Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Psihologia Cognitiva
Psihologia clinica este stiinta care studiaza modificarile psihice (in situatii concrete si in
perspectiva longitudinala) ale bolnavilor internati, indiferent de aspectul sau natura afectiunii lor
(G. Ionescu, 1971)
Termenul de psihologie clinica a fost utilizat pentru prima data in 1907 de catre Lightner Witmer
care plaseaza acest domeniu alaturi de medicina, educatie si sociologie. Din aceasta perspectiva,
munca psihologului clinician implica aspecte legate de tratament, educatie, precum si aspecte de
natura interpersonala. Primii sai clienti erau copii cu probleme educationale si comportamentale.
Cu toate acestea, inca din primele sale lucrari, Witmer a prevazut faptul ca psihologia clinica este
aplicabila oamenilor de toate varstele si care prezinta o mare varietate de probleme.
La ora actuala, definirea psihologiei clinice reprezinta o mare provocare deoarece acest domeniu
a fost martorul unor cresteri semnificative intr-o larga varietate de directii. Ca grup, psihologii
cliniceni contemporani realizeaza multe lucruri diferite, avand in vedere multe scopuri diferite
pentru multi oameni diferiti (A. M. Pomerantz, 2011). Plecand de la dictionarele clasice de
psihologie, psihologia clinca este acea ramura a psihologiei care studiaza, evalueaza si trateaza
oameni cu tulburari si probleme psihologice. Divizia de Psihologie Clinica (Divizia 12) a
Asociatiei Americane de Psihologie ofera o definitie cuprinzatoare si descriptiva:
Campul psihologiei clinice integreaza stiinta, teoria si practica pentru a intelege, a anticipa si a
ameliora disconfortul si dizabilitatea, precum si a promova adaptarea umana si dezvoltarea
personala. Psihologia clinica se concentreaza pe aspectele intelectuale, emotionale, biologice,
psihologice, sociale si comportamentale ale functionarii umane de-a lungul vietii, la toate
nivelurile socioeconomice si in diverse culturi. Psihologia clinica implica o cercetare riguroasa si
o practica aplicata in directia intelegerii si imbunatatirii multiplelor fatete psihologice ale
experientei umane, incluzand, dar nelimitandu-se la probleme de intelect, emotie sau
comportament.
Articolul nr. 1
Titlu: Best Practices in Positive Behavior Support and Clinical Psychology for a Child With
Autism and Anxiety-Related Problem Behavior: A Clinical Case Study
Anul: 2014
Autori: Vanessa Neufeld, Kimberley C. Y. Law and Joseph M. Lucyshyn
Precizri conceptuale: Acest studiu de caz clinic a investigat eficacitatea unei interventii
multicomponent (cognitive behavior therapy si positive behavior support )in cazul unui copil
diagnosticat cu autism i probleme legate de anxietate
Obiective: Identificarea si corectarea gandurilor difunctionale cu ajutorul terapiei CBT in
vederea ameliorarii starii de anxietate asociate tulburarii de spectru autist.
Ipoteze: Terapia cognitiv comportamentala este eficienta in cazul copiilor diagnosticati cu TSA
si tulburari de anxietate
Metodologie :
-Participanti:La acest studiu a existat un singur participant,impreuna cu familia sa.Subiectul era
un baiat in varsta de 5 ani,diagnosticat la 3 ani cu autism, care beneficiase de terapie ABA timp
de 10 ore pe zi,in ultimii 2 ani. Prezenta ,de asemenea, simptome ale tulburarii de
anxietate,canalizate mai ales in jurul unei frici severe de scari rulante.
-Masurare: Msurarea a constat in observaie direct si raportul oferit de mam verbal cu privire
la sucesul cu care acesta a finalizat etapele dintr-o ierarhie de anxietate,construita din 7 itemi, n
timpul sesiunilor de expunere .
-Variabile:Variabila dependent a fost,in acest caz,scala ierarhizata de anxietate si capacitatea
acestuia de a atinge toate cele 7 etape,prima constand in urcarea unei scari rulante acasa,iar
ultima urcarea unei scari rulate in public,tinand o mana pe bara de sustinere,iar cu cealalta tinand
mana unui adult.Variabila independenta a fost Terapia cognitive comportamentala.
-Procedura: Aceasta a constat in imbinarea tehnicilor CBT si PBS pentru a deconditiona
subiectul prin expunere treptata.
Rezultate : Subiectul a trecut cu success prin cele 7 etape,intr-o perioada de 4,5 luni,mai exact
24 de sedinte. Gradul de generalizare atins in ultima etapa s-a pastrat,acesta putand folosi diferite
scari rulante din diferite Mall-uri,insotit de parinti sau bunici.
Discuii: Unul dintre motivele acestei reusite este legatura dintre echipa e terapeuti si
parinti.Acestia lucrau cu Liam de 2 ani si cunosteau dinamica familiei,resursele si sursele de
stress.Initial,s-a hotarat ca interventia PBS sa includa si parintii,dar din cauza deteriorarii starii
de sanatate a bunicii lui s-a renuntat la aceasta abordare.Acest aspect a incetinit obtinerea
rezultatelor,dar a condus la o mai buna inradacinare a lor.Un alt factor cheie ce contribuie la
rezultat este dorinta parintilor de a putea merge cu Liam in Mall.Acest detaliu contribuie la
calitatea vietii lor,acestia implicandu-se atat in faza initiala cat si in faza finala. De
Articolul nr. 2
Persoanele care sunt in strae de ebrietate in momentul leziunii TBI se recupereaza mai greu decat
cei care nu se afla in stare de ebrietate.
Metodologie :
Participanti: Participantii au fost 36 de pacieni cu TBI (18 sobri, 18 n stare de ebrietate) ce
corespund cu caracteristicile pe gravitate a prejudiciului i variabile demografice. Un grup mai
mare de 146 pacieni (112 sobri, 36 n stare de ebrietate), cu TBI a fost, de asemenea, selectat
pentru analize; dar acestia nu corespund la gravitatea prejudiciului sau variabile demografice.
Pacientii au avut nici o istorie de alcoolism i au fost evaluati n cadrul unui nr de 10 zile postleziune pe 13 msuratori cognitive.
Instrumente: Msuratorile au fost facute cu Trail Making Test [ TMT ] ,Controlled OralWord
Association Test [COWAT], Wisconsin Card Sorting Test-64 Card Version [WCST-64], Wechsler
Memory Scale-Revised [WMS-R].
Rezultate : Studiul a aratat ca ipotezele nu sunt corecte,demonstrand contrariul lor. Pacientii care
au fost sobri n momentul leziunii au avut rezultate mai proaste decat cei in stare de ebrietate.
Analizele au fost din nou efectuat bazeaz pe interpretarea clinic a acestor msuri. nscris de
prime s-au convertit
In general a existat un procent mai mare de scoruri mici la grupul TBI-treaz, comparativ cu
grupul TBI-stare de ebrietate.
Discuii : O posibila limitare a acestui studiu este durata acestuia. Studiile anterioare au
concentrat asupra rezultatului din TBI variind de la 2 pn la 3 luni post- rnire la mai mult de
1.5-7 ani dupa un prejudiciu .Este posibil ca efectele negative ale intoxicaiei de alcool nu se
poate manifesta n primele 10 zile de recuperare,de asemenea,este posbil ca metoda de selectie sa
afecteze rezultatele,mai ales cea din etapa de perechi,in care se facea comparatia intre pactientii
sobri si pacientii in stare de ebrietate.
Comentarii personale; Acest studiu nu este fara limitarile salerezultatele sunt calculate doar pe
termen scurt (primele 10 zile post-leziune) i nu abordeaz rezultatul pe termen mediu sau
lung.Stabilitatea acestei constatri de recuperare nu este cunoscut. n al doilea rnd, acest studiu
nu a examinat efectele intoxicaiei cu alcool in ziua leziunii intr-un esantion de pacienti cu
antecedente de abuz de alcool pre-leziune.Generalizarea a acestor rezultate n acest grup de
pacienti este necunoscut. n al treilea rnd, acest studiu a inclus un esantion mic de pacienti care
au fost n stare de ebrietate n momentul leziunii i generalizarea acestor rezultate la toti pacientii
cu TBI este limitat.
n ciuda acestor limitri, punctele forte metodologice ale acestui studiu nu ar trebui s fie trecute
cu vederea. Aceste puncte forte
Precizri conceptuale; Acest studiu a examinat relaia dintre depresia auto-raportata ,anxietate
si abilitile atentiei. Depresia si anxietatea au fost msurate cu Beck Inventory-II i anxietatea
cu State-Trait Anxiety Inventory. Funcionarea atenional a fost evaluat cu ajutorul Trail
Making test, testul Conners " Conners Continuous Performance Test i WAIS-III .Relaia dintre
starea de spirit si performanta pe teste neuropsihologice a fost n centrul de interes n ultimii ani .
n timp ce pacientii de psihiatrie au tendina de a scora sub nivelurile la o mare varietate de
masuri neuropsihice studii recente au sugerat c relaiade variabile afective la performanta
neuropsihologice este destul de variabil.
Comentarii personale :
Participantii au fost fie suspectati de exagereare a simptomelor nainte de aplicarea testului i /
sau au fost ntr-un grup de diagnostic , care era estimate in a avea o rat nalt de exagerare a
simptomelor . Astfel , rezultatele acestui studiu nu pot fi reprezentative pentru populaia general
. O ncercare a fost fcut pentru a compensa prtinire n esantionul prezent , prin utilizarea unui
nivel de baz mare la calcularea PPVs i NPVs ale RBS . Cu toate acestea , statistic vorbind ,
este cert ca PPVs va crete i va scdea NPVs cu o cretere a ratei de baz . Ca atare , se poate ca
n populaia general , n cazul n care rata de baz mult mai mic , RBS ar demonstra o mi mica
putere predictiva pozitiva.
Bibliografie :
1. Utility of the Response Bias Scale (RBS) and other MMPI-2 validity scales in
predicting TOMM performance ; Kriscinda A. Whitney ,Jeremy J. Davis ,Polly H. Shepard,
Steven M. Hermana, 5 Septembrie 2008, Archives of Clinical Neuropsychology 23 (2008) 777
786;
2. The relation of depression and anxiety to measures of attention in young adults seeking
psychoeducational evaluation; B.D. Hill , Todd A. Smitherman, Russell D. Pella , Judith R.
OJile, Wm. Drew Gouvier ; 21 Iulie 2008; Archives of Clinical Neuropsychology 23 (2008)
823830;
3. Integrating Best Practices in Positive Behavior Support and Clinical Psychology for a Child
With Autism and Anxiety-Related Problem Behavior: A Clinical Case Study; Vanessa Neufeld,
Kimberley C. Y. Law,and Joseph M. Lucyshyn; Canadian Journal of School Psychology 2014,
Vol. 29(3) 258276;
4. Effects of day-of-injury alcohol intoxication on neuropsychological outcome in the acute
recovery period following traumatic brain injury; Rael T. Lange , Grant L. Iverson , Michael D.
Franzen; 21 Iulie 2008; Archives of Clinical Neuropsychology 23 (2008) 809822;
5. Test of Memory Malingering and Word Memory Test:A new comparison of failure
concordance rates; Manfred F. Greiffenstein , Kevin W. Greve ,Kevin J. Bianchini , W. John
Baker ; Archives of Clinical Neuropsychology 23 (2008) 801807;