Prevenirea

Prevenirea si
si reducerea
reducerea
comportamentelor
comportamentelor
contextual
contextual neadecvate
neadecvate
 Ce este comportamentul contextual
neadecvat?

• In contalogarea unui comportament drept adecvat ori

neadecvat, trebuie sa tinem cont de contextul in care el se
manifesta.

• Exemplu: “Omoara-le !”, tipa un tanar ; isi agita pumnul, sare

in picioare, apuca persoana din spatele lui si o trage de
haine.

• O femeie sta tacuta pe scaun, cu mainile in poala si cu capul

in piept, murmurand ceva neinteligibil.

• Sunt acestea comportamente inadecvate ? Ei bine, depinde.

• In primul caz, daca copilul se afla intr-o sala de curs sau
intr-un restaurant, cu siguranta da, sunt neadecvate. Insa,
sa presupunem ca ar fi strigat asta in timpul unui meci de
fotbal? Comportamentul este acceptabil; toata lumea
reactioneaza similar.

• Fara nici o alta informatie despre femeia care murmura, ati

putea trage concluzia ca sufera de o tulburare mentala
grava.

• Cateva indicii despre cazul ei pot fi revelatoare: in maini

tine o carte cu copertile negre, de undeva se aude sunetul
unei orgi, toata lumea in jurul ei face acelasi lucru, iar in
fata ei, pe o mica platforma, se afla un barbat imbracat in
negru. Bineinteles, femeia se roaga. Acest lucru este
perfect acceptabil in cadrul bisericii.
• Aproape orice act poate fi la un moment
dat nepotrivit daca dureaza prea mult,
este realizat in locul nepotrivit, sau la un
moment nepotrivit, daca este realizat
fortat.

• Faptul de a tine cont de acest lucru nu

numai ca ne determina sa ne revizuim
atitudinea despre ce evaluam a fi adecvat
sau neadecvat, ci in acelasi timp ne ofera
indicii cu privire la modul in care ar trebui
sa abordam un astfel de comportament.
 Cum iau nastere comportamentele
contextual neadecvate?

• Sa luam exemplul superstitiilor: Cunoasteti

persoane care poarta cu ele talismane norocoase?
Aceste lucruri sunt catalogate drept superstitii
atunci cand purtarea unui talisman nu are nimic de
a face cu consecinta de a avea noroc.

• Dar cum au evoluat superstitiile? Cel mai probabil

sunt legate de experienta personala dar si
colectiva.
• S-a intamplat ca doua evenimente sa coincida in
timp: comportamentul “superstitios” (purtarea
talismanului) a coincis cu un eveniment ce avea o
incarcatura pozitiva pentru persoana.

• Pentru ca astfel de intamplari au loc atat de

repede, este greu de determinat ce s-a petrecut
inainte de aparitia evenimentului pozitiv.
• Un mod de a descoperi antecedentele care au
produs consecintele ce mentin si sustin in
momentul de fata pattern-ul comportamental este
de a observa ce se intampla chiar inainte de a se
declansa comportamentul si imediat dupa.

• Oare antecedentul ne poate sugera masura in care

copilul va obtine ceea ce isi doreste? Este uneori
atentia mai concentrata o consecinta?
Comportamentul contextual neadecvat ii ofera
ocazia copilului sa obtina ceea ce doreste?
• Acest comportament il ajuta pe copil sa se rupa de
lume sau sa tina la distanta contacte nedorite cu
alte persoane? In cazul in care consecintele sunt
vadite, le puteti folosi pentru a provoca raspunsuri
alternative.

• De exemplu, retineti acele consecinte pana cand

descoperiti alternative de raspuns si apoi faceti-le
cunoscute copilului.
• Un mod preferabil si mai etic de a descoperi
conditiile care intretin aceste comportamente
neadecvate este acela de a realiza un program
formal de asistare periodica. Pe scurt, aceasta
metoda ne furnizeaza sistematic informatii cu
privire la o serie larga de intaritori pentru a
descoperi care dintre ei creste rata si
intensitatea comportamentului vizat.
• Intr-un program de asistare, sesiunile
distincte sunt planificate astfel incat
elevul:
– Are parte de un anumit tip de intaritor pozitiv
(atentie, jocuri interactive, etc.);
– Are posibilitatea de a evita un anumit tip de
consecinta (de factura sociala, actionala), care
ar putea declansa comportamentul neadecvat;
– Este observat pentru a vedea daca raspunsul lui
este potentat de antecedente specifice sau
globale (durere, pierderea intaritorului,
scaderea ratei de recompensare in cadrul
sarcinii, etc.).
• Sunt inregistrate variatiile de intensitate a
comportamentului in fiecare sesiune, pentru a afla
care dintre consecinte produce cea mai mare
crestere in rata aparitiei comportamentului
contextual neadecvat.

• De multe ori, aceasta observare sistematica

(concretizata, in cele din urma, intr-o evaluare
graduala) ofera ocazia de a descoperi cel putin un
stimul care poate fi declansat sau intrerupt
pentru a dezvolta comportamente adecvate.
 Functia comportamentelor contextual
neadecvate
• Orice comportament nu se realizeaza doar de
dragul de a fi realizat, ci el indeplineste o functie.

• Aceeasi situatie este si in cazul comportamentelor

neadecvate. Ele pot avea urmatoarele functii, care
sa il ajute pe copil:
– sa obtina anumite lucruri;
– sa isi satisfaca nevoi, dorinte;
– sa obtina atentia celorlalti;
– il ajuta sa scape de anumite sarcini
– sau au rol de linistire, calmare;
– fie produc pur si simplu placere.
• In momentul in care vom aborda
problematica inlaturarii comportamentelor
neadecvate, vom face din nou referire la
diferitelor lor functii pentru a exemplifica
tehnici individualizate.
• Daca purcedem rapid la eliminarea
comportamentelor neadecvate contextual,
fara sa stim ce ii ofera in schimb copilului,
il privam de anumite modalitati, fie ele si
neacceptate, de a-si satisface nevoile.

• Inainte de a lua ceva, trebuie sa ne

asiguram ca suntem capabili sa punem ceva
in loc.
• Analistii comportamentali accepta ideea potrivit
careia orice conduita se intampla cu un scop, si nu
doar de dragul de a se intampla (din hazard).

• Acest lucru este valabil pentru o serie mare de

comportamente, cum sunt cele adaptative ca: a
avea grija unii de altii, manipularea cu precizie a
unor instrumente, a te intelege bine cu altii, a
avea succes la locul de munca, etc.

• Este cazul si comportamentelor de care ne ocupam

in cadrul acestui capitol: cele neadecvate
contextual.
• Motivul pentru care acest tip de comportamente
se dezvolta este acela ca la un moment dat, in
timp si spatiu, aceste comportamente fie au fost
intarite – adica manifestarea lor a ajutat individul
sa obinta ce isi dorea sau sa scape de ceva ce nu
dorea – fie au fost incurajate, sustinute de
anumite circumstante.
 Metode de inlaturare a
comportamentelor contextual
neadecvate

• Procedeul de stingere a comportamentelor contextual

neadecvate cuprinde mai multe etape si tehnici.

• Asa cum am mai spus, trebuie sa incepem prin a stabili

contextul in care se manifesta comportamentul, si apoi sa
observam si sa identificam functia comportamentului
respectiv.

• Dupa ce am stabilit functia comportamentului contextual

neadecvat, trebuie sa ne gandim la un alt comportament,
acceptabil si dezirabil, dar care sa aiba aceeasi functie –
adica, sa ii ofere copilului ocazia de a obtine aceleasi lucruri
pe care le obtinea cu ajutorul comportamentului neadecvat.
• In momentul in care va hotarati sa aplicati o
strategie de inlaturare a unui comportament
contextual neadecvat, trebuie sa aveti in vedere
urmatoarele:

– Anticipati faptul ca in momentul in care un anumit

comportament neadecvat scade in intensitate si
incidenta sau se stinge, ii vor lua locul alte
comportamente;
– Planificati seria de reactii si consecinte care vor urma
aparitiei comportamentelor contextuale neadecvate;
– Indentificati o serie mare de comportamente
alternative echivalente ca functionalitate pentru
comportamentele contextuale neadecvate;
– Puneti la punct un sistem de recompensare puternic
pentru comportamentele alternative.
• Programele comprehensive de interventie asupra
comportamentelor neadecvate treuie sa identifice
comportamentele alternative inainte de a se
recurge la interventii mai complexe si
implementate imediat in cazul comportamentelor
vizate.

• Fundamental pentru intelegerea modului in care

functioneaza comportamentele alternative
echivalente ca functionalitate cu comportamentele
contextuale neadecvate este faptul ca evenimente
(antecedente si consecinte, generic denumite)
modeleaza si controleaza comportamentul fiecarei
persoane.
• Daca acesti factori de mediu nu sunt modificati, chiar si o
interventie mai puternica in directia schimbarii
comportamentului neadecvat va esua chiar si pe termen lung.

• De ce?

• Pentru ca dorintele si nevoile copilului isi vor face simtite

din nou prezenta, si in lipsa comportamentului respectiv, fie
el si neadecvat, ele nu isi vor gasi satisfacerea- acest lucru
deoarece, asa cum am mai zis, comportamentele neadecvate
au servit drept vehicul de obtinere a satisfacerii unor
dorinte sau nevoi.

• Astfel, efectele pozitive pe termen lung nu se vor

sedimenta.
 Comportament alternativ sau
comportament dezirat de catre
terapeuti?
• Trebuie sa facem distinctia intre un
comportament alternativ echivalent ca
functionalitate cu comportamentul contextual
neadecvat si un comportament dezirabil din
perspectiva terapeutului, a profesorului.

• De exemplu, daca copilul tipa, comportamentul

alternativ nu este simpla inlocuire a lui cu un
comportament calm, chiar daca asta este ceea ce
si-ar dori profesorul. Comportamentul alternativ
este dependent de motivul pentru criza copilului.
• Copiii care tipa pentru a li se acorda atentie trebuie sa
fie invatati alte modalitati adecvate si eficiente de a
castiga atentia celorlalti.

• Desi tentativa de a elimina un astfel de comportament

din “repertoriul” copilului este rezonabila, eliminarea
unor recompense importante in viata copilului (ca
atentia, de exemplu) si nici macar nu sunt sanse foarte
mari sa reuseasca acest demers.

• In schimb, persoanele care iau parte la procesul

terapeutic pot negocia impreuna cu copilul cand, unde si
chiar si modul in care copilul va obtine recompensa.
Amintiti-va sa aplicati metoda “Hai sa facem un
targ“.
• Multe comportamente problematice il ajuta
pe individ sa obtina un anumit lucru pe
care il doreste (obiect, activitate
dorita, atentia cuiva, etc.).

• In aceste situatii, o solutie rezonabila este

aceea de a-l invata pe copil sa isi exprime
dorintele si nevoile calm, preferabil pe cale
orala sau prin alte strategii acceptate
social pe care copilul le poate adopta –
atentionarea printr-o imagine, pictograma,
cuvant scris, folosind un semn, un gest, etc.
• Probabil ca tipurile de atentie pe care copiii le
doresc variaza in functie de situatie, ca in cazul
dorintei de a fi apreciat pentru ceea ce a facut, in
comparatie cu nevoia de a fi asistat.

• In aceste cazuri, trebuie sa planificam doua lectii

distincte: prima care sa se centreze pe “Cum ma
descurc?” si cealalta pe “Am nevoie de ajutor”.
• Atentia nu este singura recompensa pe care copiii
doresc sa o obtina in urma manifestarii unui anumit
comportament (deci, atentia nu este singurul scop al
comportamentelor neadecvate).

• Unei fetite ii place sa alerge prin clasa nu pentru ca

doreste atentie ci pentru ca pur si simplu o face
sa se simta bine.

• Chiar daca profesorul ar incepe sa intareasca, sa

recompenseze statul calm la masa sau sa
pedepseasca alergatul, acest comportament nu ar
inceta pentru ca el ramane un intaritor, unul chiar
foarte accesibil.
• O strategie mai eficienta este aceea de a permite acest
comportament in anumite limite: la cerere, intr-un anumit
context, care nu ar interfera cu desfasurarea normala a
activitatilor din sala de curs.

• De asemenea, profesorul poate stabili cand si cum ii este

permis fetitei sa alerge prin clasa, si poate include alergatul
in rutina zilnica.

• Astfel, copilul poate alerga prin clasa, insa profesorul detine

controlul in a decide cum si cat timp va alerga.

• Cu alte cuvinte, daca asta este o activitate, un joc placut

copilului, trebuie sa il transformam intr-un “joc functional”
(cu anumite reguli, nu haotic).
• Daca evadarea din sarcina sau evitarea ei sunt
intaritorii unui comportament neadecvat, copilul
poate fi invatat sa ceara pauza, semnalizand dorinta
de a iesi din activitatea desfasurata, sau stoparea
comunicarii, a interactiunii.

• Fiecare dintre aceste solutii se transforma in

comportamente echivalente ca functionalitate dar
acceptate social pentru tendintele de evitare si
iesire din sarcina.

• Pentru a incepe predarea unui astfel de

comportament, se incepe prin punerea in scena a unei
situatii ce contine o mica doza din lucrul pe care
copilul il evita.
• De exemplu: atunci cand i se da o sarcina dificila, si un elev
incepe sa isi loveasca colegii, profesorul ii inmaneaza
acestuia un cartonas pe care scrie “Pauza” sau il pune langa
el.

• Dupa aceea, profesorul ii va da o sarcina mai ponderat de

dificila, si care sa nu determine o noua izbucnire violenta.

• Un al doilea profesor il va asista pe copil in returnarea

cartonasului “Pauza”. Dupa ce a primit cartonasul, primul
profesor trebuie sa il conduca pe copil catre locul in care se
poate lua o pauza.

• In timp, prezenta celui de-al doilea asistent trebuie sa

devina din ce in ce mai discreta, iar profesorul trebuie sa
creasca gradual dificultatea sarcinilor.
• Uneori, acelasi comportament neadecvat vizat
este sustinut de serie larga de consecinte
diferite, cum ar fi detensionare, obtinerea
atentiei sau a unui aliment preferat.

• In acest caz, gasirea unui singur comportament

echivalent este dificila, si trebuie sa parcurgem
anumiti pasi:
1. Cautati conditiile care pot provoca comportamentul, ca
insuficienta odihna, hranire, factori declansatori fie
externi, ce tin de mediu, fie interni, “pierderea” recenta
a unui intaritor puternic pentru copil;
2. Eliminati respectivele conditii;
3. Predati-i elevului in mod distinct comportamente
echivalente care sa-l inlocuiasca pe cel problematic.
• Cand Alina sufera de o infectie la ureche, sau cand nu a
mancat cat trebuie ori profesorul incearca sa o invete o lista
de cuvinte noi si mai grele, incepe sa planga si sa se smiorcaie.

• Din pacate, stabilirea antecedentului care a dus la aparitia

comportamentului (sau determinarea combinatiei de
atencedente) este dificila.

• Trebuie in mod sistematic sa variem aceste conditii

determinante (de exemplu, putem sa o ducem periodic la un
control medical, ii putem administra niste calmante pentru
durere) si sa observam ce se intampla cu frecventa aparitiei
plansului.

• Daca plansul nu isi mai face aparitia, inseamna ca durerea de

ureche era cea conditia determinanta. In acest caz,
comportamentul echivalent ar putea sa fie comunicarea “Ma
doare urechea”, pe cale verbala, imagistica sau gestuala.
• Similar, daca am ajunge la concluzia ca
insuficienta hranire este cauza comportamentelui
nedorit, am putea invata copilul ca in acel moment
sa ceara ceva de mancare.

• Pentru a vedea daca sarcinile academice nu cumva

au un grad de dificultate prea ridicat, ii putem da
copilului sarcini mai usoare si observa daca plansul
mai apare.

• Daca asa se intampla, vom invata copilul sa ceara

sarcini mai usoare atunci cand simte ca il
depasesc.
• In anumite cazuri, diminuarea si controlarea situatiei
stresante ne depaseste – pur si simplu nu o putem schimba.
In casa este foarte cald iar Alina simte nevoia de a se
racori.

• Nu exista aer conditionat sau vreo modalitate de a-i pune la

dispozitie lui Alina o piscina sa stropitoare. De fapt, mama
este foarte ocupata sa imbaieze bebelusul si nu o poate
ajuta pe fiica ei mai mare.

• In aceste circumstante, comportamentul alternativ trebuie

sa ii ofere ocazia lui Alina de a-si exprima frustrarea, poate
prin invatarea modului in care sa isi exprime starile
emotionale sau fizice: “Mi-e cald”, “Sunt nervoasa”, “Sunt
trista”, “Mi-e frica”, etc.
• Chiar daca aceste solutii de corijare a
comportamentului nu ofera imediata rezolvare a
problemei, ofera posibilitatea impartasirii
trairilor, obtinerii intelegerii si ajutorului ulterior
si nu in ultimul rand ofera si ocazia de a fi
antrenat intr-o activitate menita sa distraga
atentia de la starea de moment proasta (“Si eu
sunt nervos.

• Hai sa iesim la o plimbare si sa vorbim despre

asta”).
• In multe cazuri, copilul are o dorinta ce nu poate fi
satifacuta in acel moment. Copilul interpreteaza gresit
mesajul “Trebuie sa astepti!” ca insemnand “Nu! Nu acum!
Niciodata!” si reactioneaza violent si exploziv.

• Nici unul dintre noi nu poate trai intr-o lume in care sa-si
satisfaca instantaneu toate nevoile si dorintele. Asadar,
este foarte important ca elevii sa invete sa aiba rabdare.

• Oricine are nevoie sa ii fie incurajata aceasta abilitate –

indiferent daca suntem copii, adolescenti sau adulti –
deoarece este mereu loc de mai bine.

• Pornind de la faptul ca profesorul detine controlul asupra

intaritorului, elementele cheie ale lectiei sunt acelea de a
mari gradual momentul in care copilul isi primeste
intaritorul.
 Controlul antecedentelor

• Daca ati reusit sa stabiliti conditiile ce determina

comportamentul neadecvat, daca ati reusit sa controlati
aceste conditii, atunci ati putea reduce si elimina acel
comprtament, prin evitarea folosirii stimulului respectiv.

• Parintii sunt familiarizati cu modul in care copiii reactioneaza

atunci cand li se spune ca este ora de culcare.

• Anterior, am discutat despre cum sa inlantuim antecedentele

astfel incat ele sa semnalizeze nu disparitia intaritorului, dar
introducerea unuia nou – “De indata ce-ai sa te duci in pat, o sa
vin sa-ti citesc o poveste” – si, bineinteles, este esential sa ne
tinem de promisiune.
• Puteti manipula antecedentele ca fraze scrise sau vorbite,
semnale sau alte indicatii pentru a promova comportamente
opuse celor neadecvate.

• Este important ca aceste antcedente sa fie clare si insotite

de consecinte placute, cu rol de intaritor. Cu alte cuvinte,
pastrati promisiunile pe care i le faceti copilului: “Hai sa
invatam putina matematica, pana cand suna ceasul, si apoi
mergem sa ne jucam sau luam o gustare”.

• Planuiti cu atentie ca timerul sa se declanseze mai devreme

decat timpul stabilit si cunoscut de copil si folositi acel
semnal ca precursor al intaritorului ce va urma.

• Dupa aceea, puteti mari intervalul de timp, astfel incat

copilul sa lucreze o perioada mai lunga, fara sa fie nevoit sa
recurga la comportamentul neadecvat.
 Intarirea diferentiala

• Strategiile pe care le adoptam implica doar intarirea

comportamentelor acceptabile si nu si cele neadecvate – mai
pe scurt: intarire diferentiata.

• Cu cat vom intari diferentiat comportamentele cu atat se

vor face simtite schimbarile mai repede. Avem nevoie de o
cantitate mare de intaritor pentru a promova
comportamentul dezirabil. Cea mai buna metoda este sa ”ii
prindeti atunci cand sunt cuminti”.

• Pastrarea nivelului bun de recompensare a fiecarui copil,

pentru un comportament adecvat manifestat necesita un
plan bine pus la punct.
 Tipuri de intariri diferentiale

• Intarirea diferentiata a altor comportamente

• Intarirea diferentiata a comportamentului

alternativ

• Intarirea diferentiata a comportamentului

incompatibil

• Intarirea diferentiata a frecventei scazute a

comportamentului neadecvat
 1. Intarirea diferentiata a altor
comportamente

• Presupune recompensarea unei anumite perioade de timp in

care comportamentul neadecvat a fost abent.

• In acest caz, putem alege sa intarim oricare alt

comportament, cata vreme nu este cel vizat. Au trecut 10
minute de cand Alina nu a mai izbucnit in criza.

• Este posibil ca ea sa lucreze la o sarcina, sa priveasca pe

geam sau sa cante. Oricare dintre aceste comportamente
merge intarit, cata vreme nu este prezent comportamentul
neadecvat.
 2. Intarirea diferentiata a
comportamentului alternativ

• De exemplu, unui copil i se poate acorda atentie

numai cand ridica mana, si nu atunci cand tipa.

• Alegem sa recompensam doar comportamentul

pentru care dorim sa il dezvoltam la copil, astfel
incat el sa il manifeste mai des.
 3. Intarirea diferentiata a
comportamentului incompatibil
• Exemplu: o fetita se loveste peste fata ori de cate ori
traverseaza holul. Profesorul ar putea recompensa fetita
pentru faptul ca duce in ambele maini un obiect.

• Cata vreme are ambele maini pe obiect, nu se poate lovi.

Punctul important este acela de a ne asigura ca intarirea
consecintelor nu sustine si comportamentul contextual
neadecvat.

• Uneori, comportamentul neadecvat persista atat de mult,

incat alternativa acceptata are loc doar din cand in cand. In
acel caz, putem folosi intarirea diferentiata in functie de
perioada de absenta a comportamentului.
• Cu alte cuvinte, il recompensam pe copil pentru
acele scurte momente in care nu a manfestat
comportamentul indezirabil, si crestem cantitatea
de intaritor in functie de cresterea perioadei in
care lipseste manifestarile ce trebuie eliminate.

• Aceasta strategie poate fi folosita si in cazurile in

care comportamentul neadecvat are loc atat de
des incat eliminarea lui este nerealista, sau atunci
cand eliminarea comportamentului respectiv nu
are efecte bune pe termen lung (exemplu: criza
unui copil de 2 ani).
 4. Intarirea diferentiata a frecventei
scazute a comportamentului neadecvat
• Daca absenta completa a comportamentului neadecvat intr-un
anumit interval de timp este un scop prea mare, va puteti
concentra pe scaderea ratei lui.

• In fiecare dintre aceste cazuri, recompensa este declansata

atunci cand numarul datilor in care comportamentul neadecvat s-a
manifestat scade sub o anumita valoare.

• Copilul se loveste de 10 ori intr-un minut. Daca numarul de lovituri

este, sa zicem, de 8 intr-un minut, atunci va primi o recompensa.

• Procedura se centreaza pe imbunatatirea gradual si nu pe

imediata performanta.
 Atentie!

• Nu recompensati copilul in momentul in

care tocmai se declanseaza
comportamentul neadecvat, intrucat el va
realiza asocierea dintre recompensa si
prezenta comportamentului.

• Astfel, recompensati gradul de scadere a

ratei de manifestare a comportamentului
(nu neaparat eliminarea lui).
• Iata o metoda de a aplica acest tip de
intarire diferentiala:
– pentru a comunica unui elev cat de mult va fi
tolerat tipatul, profesorul ademeneste copilul cu
un cartonas ce contine 10 betisoare. De fiecare
data cand baiatul tipa, profesorul indeparta cu
calm un betisor.

– Daca la sfarsitul orei cel putin un betisor

ramanea pe carton, baiatul putea sa negocieze cu
el pentru a obtine un item preferat.

– La sfarsit, imediat ce baiatul a castigat in mod

consecvent premiiile, profesorul a inceput sa
reduca numarul betisoarelor de pe cartonas.
– Acum cartonasul contine doar noua betisoare,
apoi , avand succes, eventual a ajuns la opt, apoi
sapte si asa mai departe.

– Aceasta procedura poate contribui treptat la

reducerea frecventei comportamentului
neadecvat, fara a recurge imediat la eliminarea
lui completa.
• A combina strategii poate fi tentant, precum a
utiliza acelasi sisitem de indicii pentru a
recompensa performanta aademica buna ca si a
indeparta semnele pentru comportamentele
neadecvate.

• Mai eficient este sa existe un sistem pentru

rezultate bune (fie criteriul academic, fie orice
alt criteriu de performanta) si altul pentru
comportament bun (precum intarirea diferentiata
a frecventei scazute a comportamentului
neadecvat pentru tipat).
 Ce facem cand se manifesta
comportamentele neadecvate
contextual?
– Reactionam direct si imediat -

• Sunt anumite tipuri de comportamente contextuale

neadecvate care revendica o interventie directa in momentul
in care au loc : comportamente alo si autoagresive,
disruptive,destructive, enervante.

• Avem la indemana mai multe posibilitati de a interveni, cum

ar fi pedeapsa, ce se poate concretiza in : inceperea unei
activitati neplacute copilului, luarea intaritorului pentru un
anumit timp..
• Trebuie sa avem grija cand aplicam aceste
strategii intrucat cele mai mici variatii in
frecventa, intensitatea aplicarii lor pot influenta
obictivele, pe termen scurt sau lung.

• Aplicarea lor presupune o pregatire foarte buna a

personalului
 Controverse in ceea ce priveste
strategiile de a reactiona la
comportamentul contextual neadecvat

• In primul rand, oamenii au pareri diferite despre

ce este un comportament acceptabil si ce nu este.

• In al doilea rand, in timp ce unii oamenii privesc

acele tipuri de pedepse ca fiind pozitive (ca scop),
altii le considera dure, imorale sau nepotrivite.
• Multe centre educationale au adoptat un sistem de
evaluare a copiilor tinand cont de aspectele etice.

• De exemplu, in Delaware exista un program de

monitorizare a tuturor interventiilor destinate
reducerii a ratei, duratei si aversitatii
comportamentelor contextual neadecvate.

• Toate aceste interventii se numeste proceduri de

interventie asupra comportamentului, indiferent
daca ele contin tehnici aversive sau intruzive.

• Anual sunt evaluate toate procedurile de

interventie asupra comportamentelor contextual
neadecvate.
• Comitetele de evaluare incadreaza fiecare
interventie in una dintre urmatoarele
categorii:
1. Interventii ce pot fi demarate;
2. Interventii ce pot fi demarate dar care
necesita intocmirea unui raport de monitorizare
o data la 3 luni, spre a fi notate schimbarile din
comportamentul copilului ;
3. Interventii ce pot fi demarate doar adaptat la
fiecare caz, individualizat, si doar daca sunt
acceptate de ambele comitete.
• Interventiile folosite in Delaware includ proceduri
foarte putin intruzive, cum ar fi ignorarea,
incetarea pentru scurt timp a activitatii si
reluarea ei, redirectionarea, exprimarea verbala
pe un ton ferm, precum si proceduri mai aversive,
cum ar fi time-outul izolat si exercitii
suplimentare.

• Chiar daca nici o interventie nu este respinsa

apriori, se folosesc foarte putine proceduri care
sunt considerate controversate.
• Fiecare interventie contine o descriere generica,
o lista cu comportamentele carora li se adreseaza
interventia si instrumentele precum si tehnica
necesare implementarii strategiei.

• De exemplu, daca sarcina copilului va fi aceea de a

strange cuburi si de a le pune intr-un cos, echipa
terapeutica trebuie sa detalieze cate cuburi va
trebui sa puna copilului, gradul de asistenta
oferita de terapeuti, cat va dura interventia, cate
persoane sunt necesare pentru a duce la bun
sfarsit sarcina, si altele.