I.A.

DATE PERSONALE:

Nume şi prenume: R.C.

Vârstă cronologică: 8 ani

Diagnostic: deficienţă de intelect şi retard de limbaj

Unitatea de învăţământ:

B. DATE FAMILIALE:

Numele, prenumele, vârsta şi ocupaţia părinţilor:

Tata –R.I., 48 ani, zugrav

Mama-R.C, 44 ani, vânzătoare

Bugetul familiei: mediu

Fraţi: Andrei (10 ani) şi Anca (6 ani)

Nu există alţi membri ai familiei care locuiesc cu copilul.

Condiţii de locuit: locuinţă bine întreţinută, o casă cu 3 camere.

Structura familiei: familie organizată

Relaţiile dintre părinţi: relaţii de înţelegere fără agresiune.

Relaţiile dintre părinţi şi copil: relaţii bune, normale.

Atitudinea părinţilor faţă de problemele de educaţie ale copilului: atât mama cât şi tatăl copilului se
îngrijesc de acesta şi se implică în recuperarea lui.

Condiţiile materiale şi igienico-sanitare: venituri materiale modeste dar îngrijirea sanitară este acordată
şi condiţiile igienico-sanitare sunt bune.

II. DATE CU PRIVIRE LA SĂNĂTATEA ŞI EVOLUŢIA FIZICĂ A COPILULUI

Sarcina: dificilă cu hemoragii în primele 4 luni.

Naşterea: la termen cu dificultăţi.

Greutatea la naştere: 2,850 kg.

Înălţimea: 46 cm

Alimentaţia: artificială
Merge ţinut la 15 luni şi independent la 24 luni

Boli ale copilului: variola (5 luni), oreion (8 luni).

Dezvoltarea fizică:

– Caracteristici ale vocii: ton jos, dificil de auzit,

– Forme de limbaj: verbal şi scris.

– Diagnostic logopedic: dislalie polimorfă

 Gândirea

1. Volumul cunoştinţelor: medii, puţine.

2. Tipuri de înţelegere: concret-intuitivă: da / verbal-generalizată: nu

3. Procese cu funcţii operatorii de gradul I:

– Analiza: deficitară

– Sinteza: deficitară

– Generalizarea: deficitară

– Abstractizarea: deficitară

– Comparaţia: deficitară

– Sistematizarea: deficitară

– Concretizarea: deficitară

4. Procese cu funcţii operatorii de gradul II:

– Reversibilitate: nu este prezentă

– Asociativitate: nu este prezentă

– Combinatorie: nu este prezentă

– Clasificări-serieri: deficitare, simple, un singur criteriu

– Grupări, incluziuni în clase: simple, un singur criteriu

5. Tipuri de gândire: concretă

 Memoria
 1. Formele memoriei:

– Logică: nu

– Mecanică: da

– Intenţională: da

– Neintenţională: nu

2. Procesele memoriei:

– Întipărirea: rapidă, satisfăcătoare

– Păstrarea: de scurtă durată

– Recunoaşterea: inedită

– Reproducerea: aproximativă

3. Tipuri de memorie: imediată

4. Uitarea: rapidă în absenţa stimulării şi a lipsei repetiţiilor

 Imaginaţia

1. Formele imaginaţiei:

– Reproductivă: da

– Combinatorică: nu

– Creatoare: nu

2. Procedee de construire a reprezentărilor imaginaţiei:

– Substituire: da

– Adiţionare: nu

– Diminuare: nu

– Aglutinare: da

– Combinare: da

– Crearea de imagini noi: nu

3. Tipuri de imaginaţie: reproductivă

4. Calităţi speciale: reproducere exactă

  Atenţia

1. Orientarea: dificilă

2. Concentrarea: 40 minute

3. Selectivitatea: 3 obiecte

4. Tipuri de atenţie: voluntară

5. Calităţi speciale: nu

 Inteligenţa

1. Abstractă: nu

2. Concretă: da

3. Q.I.: 57

III. ACTIVITĂŢI PRACTICE

A. Deprinderi şi obişnuinţe

– Deprinderi igienico-sanitare: prezente

– Deprinderi practice: deficitare însă în formare

B. Înclinaţii şi aptitudini

– De joc: da

– De desen, muzicale: da

– Lexico-grafice: nu

– Matematice: nu

– Literar artistice: nu

– Tehnic-constructive: nu

IV. INTEGRAREA SOCIO-AFECTIVĂ

– Receptivitate şi reactivitate: nu

– Reactivitate emoţională: nu

– Manifestare afectivă: nu
 – Gradul de integrare în colectiv: bine integrat

– Poziţia şi rolul copilului în grup: subordonat

– Tipuri de relaţii: de comunicare-da / de cooperare-da / de dominare-nu

– Autonomie socială: da

V. TRĂSĂTURI DE PERSONALITATE

– Trăsături de temperament: tipul flegmatic, răbdător

– Trăsături de caracter: introvertit, calm, perseverent

– Aptitudini speciale: desen, pictură, activităţi practice

– Motivaţia pentru activitate: afectivă, extrinsecă

– Interese speciale: nu

VI. APRECIERI GENERALE

– Evoluţia la învăţătură: situaţie şcolară slabă

– Atitudinea faţă de nota şcolară: atitudine pasivă pentru note mari, pozitivă pentru note medii şi
de dezamăgire pentru notele mici

– Atitudinea faţă de muncă: îşi îndeplineşte întotdeauna sarcinile

– Atitudinea faţă de personalul didactic: respect pentru personalul didactic şi auxiliar

– Participarea la viaţa colectivului: pasiv

– Particularităţi comportamentale: respectuos, ataşat de cadrele didactice

– O.S.P.: inclus

C. EXAMEN PSIHOLOGIC

 Activităţi de tip perceptiv-acţional:

1. Detectare de obiecte: cunoscute-diferenţiere rapidă / inedite: identificare deficitară

2. Perceperea relaţiilor dintre însuşiri: deficitară

3. Relaţia dintre imaginea perceptivă şi acţiune: satisfăcătoare

4. Spirit de observaţie: deficitar

 5. Tipuri de percepţie predominante: vizuale, auditive

 Activităţi de tip reprezentativ-simbolic

1. Complitudine şi volum: reprezentări puţine, incomplete, lacunare

2. Claritate şi corectitudine: reprezentări slabe, deficitare

3. Sistematizare şi generalizare: deficitare

4. Raportul reprezentare-acţiune-cuvânt: deficitar

5. Tipuri de reprezentări: după analizatori: vizuale, auditive / statice: da / de

transformare: nu

6. Forme de reprezentări: matematice: nu / fenomene naturale: da / fenomene

sociale: nu / acţiune: da / activitate: nu

 Limbajul

1. Volumul vocabularului: vocabular redus, incomplet

2. Semantica –înţelegerea limbajului: dificultăţi semantice

3. Structura gramaticală: alcătuirea propoziţiilor: propoziţii simple incomplete/

acorduri gramaticale: deficitar subiect-predicat

4. Caracteristici ale vocii: uneori răguşeală

5. Relaţia limbă-activitate: ajutat de adult

6. Forme de limbaj: dislalie polimorfă

7. Diagnostic logopedic: tulburare de articulaţie sau de pronunţie

RECOMANDĂRI ŞI OBSERVAŢII SPECIALE

1. Aprecieri asupra comportamentului viitor: se consideră că prin terapie psihologică şi

ocupaţională se va îmbunătăţi comportamentul copilului.

2. Recomandări cu privire la atitudinea celor din jur faţă de subiect: de toleranţă, înţelegere, prin
încurajări şi aprecieri pozitive care să-i crească încrederea în sine.

3. Recomandări cu privire la terapia medicală şi psihologică: se vor folosi metode şi procedee

corespunzătoare vârstei fizice şi intelectuale, se poate vorbi de o perspectivă a integrării socio-
profesionale, se recomandă terapia logopedică pentru recuperare şi consolidarea limbajului
verbal-oral.
 4. În mica copilărie s-au semnalat carenţe în plan motric (dezvoltare motrică întârziată),
actualmente dezvoltarea fizică este relativ normală.

5. Starea sănătăţii părinţilor şi fraţilor este bună.

6. Starea vederii: tulburări de vedere

Program de terapie a tulburărilor dislalice

Etapa de lucru:

Emiterea sunetului „s”

Caracterizarea subiecţilor:

Această grupă este formată din şcolari dislalici care prezintă tulburări de pronunţie a sunetului „s”. în
aceste cazuri sigmatismul este un simptom al unui sindrom mai larg al deprinderii anevoioase a
motricităţii articulatorii. De aceea, s-a urmărit iniţial realizarea flexibilităţii componentelor aparatului
fonoarticulator, iar apoi sincronizarea mişcărilor articulatorii şi respiratorii specifice emiterii corecte a
sunetului „s”.

Subiecţii colaborează cu profesorul logoped, dar nu manifestă încredere în propriile posibilităţi, fiind
atraşi în activităţile de corectare prin utilizarea unor exerciţii-joc. Aceste exerciţii joc constituie suportul
pentru obţinerea pronunţiei corecte a sunetului şi conştientizarea reuşitei prin autoascultare.

Obiective generale: corectarea tulburărilor de articulare, dezvoltarea abilităţilor cerute de actul lexic.

Obiective operaţionale:

 Manifestarea dorinţei de emitere a sunetului „s”

 Realizarea unui expir puternic şi prelungit

 Exersarea ritmică a elementelor de gimnastică facială şi linguală: „ssâitul” –exerciţiile vizează

mişcările contrarii, buzele trebuie bine întinse, dinţii sunt uşor depărtaţi, limba se sprijină pe
incisivii inferiori, se bombează şi formează de-a lungul său un canal pe care se scurge aerul.

 Dispunerea şi menţinerea componentelor aparatului articulator în poziţia specifică de articulare

a sunetului „s”.

 Efectuarea corectă a unor exerciţii de tip verbal din care poate să derive pronunţia corectă a
sunetului „s”, pe pronunţia sunetului „z” (se ridică vârful limbii spre punctul de articulare a
sunetului „s”), rostirea unor formule verbale ca: su-ta, se-ca-ră, să-rac.
  Analiza fonetică prin introducerea sunetului în silabă, în cuvinte monosilabice (ex. sat), bisilabice
(ex. sapă) şi polisilabice (ex. secară).

 Conştientizarea emiterii corecte a sunetului prin audierea înregistrării magnetice şi manifestarea

încrederii în propriile posibilităţi.

Strategii didactice

Metode şi procedee pedagogice: demonstraţia articulatorie, comparaţia sonoră, jocul didactic, exerciţii
generale ale aparatului fono-articulator.

Mijloace de învăţământ: metronom

Forma de organizare: grupală

Modalităţi de evaluare:

 Criterii:

– Poziţionarea corectă a elementelor aparatului de emisie.

– Reproducerea în oglindă a sunetului.

– Efectuarea consecutivă corectă a exerciţiilor de mobilitate pentru limbă.

– Trecerea corectării prin planuri acţionale diferite: de la imagine la fonem, de la fonem la

grafem şi invers.

– Emiterea sunetului „s”.

– Identificarea sunetului corect prezent în vorbirea colegului de grupă.

Materiale utilizate:

– Eşantioane de cuvinte care conţin sunetul „s”.

– Scheme de aşezare corectă a elementelor aparatului verbal.

Desfăşurarea activităţii terapeutice:

Realizarea unor onomatopee pentru formarea deprinderii de a rosti corect sunetele, a capacităţii de a
recunoaşte: animalele după strigăte, fenomenele naturii şi unele obiecte după zgomote. Ca materiale
didactice se folosesc înregistrările magnetice: mişcările şarpelui, gâscanul supărat, zumzetul albinei,
foşnetul frunzelor precum şi imagini reprezentative (cartonaşe). Vizionarea şi stimularea mişcărilor fizice
şi a sunetelor însoţite sunt metode şi procedee specific atât logopedice cât şi pentru celelalte activităţi
educative care urmăresc corijarea şi impostarea sunetelor.
Îngemânarea unor mişcări autogonice de mişcare articulatorie, îndepărtarea comisurilor bucale-
ţuguierea buzelor, ascuţirea-îngrămădirea (în fundul gurii a limbii), lopată-cupă, lopată-jgheab, mişcări
de împingere (stânga-dreapta, sus-jos) cu limba în cavitatea bucală.

Exerciţii-joc

 „Maşina salvării” –în timp ce îşi rotesc pălăria (girofar) pe cap, copiii imită sunetul produs de
ambulanţă: „Ni-no! Ni-no!”

 „Clămpănitul berzei” –exersarea clămpănitului buzelor.

 „Împachetăm aerul” –scoatem vârful limbii în afara gurii şi retragem limba „pachet” în fundul
gurii.

 „Pisoiaşul bea lăptic” –trecerea limbii din poziţia lopată în poziţia cupă (Anexa 3).

 Vibrarea limbii în afara cavităţii bucale –„Îngrijim animalele” (curăţenia aşternutului), trecerea
limbii din poziţia „jgheab”.

 „Limba jucăuşă” –împingerea ritmică a limbii în pereţii interiori ai obrajilor, apoi în alveolele
dentale.

 „Aprinde focul!” –expir puternic şi prelungit (Anexa 3).

 „Oul vorbăreţ”-palatograme-se va selecta cartonaşul cu sunetul „s” care se va suprapune peste

„Oul vorbăreţ”.Se va atrage atenţia copilului asupra formei gurii, a pozitiei limbii şi a
dinţilor,exersandu-se şi in oglindă emiterea sunetului.

Sincronizarea lipirii limbii de palat cu îndepărtarea comisurilor bucale se realizează cu ajutorul

alternativelor de învăţare. Demonstrarea şi reproducerea mişcărilor articulatorii respective în faţa
oglinzii.(Anexa .............)

 Jocul „Cal bătrân la drum prea lung” se porneşte de la imitarea galopului în ritm alert. Scăderea
ritmului devine pretext pentru menţinerea limbii în poziţia cerută de învăţare-lipită de palat
(Anexa 3).

 Jocul „Broasca prinde peşte” –copiii primesc un pachet de jetoane cu imagini reprezentând
animale. În pachet sunt intercalate şi trei serii de peşti. Vor întoarce în ritm normal de lucru câte
un cartonaş. La apariţia peştişorului vor reproduce zgomotul broaştei până ce denumesc seria de
peşti. Câştigă „jucătorul” care a efectuat corect (zgomotul) –mişcările articulatorii cerute şi a
terminat primul pachet de jetoane (Anexa 3).

 Pentru introducerea sunetului în silabe am folosit jocul „Jocul silabelor” –am urmărit găsirea de
cuvinte care să înceapă cu silabele date pentru exersarea sunetului „s”, punând accent şi pe
cuvintele monosilabice, bisilabice, plurisilabice (Anexa .......).
  Exerciţiu –joc „Şarpele uriaş” –se urmăreşte pronunţia sunetului „s” prelungit şi se sprijină limba
pe incisivii inferiori. Învăţarea se face cu o demonstraţie în oglindă, făcându-l pe copil să simtă
aerul expirat. Logopedul le spune copiilor că şarpele porneşte la vânătoare, corpul lui se
aseamănă cu un lanţ lung, care are cap şi coadă. La început merge înainte, apoi se mişcă în
zigzag, la stânga şi la dreapta, ridică capul şi coada ca într-un dans. Acum se încolăceşte în jurul
capului, apoi se desface, devine din nou lanţ şi o porneşte iar la drum. Copiii au ca sarcină să-l
imite, corectând sunetul „s” (Anexa 3).

Conştientizarea sunetului „s” şi trăirea reuşitei s-a obţinut prin înregistrările audio-video ale pronunţiei
copiilor.

Identificarea sunetului corect în pronunţia colegului s-a realizat pe baza eşantioanelor de cuvinte care
conţin sunetul „s” în poziţie iniţială, mediană sau finală şi prin înregistrări.

După exercițiile de impostare a sunetului „s” , au loc exerciții de consolidare a acestuia astfel:

Un șarpe vorbăreț-joc

Obiectiv – consolidarea sunetului „s” în poziție inițială

Materiale: -un șarpe de plus sau plastic

-  material verbal:
sssssau,ssssat,ssssac,ssssoc,ssssub,ssssuc,ssssapă,ssssare,ssssobă,ssssete,ssssită,ssssoră,ssssupă,ssssanie
,ssssoare,ssssirop,ssssonerie,ssssărbătoare.

Procedura : logopedul va pronunța sunetul „s” de la începutul cuvântului,prelung,cerându-i copilului să

repete după el

Nisipul –joc

Obiectiv: consolidarea sunetului „s” la nivelul cuvântului ( vorbirea independentă)

Materiale: -o cutiuță cu nisip,o crengura( se poate folosi și un creion)

                   -material verbal: sac,suc,stea,sapă,sanie,soare,scaun,scară,struguri;

                                               Masă,casă,plasă,pasăre,pisic,muscă,gașcă;

                                               Os,vas,nas,ceas.

Procedura : logopedul va schița în nisip diferite forme,a căror denumire copilul va trebui să le ghicească.

Stropii de ploaie-joc
Obiectiv – consolidarea sunetului „s” la nivelul propoziției( în vorirea reflectată)

Materiale : anexa .......

                   -material verbal

Simona ,samata și-a spălat salopeta.

Am observat că lipsește spătarul scaunului.

Pe strada  mea s-a construit o casă.  

A sunat  ceasul de dimineață.    

A sărit speriată și supărată, o broască.     

Procedura: copilul va completa,denumind imaginile,propozițiile spuse de logoped.

CONCLUZII GENERALE

Gradul de stăpânire şi utilizare a limbii a devenit o trăsătură definitorie a personalităţii umane, pentru
oricine indiferent de vârstă. De aceea sunt necesare acţiuni şi măsuri speciale pentru „cultivarea
vorbirii”, pentru dezvoltarea capacităţilor de comunicare şi utilizarea a limbajului.

Logopedia, ca disciplină teoretică şi aplicativă, conţine în mod intrinsec, atributul necesităţii. Rezolvarea
problemelor complexe ale limbajului prin tehnici logopedice este impusă nu numai de existenţa
tulburărilor de limbaj, dar şi de implicaţiile acestora asupra personalităţii individului.

Constatările asupra particularităţilor conduitei verbale a şcolarului deficient mintal, dislalic, comparativ
cu cele ale şcolarului de aceeaşi vârstă dar fără deficienţă mintală, au pus în evidenţă existenţa unor
deosebiri marcante a stilurilor şi potenţialului de comunicare întâlnite, dependente, în mare măsură, de
gradul de normalitate a limbajului.

 Conduita verbală a şcolarilor cu deficienţă mintală întâmpină dificultăţi în înţelegerea

subcontextului, cât şi în plasarea comunicării într-un context organizat.

 Vocabularul şcolarilor deficienţi mintal este sărac, lacunar, atât din punct de vedere
calitativ cât şi cantitativ, „cu forme predominant pasive”.

 Limbajul deficientului mintal apare cu întârziere şi rămâne la un nivel scăzut, de aceea s-

a constatat un decalaj între vârsta cronologică şi vârsta psihologică a limbajului.

 Principalul obiectiv al terapiei limbajului la şcolarii deficienţi mintal este îmbogăţirea

treptată a vocabularului şi activizarea sa permanentă în vederea reducerii decalajului
între vârsta cronologică şi vârsta psihologică a limbajului.
  Activitatea de corectare a vorbirii la şcolarii deficienţi mintal se realizează cu mai mare
dificultate decât la şcolarii fără deficienţă mintală, impunându-se necesitatea unei terapii
a tulburărilor dislalice bazată pe joc.

 Motivaţia principală pentru trezirea interesului pentru activitatea de comunicare prin

limbaj se traduce în principal prin folosirea cu măiestrie a unei palete largi de exerciţii de
vorbire pe bază de jucării, imagini.

 Exerciţiile –joc au avut în vedere realizarea şi dezvoltarea motricităţii generale şi fono-

articulatorii, educarea respiraţiei, ritmul, auzul fonematic, gestica şi mimica, articularea
sunetelor, stimularea dezvoltării intelectuale.

În recuprerarea tulburărilor de limbaj la copii cu deficit de intelect, punctul de plecare îl constituie

dezvoltarea unei motivaţii adecvate. Este necesar, în primul rând, să se obţină cooperarea copilului, să i
se trezească interesul pentru activitatea de comunicare prin limbaj. Jocul constituie principala modalitate
de stimulare a elevului deficient mintal. Programul terapeutic propus în această lucrare, care este un
program bazat în principal pe joc, și-a demonstrat utilitatea, 6 copii cu deficiențe ușoare și 8 copii cu
deficiențe moderate fiind corectați, respectiv 6 copii cu deficiență moderată și 8 copii cu deficiență gravă
au beneficiat de ameliorarea tulburărilor. Obținerea de rezultate pozitive utilizând o activitate
preponderent ludică demonstrează că problemele specifice ale copiilor cu deficit de intelect necesită o
abordare diferită în vederea corectării tulburărilor de limbaj, folosindu-se un program terapeutic care
conține foarte multe elemente de joc.