Intervenții psihologice în cadrul

comportamentelor dezadaptative
Ganjea Natalia
 Aspecte Generale
• O mare parte din “proastele obiceiuri” pe care ni le recunoaştem şi, cu atât mai mult, le observăm la alţii,
constăintr-o mulţime de excese: fumăm prea mult, consumăm prea mult alcool, mâncăm prea mult, suntem
preaagresivi în relaţiile interpersonale, prea egoişti, prea cicălitori, prea îngăduitori sau, dimpotrivă, prea
severi. Pentru a optimiza funcţionarea individului ele necesită aplicarea unor proceduri de decelerare de
reducerea uneia sau alteia din dimensiunile prin care se caracterizează.
• Comportamentul dezadaptativ este definit ca fiind o modalitate de exprimare a sentimentelor de frustare, de
anxietate sau alte emoții negative. Cauzele unui astfel de comportament pot fi multiple. Pentru prevenirea
unor comportamente neadecvate este necesară observarea atentă a indicilor ce pot precede astfel de
manifestări. Grilele de observație sau fișele de monitorizare pot fi utilizate de către psiholog în acest sens, iar
intervențiile de natură comportamentală se realizează după stabilirea posibilelor cauze ce au condus la
apariția problemelor.
• Un comportament este dezadaptativ atunci cand:
- impiedica procesul de asimilare a informatiilor;
- impiedica adaptarea sociala;
- interfereaza cu procesul de invatare;
- blocheaza dezvoltarea unor abilitati noi sau exersarea celor deja insusite intr-un stadiu
 primar;
- reprezinta un pericol atat pentru copil cat si pentru cei din jur.

Aceste tipuri de comportamente dezadaptative apar daca ne confruntam cu schimbarea

activitatii favorite si este posibil sa asistam la o criza isterica sau cel putin de opozitie.
Declansatorii acestor comportamente pot fi:
- schimbarea mediului;
- schimbarea rutinei zilnice (schimbarea unui traseu catre un loc cunoscut);
- schimbarea activitatii favorite;
- lipsa intelegerii nevoilor sau dorintelor de catre persoanele din jur;
- obtinerea atentiei si dragostei, ca urmare a manifestarilor isterice sau a comportamentului
de negare sau opozitie;
- atragerea atentiei adultului prin aceste comportamente.
In analiza comportamentului trebuie identificate 3 aspecte: tipul de comportament,
antencedentul ce a dus la acest tip de comportament si consecintele comportamentului.
Pentru o buna adaptare, integrare a copilului este necesară cunoaștera de către
psiholog a principalelor strategii de prevenție a comportamentelor inadecvate,
precum și a tehnicilor de ameliorare a comportamentelor dazadaptative.
Modalitățile de intervenție/ strategiile ce pot preveni anumite probleme
comportamentale sunt:
• organizarea eficientă a spațiului fizic;
• stabilirea de reguli comprehensibile;
• învățarea unor proceduri, a unor modalități de rezolvare a situației;
• recompensarea comportamentelor adecvate;
• ignorarea unor probleme minore de comportament;
• formularea și comunicarea clară a sarcinilor; crearea unui climat pozitiv.
• Există trei abordări referitoare la problemele comportamentale, în funcție de
perspectiva teoretică: abordări behavioriste, abordări cognitiv
compotamentale și abordări sistemice.
• În cazul abordărilor behavioriste se pleacă de la premisa conform căreia comportamentele sunt învățate,
iar un rol principal în acest sens îl au factorii de mediu. Aceștia pot determina, întreține sau potența
acțiunile noastre.
Conform acestei abordări, este necesară parcurgerea următorilor pași pentru a realiza un plan de
intervenție comportamentală
a) conceptualizarea problemei prin descrierea acurată a comportamentului elevului ca deficite, neajunsuri
ce pot fi dezvoltate accentuând astfel componentele pozitive insuficient dezvoltate;
b) stabilirea scopurilor și obiectivelor intervenției în termeni operaționali și măsurabili, luând în
considerare nivelul dezvoltării cognitive, emoționale și sociale a elevului, precum și factori ai mediului
socio-cultural și fizic căruia îi aparține;
c) analiza riguroasă a dimensiunilor, funcției și contextului în care apare comportamentul referindu-ne la
factori ce pot explica apariția comportamentelor, la nevoi ale elevului, la condițiile exterioare, la modul în
care elevul percepe problema, la cât de mult îl putem mobiliza pe el în rezolvarea problemei;
d) identificarea modalităților concrete prin care elevul poate fi ajutat să adopte comportamente adaptative,
de exemplu abordarea pozitivă, accentul fiind pus pe comportamentele ce necesită a fi îmbunătățite;
e) evaluarea eficacității intervenției.
Pentru promovarea comportamentelor dezirabile pot fi aplicate următoarele tehnici: întărirea graduală,
principiul lui Premack, contractul de contingențe, promptingul, controlul comportamentului indezirabil
prin factorii situaționali, controlul comportamental etc.
Fucția comportamentului Intervenții posibile
Obținerea atenției sau recompensă materială Întărire diferențiată( întărire pozitiva+extincție)
Evită sau scapă dintr-o sarcină Întărirea diferențiată
Promt fizic
Exercițiu întâmplător
Overcorection

Autostimulare Oprirea comportamentului neadecvat printr-o

maniera neintruzivă
Redirecționare
Învățarea unor abilități noi
Oferirea unor stimulări alternative
Acceptarea din punct de vedere social
• Întărirea diferențiată este o procedura foarte des utilizată în analiza aplicată a
comportamentului.
Pe scurt, constă în întărirea unui comportament în timp ce altele sunt plasate în extincție.
Scopul final este creșterea frecvenței comportamentului dorit în defavoarea celorlalte.
Procedura de întărire diferențiată este compusă din 3 elemente:
• Identificarea a două sau mai multe comportamente diferite care se manifestă în aceeași
situație
• Un comportament este întărit
• Celelalte sunt plasate în extincție
Tata își dorește ca Maria să mănânce mai multe legume și să bea mai puțin suc în timpul
mesei. O va lăuda pe Maria când mănâncă legume și o va ignora când bea suc. Dacă Maria
va mânca mai multe legume și va bea mai puțin suc atunci toate cele 3 elemente ale
întăririi diferențiate sunt prezente. Din păcate în situația de mai sus, cei mai mulți dintre
părinți ar putea să o ignore pe Maria când mănâncă legume dar îi vor spune să nu mai bea
suc de fiecare dată când aceasta va bea suc. În acest caz, chiar dacă atenția părintelui către
copil este reprezentată de fraza ”nu mai bea suc”, atât timp cât Maria va continua să bea
suc și va mânca puține legume, fraza ”nu mai bea suc” va fi de fapt întăritor pentru
comportamentul de a bea suc și nu va produce nici o modificare în sensul descreșterii
acestui comportament.
Promtul
În teorie, promptul este un stimul suplimentar la nivel de antecedent (A), utilizat pentru a
facilita apariția unui raspuns corect în prezența SD-ului (Stimul Discriminativ/Cerinta data
copilului) care în final va controla comportamentul. Practic, promptul este ajutorul oferit
copilului și este reprezentat de orice comportament în care se angajează adultul pentru a crește
probabilitatea răspunsului. Promptul trebuie să apară întotdeauna după SD și înainte de răspuns
sau pe parcursul răspunsului, pentru a preîntâmpina apariția greșelilor, a ușura învățarea și a
reduce frustrarea
Pentru a ne asigura că promptul este eficient există 3 pași de urmat în folosirea lui: prezentarea
antecedentului (SD/Cerinta), promptarea răspunsului corect și recompensarea răspunsului corect
indiferent dacă a fost promptat sau nu.
Tipuri de prompt
I. Prompturi la nivel de răspuns
Sunt acele prompturi care acționează direct pe răspuns și nu pe antecedent, acesta din urmă rămânând
neschimbat. Cele trei forme importante sunt:
• a/ promptul verbal
• b/ modelarea
• c/ promptul fizic.
Prompturile verbale apar frecvent în aproape toate contextele de training sub formă de instrucții verbale
vocale (ex. oral, rostire, pronunțare) și instrucții verbale non-vocale (ex. prompt textual – cuvântul scris,
prompt gestual – semne cu mâna, prompt vizual – imagini, scheme).
Exemplu: Un profesor îi cere elevului să citească propoziția “Plantele au nevoie de sol, aer și apa pentru a
crește”. Elevul citește “Plantele au nevoie…Plantele au nevoie…”.Profesorul poate utiliza orice număr de
prompturi verbale pentru a da posibilitatea rostirii următorului cuvânt. Acesta poate spune “Următorul
cuvânt este sol”, arată unde scrie sol și spune sol. În acest exemplu regăsim inițial un promt vocal, apoi un
prompt gestual dupa care un alt prompt vocal în așa fel încât elevul are foarte mari șanse de a produce un
răspuns corect și anume de a continua citirea propoziției.
Modelarea constă în demonstrația comportamentului dorit ca promptare a răspunsului. Modelarea poate fi
foarte eficientă în predarea de comportamente în cazul copiilor care au deja dezvoltate abilități de imitație.
Exemplu: Bate din palme, cântecele pentru copii precum “Bate vântul frunzele”, aruncarea mingii la cos.
Promptul fizic sau ghidarea fizică este o modalitate de promptare a răspunsului aplicată cel mai des la copii.
Aici adultul ghidează parțial sau total mișcările copilului de-a lungul răspunsului. Este o modalitate eficientă,
dar mult mai intruzivă decât prompturile verbale si modelarea deoarece necesită implicarea fizică directă dintre
adult și copil și ofera mai puține oportunități de a manifesta comportamentul fără asistență directă. O posibilă
problemă în ghidarea fizică este rezistența unor copii la atingerea fizică. Așadar, este unul dintre prompturile
pe care ar trebui să îl folosim doar în anumite situații și care trebuie retras cât mai repede posibil.
• Exemplu: Dacă pentru copilul din fața noastră e nevoie să folosim ghidarea fizică totală pentru a-și pune
haina pe cuier (mână peste mână pentru a lua haina și a o agăța în cuier), la urmatoarea încercare promptul
va fi redus treptat: mâna pe încheietura copilului, mâna pe cot, impuls scurt pe cot, prompt indicativ, prompt
verbal.
• II. Prompturi la nivel de stimul
• Acest tip de prompt operează direct pe antecedent/itemi și nu pe răspuns: proximitatea itemului, privirea
către item, gesturi, indicii redundante (dimensiune, formă, culoare), prompturi suplimentare adăugate
stimulului.
• Exemplu: Într-o prezentare de 3 obiecte pe masă, obiectul țintă se află mai aproape de copil decât celelalte 2,
mă uit spre obiectul țintă înainte să îl cer, obiectul țintă are dimensiune, formă sau culoare asociată cu
răspunsul corect.
• Pe lângă aceste tipuri de prompt, mai avem o categorie de prompturi pe care le oferim de cele mai multe
ori din neatenție: poziția itemilor (ceri tot timpul ultimul item pus pe masă, le prezinți pe rând, ceri tot
timpul itemul din mijloc); postura corpului (stai îndreptat spre itemul țintă); contact vizual si expresii
faciale; parțial verbal (îi începi cuvântul sau pui buzele în forma emiterii primei litere)
 Analiza comportamentală aplicată (terapia ABA)
Terapia ABA este un proces de intervenție bazat pe teoriile învățării. Scopul acestei forme de terapii este de a dezvolta
noi comportamente și de a îmbunătăți abilitățile care au importanță socială. În cadrul ședințelor de terapie ABA,
terapeutul observă comportamentele indezirabile ale copilului și folosindu-se de un program personalizat, oferă acestuia
sarcini ce au ca scop îmbunătățirea comportamentului. Pentru a obține acest lucru, specialistul oferă recompense pentru
a-l motiva pe cel mic să îndeplinească o sarcină și atunci când este necesar oferă și prompt (un ajutor minim).
Recompensele pot fi de natură alimentară (ciocolată, pufuleți sau orice aliment preferat de copil), socială (îmbrățișări,
gâdilat) sau de natură materială (cum ar fi plastilina, balonașele de săpun ).
• Metoda Pivotal Response Training (PRT) Trainingul Raspunsului Fundamental
PRT este una dintre metodele de intervenție validate în intervenția comportamentală. Are la bază principiile ABA și este
o metodă concentrată pe joc și inițierea copilului. Scopul este de a dezvolta abilitățile de comunicare, limbaj,
comportamente sociale pozitive și reducerea comportamentelor auto-stimulatorii perturbatoare.
Scopul unui terapeut PRT este de a targeta ariile „fundamentale” de dezoltare ale copilului ,ci nu de a căuta obiective
comportamentale individuale la care să se intervină. Acestea includ motivația, ca răspuns la mai multe indicii, auto-
gestionarea și inițierea de interacțiuni sociale.
Exemplu: în PRT, dacă copilul este bucuros și se joacă cu o mașinuță pe rampa de jucărie acesta este rugat să indice
mașina roșie versus mașina albastră, după îndeplinirea comenzii el va primi mașina și se joacă în continuare.PRT
utilizează mediu natural, dar învață mai multe abilități in acelasi timp. Deci, în timp ce se predă roșu, poți preda în
același timp și alte abilități sociale precum să își aștepte rândul.Filozofia este că prin concentrarea pe aceste zone
critice, PRT va produce îmbunătățiri generale și în alte domenii precum sociabilitatea, comunicarea, comportament și
dezvoltarea abilităților academice
 Analiza funcţională
Analiza funcţională a comportamentului a comportamentului
este o metodă folosită pentru a identifica funcţia comportamentelor
inadecvate şi pentru a obţine informaţii privind variabilele legate de manifestarea acestor comportamente, acesta
reprezentând şi un prim avantaj al metodei.
Comportamentele pot avea 4 funcţii:
Funcţia de atenţie
• Funcţia de scăpare din sarcina
• Funcţia de evitare a sarcinii
• Funcţia de autostimulare
Interviul comportamental reprezintă primul pas în evaluare. Scopul acestuia este de a procura informaţii despre
comportamentul problema, antecedente şi consecinţe. Informaţiile necesare realizării acestui tip de interviu sunt
legate de descrieri ale comportamentului şi anume: când, unde, cu cine şi cât de des se exteriorizează aceste
comportamente, cât şi informaţii despre ce s-a întâmplat înainte de manifestarea comportamentului
(antecedente), comportamentul propriu-zis şi cum reacţionează ceilalţi în prezenţa acestui comportament
(consecinţele). În aceeaşi măsură, cu ajutorul interviului putem identifica anumite obiecte şi activităţi preferate
ale copiilor, care ne pot ajuta apoi pentru a-i oferi ca întăritori pozitivi.
În cadrul analizei funcţionale, antecedentele şi consecinţele sunt manipulate pentru ca efectele lor asupra
comportamentelor să poata fi măsurate.
Funcţia poate fi confirmată datorită verificării graficului realizat, care ne poate arăta ce anume din mediul
inconjurator (reactia adultilor, sarcinile dificile si neadaptarea lor la nivelul copilului etc) menţine sau creşte
comportamentul problemă.
În funcţie de rezultatul analizei funcţionale, putem decide care este modalitatea de lucru şi tehnica adecvată ce
necesita a fi implementată pentru a ne atinge target-ul în vederea scăderii comportamentului indezirabil .
 Bibliografie

• 1. https://autismvoice.ro/ce-este-analiza-functionala-comportamentului/
• 2. https://www.regamed.ro/self-help/ce-este-promptul-si-cum-il-folosim-in-terapie/
• 3.
https://autismvoice.ro/modelarea-comportamentelor-neadecvate-prin-aplicarea-procedurii-de-intari
re-diferentiata/
• 4. https://www.scrigroup.com/sanatate/COMPORTAMENTE-DISRUPTIVE64522.php
• 5.
http://revistadeasistentaeducationala.blogspot.com/2015/06/comportamentele-dezadaptative-la.ht
ml
• 6.
https://www.la-psiholog.ro/info/dezvoltarea-competentelor-emotionale-prin-interventie-cognitiv-co
mportamentala