Universitatea Spiru Haret

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei

Psihoterapia ca tratament pentru copiii cu autism

Evaluare pe parcurs 1

Ioana Brotoiu (Ivan)

An II, IF

07.11.2022

1
 Am ales această temă deoarece subiectul “copiii autişti” a constituit deseori pentru
mine fie o curiozitate (oare acesti copii se nasc aşa sau după naştere ceva anume le
determină boala?), fie o îngrijorare (“oare propriul meu copil poate avea autism?”), fie o
reflecţie legată de şansa de vindecare pe care o au aceşti copii (“oare evoluţia medicinei
şi a terapiilor psihoterapeutice complementare pot însemna sfârşitul acestei boli?”).

În prima parte a lucrării voi prezenta câteva detalii generale despre autism, precum
şi despre terapiile recomandate în funcţie de tipul şi gradul tulburării. În a doua parte a
lucrării voi face o descriere din punct de vedere psihanalitic al acestei boli şi propunerile
aferente de tratament.

Asadar, semnele specifice pentru autism sunt prezente dinainte de vârsta de 3 ani

și includ:

 Afectarea comunicării: copilul nu utilizează limbajul verbal și/ sau non-verbal

specific vârstei sale, pare a nu înțelege ce i se spune, nu reacționează când este
strigat pe nume;
 Afectarea interacțiunii sociale: copilul nu interacționează corespunzător cu cei de
vârsta sa sau cu adulții, poate părea că ignoră complet alte persoane şi nu se joacă
cu alți copii;
 Afectarea activității: prezintă activități și mișcări repetitive, fără un țel (de ex.
închiderea și deschiderea robinetului sau a luminii), sau aparte (mersul pe vârfuri,
învârtitul în cerc), jocul este simplu, repetitiv (de ex. își privește mâinile timp
îndelungat); prezintă afectare senzorială (de ex. este deranjat de sunete/ texturi/
mirosuri sau din contră, pare a nu răspunde la stimuli precum durere); prezintă
aderență foarte mare la rutină (de ex. este deranjat dacă se schimbă drumul spre
casă).

În ciuda eforturilor majore din ultimii 20 de ani, nu au putut fi descoperite cauze clare
pentru autism. În acest punct, teoria interacțiunii genă-mediu este cea mai

2
plauzibilă. Exită trei tipuri principale de tulburări de spectru autist (1-3) şi două condiţii
destul de rare (4-5), această ordine reprezentând şi nivelul de gravitate al bolii:

1. Sindromul Asperger
2. Tulburarea pervazivă nespecifică de dezvoltare
3. Autismul (sindromul Kanner)
4. Sindromul Rett
5. Tulburarea dezintegrativă infantilă

În autism, tratamentul este unul de recuperare al deficitelor și maximizare a

potențialului fiecărui copil. Eficienta unui anumit tip de terapie diferă de la persoană la
persoană. Începerea unui astfel de program cât mai devreme aduce un număr mare de
beneficii, însă niciodată nu este prea tarziu pentru acest fel de tratament. Un aspect
important de menţionat ar fi faptul că tulburarea de spectru autist nu se poate vindeca si
nu există un tratament care să se poată aplica tuturor simptomelor, dar se folosesc
medicamente care sa amelioreze problemele asociate autismului, precum: depresia,
insomnia si dificultatile de concentrare.

Principala abordare de tratament o constituie psihoterapia comportamentală:

 Terapia ABA (Applied Behavioral Analysis) - este o formă specific

dezvoltată pentru persoanele cu autism. În această formă de recuperare, se
analizează domeniile deficitare și se clădesc aptitudini specifice, pornind de
la cele mai simple, către cele mai complexe. Părinții sunt întotdeauna
implicați în proces, deoarece lucrurile învățate în terapie trebuie
generalizate şi în afara cabinetului;
 Terapia prin joaca - copiii cu tulburare de spectru autist nu se joacă in
acelasi fel ca şi ceilalti, dar jocul este una dintre cele mai importante căi de
exprimare la această vârstă. Părintele sau terapeutul intră in jocul copilului,

3
 incercând să adauge treptat noi elemente - o noua jucarie, elemente de
limbaj, scopul fiind incurajarea interacţiunii şi comunicării;
 Grupuri de socializare prin joaca - formate din 3-5 copii, dintre care doar
câţiva cu tulburare de spectru autist. Astfel, copiii urmăresc modelul
celorlalti, se obisnuiesc cu situaţii in care este nevoie să socializeze şi
acceptă mai uşor prezenţa altor oameni in jur;
 Terapia ocupaţională - presupune existenta unei echipe formată din
părinţi, profesori si alti profesionişti. Terapeutul observă comportamentul
copilului, interacţiune sa cu ceilalti şi capacitatea de a indeplini sarcini
specifice vârstei, scopul fiind ajutorul in viata de zi cu zi (activitati ca
folosirea corectă a tacâmurilor sau legarea şireturilor de la pantofi);
 Terapia logopedică - constă in prezentarea unor modalităţi alternative de
comunicare: comunicare grafică, prin imagini, prin cântece. Uneori
presupune şi exerciţii ale muşchilor faciali pentru o articulare mai bună a
cuvintelor.

Din perspectivă psihanalitică, se consideră că, pe lângă o predispoziţie genetică,

copiilor care au dezvoltat acestă boală le-a lipsit în copilăria timpurie un mediu
psihologic adecvat şi astfel dezvoltarea psihicului lor a fost traumatizant întreruptă:
aceștia s-au simțit smulși brusc de lângă o mamă care, din diverse motive, fusese trăită ca
parte a corpului lor. “Ei au căutat să-și protejeze neajutorarea și vulnerabilitatea ulterioare
prin manevrarea substanțelor și senzațiilor corpului, pentru a-și distrage astfel atenția de
la suferința fizică și pentru a ține la distanță orice alte tulburări viitoare. De aceea, în loc
de a fi protejați într-o manieră continuă și flexibilă, ei sunt încapsulați rigid, static.”
(Tustin, 2013)

Una dintre cele mai importante funcții ale psihoterapiei cu astfel de copii, aceea de
a-i ajuta să învețe să relaționeze cu o altă persoană, care este diferită de ei. Copiii devin
capabili să facă acest lucru într-o manieră mai echilibrată, pe măsură ce extremele lor
4
afective sunt acceptate și înțelese. Copiii autiști nu au devenit derutați și nu au ajuns într-
o relație încâlcită cu mama în stări de identificare proiectivă, așa cum li se întâmplă
copiilor schizofrenici. Ei nu sunt „identificați" cu mama; ei se simt blocați în ea si
echivalați cu ea. Acest lucru exclude orice sentiment de a fi separat de mamă. Numesc
acest lucru „echivalare adezivă" sau „identitate adezivă"; alți autori au numit-o „fuziune
imitativă" (Gaddini, 1969). Copiii perlaborează aceste trăiri prin relația cu terapeutul.
Terapeutul nu se teme de crizele lor de furie, așa că li se poate împotrivi copiilor atunci
când e nevoie, la fel cum îi poate și gratifica. Acest lucru eliberează relația actuală a
copilului cu părinții de disperarea plină de durere și de lipsa de cooperare pasivă.

Activitatea terapeutică cu copii autiști trebuie să fie practică și lipsită de

sentimentalisme. Unii psihoterapeuți sunt atât de afectați de starea tragică a acestor copii
încât sunt extrem de îngăduitori cu ei. Acesta nu este o abordare eficientă, aceşti copii
având nevoie de fermitatea terapeutului. Simțindu-se protejați și îngrijiți într-o manieră
realistă, practică, bazarea lor compulsivă pe obiecte și forme autiste va începe să scadă şi
întâlnirile jucăușe între terapeut și copil vor începe să se dezvolte. În tratarea copiilor cu
autism, starea psihică a terapeutului are o importanță majoră: calitatea atenției este de o
importanță maximă în activitatea cu acești copii care, dincolo de carapacea lor
protectoare, sunt foarte vulnerabili și hipersensibili. Grija și atenția depline ale
terapeutului constituie un fel de ambianță psihică ce îi înconjoară pe copii și le poate oferi
treptat încrederea că această protecție intangibilă poate înlocui iluzia dominată de senzații
a încapsulării tangibile, ca într-o carapace. Jocul „susține" și le permite să elaboreze
sentimentele de neajutorare acută și temerile de a fi abandonați și uitați. Copiii autiști
trebuie susținuți ferm în atenția focalizată a unei persoane pline de viață, hrănitoare. Prin
urmare, dispoziția psihoterapeutului și atmosfera emoțională a contextului
psihoterapeutic reprezintă factori extrem de importanți în tratamentul copiilor autiști.

5
 BIBLIOGRAFIE

Tustin, Francis – Carapacea protectoare. Funcționarea autistă la copii și adulți,

Editura Trei, Bucureşti, 2013

https://www.psihipedi.ro/tulburari/dezvoltare/autism-cauze-diagnostic-tratament

https://www.sfatulmedicului.ro/Autismul/modalitati-de-terapie-si-tratament-in-
tulburarea-de-spectru-
autist_19239#Ce_fel_de_metode_de_terapie_comportamentala_se_pot_utiliza63