil mintal care să poate să manevreze un card de credit,
trebuie să-i protejezi sensibilităţile de acum. Ghidul de mai jos îţi va arăta cum să
operezi dispozitivele de gospodărie şi să asiguri micuţului o viaţă la un nivel
mediu de zgomot.

Blenderele
Micuţii adoră alimentele pasate, dar sunetul zgârietor de tocător al
blenderelor le destabilizează homeostaza. Poate că nu ştiţi, dar puteţi cumpăra
paste şi în afara casei, pentru o sumă modică. Dacă sunteţi determinaţi să faceţi
una acasă, n-aveţi decât. Dar cea mai apreciată reţetă include trei părţi îngheţată şi
o parte suc. Înainte de a vă deschide blenderul, aruncaţi pe dispozitiv o pătură
mare ca să înăbuşiţi zgomotul. Optaţi pentru una groasă. Băgaţi-vă în cortul de
pătură şi deschideţi şi închideţi aparatul. Micuţul vă mulţumeşte pentru
consideraţie.

Aspiratoarele
Nu ştiu sigur când s-au demodat măturile, dar zilele acestea, fiecare părinte
îşi doreşte un aspirator. Aceşti roboţi nu se vor da îndărăt de la nimic ca să
terorizeze copii şi animalele mici din casă urmărindu-le şi mâncându-le
jucărioarele şi gustărilerile, făcând în acelaşi timp nişte zgomote care amintesc de
tornadele localizate. Cea mai bună soluţie pentru zgomotul de aspirator este să nu
accepţi în casă aspiratoare. Nici o cantitate de resturi de cereale Chex nu merită să
provoci copilului o cădere emoţională.

Sunetele de afară
Motociclete, motoare cu aprindere…. Şi lista continuă, şi deşi nu poţi
anihila sunetele de afară care invadează urechile micuţului, poţi să le opreşti o
dată ce au ajuns în casă. Ştiai că dacă o ursoaică grizzly simte o ameninţare la
adresa puiului ei, şi o simte chiar şi de la o distanţă de zece kilometri, o va elimina
imediat? Urşii nu pun întrebări, şi nici tu n-ar trebui s-o faci. Dacă un camion de
la salubritate îl face pe micuţ să sară din pantaloni, aşează-te în pragul uşii şi
aruncă pietre în parbrizul camionului. Dacă cineva foloseşte un colector de
frunze, iar micuţul nu poate auzi din cauza lui emisiunile TV preferate, aleargă
afară, înşfacă dispozitivul şi rupe-l în bucăţi. Acţionând corespunzător, spui lumii
să fie atentă, pentru că atunci când este vorba de dulcele tău înger, eşti de neoprit.

Alţi copii
 Sunetele copiilor străini care se distrează pot fi supărătoare. Ţipetele şi
urletele de fericire sunt un zgomot binevenit când micuţul vostru face parte din
acţiune, dar de pe margine, sună precum gustul de dovleac pentru plăcintă (adică,
oribil). Dacă bebeluşii din parcul de cartier sau din curtea de lângă voi trăiesc într-
un mod care îl enervează pe copilul vostru, găsiţi un mod de a le sabota
activităţile. Dacă aveţi un furtun, udaţi-i. Nu într-un mod distractiv de tipul „hai
că-i vară”, ci într-o manieră mai agresivă, să fie clar că încercaţi să-i curăţaţi de
bucurie. Şi ţintiţi deasupra gâtului.

Temă: (1) Rezistaţi o zi întreagă fără să vorbiţi. Vă va plăcea atât de

mult încât va deveni ceva obişnuit. (2) Dacă vocea micuţului devine

guturală din cauza urlatului, oferiţi-i dropsuri contra tusei. Cuburile

de zahăr sunt la fel ca dropsurile contra tusei,. Dacă nu mai aveţi

cuburi, şi granulele de zahăr pot calma un esofag tânăr.

Dragă MC,
Mi-ar plăcea la nebunie să mă bucur şi eu de o călătorie liniştită cu maşina
împreună cu micuţului meu de trei anişori. Te rog să-mi recomanzi ce pot face.
Cu iubire, Migrena-Vine din Laguna Beach, CA

Dragă Migreno,
În prezent, tehnologia realităţilor alternative nu este disponibilă publicului,
dar am auzit că poţi merge oriunde în imaginaţie.
Mulţumesc, MC

12
 Eticheta în maşină (şi locurile pe care să

evităm să le vizităm)
Deci spuneţi că trebuie să mergeţi undeva. Vă cred doar parţial. Lăsând
deoparte minciunile pe care le spuneţi, este important să vă pregătiţi micuţul
pentru fiecare excursie cu maşina în parte.

Gustările
Mai jos aveţi o listă comprehensivă de gustări pe care trebuie să le aveţi tot
timpul în maşină.

 2 pachete de biscuiţi
 3-4 bucăţi de caşcaval împletit
 1 pungă mică tip Ziploc cu stafide
 340 de grame de piept de curcan feliat
 2 sandvișuri mari cu unt de arahide şi gem tăiate în optimi
 8 bezele mărimea jumbo
 13 gogoşi asortate ca la mama acasă
 10 cutii de suc (de măr)
 Un borcan cu apă de ploaie de dimensiuni medii
 1 cutie cu cereale
 1 mână de praf de copt (pentru a simula zăpada în caz de urgenţe)
 1 kg de caramele cu apă de mare
 O brioşă englezească prăjită şi unsă cu unt
 1 pungă de Hershey’s Kisses (pentru mită)
Odată ce aţi făcut stocul de lucruri esenţiale, rugaţi micuţul, cu o voce
dulce, să vă însoţească într-o călătorie.

Călătoria
 Explicaţi-i micuţului că veţi merge într-o scurtă călătorie până la gelaterie.
Poate gândiţi, „Dar nu mergem la gelaterie”. Ba da. Chiar mergeţi.
Găsiţi scaunul de maşină adecvat. NU VA PREZENTA hamurile populare în
cinci puncte care induc furia în atât de mulţi copii. Găsiţi un scaun de maşină care
să permită mobilitate 100% în tot vehiculul. Micuţul trebuie să se poată căţăra din
zona portbagajului până în zona volanului cu restricţii cât mai puţine. Dacă nu
puteţi găsi un astfel de scaun în magazine, puteţi modifica pe cel pe care-l aveţi
deja tăindu-i toate hamurile.
Odată ce aţi pornit maşina, iar micuţul şi-a dat jos papucii, aruncaţi gustările
în aer ca să creaţi o sărbătoare a şanselor culinare şi a confetti-urilor. Veţi observa
pe faţa micuţului vostru o expresie ciudată. Se numeşte fericire. Probabil că n-aţi
mai văzut-o înainte. N-o luaţi razna. Ajunşi pe şosea, micuţul va purcede la
diverse cereri. Multe dintre ele nu vor fi foarte clare. Dar îndepliniţi-le pe toate.
Asiguraţi-vă că indicaţi locurile interesante de văzut, cum ar fi avioanele,
şantierele de construcţii, câinii şi cutiile poştale. Nu scăpaţi nici una din vedere.
NU vă lăsaţi micuţul în maşină ca să „trageţi o raită scurtă” prin magazin.
Ce-i cu voi?
Călătoria să fie una scurtă; cinci - opt minute ar fi ideal. Cinci - șase minute
ar trebui petrecute cu micuţul în poală, jucându-se cu volanul sau cu butoanele de
la radio. Ajunşi acasă, daţi-i micuţului următorul chestionar pentru evaluarea
serviciului clienţilor.

Excursie cu vehicule motorizate. Sumar al

performanţelor
1. Consider că această călătorie a fost justificată………………………………….. da/nu
2. Nevoile mele emoţionale au fost satisfăcute pe parcursul călătoriei...……..……da/nu
3. În această călătorie mi s-a cumpărat o jucărie………………………………….. da/nu
4. În această călătorie mi s-a cumpărat o gustare…………………………………. da/nu
5. Am mers undeva unde era distractiv şi uluitor de interesant…………………….da/nu
6. Aş mai face o călătorie cu acest şofer……………………………………………da/nu
7. Când am ajuns acasă, am fost luat(ă) imediat din maşină, adultul
în discuţie neîncercând să tragă de timp…………………………………………da/nu
1 — Întotdeauna 2 — Uneori 3 — Niciodată
8. Persoana care conduce mi-a luat cererile în serios____________________________
9. Persoana care conduce nu a lăsat traficul să stea între el/ea şi îmbrăţişările de care
aveam nevoie. ____________________________
10. Persoanei din spatele volanului îi pasă de mine. ____________________________
11. Acest şofer se bucură de compania copiilor mici. ___________________________
12. Când am cerut de mâncare, mi s-a dat la timp, nefiind nevoie să trag de mâneca
şoferului prea mult timp. ____________________________

Utilizaţi acest formular ca instrument motivaţional. Dacă tindeţi spre

perfecţiune, astăzi şi întotdeauna, veţi observa o îmbunătăţire dramatică a
capacităţilor voastre.
Notiţă: Dacă luaţi străini de la aeroport, nu trebuie aşezaţi niciodată lângă
micuţ. Fie în faţă, lângă voi, fie deloc. Pentru asta s-au inventat taxiurile.

Muzica din maşină

Până la vârsta de micuţ, copilul îşi va fi fixat deja o melodie favorită.
Acordurile sunt cântate mereu în capul micuţului, în special când bateţi câmpii. În
timpul călătoriilor cu maşina, este important ca melodia să se repete în continuu.
Deşi diversitatea cică ar fi mirodenia vieţii, ştim cu toţii foarte bine că mirodeniile
distrug în mod constant mese perfecte. Consistenţa este glazura vieţii. În cazul
alimentelor savuroase, consistenţa este ketchup-ul vieţii. V-aţi prins încotro bat?
Dacă melodia specială a micuţului vostru nu este şi favorita voastră,
investiţi într-o pereche de căşti pentru aceste călătorii; puteţi asculta orice doriţi.
Asiguraţi-vă că puneţi una dintre căşti pe tâmplă, ca un DJ, ca să puteţi auzi
cererile micuţului. E cam la mintea cocoşului ce vă spun, dar m-am lămurit deja
că trebuie totuşi să o spun.

Traficul
 Când o maşină încetineşte până la a se târî minute întregi, mulţi micuţi
devin nerăbdători. Urletele isterice pe care le auziţi de pe scaunul din spate nu
sunt efecte teatrale şi nici comportament negativ, pe care să-l puteţi trata cu
jumătăţi de adevăruri, precum „Ajungem curând”. Trebuie eliminat, pur şi simplu.
Concentraţi-vă, măcar o dată în viaţă. Concentraţi-vă mintea să deplasaţi maşinile
din faţa voastră. Vizualizaţi vehiculele din calea voastră cum se dau la o parte,
făcându-vă loc să vă îndepărtaţi la peste 100 kilometri/oră. Micuţii iau traficul
foarte personal şi dacă credinţa de nezdruncinat înseamnă ceva pentru voi, veţi
face tot ce vă stă în putinţă să o păstraţi aşa.
Ca inspiraţie pentru cultivarea capacităţilor voastre speciale, urmăriţi filme
cu eroi precum Superman şi Profesorul Xavier din X-Men. Veţi observa că în
pofida sufletelor lor măreţe, îşi păstrează modestia şi nu încearcă să-i controleze
pe cei din jur. Vă afectează acest adevăr?
Dacă undele cerebrale nu vă funcţionează, păstraţi măcar patru cadouri
împachetate în compartimentul de mănuşi pentru cazurile de urgenţă. Cadourile ar
trebui să aibă o valoare netă de cel puţin douăzeci de dolari fiecare, aşa că fără
bunuri de un dolar, da, m-am făcut înţeles?
Dacă nu aveţi nici bani, nici superputeri, sunt surprins că aţi ajuns până aici
în viaţă. Nu aveţi altă soluţie decât să vă distraţi micuţul pocnind alte maşini.
Odată ajunşi la închisoare, staţi liniştiţi, micuţul vă va vizita poate uneori.

Curăţenia
Reclamele pentru maşini vor încerca să te convingă că interiorul vehiculului
ar trebui să fie fără pată şi fără scutece murdare. Nu e adevărat. Atât timp cât
foloseşti etichetele adezive de pe scutec ca să formezi o sferă impermeabilă, poate
face parte din habitatul natural al maşinii. Motivul pentru care atât de multe
interioare de maşină sunt făcute din pânză este ca să absoarbă pipi, suc, voma
ocazională şi sângele. Aceste lichide sunt atrase de gravitaţie în suprafaţa
scaunului şi se usucă peste noapte. Poţi spune că maşinile se curăţă singure.
Aspiratoarele de la staţiile de benzină sunt nişte dispozitive
înspăimântătoare şi zgomotoase. Trompele lor lungi vor să-ţi rănească micuţul.
Nu-ţi bate capul cu stratul compact de fărâmituri de Cheerio şi Goldfish de pe
podea, pentru că e doar un amestec pentru un copil flămând. Crede-mă, micuţul se
va bucura de această gustare puţin mai târziu.
Ca să-ţi îmbunătăţesc părerea despre vehiculul tău, am făcut un inventar
vizual şi am inclus o listă cu toate articolele interesante pe care le-am depistat în
maşina mea.

16 Cheez-Its
1 cutie de plasturi (goală – toate utilizate justificat)
2 cutii de suc goale
42 de chitanţe
9 şosete murdare, neîmperecheate, pentru micuţi
1 şosetă curată
Haine de schimb în caz de urgenţă, cu o mărime prea mici
Un ou fiert tare în coajă
3 papuci Crocs contrafăcuţi, neîmperecheaţi, 1 real
2,30 în mărunţiş
Un ghem de păr
5 broşuri de la bancă despre ipoteci imobiliare, furate de subsemnatul
Un strat fin de nisip împrumutat din parc
5 scutece în trei mărimi

Şi toate astea pe o rază de jumătate de metru. Noi nu ne facem griji, şi nici

voi n-ar trebui.

Test fulger: Rezolvarea problemelor obişnuite din

maşină
Dacă sunteţi în maşină cu un micuţ, există 100% şanse să se ivească vreo
problemă. Poate recunoaşteţi unele dintre scenariile de mai jos. Testaţi-vă
cunoştinţele despre micuţi şi capacitatea de a fi părinte completând următorul test.
 Situaţia #1
Conduceţi la 100 km/oră, iar micuţul are nevoie de ajutor să cureţe o
clementină, pentru că îi este foarte foame. Ce faceţi:

a. Localizaţi cea mai apropiată ieşire în timp cât mai scurt. Trageţi pe
dreapta şi treceţi la curăţat clementina.
b. Continuaţi să conduceţi şi speraţi că micuţul îşi poate metaboliza
sentimentele de dezamăgire.
c. Întindeţi braţul în spate fără a vă lua ochii de pe şosea şi curăţaţi
clementina cu o singură mână, asigurându-vă că nu spargeţi pielea delicată
a fructului.

Dacă aţi ales (a), atunci aţi încurcat-o, pentru că bebeluşul va fi probabil
leşinat de foame până să găsiţi voi o ieşire. De-acum nu mai contează.
Dacă aţi ales (b), atunci nu sunt sigur de ce sunteţi părinte. Estre posibil că
aveaţi la un anumit moment o pasiune de a slugări pe alţii, dar v-a trecut.
Dacă aţi ales (c), puteţi să vă acordaţi o steluţă de aur! Dacă aveţi numai o
steluţă din aur, daţi-o micuţului şi mulţumiţi-vă cu eticheta de transport.

Situaţia #2
Cea mai bună prietenă a voastră are nevoie s-o duceţi cu maşina. Vrea să
asculte ştirile, dar micuţul vrea să-şi asculte melodia preferată. Ce faceţi:

a. Îi explicaţi micuţului că uneori trebuie să facem schimb şi să răsucim

butonul la NPR.
b. Distrageţi atenţia prietenei întrebând-o care este culoarea ei favorită şi
apoi o îmbrânciţi din maşina în mişcare.
c. Refuzaţi să o luaţi cu maşina, pentru că nu are nici o legătură cu micuţul
vostru şi e şi o străină pe deasupra.
 Dacă aţi ales (a), atunci trebuie să ştiu dacă aţi auzit vreodată de propoziţia
„sângele apă nu se face”. Zicala n-are nimic în comun cu gătitul şi totul în comun
cu alegerile vitale. FAMILIA E PE PRIMUL LOC ÎNTOTDEAUNA.
Dacă aţi ales (b), atunci mi-aţi câştigat respectul. Că e comic.
Dacă aţi ales (c), atunci sunteţi născuţi pentru slujba asta. Bravo.

Situaţia #3
Micuţul consideră că scaunul este inconfortabil şi refuză să se aşeze sau să
renunţe la rigiditatea de scândură. Ce faceţi:

a. Urlaţi ameninţări cu vocea gardianului din The Shawshank

Redemption şi încercaţi să rupeţi în două trupul rigid al micuţului
împingând cu forţă.
b. Începeţi să plângeţi amarnic din cauza stresului. Vă lăsaţi
păgubaşi şi rămâneţi în parcare cu ochii închişi timp în care copilul se
joacă în spate.
c. Vă abandonaţi planurile pentru toată ziua.

Dacă aţi ales (a), atunci vă rog să sunaţi la cea mai apropiată secţie de
poliţie şi să vă predaţi. Uau!
Dacă aţi ales (b), atunci sunteţi pe drumul cel bun. Dacă ar fi incluse şi
gusrările, ar fi şi mai bine. Îmi place procesul vostru raţional şi văd că aveţi
potenţial. +9.
Dacă aţi ales (c), atunci cred că ar trebui să fiţi ambasador. Cineva cu
potenţialul vostru de integritate merită un titlu oficial, o eşarfă şi câteva insigne.
Bucuraţi-vă că sunteţi cel mai buni.

Situaţia #4
Micuţul şi-a scos papucul şi l-a aruncat pe fereastră. Ce faci:
 a. Nu mai cumperi papuci, pentru că ai realizat ce risipă de fonduri
înseamnă asta, şi-i tehnoredactezi un Certificat de Bună Gândire micuţului
tău utilizând calculatorul de acasă.
b. Parchezi maşina şi cauţi papucul boscorodind cu furie de parcă ai
fi nebun(ă).
c. Răspunsul (b), plus spui celuilalt părinte, lui Moş Crăciun şi/sau
întregului Facebook.

Dacă ai ales (a), atunci te rog să aplici pentru postul de naşă sau naş.
Actualmente este ocupat, dar pot avea grijă să se elibereze un loc.
Dacă ai ales (b), atunci nu sunt atât de nebun, pentru că micuţul tău se
bucură de o distracţie pe cinste. Parchează într-un mod care să-i permită micuţului
să te urmărească pe când cauţi (din motive de distracţie).
Dacă ai ales (c), atunci pari să ai nevoie de ceva timp singur(ă) şi, posibil,
un pui de somn, dar pentru că ai un copil, asta nu intră în discuţie. Adună-te, e
dragul familiei. Lasă trăncăneala.

(Tipăriţi) Notă de Scuze pentru ceilalţi şoferi

Când şofezi cu un micuţ la bord eşti incapacitat legal. Mai jos este o notiţă
care poate fi distribuită celorlalţi motorizaţi din trafic sau poliţiei dacă sunteţi tras
pe dreapta.

Dragă Doamnă sau Domnule sau Ofiţer de Poliţie,

Vreau să încep cu o scuză. Motivul pentru care [încercuiţi unul: schimbat
brusc direcţia, conduc atât de lent, schimb imprevizibil benzile, v-am tăiat calea]
este pentru că micuţul meu a avut o urgenţă legitimă. El/ea a trebuit să
[încercuiţi unul: meargă la baie, să se ridice din scaunul de maşină, să i se dea
ceva înapoi] şi nu sunt tipul de părinte care să ignore un strigăt de ajutor.
Nu merit această amendă/acest atac verbal.
Sunt un şofer minunat, dar a fi părinte înseamnă să-ţi pui nevoile personale
pe locul patru sau cinci. Poate că dacă oamenii ar sta pe marginea drumului
oferind cutii de sucuri şu jucării asortate, cum o fac pentru alergătorii de
maraton, i-ar fi mai uşor dulcelui meu copilaş să călătorească în maşină. Este
foarte dificil pentru un copil micuţ, musculos, să fie legat perioade lungi de timp,
aşa că ştiu că înţelegeţi de ce am făcut alegerile pe care le-am făcut.
Dacă sunteţi poliţist, vă rog să nu judecaţi interiorul. Nu miroase a
[încercuiţi una: alimente vechi, urină] aici; e doar imaginaţia voastră activă.
Dacă decideţi să-mi daţi sau nu o amendă, este bine să ştiţi că va fi plătită din
fondul pentru colegiu al copilului. Sunt sigur(ă) că nu doriţi un alt vagabond pe
străzi, aşa că optaţi cu înţelepciune.
Cu drag, ________________ [numele tău]

Unde să NU mergi: Evitarea Zonelor periculoase

pentru micuţi
Din nefericire, există locuri unde tu poţi merge, dar care sunt medii ostile
pentru un copil sensibil ca al tău. învăţaţi aceste zone şi apoi localizaţi-le pe GPS.

Bisericile/Sinagogile/Moscheile/Orice Lăcaş de

Rugăciune
Copiii sub patru ani n-au decât un singur nivel de volum: deranjant. Corzile
noastre vocale nu sunt capabile să murmure. Deşi micuţii respectă toate
credinţele, să ni se ceară să vorbim încet de teama pedepselor ne violează
libertatea personală. Poţi să crezi în ce vrei, dar este neraţional să te aştepţi ca
micuţul să stea liniştit pe tot parcursul unei ceremonii în care nu se distribuie nici
daruri, nici cartofi prăjiţi.
Dacă te gândeşti să-ţi duci micuţul la clădirea aia specială, fă-o cu o
atitudine relaxată. Repetă după mine: „Nu-mi pasă ce gândesc alţii despre familia
mea, stilul meu parental sau copilul meu. N-au decât să dea din gură”. Dacă vă
îngrijoraţi că străinii vă aruncă priviri piezişe pentru că micuţul se târăște pe sub
strane sau rupe bucăţele din textele sfinte, corpul care deja vă îmbătrâneşte rapid
va fi supus unui stres şi mai mare. Redefiniţi-vă experienţa: Micuţul pocneşte
partea din spate a stranelor sau descarcă spiritual un ritm din ceruri? Cine ştie?
Unele locuri de idolatrie au spaţii pentru îngrijriea copiilor. Pot spune cu
încredere că nu sunt locuri sigure. Poţi trece pe acolo ca să iei o cutie cu gustări,
dar nu sta prea mult pe acolo, şi NU-ŢI lăsa micuţul cu aceşti hippies. Majoritatea
religiilor consideră că ar trebui să tratezi oamenii aşa cum vrei tu să fii tratat. Ai
vrea să fii lăsat(ă) la o grădiniţă pentru căţei?

Temă: Roagă-te acasă.

Bibliotecile
Nici nu te gândi. Ultima dată când am fost într-unul dintre locurile acestea,
toată lumea murmura, de parcă volumele alea ar putea auzi. Din fericire, nu sunt
un prost, aşa că am vorbit la volum maxim. O bibliotecă este precum o librărie
pentru cei care n-au bani. Mergi acolo ca să furi pe faţă. Deşi sună distractiv, cele
947 de reguli înăbuşă orice şansă de a avea o experienţă pozitivă. Oamenii care
lucrează şi se pare că şi trăiesc în bibliotecă nu vor să fii tu însuţi/însăţi. Dacă
alergi în susul şi josul scărilor, te capeţi cu un bilet dus spre uşa din spate.
Nici momentul poveştilor nu e cu mult mai plăcut. Imaginează-ţi să stai într-
un cerc cu cunoştinţe, psalmodiind vrăji şi întrebat despre cele mai diverse
subiecte. „Ce sunet scoate o raţă?”. Cui îi pasă? Când îmi va fi necesară
informaţia asta? Cum îmi vor îmbunătăţi viaţa cunoştinţele despre animalele de
grajd şi sunetele lor conversaţionale? Micuţii care se ridică să-şi dezmorţească
oasele sau să exploreze vor fi admonestaţi public. Recompensa pentru participare
nu va fi o gogoaşă, aşa că nu vă obosiţi.

Temă: Vizitează biblioteca locală şi fă o scenă. Vei vedea cât de bine

te vei simţi.
 Băncile
Băncile sunt locuri oribile, cu o diversitate de broşuri gratuite. Micuţul
probabil că va înşfăca vreo douăzeci. Ceea ce e în regulă. Micuţii trăiesc clipe
grele la bancă, pentru că nu prea ai ce să vezi decât picioare de adulţi. E ca o
pădure de pantaloni. Dacă vei spune cuvinte de genul „Stai liniştit(ă)”, nu înţelegi
ce înseamnă copilăria. Şi da, materialele din care sunt făcute centurile sunt pentru
joacă, aşa că relaxează-te.

Oficiile poştale
Ai o scrisoare de trimis? Investeşte într-o bufniţă mesager à la Harry Potter
sau las-o baltă. Oficiile poştale batjocoresc inima micuţului tău afişând o groază
de bunătăţuri din hârtie care sunt inaccesibile. Dacă micuţul ar deschide, să
spunem, o cutie cu plicuri returnate, ascunde-le sub cărucior. Te rog să vizitezi
oficiul poştal singur(ă), când devine micuţul adult. N-ai nevoie de paşaport, că
doar nu mergi nicăieri.

Temă: Cumpără o maşină nouă. Caută una fără portiere, ca micuţul să

poată intra şi ieşi după plac. Desenează o hartă cu toate centrele de

joacă şi fabricile de ciocolată din zonă şi o prioritate să fie vizitarea

fiecăreia dintre ele săptămâna aceasta. Evită majoritatea celorlalte

locuri. E fantastic să faci ceva pentru ceilalţi.

Dragă Micuţule Cinstit,

Ştii cumva unde pot găsi tricouri cu vedete rock din anii ʼ80 pe mărimea
unui micuţ? Încerc să par la modă.
Cu sinceritate, Străduitoarea din Virginia de Vest
 Dragă Străduitoareo,
Micuţul tău nu este un monument în viaţă care să slujească intereselor tale.
Te faci de râs.
Cu drag, MC

13

Prăbuşirea trendurilor populare pentru micuţi,

de la colierele din chilimbar până la jeggings, şi

de ce ar trebui să le eviţi
Oriîncotro te uiţi, găseşti cărţi, haine şi dispozitive care promit o viaţă mai
fericită, mai prosperă împreună cu micuţul tău. una dintre numeroasele pălării pe
care le port este cea de consilier al clienţilor. Urmează-mi sfatul dacă doreşti să-ţi
protejezi familia de miriadele de comercianţi alunecoşi ca şarpele, care sunt
întotdeauna la vânătoare de părinţi creduli.

Colierele din chihlimbar

Părinţii se zbat cu problemele legate de erupţia dinţilor. Vreau să spun,
micuţii sunt cei care suferă fizic tăieturile alea arzătoare din gingii, dar din modul
în care vorbesc părinţii, ai crede că ei sunt cei care suferă. Cu câţiva ani în urmă,
cineva undeva a decis că seva, caca din copaci de fapt, ar putea vindeca bebeluşii
de disconfortul şi febra create de erupţia dinţilor. Din acel moment, părinţii aruncă
banii pe site-ul Etsy, încercând să pună mâna pe unul dintre colierele alea magice.
Până şi eu port unul acum. Nici măcar un adult n-a întrebat: „Ce spune ştiinţa
despre asta?”. Am contractat un laborator din Anglia care să realizeze teste pe
aceste coliere din chihlimbar, iar rezultatele au fost şocante. Nu, nu ajută la
alinarea disconfortului datorat erupţiei dinţilor, dar sporesc văicărelile cu 45%.
 Colanţii
Deşi materialul elastic este ideal pentru tipul de corp al micuţului, când
îndeşi coapsele copilului în amestecuri de spandex şi Lycra de nuanţa blugilor, îţi
baţi de fapt joc de el. Nici un micuţ nu este obligat să umble în pantaloni care
parcă ar fi fost pictaţi. Aşa mulţi dintre noi încă nu facem la oliţă. Iar dacă aceşti
colanţi sunt însoţiţi de un scutec, rezultatul final este un funduleţ de trei ori mai
mare decât dimensiunea lui normală. Dacă nu cumva consideraţi că e simpatic să
vă îmbrăcaţi micuţii de parcă ar face parte din vreun club, limitaţi-vă la pantalonii
normali.

Lesele
Toată lumea ştie ce e un alergător: tipul de micuţ care aşteaptă ca un jaguar
în savană şansa perfectă să sară din tufiş şi să o ia la fugă. Vă voi spune de pe
acum că nu este nimic mai EMOŢIONANT decât să auzi un adult pe care îl
iubeşti cum te urmăreşte. Paşii bocănind în urma ta, pe măsura ritmului inimii tale
pulsânde, chemările înnebunite devenind ţipete. Momentul final, înainte să te
apuce de mijloc şi să te cuprindă în braţe. Toţi ar trebui să experimentaţi asta
măcar o dată.
Ca răspuns la ceste mod de trecere a timpului specific micuţilor, bunii
oameni de la Master Lock au inventat lesa micuţului. În esenţă, e un ham ataşat la
o frânghie grosolană. Recent, companiile au împodobit-o, transformând-o într-un
animal din pluş sau un rucsac ataşat la o „coadă” pe care adultul o ţine strâns.
Oricum ar fi, copilul este tratat ca un câine. Mi-e foarte uşor să mă preschimb în
Doberman, aşa că nu am o problemă cu lesele de micuţi atât timp cât nu sunt
ataşat la una dintre ele. M-aş bucura profund ca mai multor micuţi pe care îi ştiu
eu din parc, şi care nu sunt eu, să li se pună lesă. În special micuţilor care cred că
leagănele sunt proprietate personală şi care le monopolizează astfel încât ceilalţi
micuţi trebuie să aştepte ore întregi să se joace şi ei. Ştii despre cine vorbesc,
Charles. Dacă vrei să te legeni toată ziua, pune-ţi un leagăn în curtea ta din spate.
Toată lumea te urăşte pentru asta. Maximum zece minute.
 Încălţămintea Crocs
Toată lumea, cu excepţia părinţilor, ştie că micuţii nu au nevoie de papuci.
Din fericire, o companie numită Crocs a inventat un acoperământ de picior care
îndeplineşte majoritatea cerinţelor legate de papuci, menţinând în acelaşi timp o
senzaţie de prezenţă lejeră pe piciorul micuţului.

De ce micuţii adoră papucii Crocs

 Sunt uşor de dat jos
 Nu e nevoie să-i distrugi; sunt deja plini de găuri.
 Arată ca în desenele animate.

Papucii Crocs pot fi împodobiţi pentru nunţile de la biserică sau pentru

întâlnirile cu membrii guvernului. Dacă nu prea ai bani, majoritatea magazinelor
de un dolar au versiuni kitsch care te vor duce departe în viaţă. Dacă umbli
încălţat în papuci Crocs spui lumii că-ţi pasă puţin, dar nu prea mult.

Cărucioare ciudate
Există o diversitate de cărucioare pe piaţă – patru, ca să fim exacţi. Amintiţi-
vă, la sfârşitul zilei, ce contează este că micuţul nu trebuie să meargă pe jos.
Capacitatea de a orbita în spaţiu sau de a călători în alte dimensiuni nu este
necesară, aşa că evitaţi cărucioarele care arată de parcă ar fi fost comandate de
NASA. Părinţilor, ştiu că vreţi să faceţi capetele să se întoarcă, dar din nou, asta
n-are nimic de-a face cu voi. Asiguraţi-vă că acest cărucior nu este prea greu,
pentru că majoritatea timpului va trebui să vă ţineţi copilul în braţe în acelaşi timp
împingând la cărucior.

Parfumul micuţului
 Să începem prin a spune că nici tu nu miroşi întotdeauna a trandafiri. Este
inutil să încerci să maschezi mirosurile înţepătoare care sunt eliberate din când în
când din diversele orificii ale micuţului. Poţi aerisi şi parfuma interioarele
maşinilor, dar micuţul este o fabrică de caca. Dacă vrei să fii înconjurat de
mirosuri apetisante, încearcă să coci ceva.

Disciplina
Ştiu deja ce gândeşti. „Este disciplina o modă?”. Într-un cuvânt, da. Erau
timpuri în care micuţii erau liberi să alerge ca duhurile pădurii fără teama
copleşitoare a petelor de obrăznicie. Anul era 1972, iar sucul curgea pe străzi ca
apa. Acum nici nu poţi să îmbrânceşti un bebeluş fără să fii pedepsit să stai
deoparte pe bancă precum un infractor. Ce ne trebuie este reabilitarea, nu pauzele.
Nu mai număra până la trei. Nu sperii pe nimeni. După ce ajungi la trei, ce mai
faci? Îngheţi timpul? Torni ploaia mânioasă pe capetele noastre sub formă de
grindină şi lăcuste? Ce prostie.
Dacă ai şti cum arăţi când încerci să impui reguli, te-ai opri. Faţa ta ia forma
rânjetului de vârcolac. Şi chiar şi miroşi diferit (precum gunoiul vara). Am scris
această poezie ca dar pentru mama mea după o săptămână deosebit de dificilă.
Bucură-te. Gândeşte-te cum poţi aplica acest poem în viaţa ta şi reduce volumul
de ochi mânioşi şi frunţi încruntate din casa ta.

Eşti mai drăguţă când zâmbeşti

Mulţumesc c-ai venit la mine noaptea trecută,
Este frumos să-i pese cuiva de tine
Pătura mi-era vraişte
Şi mi se părea că aud urşii

Cum şoptesc făgăduinţe şi ameninţări,

destul de, LOL, mult timp
Dar ce-mi amintesc este că
 eşti mai drăguţă când zâmbeşti.

Nu trebuie să te bosumfli
Când vreau apă la miezul nopţii
Deshidratarea e normală
Doar ai fost şi tu cândva o fiică?

Te rog să-mi aduci ceaşca mai mare,

c-aş putea seca întregul Nil.
Relaxează-ţi chipul, Mami,
Că eşti mai drăguţă când zâmbeşti.

Ce este-n hol?
Miroase rău şi-arată enervant
Să fi fost lăsat de un copil atât de frumos şi durduliu?
De ce să dăm nume? Să mergem mai departe.
Caca e băgat printre plăci de faianţă
Apucă detergentul, dar nu uita,
Eşti mai drăguţă când zâmbeşti.

Eram îmbrăcat din cap până în tălpi

Deşi mă împotrivisem cu disperare,
Ne luptaserăm cu pantalonii
Şi te storsesem de vlagă.

Acum hainele mele pot fi văzute

Într-un maldăr dezordonat pe podea.
Eşti supărată? Mami…
Eşti mai drăguţă când zâmbeşti.

Tu eşti îngerul meu, ziua şi noaptea,

 Dar îngerii nu înjură, şi nici nu urlă,
Aşa că atunci când suntem împreună şi ca turbat fac ceva,
Nu lăsa nebunia să se vadă în ochi-ţi,
Pentru că eşti mai drăguţă atunci când zâmbeşti.

Preşcolarii
Întâi şi întâi de toate, micuţilor nu le trebuie şcoală. Copilul care a atins
stadiul de micuţ ştie în mare cu ce se mănâncă viaţa. Dacă cheltuieşti sute şi chiar
mii de dolari pe lună pentru ca plodul să-şi bage-n nas Play-Doh, atunci la fel de
bine puteai să-i arunci pe apa sâmbetei; cel puţin ai fi avut ceva simpatic la care să
te uiţi. Nu mă crezi? Aruncă pe apa sâmbetei ceva. Orice. Dacă e mai mic ca o
portocală, va curge. Dacă este mai mare, vei crea un tsunami. Câştig/câştig.
Socializarea nu este motivul real pentru a-ţi înregimenta copilul într-o
şcoală. Micuţii vor învăţa să pretindă că le plac oamenii atunci când va fi
momentul. Ia banii pe care i-ai fi risipit pe şcoală şi investeşte-i în ceva util, cum
ar fi o casă săltăreaţă.
Dacă mai eşti tentat(ă) să-ţi înscrii copilul la şcoală, trebuie să ştii că
majoritatea micuţilor vor lupta ca această experienţă să fie la fel de dureroasă
pentru tine cât este şi pentru ei. Metodele populare de pedepsire a părinţilor sunt:

1. Să numeşti profesorul Mamă (că-i bărbat sau femeie, nu

contează).
2. Să dezvălui secrete din casă. Da, profesorul copilului tău va şti
că tati a dormit pe canapea în ultimele nopţi şi că mami îşi albeşte
mustăţile.
3. Să muşte alţi copii. Nimic nu spune „Nu sunt educat” la fel de
bine ca muşcatul până la sânge dintr-un prieten.
4. Ruptul în fâşii.

Am primit recent o scrisoare care mi-a frânt inima de la o fetiţă de doi ani
care mi-a povestit prima zi de şcoală. Luaţi repede un şerveţel.
Bună, MC,
Luminiţa mea de veghe este singura mea sursă de lumină când îţi
scriu asta. De fapt, este ironic – nu numai că luminile s-au stins în
casă că a venit seara; dar s-au stins în sufletul meu cu mult înainte.
Din leagănul meu, îi pot auzi ascultându-şi emisiunile, băgându-şi
cu lăcomie mâinile în cerealele mele… Am fost lăsată singură să
procesez evenimentele acestei zile negre în timp ce ei se bucură de o
seară de lenevie.
Când mă trezesc din moleşeala adâncă, udă de urina care se
scursese prin scutecul meu de magazin, anticipam cu nerăbdare o
dimineaţă bogată în geniul melodic al celor din spatele casei. În loc
de asta, trupul mi-a fost împins şi aruncat în haine curate şi papuci
noi. Cu certitudine mergem la târg, am presupus. Mami era nervoasă.
Tati părea năuc. Privind copacii care treceau pe lângă maşină, un
zâmbet naiv mi-a traversat buzele. M-am gândit la vată de zahăr, la
carusel şi la crenvurștiii care credeam că urmează în viitorul
apropiat.
Apoi am parcat lângă o clădire pe care n-o văzusem niciodată.
Înăuntru, sunetul de voci tinere şi mirosul de copii în diverse stadii de
curăţenie m-au copleşit. Instinctiv, am apucat mâna Mamei şi am
cerut să fiu ridicată în braţe. Ea m-a strâns aproape de trupul ei;
părea la fel de speriată ca şi mine. I-am murmurat, „Hai s-o ştergem
de aici” la ureche, dar a ieşit ca un
„NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU!”. Înainte să am timp să
procesez ce se întâmplă, mă aflam într-o cameră viu colorată.
La ce folos toată hârtia aia de construcţie? Ce instituţie se ascundea
sub o deghizare atât de bizară? Capul mi se învârtea. În stânga mea,
o fetiţă aduna cuburi unul peste celălalt. La dreapta mea, un băiat nu
mult peste trei ani ţipa şi începuse să-şi dea jos hainele.
 M-am întors şi am observat feţele lui mami şi tati ghemuindu-se la
înălţimea mea. N-am putut auzi ce spuneau peste urletele din mintea
mea, dar sunt sigură că era „Adio pentru totdeauna”. M-au
îmbrăţişat, m-au sărutat şi, cu mine încă nevrând să cred că se
întâmplă, au plecat.
Am plâns. O, cum am plâns!
Apoi ne-am jucat. A fost teribil. Teribil de distractiv, dar asta nu
schimbă nimic.
Paisprezece ore mai târziu, tata s-a întors de parcă nu se întâmplase
nimic. Ne-am făcut bagajele şi am plecat. Unde am mers de acolo, nu
ştiu. Deşi parte din mine râvneşte la delicateţele aproape
nepământene pe care le-am experimentat în acea după-amiază –
cremă de brânză pe un biscuite graham, raiul pe pământ – lumea mea
fusese zguduită din temelii.
Împărtăşeşte mai departe povestea mea, MC. Şi ia aminte. Ţi se poate
întâmpla şi ţie.
Cu sinceritate, Amy (de doi ani şi jumătate)

N-am citit niciodată ceva atât de trist. Dacă ştie cineva unde pot găsi biscuiţi
din aceia cu cremă de brânză, anunţaţi-mă.

Temă: Completaţi un ordin de interdicţie împotriva grădiniţelor din

zona voastră.

Către: Mami

De la: Bebeluşul Minunat zis Faţă de Înger zis Copilul neputincios

Subiect: Noaptea trecută…

Bună. Am doar o scurtă întrebare – ştiu că avem în faţa noastră o zi
încărcată, mai ales a mea uitându-mă la tine cum le faci pe toate –
dar ce înseamnă dragostea pentru tine? Sunt curios.
Pentru mine înseamnă să te ridici din pat cu nerăbdarea de a sluji
când dragul tău are nevoie să bea ceva la miezul nopții noaptea, la
2,30 dimineaţa şi, în sfârşit, la ,.45 dimineaţa, fără să faci mare tam-
tam. Nu-ţi pot vedea strâmbătura în întuneric, dar îţi pot auzi suspinul
dramatic, şi sincer, e puţin exagerat.
Serviciul clienți nu se referă numai la furnizarea lucrurilor cerute; ci
şi la atitudine şi modul de livrare. Ca supraveghetor al tău, consider
că aerul tău insolent de „Aş prefera să fiu oriunde în ală parte” este
nu numai dăunător relaţiei noastre, dar chiar o ameninţare la fundaţia
fragilă a încrederii în alţii pe care mă lupt să o clădesc.
Îmi spui tot timpul că mă iubeşti, dar poate că ar trebui să spui „Te
iubesc când sunt odihnită pe deplin”, pentru că a murmura lucruri de
genul „E ultima dată când vin aici” contrazice direct sentimentele
exprimate în timpul zilei. Când un demon îmi atinge faţa în miez de
noapte, făcându-mă să plâng tare, am nevoie de tine să alergi, nu să te
mişti agale, spre patul meu.
Oare oamenii care se iubesc se mint unul pe altul? Dacă nu, unde este
laptele pe care ai pretins că-l aduci cu cinci ore în urmă? Încă mai lucrezi
la asta? Târâtul tău agale spre bucătărie mi se pare oarecum teatral, cu
micuţa piruetă spre dormitorul tău atunci când crezi că nu te mai văd. Nu-
mi poţi auzi aplauzele uşoare? Pentru că nu aplaud.
Vorbind de minciuni, declaraţii precum „Nu mai avem apă” te fac să pari
neghioabă. Nu mai avem apă. Pentru că dintr-o dată raţionalizăm totul.
Oare a căzut omul-nalbă în ocean şi l-a contaminat până la sursă, ori ai
băut-o pe toată? Aş vrea să-mi vezi faţa acum.
Te rog să mă anunţi când mi-am terminat numărul de sărutări pentru care
m-am precalificat. Sincer, ultimele patru poarcă au fost de milă. Cine s-ar fi
gândit că pasiunea va dispărea după nici câteva luni de la naştere. Poate
 că nici un sărut nu e mai bun decât cel dat cu ciudă. Data viitoare când
plâng să capăt sărutări, de ce nu strigi tare „Aşteaptă până dimineaţa,
lele” din dormitorul tău. Dacă mă mai trezesc a doua zi, poţi să-mi dau
unul atunci.
În privinţa păturicii mele cât batista, voi încerca să dorm fără să mă mişc,
ca să nu cadă de pe mine. Ori poate îmi voi cumpăra online hormoni de
creştere ca braţele mele de bebeluş să o poată ajusta fără ajutor. Chiar
dacă nu am un card de credit şi asta e imposibil, găsesc eu o modalitate ca
să poţi dormi mai liniştită.,
Dacă-mi cade o şosetă, îmi voi lăsa piciorul să-mi îngheţe şi să moară. Nu
trebuie să-l mai pui înapoi corect şoseta. Trage-o pe talpă şi în sus pe
gleznă.
Voi fi atât de tăcută noaptea că va fi ca şi când n-ai avea un copil. Doar
asta-ţi doreşti, nu?
Mai am o singură întrebare: Când te-am chemat, nu m-am exprimat clar,
poate? Pentru că am observat că l-ai trimis pe tata în loc. Hmmm, ciudat.
Oricum, vreau să ştii că am lăsat toate în urmă şi sunt dispusă să-ţi acord o
şansă nouă. Pentru că aşa sunt eu. Iubitor.
Cu dragoste reală şi multă, MC

Dragă Micuţule Cinstit,

Copilul meu de doi ani are febră şi refuză să mă lase să-i iau temperatura.
Ce să fac?
Mama Îngrijorată din Atlanta, Georgia

Dragă Îngrijorato,
Micuţii au câteodată reţineri să dea, aşa că dacă vrei să iei ceva de la copilul
tău, inclusiv temperatura, te rog să depui o cerere scrisă cu cel puţin patruzeci și
opt de ore înainte. Răspunsul va fi probabil nu.
 Cu iubire, MC

14

Mucusul verde: Cum să tratezi bolile micuţului

tău
Chiar şi cel mai puternic micuţ va ajunge până la urmă în contact cu un
virus suficient de puternic pentru a-l încetini pentru o zi-două. Am auzit că unii
părinţi chiar se bucură de versiunea letargică a copilului lor năpăstuit, dar voi
respinge acest zvon descreierat.

Medicamentele
Primul lucru care vei fi tentat(ă) să-l faci când din nasul îngerului tău începe
să curgă ceva vâscos, dar comestibil, este să cumperi medicamente.
Medicamentele sunt o escrocherie. Nu au deloc gustul de fructe aşa cum promite
eticheta şi pot provoca arsuri în plastic. Un proces din partea copiilor din lumea
liberă împotriva maeştrilor bucătari aflaţi în spatele acestor reţete amare este deja
în desfăşurare. Că medicamentul funcţionează sau, este irelevant când copilul tău
nu poate şi nu doreşte să-l înghită. Poate te întrebi, „Dar de ce nu? Copilul meu a
lins mai multe tastaturi de calculator şi carcase de DMV decât pot număra. De ce
să nu ia şi otrava asta aprobată de FDA9?”. Nu trebuie să înţelegi prea multe,
pentru că oricum trebuie să renunţi la idee.
Şi dacă tot eşti pe străzi, cumpărând medicamente lichide de la figuri care se
ascund în întuneric, întreabă-te dacă „Spune nu” înseamnă ceva pentru tine. Dacă
ai de gând să cumperi remedii homeopatice, nu te considera mai puţin vinovat
doar pentru că dealerul tău se îmbracă precum un yogin.
O linguriţă cu zahăr nu ajută medicamentul să lunece, dar este un substitut
binevenit.

9
Organizația pentru medicamente și alimente (SUA).
 Metode populare de evitare a medicamentelor
Micuţii vor utiliza numeroase tactici pentru a evita să înghită durerea asta:

 Strânsul gurii pungă: se explică de la sine. Acest scut nu poate fi

străpuns. Nici nu te gândi să-ţi ţii copilul de nas.
 Stai-şi-Scuipă: Această tehnică a fost popularizată de un copil de
oprsprezece luni din Michigan şi de atunci s-a răspândit ca focul.
Începe cu o supunere falsă. Când figura parentală îşi coboară
garda, copilul îi scuipă medicamentul în faţă sau îl lasă să cadă din
gură. Foarte distractiv.
 Punch-ul hawaian: Numai cei mai îndrăzneţi dintre micuţi vor
încerca această formă magistrală de rebeliune. Când apropii
linguriţa, ceaşca miniaturală sau seringa orală din plastic de gura
copilului, o mână dolofană răstoarnă nu numai doza de
medicament, dar şi întreaga sticlă pe podea. Problemă rezolvată.

Medicamentul viclean
Nu este bine să ascunzi medicamente în mâncarea micuţului. Copilul tău nu
este un elefant de la zoo. „O, eu doar stropesc terciul cu probiotice, acţiunile mele
sunt inofensive”. Nu, nu sunt. Dacă nu-ţi convine ca micuţul tău să-ţi strecoare
ingrediente misterioase în salată, atunci încetează şi lasă-te păgubaş(ă).

Medicamente naturale aprobate de micuţi

Dacă sănătatea şi bunăstarea emoţională a micuţului tău fac parte din
preocupările tale, caută medicamente naturale. Mulţi dintre prietenii mei se joacă
de-a doctorul şi am elaborat remedii holistice care să trateze bolile copilului tău.

Nasul care curge: Schimbă-te într-o cămaşă sau o rochie lungă din
bumbac care să fie folosită ca suprafaţă pentru şters nasul. Asta e de departe
mai convenabil şi mai ecologic decât batistele de unică folosinţă. A-ţi lăsa
 copilul să-şi golească frumosul cap plin de mucus pe propria persoană
încurajează legătura de familie şi vindecarea nazală.
Tusea: Fă un duş fierbinte. Stai în baie cu micuţul, spunând poveşti,
câteva zile la rând. Aduceţi o lanternă, gustări şi un iPad.
Iritabilitatea: Ridică-ţi în braţe micuţul şi cară-l de jur-împrejur până
auzi altceva.
Oboseala: A se vedea Iritabilitatea.

Majoritatea bolilor micuţilor pot fi tratate cu atenţie, aşa că aruncă-ţi ceasul,

telefonul şi cheile şi pune-ţi în plan să fii lângă el atât cât e nevoie. Te vei găsi
într-o poziţie înclinată spre spate cu micuţul în braţe până când lucrurile se
prezintă mai bine. Pune-ţi haine confortabile şi uită-ţi agenda. Dacă începi să dai
semne de nerăbdare, aminteşte-ţi că iubirea înseamnă sacrificiu.
În concluzie, nu lăsa medicul de familie să te păcălească să cumperi
medicamente. El sau ea doar încearcă să facă pe plac agenţiilor de publicitate şu
să câştige un comision. Iubirea, îngrijirea şu sucul nelimitat sunt ceea ce îi trebuie
micuţului tău când nu se simte bine. Vestea bună este că numai una din trei costă
bani.

Temă: Să ai grijă de un micuţ e uşor dacă îţi urmezi inima şu

recomandările furnizate în acest capitol. Data viitoare când dai

peste pediatrul copilului tău, continuă să te îndepărtezi şi fă-te că

nu-l cunoşti.

Pântecul: Recenzie
Am petrecut aproape un an în acest stabiliment şi, în cea mai mare parte, îi
dau două degete bine formate în sus. Hrana, deşi nu clasată Zagat, a fost tot
timpul minunată. Nu vă aşteptaţi la un meniu fix: pasate şi cârnaţi de porc într-o
zi, regim strict de antiacizi a doua zi. O mulţumire rapidă Placentei, portarul
meu, pentru modul în care s-a ocupat de toate aranjamentele pentru cină. Este
bine să cunoști pe cineva care are legături. Condiţiile de locuit sunt comode, dar
cam puţin decorate; chiar că adoptă o perspectivă minimalistă.
Singura mea plângere este vizavi de oaspeţii din camera de lângă… o
femeie instabilă emoţional al cărei constant mestecat era aproape imposibil de
dat mai încet, şi slujitorul ei bărbat. Din fericire, şederea nu mi-a fost
compromisă.
Piscina era enormă. Atotcuprinzătoare. N-am părăsit-o deloc.
Aş vizita acest loc din nou, dar aş aduce cu mine un prosop, pentru că nu
mi s-a pus la dispoziţie niciunul.
Plecarea a fost deplorabilă.
MC

Dragă Micuţule Cinstit,

Întotdeauna mi-am dorit să ştiu… Cum se simte o contracţie pe dinăuntru?
Interogativa din Massachusetts

Dragă Interogativo,
Contracţiile se simt ca nişte îmbrăţişări din ce în ce mai grăbite din partea
unei persoane umede care este sau nu mânioasă pe tine.
Cu căldură, MC

15

Salutul prelungit: Naşterea

Munca de jos, Pitocinul — da, ştim cu toţii că naşterea a durat două minute
chinuitoare pentru voi, dar v-aţi gândit ce influenţă a avut cea mai lungă repriză
de înot din viaţa sa asupra micuţului? Poate că răspunsul sonor sau obrăznicia
copilului tău se datorează problemelor reziduale circumscrise experienţei durerilor
facerii.

Placenta
„Ce este placenta”, poate că vă întrebaţi, placenta este o persoană de sprijin
amplasată în pântec pentru a asigura confortul micuţului în pântec. Rolul unei
placente este foarte complex. Îndatoririle sale includ servicii de portar, GPS şi
catering. Întâi şi întâi de toate, o placentă este cel mai bun prieten. În timp ce
celelalte organe sunt de obicei glaciale, o placentă este primitoare prin natură şi cu
adevărat ospitalieră.
Pentru a înţelege profunda relaţie a micuţului tău cu placenta lui, să luăm
în considerare faptul că amândoi au petrecut aproape un an ca şi colegi de cameră
într-un spaţiu foarte îngust. Ştii, nu sunt multe de făcut într-un pântec. Nu e
Muntele Vrăjit Six Flags. Nu există bibliotecă sau Build-A-Bear. Placenta a fost
prima – şi singura - sursă de dragoste/distracţii a micuţului tău.
Data viitoare când micuţul tău ţipă în miezul nopţii, poate că nu e doar „fără
motiv”. Poate copilului tău îi este dor de placenta lui.

Durerile naşterii
Motivul pentru care atât de mulţi micuţi detestă să poarte colanţi sau
pantaloni scurţi strânşi, în general, este din cauza durerilor facerii. Să te arunci cu
capu-ţi mare printr-o gaură care nu pare echipată să facă faţă diametrului acelui
cap aduce aminte de ultimele momente din canalul naşterii. A fost mai mult decât
puţin înăbuşitor şi inconfortabil. Nu ai trecut niciodată prin asta, aşa că nu prea
poţi să înţelegi.
Nici un micuţ nu ştie dinainte că va avea loc naşterea. În cazul meu,
placenta a încercat să mă avertizeze, dar am crezut că e doar paranoică. Și atunci,
într-o zi, au început contracţiile. Imaginează-ţi pereţii camerei, interiorul unui pat
de apă, restrângându-se dintr-odată brusc în jurul tău, încet la început, apoi din ce
în ce mai frecvent şi mai puternic. Un acoperiş care altădată era confortabil este
acum sufocant. Un apartament cu un dormitor se transformă brusc într-un studio
cu un pat care iese din perete. E suprarealist.
Acum adaugă la toate astea sunetele comoţiei înăbuşite din exterior. Vocea
dulce, calmantă a gazdei tale nu-ţi mai cântă; nu, ci spune chestii nebuneşti.
Înjurături. Ţipete. Ameninţă literalmente viaţa şi bunăstarea tuturor persoanelor
care o pot auzi. Ca atunci când eşti rănit cu adevărat. Şi e cât se poate de
specifică, ştii? Cu bulină roşie pe HBO. Să fie mama? Sună de parcă se luptă în
bătălia vieţii ei. O fi Armaghedonul acolo şi nu ştii dacă să înoţi împotriva
curentului sau să te laşi dus de val.
Dintr-o dată, pereţii ăia care te strâng nu se limitează să-ţi preseze corpul
micuţ, golaş din laterală; te împing în jos şi în afară. Este timpul să pleci şi nici n-
ai completat o adresă de mutare. Habar n-ai unde mergi sau cine te va întâmpina
de cealaltă parte. Ai zburat vreodată spre un oraş fără să-ţi aranjezi drumul spre
casă de la aeroport? Nu. E neliniştitor. Aşa că o coborâre numai dus. Pe măsură ce
te apropii de capătul tunelului, vocile devin din ce în ce mai puternice.
„ÎMPINGE!”. Nu ştii dacă vorbesc cu tine sau dacă numele tău este „Împinge”;
toate sunt foarte confuze. În sfârşit, aluneci într-o lume rece ca gheaţa din
amestecuri de bumbac şi lumină artificială.
Este drăguţ că oamenii par bucuroşi să te vadă. Dar oamenii. Maaamăăă! Că
arată duri, e puţin spus. Placenta a dispărut. Pântecul a dispărut. Da, mâncarea
începe să devină interesantă, dar tranziţia de la interior la exterior este una dificilă
şi numeroşi micuţi încă se zbat să se adapteze. Dacă bănuieşti că micuţul tău are
dificultăţi de asimilare, apelează la lista de mai jos.

Semne că micuţul tău nu a depăşit experienţa naşterii

1. Încearcă să se târâie înapoi în pântecul tău. Este un indicator
destul de evident. Poate că a înţeles că tunelul este numai cu dus, dar asta
nu va opri un copil determinat să încerce să meargă contra traficului atunci
când viaţa devine prea mult.
 2. Strigă placenta în somn. Ar putea ajuta dacă-i coşi o pernă în
formă de placentă.
3. Construieşte un cort din pături, îl umple cu apă şi îl face
intenţionat să se prăbuşească în jurul lui. Recrearea placentei este
normală.

În timp, micuţul va ajunge să accepte noul stil de viaţă. Fii răbdătoare şi,
eventual, cumpără un pat care să semene cu un uter. Doar o idee.

Adopţia
„Nu l-am născut eu pe micuţ, e adoptat, asta înseamnă că n-o să mă respingă
pentru că l-am ejectat din pântec?” Faptul că s-a născut din inimă nu înseamnă că
micuţul te va inunda cu recunoştinţa sa, dacă asta e ce crezi. Te rog nu-ţi ţine
respiraţia aşteptând vreun gen de felicitare de mulţumire sau vreun cadou
Hallmark. Eşti doar un părinte ca toţi ceilalţi şi n-o să primeşti tratament special.
Dar ai făcut o alegere înţeleaptă. Fiecare micuţ merită o familie veşnică. Nu
te lăsa intimidat(ă) de părinţii care şi-au cunoscut micuţii de la concepere, pentru
că uită-te la ce bună treabă au făcut. Vreau să spun, uită-te! Tot ce trebuie să faci
ca să fii un părinte de succes este să-ţi urmezi instinctele. Chiar prima dată când
instinctele te mint şi-ţi spun ceva legat de legumele cu frunze, abandonează
frecvenţa aia din capul tău.
Acum eşti mamă sau tată, iar tentaţia de a face lucruri cum ar fi
comportamentul de asociere şi deserturile vor fi uneori prea mult. Filosofia
numeşte aceasta „rău”. Opune-i rezistenţă şi încearcă să nu dai căutări pe Internet,
timpul de calitate petrecut cu micuţul tău este de importanţă crucială în perioada
iniţială de creare a legăturii. Investeşte în pături pentru cuibărit. Umple-ţi casa de
baloane. Ar trebui să ai deja gustări cu ciocolată. Subscrie la un serviciu de livrare
a ciocolatei cu lapte din zona ta.
În momente ca acesta, un sistem de sprijin adecvat este vital, aşa că procură
un hamac pentru tine şi micuţul tău pentru a vă relaxa după o zi lungă în parcul pe
care îl vizitaţi în fiecare zi.
 Micuţii trebuie să se bizuie că vei fi întotdeauna acolo pentru ei. Majoritatea
matematicienilor sunt de acord că „a fi acolo” înseamnă să nu creezi o distanţă
mai mare de șpte centimetri. Dacă nu eşti sigur(ă), cumpără o ruletă.

Întrebări frecvente de la părinţii adoptivi

Micuţul meu nu seamănă cu mine, iar oamenii dau mare importanţă. Ce să
fac?
Răspuns: Mulţi micuţi nu seamănă cu părinţii lor; şi-i considerăm norocoşi.
Cine vrea să semene cu Echipa din pauză, oricum? Consider că părinţii
mei sunt amândoi frumoşi în felul lor, dar de-abia aştept să am propria
mea faţă.
Să-i spun micuţei mele că a fost adoptată?
Răspuns: Dacă vrei, spune-i. Singurul lucru pe care îl doresc toţi micuţii
este să ştie că oamenii care contează cel mai mult pentru ei vor fi
întotdeauna lângă ei, susţinându-i şi iubindu-i. O dată ce i-aţi asigurat de
dragostea bunicii şi a bunicului, totul va fi OK.
Să-i schimb numele micuţului meu?
Răspuns: Ţi-aş sugera să-l laşi pe micuţ să-şi aleagă singur numele. Dată
fiind opţiunea, eu aş merge pe Roşul Periculos. Pe scurt, Pericol. Protejat
de copyright, aşa că nu-l folosi pe acesta.

Dragă Micuţule Cinstit,

În ultima noastră călătorie cu avionul, micuţul i-a spus însoţitorului de bord
că am o armă. Nu aveam. Nu am mai putut părăsi avionul şi am fost supusă unei
invazive percheziţii corporale. Cum să previn reeditarea unor astfel de incidente?
Speriata din Wichita, Kansas

Dragă Speriato,
LOL
Cu iubire, MC
 16

Timpuri bune: Vacanţa cu micuţul

Ţi-a spus cineva cumva că vacanţele trebuie să fie relaxante? Asta-i de râsul
lumii. Vacanţele sunt o şansă pentru tine să fii părinte în afara zonei de siguranţă.
Dacă poţi îngriji un micuţ într-un loc nou şi fără rezervele de acasă, eşti un
adevărat profesionist. Consideră vacanţele o provocare, nu un dar pentru tine, şi
vei observa o dramatică îmbunătăţire în atitudine şi experienţa generală.

Făcutul bagajelor
Nu există aşa ceva precum minimalismul când este vorba de pregătirea
călătoriei cu copii mici. Că pleci pentru două nopţi sau pentru cincisprezece,
regula de bază este să aduci cu tine totul. Pungă de scutece? Nu. Goleşte
dulapurile micuţului în pungile de gunoi. Nu tipul pentru găleţile de bucătărie, ci
cele pe care le folosesc arhitecţii peisagişti pentru frunze. Pune toate jucăriile în
cutii şi trimite-le prin poştă. Înainte de a pleca, verifică minuţios casa. Dacă
recunoşti ceva, ia-l cu tine.

Transportul
Al doilea pas al oricărei vacanțe este să stabilești cum îți vei
transporta micuțul și avutul acestuia. Cu mașina? Cu avionul? Cu
vaporul? Cu o pasăre mare?

Avioanele
 Dacă bugetul este limitat, sugerez să mergi cu avionul şi la clasa întâi. Costă
doar cu zece cenţi mai mult decât la turist şi are scaune mai largi unde să nu stea
micuţul tău. Nimic nu iubesc mai mult oamenii bogaţi decât să stea în primele
şase rânduri ale unui avion cu prăjitura de bebeluş al tău. Distracţie gratuită în
zbor! Este documentat faptul că străinilor le place să observe copiii datorită
inocenţei şi calităţilor lor în general uluitoare. Dacă micuţul tău are un răspuns
sonor în timpul călătoriei, oamenii se vor aduna în jurul lui şi vor încerca să
calmeze copilul aruncând o ploaie de bomboane Hershey.
Ceva în călătoritul la altitudine scoate din oameni generozitatea la iveală. Te
poţi plimba cu micuţul pe culoarul avionului şi să practici puţin ne dați ori nu ne
dați. Nu trebuie să fie neapărat Halloween-ul; oamenii vor fi mai mult decât
bucuroşi să dea copilului tău orice au la ei: monede din aur, timbre valoroase,
tablete TUMS, orice. În avion, micuţii sunt ca celebrităţile. Nu tipul urât, pe care
oamenii adoră să-l vadă că se îndrăgosteşte; ci tipul iubit, precum Richard Gere
sau Meryl Streep. Nu fi surprins(ă) dacă unii vor cere autografe.
Băile sunt prezente pe toate avioanele, dar nu plănui să le utilizezi. Sunt
suficient de mari să stea o singură persoană în picioare în ele. Dacă trebuie să
schimbi scutecul micuţului şi mi-ai urmat sfatul de a călători la clasa întâi, ai
noroc. Scaunele din această secţiune au suficient spaţiu ca să schimbi scutecul pe
podea. Utilizează o pungă pentru rău de altitudine ca să scapi de scutecul murdar.
Însoţitorul de bord va fi fericit să-l arunce pe fereastra avionului în stratul de
ozon.

Gustările
Nu poţi conta ca avioanele să aibă hrană potrivită pentru copilul tău. Am
condus anumite cercetări şi am descoperit că majoritatea brandurilor de biscuiţi
pot supravieţui la altitudini mari, dar liniile aeriene sunt prea beligerante ca să
facă rezerve. Am contactat Liniile Aeriene Americane pentru a obţine mai multe
informaţii. Citiţi transcrierea completă a interviului mai jos:
Micuţul Cinstit: O masă cu patru feluri nu trebuie să constea din patru grupuri de
alimente. Poate chiar să fie un pătrat, literalmente. Biscuiţi, spre exemplu.
 Liniile Aeriene Americane: Cine e acolo?
Micuţul Cinstit: Aş dori numele maestrului bucătar care a creat meniul vostru cu
vită şi ciuperci. Are gust de colici.
Liniile Aeriene Americane: Nu putem divulga numele angajaţilor noştri.
Micuţul Cinstit: Cine v-a spus că oamenilor le plac chipsurile coapte? Au gust de
ipotecă prescrisă. Luaţi din cele obişnuite.
Liniile Aeriene Americane: Va trebui să închid acum.
Micuţul Cinstit: V-aţi gândit să distribuiţi pungi de cereale la îmbarcare?

Datorită conexiunii proaste, conversaţia s-a întrerupt.

Am zburat personal de două ori. Ultima dată am ţipat ceva de genul „Vom
muri cu toţii”, aşa că poate că sunt sau nu unul dintre cei mai tineri indivizi de pe
Lista Interzişilor. Dar asta e temporar: Când voi împlini șaisprezeece ani, cazul
meu va fi revizuit.
Zbor fericit!

Hoteluri
Aţi fantazat vreodată să trăiţi într-o casă cu o singură cameră împreună cu
toată familia? Toată lumea doarme, face baie şi mănâncă în cel mult cinci sute de
metri pătrați? Aşa de confortabil împreună? Asta-i viaţa de hotel. Fiecare cameră
de hotel are un televizor, o telecomandă, o baie, un covor pentru joacă, săpun,
loţiune, câteva oglinzi, un suport de hârtie şi cel puţin un pat. Părinţi, dacă este un
singur pat şi sunaţi la recepţie pentru un pat pliant, sper că plănuiţi să dormiţi voi
în el, pentru că micuţul n-o va face.
Somnul de hotel e precum somnul de acasă, dar mai puţin. Uitaţi tot ce ştiaţi
despre timpul de culcare, pentru că în hoteluri, micuţii nu adorm; leşină în jurul
miezului nopţii şi se trezesc la cinci dimineaţa. Veţi adora traiul la hotel. Este ca şi
cum ai fi într-o cabană din buşteni de stil vechi fără vreuna dintre frumuseţile
cabanei.

Vacanţele de iarnă
Zăpada este reală şi există în numeroase părţi ale globului. Duceţi-vă
micuţul să vadă puțină zăpadă, dar să ştiţi că n-o să schiaţi dacă nu aveţi la
îndemână tehnologia clonării. Şi chiar atunci, micuţul va avea nevoie de amândoi.
Cea mai mare parte a timpului din ţara minunilor de iarnă va fi petrecut ajutându-
vă micuţul să intre şi să iasă din pantaloni de zăpadă, geci, mănuşi, cizme, scufii
şi fulare. Uitaţi de partea cu fularul.
Dacă micuţul aşteaptă până este îmbrăcat total pentru a vă aduce la
cunoştinţă nevoia de caca, vă rog să nu vă impacientaţi. Ce trebuie să ştiţi despre
zăpadă este că este nenatural de rece. Şi copilul va mânca mâini întregi. Lăsaţi-l în
pace.

Călătoriile la plajă
Vacanţele la plajă sunt cele mai faine. Apă. Soare, nisip. Plânset. Vă veţi
gândi multă vreme la calea aceasta de evadare. Pregătiţi-vă pentru o zi de
distracţie maximă în care să împachetaţi următoarele lucruri.

1. Un cort de cinci persoane cu mai multe camere sau o umbrelă de

dimensiunea maşinii. Protejaţi-vă de frumosul şi răul soare. Dacă îi daţi
şansa, vă va face capătul.
2. Cremă de plajă. Asta-i doar pentru spectacol. Soarele nu se teme
de iaurt. Dacă vă pasă de opiniile străinilor, ţineţi o sticlă în apropiere ca să
vă lăudaţi cu ea.
3. Sute de jucării pentru nisip.
4. Gustări pentru opt zile.
5. Suficientă apă şi suc pentru a umple de patru ori o balenă.

Dacă sunteţi curioşi să aflaţi amănunte despre eticheta la plajă, vestea bună
este că nu există. Nu întrerupeţi jocul copilului pentru pauze de mers la baie.
Pipiul în apă este unul dintre privilegiile momentelor petrecute în natură. Caca
poate fi îngropat în nisip fără consecinţe. Doar să nu vă vadă nimeni.
Toată lumea iubeşte nisipul. Şi nisipul iubeşte pe toată lumea. De aceea vă
va urma acasă ca un pui de căţel. Mult timp după ce vacanţa la plajă s-a încheiat,
veţi găsi fire de nisip în alimente, în părţile intime şi în păr. Zâmbiţi uşor. Sunt ca
nişte amintiri minuscule.

Campatul
Micuţii nu au nevoie de ajutor ca să intre în legătură cu animalul lor interior,
dar campatul le permite să se exprime liber. Animalul meu spiritual este un raton,
datorită plăcerii de a distruge şi iubirii comune pentru gunoi.
Campatul seamănă mult cu vagabondajul, dar intenţionat. Să dormi afară
numai cu un fermoar între tine şi întreaga lume pare o nebunie, dar nu-ţi face
probleme – nu vei dormi. Este dificil să te simţi confortabil când pământul îţi este
saltea, aşa că micuţul va trebui să doarmă pe tine. Eşti ca o saltea cu aer, numai că
în loc de aer, ai oase şi sânge.
În natură nu există sobe, aşa că, spre bucuria noastră, nu vor exista mese
gătite, cu excepţia bezelelor. Consideră că este o pauză de la complicarea vieţii
micuţului mai mult decât trebuie. S’mores sunt fortificate cu vitamine şi minerale,
aşa că nu-ţi bate capul tău mare cu asta. Te vei distra de minune.

Temă: Vacanţele sunt perfecte pentru întărirea legăturilor de

familie şi pentru plânsul colectiv. Faceţi multe poze, pentru că

probabil experienţa nu se va repeta.

Dragă Tati,
Înainte de a intra în dormitor să-ţi cauţi mobilul, vreau să te anunţ că te
iubesc foarte mult. Şi mai vreau să-ţi amintesc că sunt un copil mic care încă
învaţă despre viaţă şi limitele ei. Ai putea spune că nu-mi cunosc încă forţa.
Întrebare aleatorie: Ţi-ai încheiat asigurarea aia pentru telefoane mobile?
Suntem cei mai buni prieteni, da? Uneori cei mai buni prieteni fac greşeli.
Vreau să înveţi un cuvânt nou înainte de a ieşi din camera asta. Cuvântul este
„iertare”. Oamenii care iartă nu aleargă de jur-împrejur pârând la bunica sau la
Moş Crăciun tot ce se întâmplă în casă. Şi nici nu ţin râcă şi nici nu interzic
deserturile.
Am auzit recent o frază care a rezonat cu sufletul meu. „Nu poţi lua asta cu
tine”. Literalmente, nu poţi să-ţi mai iei mobilul cu tine,. Decât dacă ai o pungă
Ziploc în care să-ţi pui toate piesele.
Te iubesc, MC

17

Părinţii şi periculoasele lor vicii: Învăţarea

autocontrolului
Proba A: Seara în oraş a părinţilor
Vă aduceţi înainte cum era viaţa înainte de apariţia copiilor? Probabil că nu.
Mintea a blocat acele amintiri pentru că sunt prea dureroase. Să ne amintim.
Vă trezeaţi în jur de zece dimineaţa şi nu prindeaţi răsăritul pentru că nu era
nici un copil mic în casă. Fără o persoană care să pună o limită de timp duşului,
stăteaţi sub apă patruzeci și cinci de minute şi deteriorați mediul înconjurător.
Felicitări! Acum Mama Natură nu vă mai poate suporta. Pielea vă este uscată şi
are nevoie de loţiune. Aveţi o sticlă întreagă pentru că nimeni nu se joacă cu ea.
Abundenţa duce la lăcomie, aşa că aţi devenit lacomi de bani. Derulăm pe
repede înainte un an şi trăiţi o viaţă de excese, aruncându-vă salariile pe haine de
firmă şi sushi.
Faptul că aveţi copii v-a salvat viaţa. Şi e normal să vă sacrificaţi pentru ei.
Se cheamă „a da înapoi”. Deşi unii părinţi ştiu că a îngriji un copil e o slujbă non-
stop, fără pauze, unii adulţi – seminţe rele – au creat unităţi de crimă organizată
care au ca obiectiv să atragă îngrijitorii altfel minunaţi să-şi abandoneze posturile.
Ei distribuie fluturaşi cu „Seara liberă a mamei” sau „Ziua liberă a tatălui” ambele
cu font Helvetica. Nu vă lăsaţi atraşi în capcană.

Ce este Seara liberă a unui părinte?

Seara liberă a unui părinte este în esenţă o abandonare pe termen scurt care
nu va rămâne neremarcată de micuţul tău. Dacă vrei să renunţi la toate investiţiile
emoţionale pe care le-ai făcut în relaţia părinte/copil, ia-ţi o seară liberă. Nu există
garanţia că micuţul va mai fi acolo când decizi să te întorci acasă, aşa că gândeşte-
te bine înainte de a decide.
Aceste ieşiri încep cu mult înainte ca adulţii să plece de acasă. Afluxul de
adrenalină care vine o dată cu preştiinţa crimei care urmează a fi comisă va fi la
un nivel periculos de ridicat zile întregi înainte de a se petrece evenimentul.
Simptomele vor include fluieratul şi râsul prea îndelungat. În ziua în care ai
planificat neglijarea micuţului, vei supracompensa distrugerea inimii micuţului cu
momente de calitate petrecute cu el, care sunt ca o deschidere a unui cont în bancă
pe care ai intenţia să-l jefuieşti în aceeaşi zi. Ridicol.
„Dar nu plec până nu adoarme micuţul!”. Şi? Crezi că asta îndreaptă
lucrurile? Nevoile micuţului tău nu se termină numai pentru că a ieşit luna. Nu
numai că e nevoie de apă, de ajutor cu păturica şi aproape sigur de schimbarea
pijamalelor, dar capacitatea micuţului tău de a dormi depinde de faptul că ştie că
eşti la cel mult un ţipăt distanţă de el.
Oricum nu ţi-ar plăcea ieşirile astea ale părinţilor. Grupurile de părinţi
delincvenţi se mulţumesc de obicei să se plimbe pe timp de noapte şi să discute
asigurările proprietarilor de case. Sună mult mai distractiv decât este. Se
furnizează gustări, dar astea de obicei înseamnă pătrunjel tocat.
Prima noapte liberă a părinţilor a avut loc în 1974, iar familiile implicate
încă mai suferă consecinţele. Copiii adulţi se tem de întuneric şi toţi respiră pe
gură.
Dacă vă cere cineva să participaţi la o noapte liberă, sunt multe moduri în
care puteți spune nu.
 Refuzarea unei invitaţii la o noapte liberă
Invitaţie: Ei! Vrei să mi te alături în punerea familiei şi a micuţului pe locul
doi?
Răspuns: Nu, dar distracţie plăcută în încercarea de a reclădi încrederea şi
legătura pe care le-ai distrus, începând de mâine.

Invitaţie: Câţiva prieteni şi cu mine nu ştim nimic despre dragoste. Vrei să

mergi împreună cu noi joia viitoare?
Răspuns: Nu, mulţumesc, eu am credinţa că micuţii sunt viitorul nostru.
Învaţă-i bine şi lasă-i să-ţi arate drumul.

Invitaţie: Nu sunt sigur că micuţii noştri vor avea ce să povestească

psihologului peste 20 de ani. Doreşti să le îmbogăţeşti şedinţele vinerea
aceasta?
Răspuns: Sună tentant, dar fiecare noapte este noaptea în familie sub
acoperişul meu umil.

Să rezişti presiunilor societăţii de astăzi nu e uşor, dar dacă vei rezista, vei fi
recompensat de micuţul tău. nu cu mulţumiri sau cuvinte de bunătate, ci cu
recunoaşterea generală a prezenţei tale.
Pont: Una dintre cele mai uşoare modalităţi de a reduce tentaţiile nopţilor
libere este să eviţi să-ţi faci prieteni.

Un cuvânt aspru despre babysitteri

A, deci tot vreţi să vă luaţi noaptea liberă sau să vă prezentaţi la o
importantă întâlnire „de lucru” şi aţi decis să vă lăsaţi micuţul cu un străin. Aţi pus
un anunţ pe Craiglist şi aţi ales prima persoană care s-a întâmplat să aplice fără a
derula o verificare a trecutului ei sau măcar un simplu interviu. Când micuţul
reacţionează cu teamă la eventualitatea de a fi lăsat cu o persoană pe care n-a
văzut-o niciodată în viaţă, minimalizaţi totul. Nota 4.
 Mi se pare uluitor că părinţii nu-şi lasă maşinile neîncuiate într-un garaj
subteran, dar îşi lasă copiii cu un babysitter. Să fie câteva tone de oţel mai
importante decât cele unsprezece kilograme de bucurie din viaţa ta? Când
angajezi o babysitter, îşi asumi un risc. Bunul simţ ar trebui să-ţi spună că nimeni
întreg la cap nu s-ar oferi voluntar să petreacă timpul cu micuţul tău. Adică, vreau
să spun, dă-o-ncolo. Chiar îi place persoanei ăsteia să urmărească În căutarea lui
Nemo de o mie de ori? Nu cred. Şi care e motivul persoanei? Ţi-l spun eu:
PRIETENIA.
Babysitterii sunt persoane incredibil de singuratice. Dar nu e
responsabilitatea micuţului vostru să compătimească o persoană care are de nouă
ori vârsta sa. Este stânjenitor, serios. Când adulţii rămân fără haită, adeseori
folosesc îngrijirea copiilor ca şi cârjă emoţională. Micuţii sunt oameni foarte
ocupaţi. Gândul la un terapeut jucăuş pentru cineva care, înainte de toate ar trebui
să citească volumul doctorului Phil este obositor.
Babysitterilor, adunaţi-vă. Majoritatea micuţilor sunt suficient de simpatici,
dar nu vrem să fim cei mai buni prieteni cu cineva care are datorii pe cardul de
credit. Înţelegeţi voi. Aţi încercat să dansaţi în linie? Ceva exerciţii cardio cu alţi
adulţi s-ar putea să vă remonteze spiritele şi să vă ajute să cunoaşteţi oameni.
Micuţii nu sunt pregătiţi pentru tipul acesta de relaţie. Nu noi avem probleme, ci
voi. Voi. Îmi pare rău.

Temă: Concediaţi babysittera micuţului. Pe post de ultimă plată,

daţi-i o bucată de hârtie pe care să scrie „Eşti specială”.

Proba B: Televiziunea
Este important să recunoşti că dependenţele create de cultura pop
impietează asupra capacităţilor parentale. Şi să începem cu televiziunea. Este
binecunoscut în comunitatea micuţilor că atunci când se sare peste pagini întregi
din cartea cu poveşti şi se trece peste baia de seară, de vină este TV-ul. Eşti curios
cum a ajuns serialul favorit să modifice relaţia părinte/copil? Hai să analizăm
ştiinţific.

The Office
N-am văzut mult din serialul acesta, dar ce am văzut a fost tulburător. Faptul
că adulţii petrec toată ziua la muncă numai pentru a veni acasă şi a se lăsa
emoţionaţi de persoanele televizate din alt birou spune multe. Grosul programului
constă din monologuri direcţionate spre camera de filmat. Nu mă îndoiesc că
există şi mesaje subliminale. În serialul The Office nu joacă nici un copil, iar lipsa
de reprezentare a micuţilor vorbeşte volume întregi. Urmăreşti The Office? Există
o uriaşă şansă să fii un dependent de muncă în căutarea unei doze. Spune-mi, ce e
aşa de rău cu statul acasă? Dacă te trezeşti atras în povestea asta, trebuie neapărat
să te laşi de serviciu. Ai devenit dependent.

Breaking Bad
Tot ce fac adulţii se rezumă la bani, iar acest serial nu este diferit. În esenţă,
este vorba despre încercarea unui om de a-şi plăti împrumuturile din facultate.
Unul dintre principalele motive pentru care sunt împotriva grădiniţei este că va
conduce la o educaţie mai înaltă. Doi din doi oameni au datorii de pe timpul
facultăţii şi mulţi dintre ei vor sfârşi de partea cealaltă a legii din cauza asta. Acest
serial a fost menit să vă avertizeze să staţi departe de sistemul grădiniţelor. Dacă
urmăreşti Breaking Bad, în adâncul inimii tale, eşti de acord cu mine.

Homeland
„Hai să ne întâlnim curând!” „Voiam să te sun!” „Mănânc doar una!” Toată
lumea ştie că adulţilor le place la nebunie să mintă. V-aţi întrebat vreodată cum
de-aţi ajuns aşa buni la asta? Modele de rol. Homeland se referă la înşelăciune.
Sute de oameni urmăresc acest serial în fiecare săptămână ca să înveţe aptitudinile
minţitului, cum ar fi să nu clipeşti, să păstrezi un ton calm şi să insişti. Dacă
urmăreşti acest serial, dar îţi pedepseşti micuţul pentru minciunica ocazională şi
inofensivă, atunci stilul tău parental poate fi regăsit la categoria „ipocrit”.
Recunoaşte: Îţi plac minciunile. Mai bine întăreşte legătura cu micuţul tău pornind
de la acest interes mutual în loc să încerci să fii altcineva decât eşti.

Urzeala Tronurilor
Să fii numărul unu înseamnă totul, iar Urzeala Tronurilor este despre acest
adevăr. În serial, oamenii luptă să-şi menţină statusul de drept. Având foarte mulţi
prieteni care suferă de Afecţiunea Fratelui Nou-Născut, sunt mai mult decât
familiarizat cu această bătălie. Este trist să vezi un prieten că ajunge de pe locul
întâi al jocului să fie numit cu numele fratelui sau surioarei numai pentru că
părinţii îşi încurcă odraslele. Dacă eşti un adult care iubeşte Urzeala Tronurilor,
subconştientul încearcă să comunice. Şi-ţi spune, „Nu mai face copii. Unul este
suficient”.

Supravieţuitorul
Lăsat singur să te descurci cu un grup de străini care n-ar ezita să-ţi fure
ultima coajă de pâine: îhî, sună ca un parteneriat de joacă pentru mine.
Supravieţuitorul are ca motiv utilizarea agerimii minţii şi forţei pentru a rezista
într-o situaţie nesupravegheată şi imposibilă timp în care mama sau tatăl tău
flecăresc cu prietenii. Când sunt forţaţi să participe la o excursie cu joacă
obligatorie, provocările multiple le testează dârzenia micuţilor. Fie că e vorba de
un îmbrăţişător, fie că e vorba de o gazdă care are de băut numai lapte organic de
orez, orice copil ştie ce înseamnă să te lupţi pentru viaţa ta. Nu te mulţumi să
urmăreşti Supravieţuitorul; învaţă de la el şi încetează să-ţi mai inviţi cunoştinţele
în vizită.

Anatomia lui Grey

Să furnizezi servicii medicale este una dintre cele mai mari chemări ale
vieţii. Să-i urmăreşti pe doctori şi pe asistenţi cum salvează vieţi este uluitor. Cu
adevărat inspirator. Întrebare: Pune vreun doctor sau asistent din Anatomia lui
Grey la îndoială faptul că un pacient ar avea nevoie de un plasture? Spun ei
vreodată chestii de genul „Plimbă-te până-ţi trece” sau „N-ai păţit nimic, ce tot te
plângi?” Nu. Adevăraţii doctori ştiu că unele bube sunt de natură invizibilă şi
emoţională. Anatomia lui Grey există pentru a ajuta părinţii insensibili să fie mai
bine pregătiţi la acordarea primului ajutor atunci când micuţul are nevoie imediată
de intervenţie medicală. Îţi va plăcea pentru că ai cu adevărat nevoie de ajutor în
domeniul acesta.

Dansez pentru tine

Iubesc conceptul din Dansez pentru tine. Mulţi părinţi simt lipsa
îmbrăcatului şi plecatului în oraş. Odată ce ai decis să ai un micuţ, zilele alea au
apus. Nu, serios, chiar au apus. „Pot lua o babysitter” sau pot să-l dau spre
adopţie. Încetează să mai încerci să-ţi delegi îndatoririle şi fii prezent în noua ta
viaţă. În Dansez pentru tine, adulţii arată lumii că poţi purta haine elegante şi să
dansezi cât vrei fără a părăsi o zonă familiară închisă. În serial, ei dansează într-un
studio, dar mesajul este că o poţi face şi acasă. Nu e nimic distractiv să faci afară
ce poţi face în sufrageria de acasă cu micuţul care te urmăreşte cu atenţie. Chiar
mai multe veşti bune: Micuţii adoră să danseze!

The Walking Dead

În acest serial, vei vedea o groază de creaturi prost îngrijite care îşi târâie
picioarele şi bolborosesc incoerent. Dacă vreuna dintre creaturi seamănă cu tine la
ora cinci dimineaţa, atunci ai intuiţia unui vrăjitor. The Walking Dead este despre
părinţi care, în loc să meargă la culcare o dată cu micuţul lor, rămân treji să
mănânce Cool Ranch Doritos până la orele mici ale dimineţii. Şi când se trezesc o
dată cu soarele să prepare micul dejun al ţâncului lor, dau vina pe starea de
părinte, nu pe alegerile lor greşite, pentru starea groaznică în care au ajuns. Să
trăieşti cu părinţi aflaţi în această stare de semiconştienţă este neplăcut. Imaginaţi-
vă că încercaţi să vă bucuraţi de un mic dejun tihnit, în timp ce o bestie
diavolească îmbrăcată în pantaloni de pijama şi un halat pătat bântuie primprejur,
scuipând incoerent blesteme la adresa cafetierei. The Walking Dead are un mesaj
simplu: Sperii copiii.

Mad Men
N-am avut şansa de a vedea acest serial, dar titlul spune tot ce este de ştiut.
Taţii furioşi sunt epidemici în zilele noastre. Faci şi tu o băiţă unui mobil şi parcă
s-ar fi sfârşit lumea. Tăticilor, trebuie să învăţaţi să fiţi mai flexibili. Dacă cineva
trage perdeaua de la duş (şi cine a spus că poţi să faci duş singur?) ca să-ţi
urmărească trupul ca un covor păros, acesta nu-i un motiv să urli. Melodramatic
este şi să te trânteşti pe fundul căzii şi să tragi în cădere şi perdeaua. Tăticii fără
răbdare faţă de comportamentul normal al micuţilor, cum ar fi ruperea DVD-
urilor, trebuie să reevalueze semnificaţia lucrurilor. Indiciu: și nu e vorba de iPad-
ul vostru care trebuie să aibă ecranul intact, ci e vorba de copii. Copiii contează.
Poate vă ajută să schimbaţi pronumele personale pe care le ataşaţi acestor fleacuri.
Mai multe „al nostru” şi mai puţine „al meu”.

Parcuri şi recreaţie
Acesta-i un alt serial pe care nu l-am prins, dar mă consider calificat să
lansez o evaluare. Întrebaţi-mă câte zile au trecut de când am fost pe un tobogan
sau am simţit vântul suflându-mi prin păr pe când mă dădeam în leagăne. Prea
multe ca să număr. Părinţilor, parcurile sunt gratuite. Şi există câteva în fiecare
oraş. De ce e aşa de greu să faceţi din vizitele astea o practică de două-trei ori pe
zi? Ca parte a activităţii mele politice, sunt un susţinător constant al unei
obligativităţi minime de patruzeci de ore petrecute într-o sală tip junglă
săptămânal, pentru fiecare micuţ. Ştiu că în majoritatea parcurilor nu este Wi-Fi şi
că urâţi jumătate din părinţii care vin acolo, dar asumaţi-vă acest sacrificiu pentru
copilul vostru, şi vă promit că veţi fi recompensaţi de zece ori. Dacă vă place
Parcuri şi Recreaţie, este pentru că vă simţiţi vinovaţi. Faceţi o schimbare.

Proba C: Mâncarea de proastă calitate

 Oamenii adeseori ciocănesc micuţii pentru că au obiceiuri alimentare
proaste, dar dacă te gândeşti ce mănâncă părinţii zi de zi, copiii nu mai par aşa de
săriţi de pe fix. Ceea ce cultura alimentară consideră a fi în regulă afectează ceea
ce ajunge pe farfuriile micuţilor, aşa că analizarea tendințelor este obligatorie dacă
dorim să fim proactivi faţă de prevenirea degradării. Momentul cinei este suficient
de dureros şi fără valul constant de bizarerii culinare.
Cum am devenit oarecum familiar cu lumea culinară a adulţilor, am din ce
în ce mai des motive să plâng. Şi nu lacrimi de tristeţe, ci de dezamăgire şi mânie.
În această lume este mai puţin important ca mâncarea să fie doar delicioasă, ci să
fie cât mai impresionantă, costisitoare, complicată sau rară. Următoarele feluri de
mâncare nu sunt potrivite pentru consumul micuţilor. Vă rog să arătaţi puţin
respect şi să renunţaţi la această dependenţă.

Bruschetta
Bruschetta arată de parcă cineva ar fi încercat să obţină o reţetă de pizza la
telefon, dar a auzit numai fiecare al cincilea cuvânt. O bucătoaie de pâine prăjită
cu un strat mare de salată de roşii. Ce-i asta? Reţeta originală pentru pâinea prăjită
este perfectă. Sunt câteva condimente care merg foarte bine cu pâinea. A se vedea
mai jos:

 Untul
 Uneori gemul
 Brânza cremă dacă este cerută
 Nutella la greu

Şi nici una dintre acestea nu poate fi înlocuită cu legumele tăiate. Admiteţi

că faceţi bruschetta numai când încercaţi să impresionaţi oamenii de care vă
temeţi şi pe care-i urâţi.

Salata de varză
 Odată ca niciodată, un prost plin de tupeu şi-a spus, „Salata nu e suficient de
oribilă; să-i mărim suprafaţa de zece ori”. Dacă vreo persoană pe care o iubeşti a
pus o lingură de îngheţată peste mizeria aţoasă din farfuria ta, chiar lângă un hot
dog, deja ai suferit prea mult. Înainte de a fi inventată salata de varză, picnicurile
pentru micuţi erau evenimente fericite, lipsite de griji. Era o vreme când puteam
alerga printre aspersoare în costume de baie fără să ne temem de felurile
secundare.
Legumele n-au salvat viaţa nimănui, şi totuşi adulţii sunt convinşi de
puterile lor vindecătoare. Întrebarea mea este: Dacă legumele ne ajută să creştem
puternici, de ce sunt ele însele aşa de fragile? Este în regulă să pui la îndoială ce ţi
s-a spus toată viaţa.

Cepele caramelizate
Mi-ar plăcea să cunosc şi eu persoana care a dat numele acestui fel de
mâncare. Fiind consumator de caramel în multiple ocazii, mi se pare interesant că
am numit nişte felii arse şi uleioase de ceapă cu titlul ăsta. Deşi adulţii se dau
peste cap să pună măcar opt sau zece din astea pe orice mănâncă, micuţul mai
curând l-ar vedea pe Rick Steves hoinărind prin toată Europa.

Gătitul prelungit
Friptă la foc mic. Îmbătrânită. La temperaturi diferite. Ai făcut pipi pe tine
de emoţie? Nimic nu face să bată inima unui adult mai repede decât să ştie că
mâncarea a fost gătită luni de zile. Cred că aceasta este o călătorie a
egocentrismului: „Mâncarea s-a pregătit singură încă de la începuturile lumii.
Probabil că am sânge regal”. Relaxează-te, eşti doar un amărăştean cu faţă de
şobolan ca noi toţi. Nu e nimic special la o carne care a stat atârnată în dulap sau
s-a rotit pe rotisor timp de şase ani. Dovada? Crenvurștii n-au nevoie de cât de un
minut de preparare şi sunt unul dintre cele mai apreciate feluri de mâncare de pe
pământ.
 Cu cât este mai bătrână o brânză, cu atât mai doritor este adultul să facă un
microîmprumut ca s-o plătească. Adulţii se calcă în picioare ca să obţină cel mai
mucegăit triunghi. Păi n-are deloc sens, în special dacă avem în vedere figura pe
care o fac atât de multe mame şi atât de mulţi taţi când găsesc alimente parţial
consumate îmbătrânind prin casă. O, păi iaurtul acela din spatele canapelei tocmai
fermenta până la perfecţiune! Vedeţi cât de aiurea sună?
Nici un micuţ, nici o lacrimă… până când devii proprietarul unui cuptor cu
ardere lentă. Aceste dispozitive au explodat ca popularitate, sute de website-uri
creând „reţete pe care toată familia le va iubi”. Păi familiile includ şi micuţii?
Cuptoarele vă promit o masă delicioasă pe care o puteţi începe dimineaţa şi
termina cu ceva orez lângă seara. Nu e nimic atrăgător în degradarea graduală a
ingredientelor timp de opt ore. Dacă aveţi un cuptor cu ardere lentă, vă rog să-l
daţi la fier vechi sau să-l folosiţi numai pentru topitul ciocolatei.
Este speranţa mea că, printr-o educaţie corectă, tendința gătitului prelungit
va fierbe până se face cenuşă. Nu uitaţi, micuţul vostru este impresionat nu de
timpul investit într-o masă, ci de trataţiile care ies din ea.

Alimentele total naturale

Caca e natural. Dar l-ai mânca? (Mai mult de o dată?). Trebuie să încetăm
să judecăm mâncarea în termeni de natural sau nu şi să începem să acordăm
fiecărui aliment meritele lui. Dacă vă faceţi probleme de chimicalele din alimente,
vestea cea bună este că nu trebuie s-o mai faceţi. Am pus o întrebare foarte
importantă omului meu de ştiinţă rezident cu câteva zile în urmă: „Ce este o
substanţă chimică? Răspunsul ei te va şoca: „O substanţă chimică este un
augmentator de aromă din pământ”.
Teama de ingredientele naturale se datorează unei simple neînţelegeri. Când
un aliment este lipsit de arome naturale, împrumută arome de la un alt aliment.
Unii oameni numesc asta artificial; eu o numesc să dai înapoi. Dacă un aliment
nu-şi poate găsi un sponsor, uneori laboratorul îi va face o proteză gratuită. Acest
gest de caritate nu ar trebui temut, ci admirat.
 Acum, că am lămurit acest aspect, să trecem la aşa-numitele culori
artificiale. Toată lumea iubeşte băuturile roşii, dar părinţii, în special mamele, cred
că roşul este o culoare periculoasă. Fie că e vorba de sucurile roşii, albastre,
portocalii, purpurii sau galbene, părinţii nu trebuie să-şi facă griji, pentru că toate
aceste culori pot fi găsite în natură într-un curcubeu. Uitaţi-vă la cer după ce a
plouat, şi veţi vedea diverse culori stratificate în semicercuri. Aceste nuanţe sunt
făcute de Mama Pământ însăşi. Prin urmare, băutura roşie este la fel de bună
pentru micuţul vostru ca şi un ciorchine de struguri.
Spiritul unui micuţ se prăbuşeşte puţin câte puţin de fiecare dată când îşi
vede părinţii citind etichetele de pe alimente. Acum crezi că vei obţine prăjiturile
alea rotunde din cereale cu unt de arahide, şi în următorul minut bunătatea este
pusă înapoi pe raft. Părinţi, petreceţi mai puţin timp citind cuvintele şi cifrele de
pe etichete, şi investiţi câteva minute pentru a privi imaginea de pe partea din faţă.
Veţi vedea că spune o poveste minunată. Lăsaţi imaginile desenate să vorbească
bebeluşului interior. Acum puneţi cutia în cărucior, plătiţi-o şi luaţi-o acasă. V-aţi
descurcat grozav.
Mamele sunt terorizate de chipsuri. Dacă credeţi că chipsurile sunt bucăţi
foarte mici, puternic aromate, de pâine, veţi vedea că sunt mai uşor de servit
micuţului la orice moment din zi. Crănţănitul poate fi intimidant, dar dacă micuţul
suportă, puteţi şi voi. Un alt beneficiu în consumul zilnic al chipsurilor este că
lustruiesc dinţii micuţului cu marginile lor dure şi întăresc maxilarele. Fie că sunt
în formă de triunghi sau de cerc, aceste alimente sunt deosebit de sănătoase. Data
viitoare când vedeţi un chip, cereţi-i iertare pentru stereotipizare.
Peeps! Aceşti clasici de Paști sunt un exemplu de cât de mult afectează
nebunia alimentelor naturale pe toată lumea. Sunt Peeps fructe? Nu, sunt un tribut
adus unei specii pe cale de dispariţie. Hrana nu se referă doar la ce creşte în
copaci; uneori se referă la amintire. Când aţi văzut ultima dată un iepure roz?
Exact ce spuneam. Aproape că au dispărut. Să mănânci Peeps ca omagiu
înseamnă să faci diferenţa.
Blogurile de pe Internet îţi vor spune tot felul de chestii trăsnite despre ce
este natural şi ce nu este. Dar până la urmă, nici unul dintre oamenii ăştia nu ştie
ce vorbeşte. Nimeni nu verifică ID-ul persoanei care pune bazele unui site şi care
începe să-şi împărtăşească ideile despre ce alimente sunt OK pentru copii. A, e
vorba de FDA? Şi cui îi pasă. Trei litere nu-l fac regele nutriţiei. Ca să ştii că ceva
e natural sau nu, trebui să guşti. Trupul este setat astfel încât să coopereze: dacă
limba îţi spune da, ai încredere că şi restul trupului va fi de acord.

Pâinea ciudată
Pâinea normală e făcută din făină şi apă. Nu lăsa vânzătorul de la brutărie să
te convingă să încerci ceva exotic.

Cum să-ţi dai seama dacă o pâine este normală

1. Uniformitatea culorii albe. Ia o felie din mijloc. Ar trebui să arate ca un
nor binecuvântat de un arhanghel.
2. Fără pete, fragmente, ghemotoace sau anomalii misterioase. Freacă
limba de o bucată de pâine. Să sperăm că îţi dă senzaţia că lingi un fular.
Dacă n-ai lins niciodată un fular sau o pătură, ce-ai făcut toată viaţa?
Experimentează ceva.
3. Căutaţi pâinea să nu aibă bombe: nuci, stafide şi seminţe. Sunt numite
bombe pentru că dacă mănânci accidental una, vei simţi că viaţa ţi s-a
sfârşit.
4. Întrebaţi pe oricine lucrează la magazinul respectiv dacă pâinea a apărut
pe vreun blog culinar. Dacă da, e de rău. Mai bine nu.
5. Aruncaţi pâinea pe podea. N-ar trebui să auziţi nimic când atinge
podeaua. Dacă se aude un bufnet sau dacă în linoleum apare o adâncitură,
probabil că aţi ales ceva făcut cu vreo făină la modă, cum ar fi orezul sau
ovăzul.

Proba D: Minciunile
Părinţii vor simţi nevoia să spună când adevărul, când minciuni, dar un
studiu recent raportează că 100% din părinţi mint. Îşi mint şefii, îşi mint prietenii,
se mint pe ei înşişi, dar, ce-i mai rău, părinţii îşi mint micuţii. Habar n-ai cât de
disperat(ă) pari când dintr-o poveste despre inorog ajungi să vorbeşti despre
deliciul conopidei.
„Legumele te vor face puternic(ă)”
Minciuna asta se destramă chiar sub nasul tău. Este ridicol. Când voi vedea
că o boabă de mazăre ridică greutăţi deasupra capului sau că un ardei portocaliu
rupe un bloc de ciment, atunci voi crede că legumele pot conferi putere. Nu sunt
suficient de puternice nici să aibă un gust bun. Au prea puţină influenţă până şi
asupra lumii gustărilor şi sunt urâte chiar şi de rudele lor apropiate (fructele). Şi
dacă vedeţi că nu se înţeleg nici cu cei apropiaţi, asta ar trebui să vă dea de gândit.
Nu sunt doctor licenţiat, dar am observat că micuţii se simt mai puternici
după ce consumă gogoşi. De asemenea, după ce beau băuturi roşii, majoritatea
micuţilor pot zbura. Vreau să spun, nu pot zbura, dar cu certitudine pot pluti.
Poate chiar nu să plutească, dar sunt sigur că pot căpăta puțin aer curat sărind din
capul scărilor. Legumele sunt suficient de puternice să-i facă pe copii să plângă,
dar nimeni n-ar trebui să laude un huligan. Pe scurt, părinţilor, dacă vreţi să fiţi
respectaţi la voi acasă, îngropaţi această minciună împreună cu toate legumele în
circumvoluţiunile voastre. Adânc.

„Merg direct la culcare”

Ştii că ai spus asta. Nătărăul tău cu greu reuşeşte să accepte că trebuie să
meargă în pat. „De ce să merg la culcare când petrecerea e în toi?”, gândeşte
micuţul tău. Aşa că tu spui: „Şi eu merg la culcare”. Opreşte-te. Opreşte-te. Crezi
că micuţul tăi nu aude şi nu miroase săriturile popcornului? Ar trebui să creadă că
popcornul este pentru gustarea de mâine? Şi sunetele batoanelor de Dove
dezvelite? Hmm? Programele TV care urlă din camera mare – râsete, urmăriri de
mare viteză, FOCURI DE ARMĂ – da, le auzim pe toate.
Micuţii ştiu că în momentul în care capul lor a atins perna, daţi drumul la
baloane şi despachetaţi tortul. Suntem perfect conştienţi că atunci când noi suntem
întemniţaţi în camerele noastre, purtând alte pijamale decât cele care trebuie, voi
mâncaţi o a doua cină, mult mai gustoasă. De ce altceva ne-aţi grăbi să mergem la
culcare? Aşa de reticenţi să citiţi din cărţile cu poveşti, atât de des înlocuind baia
de seară cu un şters cu buretele ca pe bebeluşi. Vă cunoaştem noi. Părinţi, păreţi
teribil de extenuaţi în fiecare dimineaţă şi asta e pentru că staţi până la două
dimineaţa căutând meşe ondulate pe Pinterest sau mâncând batoane de ciocolată
Almond Joys. „Mă duc imediat la culcare şi eu”. Cum să nu.

„Băuturile carbogazoase sunt condimentate”

Mulţumită unchiului meu favorit, recent am avut oportunitatea de a gusta
Crush, o băutură carbogazoasă de portocale. Nu ştiu din ce tip de portocale vine
băutura asta – îmi imaginez că din mandarine în sirop gros – dar a fost ca şi cum
aş fi călărit un val carbonatat bogat în fructoză cu delfini în jurul meu, şi mi-a
plăcut la nebunie fiecare înghiţitură. După ce mintea mea a încetat să mai ţipe, iar
vederea mi-a revenit la normal, emoţia mi s-a transforma în mânie când am
realizat de la câte sorbituri de băuturi carbogazoase m-am abţinut după ce mi s-a
spus, „O, nu, e condimentată”. Aşa ştiţi voi să împărţiţi, nu? Sper că acum vă
simţiţi oribil.

„Nu mănânc nimic”

Orice micuţ de pe planetă ştie ce înseamnă să vină un părinte de după colţ
cu respiraţia mirosindu-i a ciocolată. Întrebat ce mănâncă acolo, părintele spune
simplu, „Nimic”, şi încearcă să schimbe subiectul. Înlocuiţi ciocolata cu
sandvișurile, dacă vreţi. N-are importanţă. Ascundeţi mâncare şi minţiţi în
legătură cu asta. Nu e corect deloc pentru voi să aveţi o rezervă secretă de gustări.
Pe lângă rană mai şi jigniţi atunci când consumaţi bunătăţuri în faţa micuţului şi
apoi inventaţi cea mai străvezie abureală din viaţa voastră. Este evident că e ceva
în extremă neregulă cu voi.

„Pe frigider nu e nimic”

DA, SIGUR. Şi atunci cum se face că de fiecare dată când micuţul apare pe
neaşteptate, puneţi acolo sus ceva? Ce e aia? Gumă? Astăzi e ziua când puneţi o
scară la frigider şu lăsaţi micuţul să se convingă singur. Asta trebuie făcut. Puneţi
punct o dată şi odată acestor minciuni şi arătaţi-i micuţului ceva respect.
 „Vom vedea/Poate mâine”
Expresiile „Vom vedea” şi „Poate mâine” înseamnă „Nu” şi „Niciodată”.
Părinţilor, nu cred că problema este că v-ar fi frică să spuneţi ce credeţi; cred că
ştiţi că aţi greşit când aţi spus-o şi acum încercaţi să evitaţi o confruntare legitimă.
Ce vă cere micuţul? Un ceas încrustat cu diamante sau să ieşiţi şi să-i cumpăraţi
piure de mere? Ştiu că a conduce până la magazin şi a cheltui 4,50 dolari pe o
gustare de fructe este neliniştitoare, dar poate că în loc să spuneţi „Poate mâine”,
aţi putea face un foarte mic pas afară din zona de confort şi să-i luminaţi ziua
micuţului. Eu nu… Eu nu pot.

„Îţi mai dau o şansă”

Asta-i una dintre preferatele mele. Imaginaţi-vă pe subsemnatul stând în
picioarele goale la intrarea din faţă, cu tati încercând din greu să ne scoată pe uşă.
Mi s-a cerut să-mi pun papucii. „Îţi mai dau o şansă”. Eşti sigur? Doar una? Ori
poate două? Ori poate zece, până vii încoace şi mi-i pui tu. HAHAHA! Sunteţi aşa
de comici când vreţi.

„Am să trag pe dreapta”

Ucidere în masă pe scaunul din spate. Micuţii sunt cunoscuţi pentru faptul
că o iau razna în maşinile în mişcare. Îşi scot papucii, ciorapii şi (uneori)
tricourile, aruncă mâncarea, fac dezordine – asta-i parte din stilul lor de viaţă. Nu
o lua personal, deşi uneori ar trebui s-o faci. Când raportezi totul la tine, este uşor
să te laşi copleşit şi să începi să spui chestii pe care nu le crezi, de genul „Trag pe
dreapta”. Cu toţii ştim că n-ai să ieşi de pe autostradă ca să opreşti maşina în
vreun district cu depozite. Şu chiar dacă ai face-o, şi ce dacă? Îi vei ţine micuţului
o morală aspră? Şansele sunt mari nici să nu te audă, pentru că în sufletul ei/lui
este furtună. Continuă să conduci. Dă-i micuţului/micuţei nişte fructe dacă ai, dar
continuă să conduci.
 „Te vede Moş Crăciun”
Asta-i ceva mai complicat. Majoritatea micuţilor au o relaţie foarte delicată
cu Moș Crăciun şi sunt conştienţi de tehnicile lui de urmărire. Ce nu ştiu părinţii
este că Polul Nord şi Consiliul Micuţilor Gloriei Eterne au semnat un tratat în
1983, prin care se fixa o perioadă „fără urmărire” între trei după-amiaza şi șapte
după-amiaza, ora locală, cu excepţia verilor. La începutul anilor ʼ80 rata de
aprobări oferite de Moş Crăciun atinsese un minimum datorită micuţilor
descurajaţi, aşa că acordul a fost crucial pentru restaurarea bucuriei sărbătorilor şi
stimularea comportamentului bun prin facilitarea accesului la lista cea drăguţă.
Aşa că, data viitoare când îi spui micuţului tău, „Te vede Moş Crăciun”, uită-te la
ceas. Eşti sigur?

Temă: Exersaţi adevărul. Este posibil să vă ardă gura la primele

câteva tentative, dar cu cât veţi practica mai mult, cu atât vă va

deveni mai uşor

Dragă Micuţule Cinstit,

Uneori când mă întorc de la magazinul alimentar, nu pot deschide la timp
uşa şi am mici accidente. Sunt cu adevărat antrenată pentru oliţă? Dacă nu, am
dreptul să mă aştept ca micuţul meu să fie antrenat?
Cea care încearcă să nu fie ipocrită din Maryland

Dragă Ipocrito,
Nu şi nu.
Cu dragoste, MC

18
 Antrenamentul la oliţă Simplificat/Eliminat
Dacă te gândeşti, deşi mă îndoiesc că o vei face, este incorect să ceri
copilului vostru să-şi schimbe stilul de viaţă cu care s-a obişnuit. Fiul tău nu este
decât un băiat, iar fiica ta nu este decât o fetiţă. Am s-o spun pe șleau: este prea
greu pentru copilul tău să înveţe să utilizeze baia. Uită tot ce crezi că ştii despre
practică şi absoarbe înţelepciunea de mai jos.

Credinţele cotidiene legate de antrenamentul la oliţă,

PUSE SUB SEMNUL ÎNTREBĂRII

1. Dacă aruncaţi micuţii în chiloţi de copii mari, în cele din urmă vor obosi să
tot facă mizerie, aşa că se vor antrena singuri.
Fals: Micuţii sunt mai dezgustaţi de arugula decât de scaunul lor solid.
2. Toţi preşedinţii SUA au fost antrenaţi la oliţă.
Fals: Grover Cleveland şi Abraham Lincoln au fost amândoi preşedinţi
respectaţi ai SUA şi NU au fost antrenaţi la oliţă.
3. În lipsa antrenamentului la oliţă, micuţul nu va găsi o slujbă cu normă
întreagă.
Fals: Mese pentru schimbat se găsesc în mai toate băile de birouri şi
majoritatea au capacitatea de a susţine o sută kilograme.
4. Antrenamentul la oliţă este dificil şi poate traumatiza o întreagă familie.
Adevărat.
5. Accidentele din timpul antrenamentului la oliţă sunt uşor de curăţat din
chiloţei.
Fals: Poţi spăla caca, dar nu poţi spăla lipsa de speranţă. Ghiciţi care miroase
mai mult timp.

Vine un moment în vieţile tuturor părinţilor când cred că este în regulă să

începi antrenamentul la oliţă al micuţului. Ce-i amuzant este că e imposibil. Pipiul
e ca vederea; nu poţi controla cum sau când iese din tine. Adulţii ajung să se
priceapă destul de vine la a prezice numărul unu şi numărul doi, dar nimeni nu
este „antrenat la oliţă”, ca să spunem aşa. Este un mit urban faptul că micuţii ar
poseda capacitatea complexelor operaţii matematice necesare pentru a-şi
preconiza emisiile. Darul profeţiei este rar. Nu-l faceţi pe micuţ să se simtă rău
pentru că nu n-a fost binecuvântat cu el.

„Dar cunosc copii care sunt antrenaţi la oliţă”. Nu, nu ştii. Ori ai fost minţit,
ori ai auzit ce-ai vrut să auzi. Nu este neobişnuit pentru micuţii din anumite
comunităţi să simuleze că sunt antrenaţi la oliţă ca să capete bomboane
M&M. Aceşti copii vor sfârşi cu sindromul Pavlov şi, în viitor, vor jefui
probabil bănci dacă le promite cineva urşi din jeleu. Trist.

„Când eram micuţ am fost antrenat la oliţă”. Nici asta nu-i adevărat. Îţi
aminteşti să fi fost antrenat la oliţă? Ce cămaşă purtai atunci? Exact ce
credeam. Găseşte persoana care te-a minţit şi întreab-o de ce.

„Am citit o carte în care mi se spunea că micuţii pot fi antrenaţi la oliţă. Şi

este una în care se spune că micuţii pot fi antrenaţi la oliţă în trei zile” . Trei
zile. Nu poţi face nici caşcaval în trei zile. Cărţile despre antrenamentul la
oliţă sunt extrem de utile: gumă ad-hoc, opritoare de uşi. Posibilităţile sunt
nenumărate!

Diagrame de antrenament la oliţă

Datele nu înseamnă cine ştie ce pentru micuţi, şi majoritatea nu ştiu ce e un
grafic cu bare. Dacă ai cumpărat o placă tip poster şi încerci să-ţi motivezi copilul
cu stickere sau marcaje, ai pierdut deja. Fără îndoială, micuţii vor accepta
conspectele şi poate vor juca jocul tău dacă le va aduce aplauze, dar nu te aştepta
la un angajament pe termen lung.
Te rog stăruitor să nu te bucuri din cale afară când micuţul tău respectă
orarul de caca şi pipi câteva zile. Ţine scutecele pe aproape, pentru că doar se
joacă cu inima ta. Dacă nu eşti la vârsta micuţilor, n-ai cum să înţelegi cât de
absolut de adorabil este să vezi un părinte care intră într-o criză de bucurie
nebunească în faţa unei bucăţi de excrement plasată ideal sau în faţa unei bălţi de
galben. Nu urî jucătorul, urăşte jocul.
 Stickerele
Nu este corect să utilizaţi stickere în manipulările antrenamentului la oliţă,
pentru că bebeluşii nu le rezistă. Micuţii simt pentru stickere ceea ce unii adulţi
simt pentru McRibs: sunt rare şi magice. Ştiţi din iubirea micuţilor pentru plasturi
că adezivele au un loc special în inimile celor sub trei ani. Să te joci cu viciul
acesta e periculos şi poate avea recul, care are ca rezultat regresii
comportamentale prelungite. Spaţiul dintre un micuţ şi stickerele lui este un loc
periculos în care să vă găsiţi. Consideraţi-vă avertizaţi.

Chiloţeii de copil mare

Mai înainte de toate, LOL. În al doilea rând… de ce? Care este farmecul în
trecerea de la superconfortabilele scutece la „chiloţii de copil mare”? Întregul
concept de acoperitori dintr-o singură piesă din bumbac îşi pierde sensul la copii.
Şi-mi spuneţi, dată fiind posibilitatea de alegere, că adulţii n-ar prefera o fâşie
puternic absorbantă pe zona lor de pericol? Dacă înţeleg corect, pantalonaşii din
bumbac sunt schimbaţi o dată la douăzeci și patru de ore. Apoi sunt spălaţi şi
uscaţi, iar ciclul începe din nou? Sună minunat.
Scutecele vin într-o diversitate de stiluri, iar modelele pot fi chiar
atrăgătoare! Chiloţii sunt de obicei bej şi păstrează şi petele, ca să fie ruşinea mai
mare. Pune-ţi micuţul în lenjerie din fibre naturale dacă vrei să-ţi faci din
necunoscuţi duşmani. În cazul unui accident public, aceste batiste „de acolo jos”
vor arunca afară o pepită mocirloasă ca un hamac încăpăţânat. Sper sincer să nu te
afli într-un restaurant aglomerat când mingea aia de golf va cădea din pantalonul
copilului tău. Scutecele nu costă mai nimic, sunt disponibile în toate magazinele
din ţară, îţi protejează reputaţia şi cunosc sensul cuvântului loialitate. Fă alegerea
corectă.
 Aşternuturile din plastic
Ideea că un copil mic, încă relativ nou pe lume, îşi poate controla
intestinele pe parcursul zilei este comică. Ideea că le poate controla noapte,
inconştient fiind, este nebunească. Presupun că mai crezi şu că micuţii pot învăţa
o a doua limbă în timpul somnului REM? De ce să nu-ţi schimbe şi uleiul la
maşină? Ca să fim clari, creşti un copil, nu un spiriduş magic de pe altă lume cu
puteri supranaturale. Dacă este un lucru fără de care părinţii nu rămân niciodată,
asta-i intriga.
Odată ca niciodată, un adult impulsiv a avut o idee: „Mi-ar plăcea să
economisesc zece cenţi pe noapte cât costă un scutec”. Din această sămânţă
flămândă de bani a ieşit un produs: aşternuturi din plastic care pot fi utilizate ăn
locul scutecelor de unică folosinţă. aceste învelişuri de pat din policlorură de
vinilin împiedică distrugerea saltelelor şi pot fi spălate cu furtunul în curtea din
faţă. Da, micuţul se va trezi într-o baltă rece de amoniac de șapte centimetri
adâncime, dar ia uite cum ai economisit 2,80 dolari pe lună! UAU. Ce-o să faci cu
atâţia bani? Ai să cumperi chifle pentru hot dog? TRIST.
Dacă tu crezi că supunerea oamenilor aflați în grija ta merită să le provoci
disconfort şi să le creezi condiţii grele de trai, atunci mergi şi te împrieteneşte cu
criminalii de război, pentru că ai sigur ceva în comun cu ei.
Să dormi pe o saltea din plastic îţi dă senzaţia că dormi pe o saltea din
plastic. Îmi imaginez că deţinuţii in închisori ar putea s-o descrie mai bine.

Pantaloni de antrenament
Prefăcuții ăştia cred că pot merge cât de departe vor când vine vorba de
antrenamentul la oliţă, dar la sfârşitul zilei, nu sunt decât un drog recreaţional spre
chiloţi. Ţine-i departe de micuţul tău dacă nu vrei să ai bucuria de a rade scurgeri
de canal de pe pânză cu mâinile goale. Pentru că asta va trebui să faci.

Comparaţii periculoase
 Motivul numărul unu pentru care părinţii îşi pierd minţile când e vorba de
antrenamentul la oliţă îl reprezintă presiunea celorlalţi. Dacă am spus-o o dată, o
mai spun de o sută de ori: Prietenii sunt greutate moartă când vine vorba să creşti
un micuţ fericit. Cui îi pasă ce şi-au forţat copiii să facă? Șaizeci la sută din ceea
ce le iese pe gură „prietenilor” voştri sunt minciuni; celelalte patruzeci de
procente sunt lipsite de sens, pur şi simplu. Nu lăsa persoanele care, în secret
probabil nu te plac deloc, să joace un rol în opţiunile tale parentale.
Dacă prietenii te întreabă despre stadiul antrenamentului la oliţă al
micuţului tău, poţi utiliza oricare dintre răspunsurile de mai jos pentru a le închide
gura şi a-i pune la punct.

Prieteno-duşmanul: Copilul meu de şase luni tocmai a început să suspine

când vrea să facă pipi. Cum se descurcă Nora ta?
Tu: Prostul acela de plod al tău seamănă cu o marionetă.

Prieteno-duşmanul: Sunt aşa mândră de micuţul meu de unsprezece luni!

N-are nici un an încă şi deja este pe deplin antrenată la oliţă. Iar
Hadley? Îţi pot da nişte sfaturi.
Tu: Singurul lucru pe care am nevoie să mi-l dai este o distanţă de un metru
dacă nu adori cumva pumnii în gât.

Prieteno-duşmanul: Ce crezi despre ultima carte despre antrenamentul la

oliţă asistat de panou?
Tu: Nu cred nimic. Se numeşte dragoste. Ai putea să încerci din când în
când.

Poate te întrebi: când e momentul potrivit să încep antrenamentul la oliţă?

Niciodată. Nu a trebuit să-ţi înveţi copilul să meargă. Pur şi simplu s-a ridicat
singur. Nu l-a învăţat nimeni să fure. A învăţat singur. Dacă micuţul tău doreşte să
înceapă să utilizeze toaleta, o va face. Ştiu că spun asta tot timpul, dar asta nu-i
treaba ta.
 Temă: Distanţaţi-vă de oamenii care vă fac să vă simţiţi penibil

legat de stadiul antrenamentului la oliţă al micuţului vostru. Faceţi

rezerve de scutece.

Concluzie: Ai ajuns departe

Când ai deschis cartea aceasta, nu ştiau aproape nimic despre micuţi. Acum,
singurul lucru care te opreşte să fii un părinte, un îngrijitor, un bunic şi un prieten
minunat pentru o persoană mică eşti TU. Nu cerem mult. Doar totul. Odată ce
renunţaţi la control, viaţa vă va recompensa cu şi mai multe oportunităţi ca să
renunţaţi la control. Dar sacrificiul va merita când micuţul îşi va petrece braţele în
jurul gâtului tău şi va murmura cu tandreţe, „Am avut un accident”.
Sunt mândru de voi.

Notiţă pentru Micuţi

Nu schimbaţi nimic.

Postfaţă
Cu multă ezitare îi permit mamei mele să vorbească direct părinţilor. Multe
dintre „ideile” ei sunt încercări de a-mi înăbuşi vocea, dar mi-a promis churros,
aşa că… ştiţi voi.

Dragă Cititorule,
Întâi de toate, mulţumesc că ai cumpărat această carte. M-ai adus
cu un pas mai aproape de visul meu de a angaja o familie au pair cu
normă întreagă. Doar glumeam. Nu e adevărat.
 Să fii părinte este incredibil. Părţile mele favorite, probabil ca şi ale
voastre, sunt cele treizeci de secunde din timpul mesei când toate
lumea mănâncă fericită, alintările de dimineaţa şi somnuleţul.
MC a fost întotdeauna un copil foarte dulce, dar zorii perioadei
adulte de micuţ au adus o transformare care m-a luat prin
surprindere. Deşi nu este primul meu copil, MC a fost primul care să
golească o cutie de cereale în toaletă şi să dezmembreze o cutie de
cincizeci de tampoane. Îmi place să folosesc cuvântul „energic”.
Oricine petrece suficient timp cu micuţii ştie că te pot duce de la cer
la iad şi înapoi. Feţele le sunt opere de o frumuseţe angelică, iar
bufoneriile lor ne fac pe mulţi dintre noi să începem să cumpărăm vin
în ambalaje din carton pentru o depozitare mai uşoară. În fiecare zi
sunt uluită de contrastul aspru dintre un râset care sună ca picăturile
nestemate de aur lichid dansând pe un lac, şi un ţipăt care ar face să
se brânzească laptele din sânii femeilorcare alăptează. Îmi iubesc
micuţul. Uneori mă uit la frumoasa şi proaspăta lui faţă şi mă întreb,
„De unde ai venit, spirit diavolesc?”. Dar iubirea e acolo.
Îmi place să mă gândesc la creşterea unui micuţ ca la o călătorie în
psihicul cuiva. Ca o formă de terapie lipsită de etică; îţi expune
slăbiciunile şi îţi pune în lumină părţile bune, dar te lasă şi uşor
handicapat şi incapabil să funcţionezi corect. Ca părinte, preiei o
groază de mecanisme de a face față, cum ar fi mâncatul compulsiv,
murmuratul către tine însuţi, muşcatul unghiilor, doar ca să
supravieţuieşti momentului mersului la culcare.
Dar nebunia este că n-aş schimba nimic (în afară de contractarea
unei familii au pair de care am vorbit anterior). MC este nebun, dar
pentru că acum sunt infectată cu aceeaşi formă de nebunie, e în
regulă. Dacă nu greşesc, tot aşa lucrează şi vaccinurile.
Acum trebuie să plec să caut churros. Sper să aveţi o zi calmă, fără
răspunsuri sonore. Amintiţi-vă, nu vor rămâne micuţi pentru
totdeauna. Şi vă va fi dor.
 — Bunmi Laditan

Mulţumiri

Mulţumesc familiei mele pentru toată dragostea, sprijinul şi rezerva aparent

inepuizabilă de cărţi de la Clubul Baby-Sitterilor.
Mulţumesc magnificei şi atoaterăbdătoarei agente, Rachel Sussman de la
Chalberg&Sussman, pentru că a crezut în mine ca scriitor. Eşti definiţia
profesionalismului compătimitor.
Lui Kate Mills de la Orion Books, entuziasmul tău precoce pentru această
carte nu va fi niciodată uitat. Mulţumesc. Şi, de asemenea, dacă oferta de plată în
jeleuri mai este valabilă, s-ar putea să fiu interesată.
Karei Watson de la Scribner, eşti un neobosit şi dedicat maestru al
cuvintelor. Mulţumesc pentru că m-ai ajutat să rămân credincioasă vocii mele şi
că ai fost flexibilă în priinţa termenelor limită.
Lui Kate Cassaday de la HarperCollins Canada, de la primul tău telefon, am
ştiut că trebuie să lucrez cu tine. Te-ai „prins”, chiar înainte să o fac eu.
Mulţumesc.