Comunicarea

Comunicarea Functionala
Functionala
 Continutul prezentarii:

• I. Ce este comunicarea?
• II. De ce comunicam?
• III. Cand comunicam?
• IV. Caracteristicile comunicarii
• V. Abilitatile de comunicare
• VI. Predarea abilitatilor de comunicare
• VII. Modalitati de comunicare
• VIII. PECS – “Picture exchange comunication
ststem”- Sistemul de comunicare vizuala
 I.
I. Ce
Ce este
este
comunicarea?
comunicarea?
• Comunicarea: presupune un anumit tip de
comportament (definit ca forma si
strucutura de catre societate), care este
in mod deliberat indreptat catre o alta
persoana cu scopul ca aceasta, la randul ei,
sa ofere feed-back sau o alta forma de
intarire sociala.

• Orice alta actiune care este indreptata

asupra mediului sau obiectelor cu scopul de
a obtine anumie modificari sau beneficii
imediate (materiale) nu reprezinta o forma
de comunicare
 Exemple:

• Exemplu 1: un baiat intra in camera pentru a se

uita la filmul preferat. El nu observa prezenta
tatalui, se indreapta catre televizor, si incepe sa
vizioneze filmul.

• Exemplu 2: o fetita intra in camera si doreste sa

se uite la o caseta cu desene animate. Intrand, o
observa pe mama ei stand la televizor si ii spune
“Mami, vreau caseta cu desenul animat”. In acel
moment mama se ridica si ii da fetiteti caseta.
 In care dintre aceste doua cazuri
este vorba de comunicare?
• Raspunsul este simplu: in primul caz, copilul obtine ce
doreste, ignorand prezenta tatalui, iar acesta din urma nu
intervine pentru a-l ajuta pe copil sa isi satisfaca dorinta.
Astfel, baiatul actioneaza direct asupra mediului,
neimplicand alte persoane pentru a realiza acest lucru.

• In al doilea caz, fetita I se adreseaza direct mamei pentru

a-si satisface dorinta. Mama, la randul ei, raspunde activ si
prompt cerintei fetei si mai ales, interactiunii comunicative
initiata de fiica ei.

• In concluzie, in cel de-al doilea caz este vorba despre

comunicare functionala, intrucat presupune
interactiunea dintre doua persoane, in care una dintre ele
este pe post de emitator (cerinta, dorinta, afirmatie,
etc.) si celalalt este pe post de receptor (activ sau pasiv).
 Exprimarea verbala este indispensabila
actului de comunicare?

• Comunicarea poate lua mai multe forme, cea

verbala fiind doar una dintre ele.

• Exemplu: un baietel incearca sa ia cateva prajituri

de pe un platou, insa din greseala rastoarna
prajiturile. Baietelul de 15 luni, care are o
dezvoltare tipica, normala, se opreste si se uita la
mama lui. Cand mama se intoarce catre el, el se
uita la prajiturile imprastiate. El va continua sa se
uite cand la mama cand la prajituri, pana cand
aceasta intelege ce vrea el- prajituri.
• Este aceasta comunicare?

• Raspunsul este “Da”. Baietelul

comunica mamei lui dorinta in mod
gestual- stabileste contactul vizual si
incearca sa realizeze legatura dintre
prajituri, dorinta lui si capacitatea
mamei de a-I implini dorinta.
II.
II. De
De ce
ce comunicam?
comunicam?
• Inainte de a realiza planul unei lectii ce are drept
obiectiv principal comunicarea, trebuie sa ne
gandim ce este important pentru copil sa
comunice.

• De exemplu, unii copii sunt foarte vorbareti si le

face placere sa interactioneze verbal cu adultii
sau semenii, unii se descurca de minune in a
demara conversatii, in timp ce altii asteapta pana
cand sunt incurajati sa faca acest pas.

• Alti copii trebuie sa invete sa isi comunice nevoile

si dorintele.
• Astfel, desprindem doua funcii principale ale
comunicarii:
– Cereri;
– Comentarii/afirmatii.

De asemenea, informatiile pe care le avem

despre copil pot influenta obiectivele
lectiilor de comunicare.

• De exemplu, daca este vorba de un copil

autist, este clar, intr-o faza incipienta, ca
mai importanta este dezvoltarea comunicarii
functionale axate pe “a cere”.
III.
III. Cand
Cand comunicam?
comunicam?
• Exista si alti factori care influenteaza ce
abilitati de comunicare vom preda.

• Asa cum am tinut cont de consecintele

actului de comunicare, asa trebuie sa tinem
cont si de conditiile in care comunicare are
loc.
Exemplu:
• Ana sta in clasa asteptand colegii i sa se intoarca din
recreatie. Ea manaca popcorn. Claudia intra in camera , o vede
pe Ana si observa popcornul, si imediat spune :”Popcorn!” Ana
ii da Claudiei popcorn.

• Imediat Ionut intra in clasa. Se indreapta catre punga cu

popcorn si incepe sa ia din punga. Ana tine punga astfel incat
colegii ei sa nu mai poata sa ia din punga., asteptand ca Ionut
sa-i ceara.

• El ramane tacut pana cand ea il intreaba, „Ce vrei?’ El imediat

ii raspunde: „Popcorn” ea ii da lui popcorn.

• Apoi Sebi intra in clasa si se duce si el la punga cu popcorn.

Incet ia si el niste popcorn. Ana in cele din urma spune:”spune
popcorn”atunci el imediat spune popcorn si ea ii da atunci si lui
popcorn
• Exista niste similaritati in felul in care s-au
comportat copiii.

• Fiecare a spus „popcorn” si a luat si a manacat. Cu

toate astea fiecare copil a facut ceva diferit fata
de altii:
– Claudia a vazut ceva ce o interesa, a observat ca exista
cineva caruia sa-i comunice si in mod spontan a spus ceva.

– Ionut a spus popcorn numai dupa ce Ana l-a indemnat sau

l-a obligat.

– Sebi a rostit cuvantul numai dupa ce Ana l-a fortat sa-l

spuna; ea a exemplificat rostind cuvantul „popcorn”, pe
care el l-a imitat.
• Fiecare dintre cei trei copilasi a dorit
pocorn, insa si-au exprimat diferit aceasta
dorinta.

• Ei au fost, pana la urma, invatati ca pentru

a obtine ce vor, trebuie sa comunice acest
lucru.
• Astfel, exista trei tipuri principale
de abilitati de comunicare, si, similar,
trei directii de urmat in privinta
organizarii lectiilor:

– Comunicarea spontana;
– Comunicarea expresiva, ca raspuns la o
sarcina, indicatie;
– Imitatia.
 “popcorn”

Folosire Intelegere

Cerere (mod Afirmatie (mod Direct Social

direct) social)

Obtinerea unei Obtinerea unei

recompense concrete recompense sociale
Imitatie

Expresiva Directii functionale si ne

la cerere functionale

Spontana
• Recapituland datele pe care le-am extras din
exemplul cu popcorn-ul, am observat cativa factori
de care trebuie sa tinem cont in momentul in care
realizam lectii avand ca tema comunicarea:

– Trebuie sa ii invatam pe copii sa spuna acuvantul explicit

ce desemneaza obiectul/activitatea dorita, sau sa faca o
afirmatie cu privire la prezenta obiectului respectiv;
– Va trebuie sa pronunte cuvantul respectiv in mod spontan
dar si ca raspuns la o instructiune sau ca modelare;
– In final, trebuie sa stie ce vrem sa le comunicam chiar si
atunci cand cuvantul respectiv nu este insotit de prea
multe informatii lamuritoare.

Toate aceste etape sunt parcurse pentru invatarea unui

singur cuvant- in cazul nostru: “pocorn”.
IV.
IV. Caracteristicile
Caracteristicile comunicarii
comunicarii
 1. Comunicarea este bidirectionala

• Este foarte important sa ii facem pe copii sa

inteleaga ceea ce incercam sa le comunicam.

• Astfel, inainte de a-i invata pe copii sa comunice

trebuie sa ii invatam sa inteleaga ceea ce li se
comunica.

• Anumite indicatii verbale pe care i le dam copilului

duc la obtinerea de catre copil a unui avantaj-
recompensa imediata, ca de exemplu: “du-te la masa
si ia prajitura; ia mingea rosie si joca-te cu ea”.
• In acest fel, instructiunile functionale sunt
instructiunile a caror indeplinire duc la
obtinerea unei recompense sau cel putin a
unei consecinte concrete, placute.

• Uneori dam instructiuni pentru ca ne ajuta

pe noi in anumite feluri. Tatal poate fi
insetat si atunci isi roaga fiica sa ii aduca
un suc. El realizeaza ca isi poate obtine
sucul doar daca fiica lui intelege ceea ce i-
a spus.
• Asadar, se gandeste sa isi invete fiica sa
deprinda aceasta abilitate, insa o intrebare
ramane: ce beneficiu are fiica de pe urma
insusirii acestei abilitati? Sa presupunem
ca tatal ar recompensa-o printr-o lauda sau
un zambet.

• Cu toate astea, sa nu uitam ca nu toti copiii

cu dizabilitati considera zambetul sau
lauda (zambetul si lauda sunt considerati
intaritori sociali.
• Unul dintre obiectivele terapiei este acela de a
reduce frecventa intaritorilor fizici si inlocuirea
lor cu cei sociali) niste factori motivanti.

• De asemenea, trebuie sa tinem cont si de gradul

de complexitate al instructiunii. Putem da comenzi
simple, de genul “du-te la sala de sport”, sau
comanda poate fi inclusa intr-o afirmatie: “astazi
ninge, asa ca va trebui sa te duci sa-ti iei caciula
inainte de a iesi afara”.

• O instructiune mai complexa necesita o procesare

etapizata pe care copilul trebuie sa o realizeze:
“Ia-ti hainele de sport si tenesii inainte de a intra
in linie”.
• Oamenii de stiinta care studiaza aparitia
limbajului au observat ca uneori copiii pot
pronunta corect un cuvant, insa nu nu pot
raspunde corect la o intrebare ce se refera
la acel cuvant atunci cand el este folosit
intr-o constructie frazeologica.

• Asadar, invatarea sensului cuvantului si a

modului in care el se pronunta si
intelegerea lui atunci cand altcineva il
foloseste sunt aspecte care se insusesc
separat.
 2. A vorbi inseamna a comunica?
• Oare uneori vorbim fara a comunica? Trebuie sa
retinem ca actul comunicarii presupune o veriga
comunicanta catre o anumita persoana.

• Putem asculta un cantec foarte frumos si il putem

fredona in acelasi timp. Cantectul poate fi cantat
chiar intr-o limba straina, fara sa stim sensul
exact al cuvintelor.

• Uneori il cantam la dus, doar pentru placerea de a

auzi cum rezoneaza vocea. Acest cantat nu
intruneste calitatile unui act de comunicare, asa
cum il intelegem noi.
• Nu este neobisnuit ca anumiti copii cu autism sa
repete cuvinte, fraze sau spoturi publicitare si
chiar dialoguri intregi, si fara sa le cunoasca cu
adevarat sensul. Cuvintele lor nu par sa fie
directionate catre cineva anume.

• Repetand aceste cuvinte atat in momentele in care

sunt singuri cat si atunci cand sunt impreuna cu
alte persoane, pentru acesti copii sensul
comunicarii este un altul decat cel “clasic”.

• Asadar, in momentul in care ajutam un copil sa

comunice, trebuie sa mergem dincolo de sensul
cuvintelor si sa intelegem functia pe care o au
acestea pentru copil.
 3. Generalizarea trebuie facilitata
• Asa cum ne-au demonstrat studiile in dezvoltarea
si invatarea copilului, nu trebuie sa ne asteptam ca
aceasta generalizare sa se realizeze spontan.

• Asta inseamna ca faptul de a putea rosti un cuvant

sau de a raspunde corect la o promptare, dupa
imitatie, nu ne garanteaza ca elevul va folosi acel
cuvant in mod spontan intr-o interactiune.

• In perioada de inceput a dezvoltarii, copiii tind sa

isi insuseasca fiecare dintre aceste trei tipuri de
abilitati de comunicare in mod separat.
• Eventual, la un anumit moment al
dezvoltarii, copiii reusesc sa generalizeze
continutul vocabularului lor in cadrul altor
abilitati insusite.

• Totusi, in primele stadii de dezvoltare,

atunci cand avem de a face cu copii care
prezinta dificultati in comunicare, va
trebui sa elaboram programe care sa se
adreseze in mod separat acestor segmente
de comunicare, pentru a putea facilita
aparitia generalizarii.
••
A. VI.
VI. Abilitati
A. AbilitatiAbilitati
Abilitati de
de comunicare
fundamentale
fundamentale comunicare
de
de comunicare
comunicare
A.1.
A.1. Abilitati
Abilitati expresive;
expresive;
A.2.
A.2. Abilitati
Abilitati receptive
receptive
B.
B. Abilitati
Abilitati complexe
complexe de
de comunicare
comunicare
B.1.
B.1. Exprimarea
Exprimarea emotiilor;
emotiilor;
B.2.
B.2. Comunicarea
Comunicarea eficienta
eficienta in
in circumstante
circumstante
sociale
sociale
• Situatii: Bogdan se duce la mama lui si o trage de mana pana la
raftul de jucarii. Apoi incearca sa ridice bratul mamei catre unul
dintre rafturi. Mama lui Bogdan incearca sa ghiceasca ce jucarie
vrea fiul ei, iar in momentul in care nu reuseste, Bogdan o musca
de mana si o loveste.

• Profesorul Anei ii spune ce sarcina are de facut. Fetita se

tranteste la pamant si incepe sa planga.

• Atat Bogdan cat si Ana sunt suparati pe situatia actuala. Bogdan

doreste o anumita jucarie iar Ana nu doreste sa faca o anumita
activitate.

• Motivele supararii sunt diferite la cei doi copii, insa ceea ce face
ca problema lor sa se asemene este faptul ca nici unul dintre ei nu
stie sa comunice clar care este motivul frustrarii si obiectul
dorintei lor.
• Astfel, orice copil trebuie sa isi
insuseasca anumite abilitati
fundamentale, de baza, denumite
chiar “critice”, pentru a fi capabil sa
isi desfasoare activitatile zilinice in
mod autonom si independent.
• Exista 9 astfel de abilitati
fundamentale- A- , impartite in doua
seturi mari (categorii):
A.1. Categoria abilitatilor fundamentale
expresive, in cadrul carora copilul se
foloseste de comunicarea verbala:
• A cere un obiect dorit;
• A cere ajutorul;
• A cere o pauza;
• A raspunde cu “Nu” la intrebarea: “Vrei
sa…?”
• A raspunde cu “Da” la intrebarea: “Vrei
sa…?”
A.2. Categoria abilitatilor fundamentale
receptive, care se refera la modul in
care copilul reactioneaza la mesajele
celorlalti:
• A raspunde la comanda “Asteapta”;
• A face fata trecerii de la o activitate la
alta;
• Urmarea indicatiilor functionale;
• Urmarea unui program
• Pe langa aceste abilitati de baza,
fundamentale, cu a caror evaluare trebuie sa
inceapa demersul terapeutic, exista,
binteinteles, abilitati de comunicare mai
complexe – B - (pe care le vom aborda mai
tarziu in prezentare), cum ar fi:

B1. Comunicarea emotiilor;

B2. Comunicarea eficienta in situatii sociale
A.
A. Abilitati
Abilitati de
de comunicare
comunicare
fundamentale
fundamentale
A.1. Abilitati fundamentale expresive

1. A cere un obiect dorit;

2. A cere ajutorul;
3. A cere o pauza;
4. A raspunde cu “Nu” la intrebarea: “Vrei
sa…?”
5. A raspunde cu “Da” la intrebarea: “Vrei
sa…?”
 1. A cere un obiect dorit

• Aceasta abilitate fundamentala este,

poate, cea mai importanta dintre toate.

• Faptul de a cere anumite obiecte sau

activitati ne permite sa ne petrecem intr-
un mod placut dar si autonom, viata de zi cu
zi.
 2. A cere ajutorul

• Fiecare dintre noi s-a confruntat cu situatii in care a

trebuit sa depinda de altcineva pentru a le rezolva, cum ar fi
repararea unei masini

• E posibil ca un copil sa nu poata lua jucaria dorita de pe un

raft prea inalt, sa deschida cutia cu cereale sau o usa foarte
grea.

• Daca el nu stie sa ceara ajutorul in aceste situatii, se poate

infuria. In acel moment, un observator poate intelege natura
acelei reactii agresive si ii poate spune copilului “Trebuie sa
ceri ajutorul!”.
• Chiar daca copilul se tempereaza si cere
ajutorul, raspunzand pozitiv la promptare,
ce se poate intampla data viitoare cand
este pus intr-o situatie problematica?

• Sunt sanse mari sa inceapa din nou sa

planga, “obligand” pe cineva sa il ajute,
continuand, astfel, ciclul repetitiv.

• Solutia este sa il invatam pe copil sa ceara

ajutorul inainte de izbucnirea crizei.
 3. A cere o pauza
• Toti am fost prinsi in activitati care s-au dovedit a
fi atat de lungi sau dificile incat am obosit
realizandu-le.

• In astfel de momente, putem cere o pauza pentru a

ne odihni si reorganiza, pentru ca mai apoi sa
reluam lucrul. Bineinteles, noi, adultii, negociem
vacantele stiind ca periodic avem nevoie sa iesim
din rutina muncii.

• Similar, copiii trebuie sa invete modul calm de a

cere o pauza, si noi trebuie sa ii indrumam in sensul
asta. Ca si in cazul cererii ajutorului, a cere o
pauza previne aparitia unor reactii violente ca
urmare a frustrarii generate de oboseala sau
rutina.
 4. A accepta sau a respinge oferte

• Exemplu: Ionut uraste castravetii- chiar si mirosul lor il face

sa-I vina rau. Gabi se duce catre Ionut si ii ofera un
castravete.

• Cum va reactiona Ionut?

• In mare parte, reactia lui Ionut depinde de abilitatile lui de

comunicare. Ar putea sa spuna “Nu, multumesc”, insa daca are
probleme de comunicare isi poate manifesta dezgustul intr-un
mod evident, chiar neplacut.

• Daca, pe de alta parte, Gabi ii arata lui Ionut ceva ce ii place,

iar copilul nu poate accepta in mod calm -“Da” – ar putea pur si
simplu sa insface obiectul respectiv.
• Faptul de a raspunde cu “da” sau “nu” la o cerere este diferite de
a raspunde cu “da” sau “nu” la o intrebare de genul “Este acesta
un X?”

• Cand raspundem cu “da” la intrebarea “Vrei o prajitura?” vom

primi o prajitura. Utilitatea acestui raspuns este similara cu cea a
unei cerinte.

• Cand un copil raspunde cu “da” la intrebarea “Este aceasta o

prajitura?” nu primeste prajitura. In schimb, profesorul ii va
spune “Bravo! Aceasta este o prajitura!”.

• In cazul asta, functia este similara celei unui comentariu.

Astfel, ambele lectii sunt necesare, insa prima este cea
vitala.
A2. Abilitati fundamentale receptive

1. A raspunde la comanda “Asteapta”;

2. A face fata trecerii de la o activitate la
alta;
3. Urmarea indicatiilor functionale;
4. Urmarea unui program
 Asteapta!
1. A raspunde la comanda “Asteapta”
• Asteptarea este neplacuta pentru oricine pentru
ca ea presupune faptul ca primirea recomensei
dorite este amanata. Probabil noi adultii ne
descurcam putin mai bine la capitolul asta.

• Ce incercam noi sa ii comunicam cuiva atunci cand

ii spunem “Asteapta”? Un mesaj complex: “Stiu
ce vrei, si vei primi, insa mai tarziu putin!”. Care
sunt elementele pe care trebuie sa ne centram in
momentul in care dorim sa predam aceasta
abilitate fundamentala?
• Pasul 1 in “predarea rabdarii” presupune sa ne
dam seama ce vrea copilul.

• In Pasul 2 trebuie sa ne gandim daca putem

detine sub control momentul in care ii vom da
copilului ce isi doreste (recompensa-intaritorul).

• Nu ne putem propune sa ii predam copilului o

astfel de lectie intr-un cadru ca restaurantul
pentru ca nu putem fi siguri de momentul in care
vom primi mancarea- deci nu putem controla
venirea intaritorului si nici a timpului pe care
copilul ar trebui sa il “rabde”.
• O cale mai buna este aceea de a realiza lectia
atunci cand avem deja facuta mancarea si este
gata de servit. Astfel, accesul si distribuirea
intaritorului se afla sub control.

• Pasul 3, presupune controlul asupra timpului pe

care copilul trebuie sa il astepte.

• Strategia generala este de a incepe cu un

interval de timp atat de scurt, incat succesul
copilului este garantat. Apoi marim gradual
perioada de asteptare.
• Daca la cresterea intervalului de timp copilul nu
reuseste sa astept calm, atunci la urmatoarele
reprize scadem iarasi timpul.

• Dupa aceea, asa cum, in cazul in care am fi in

trafic, lumina galbena de la semafor ne
atentioneaza ca urmeaza rosu si trebuie sa oprim,
asa si noi trebuie sa ii punem la dispozitie copilului
niste semnale vizuale care sa il ajute pe copil in
aceasta sarcina.

• O pictograma pe care scrie “Asteapta!” sau este

desenata o clepsidra, alaturi de desenul obiectului
dorit ne poate fi de mare folos.
• Nu in ultimul rand, trebuie sa pregatim
activitati placute pentru copil in perioada
in care asteapta.

• Parintii isteti, profesorii si instructorii de

tabara isi invata copiii sa cante, sa se
joace, pentru a face ceva in timpul
asteptarii.

• Astfel, pe parcurs ce intervalele de

asteptare se maresc, copiii trebuie invatati
sa stea departe de probleme si sa isi ocupe
timpul.
2. A urma instructiuni

• Binele general al copilului depinde de

capacitatea acestuia de a urma anumite
instructiuni.

• Aceasta abilitate este considerata ca fiind

fundamentala intruct incapacitatea de a
urma instructiunile prezinta un foarte
mare risc in viata de zi cu zi.
• Ce s-ar intampla daca un elev nu ar intelege
mesajul transmis de profesor: “Grabeste-
te/Misca-te! Vine masina!”? Cu siguranta
rezultatul ar fi unul dramatic.

• Putem considera aceasta abilitate ca fiind vitala

iar insusirea ei, asa cum am mai spus, contribuie la
cresterea sigurantei si a confortului copilului, cat
si a celor ce se ingrijesc de starea si dezvoltarea
lui.

• Cel mai rezonabil mod de a preda aceasta abilitate

este de a invata copilul sa urmeze anumite
instructiuni in cadrul unor activitati practice.
Profesorul ar trebui sa proiecteze lectii in care
consecinta faptului de a fi urmat instructiunea
reprezinta un intaritor pentru copil.
• “Du-te la usa” ar trebui sa aiba drept raspuns
copilul care se duce la usa, dar instructiunea “Du-
te la frigider” are drept urmare nu numai faptul
ca copilul se duce la frigider, dar ca poate lua ceva
bun de mancare care ii place mult.

• Diferite atribute precum culoarea pot fi inserate

in sarcini functionale, de genul “Jucaria ta
preferata este in cutia rosie”.
• Uneori dam instructiuni pentru ca ne ajuta
pe noi in anumite feluri. Tatal poate fi
insetat si atunci isi roaga fiica sa ii aduca
un suc. El realizeaza ca isi poate obtine
sucul doar daca fiica lui intelege ceea ce i-
a spus.

• Asadar, se gandeste sa isi invete fiica sa

deprinda aceasta abilitate, insa o intrebare
ramane: ce beneficiu are fiica de pe urma
insusirii acestei abilitati? Sa presupunem
ca tatal ar recompensa-o printr-o lauda sau
un zambet.
• Cu toate astea, sa nu uitam ca nu toti copiii cu
dizabilitati considera zambetul sau lauda
(zambetul si lauda sunt considerati intaritori
sociali.

• Unul dintre obiectivele terapiei este acela de a

reduce frecventa intaritorilor fizici si
inlocuirea lor cu cei sociali.

• In cazul asta, este bine sa incepem invatarea

acestei abilitati prin folosirea unor instructiuni
dupa a caror indeplinire copilul sa obtina niste
beneficii personale.
2.Trecerea de la o activitate la alta
Exemplu: Un elev are o reactie violenta in momentul in care
ajunge la scoala. In mod ferm il conduceti catre sala de curs.
Dupa 20 de minute se calmeaza si incepe sa se joace cu o
jucarie. Va indreptati catre el si ii spuneti ca este timpul
pentru ora de gimnastica.

In acel moment, incepe sa planga si sa tipe. Il conduceti cu

hotarare catre sala de sport, unde dupa 15 minute de
calmeaza si incepe sa se joace cu o minge.

Dupa asta, va duceti catre el si ii spuneti ca e timpul sa se

intoarca in clasa. Criza lui de opozitie se manifesta din nou. La
fiecare schimbare de activitate, copilul isi manifesta opozitia
in mod violent.
• Ce se afla in spatele unui astfel de
comportament si care este motivul
pentru care am inclus acest tip de
comportament dezirat pe lista
abilitatilor de comunicare receptiva?
• Probabil copilul nu a stiut ca urmeaza o alta activitate
imediat dupa cea pe care o desfasura deja.

• Trecerea de la o activitate la alta tinde sa fie problematica

deoarece indica nu numai faptul ca urmeaza o alta activitate,
ci si faptul ca cea curenta, care produce anumite satisfactii
s-a sfarsit.

• De asemenea, in aceasta perioada de tranzitie exista un

moment de respiro, in care sunt multe sanse ca elevii sa
devina mai haotici- strica sau devin violenti.

• Oricum, aparitia acestor comportamente dezadaptative este

potentata de pierderea intaritorilor pe care copilul i-a
obtinut in cadrul activitatii ce tocmai s-a incheiat. Ce putem
face in aceasta privinta?
• Tipul programului vizual- PECS prezentat anterior,
pe prima plansa, ne poate fi de folos insa uneori
este insuficient.

• In timp ce simbolul vizual ii informeaza pe copii

despre urmatoarea activitate, nu le spune mai
nimic despre modul in care vor fi recompensati.

• Acest element este crucial, intrucat trecerea de

la o activitate la alta semnalizeaza si pierderea
recompensei pe care copilul o primea in cadrul
activitatii trecute.
• Una dintre tactici este “momirea”; adica, in timp ce copilul
se afla intr-o activitate, profesorul in loc sa ii spuna verbal
ca ora s-a sfarsit si ca este timpul sa se duca la sala de
sport, poate veni catre copil cu o minge.

• Astfel, in loc sa descrie urmatoarea activitate, profesorul

prezinta recompensa-intaritorul urmator.

• In timp ce copilul se afla la sala de sport iar profesorul

trebuie sa il informeze despre necesitatea de a incepe o alta
activitate- ora de masa-, acesta poate sa mentioneze
cuvantul mancare sau un aliment favorit copilului.
• In ambele situatii, pentru a obtine urmatorul
intaritor copilul trebuie sa treaca la urmatoarea
activitate.

• Aceasta strategie comuta atentia de pe ce va

pierde copilul cand va sfarsi activitatea curenta
pe ce va castiga daca o va incepe pe urmatoarea.

• Astfel, cand vine vorba despre tranzitii de la o

activitate la alta, concentrati-va pe a-i comunica
copilului despre ceea ce il intereseaza: intaritorii.
 4.Urmarea unui program

• Majoritatea adultilor tin evidenta actiVItatilor pe care

trebuie sa le realizeze.

• Si copiii au nevoie sa stie cand se vor intampla activitiatile

planificate si ce se asteapta de la ei.

• Astfel, ar trebui sa ii invatam sa tina cont de un program

vizual (PECS) care sa le indice urmatoarele activitati.

• Copiii care citesc bine se pot folosi de cuvintele de scrise

asa cum fac si adultii.

• Copiii care nu stiu sa citeasca se pot folosi de imagini,

simboluri sau obiecte specifice, mai ales in cazul in care
acestea au fost deja incluse in programul terapeutic.
Exemplu Program vizual
 Checklist
pentru abilitatile fundamentale de
comunicare
- Scopul acestui checklist -
• Scopul acestui checklist este de a determina
pe care dintre aceste abilitati fundamentale
de comunicare le foloseste actualmente
copilul si pe care nu, cum se angajeaza in
comunicare si cat de adecvata este conduita
sa.

• Dupa ce am aflat toate aceste lucruri,

putem realiza planul de interventie si putem
departaja obiectivele intre ele, dupa criterii
de prioritate.
 Exemplul 1:
• O fetita de 5 ani ii da mamei sale de inteles faptul
ca ii este foame, impingahnd-o spre bucatarie.
Odata ajunse acolo, fetita ia mana mamei si o
indreapta spre locul unde se afla mancarea dorita.

• Aceasta modalitate de exprimare este specifica

unui copil mult mai mic, dar pentru un copil de 5 ani
este de dorit sa comunice verbal astfel de
necesitati.
• Prin urmare, vom aprecia acest comportament
drept unul inadecvat.
Deoarece copilul foloseste foarte frecvent
aceasta modalitate de comunicare (practic, pe
tot parcursul zilei), vom considera remedierea
sa drept o prioritate in cadrul programului de
interventie.

abilitatea exemplu adecvat?

sa ceara isi impinge mama NU
mancare pana in
bucatarie si o
trage de mana
pt a-i arata ce
mancare
doreste
Exemplul 2
• Un baietel de 10 ani si gaseste singur mancarea.

• Daca are nevoie de ceva la care nu poate sa ajunga,

trage un scaun de la masa alaturata si se suie pe el
pentru a ajunge la dulapurile inalte.

• Daca nu poate deschide usa de un dulapior sau un

sertar, atunci va gasi altceva de mancare la care
poate ajunge usor.
 abilitatea exemplu adecvat?

sa ceara cauta singur NU

mancare
• In acest exemplu, baietelul nu comunica nimanui
despre nevoia lui de a manca ceva.

• Cu toate ca e fantastic faptul ca se poate

descurca si singur, ca are bune abilitati de
autoservire si autonomie personala, putandu-si
satisface singur o parte dintre nevoi, nu este
posibil (si nici realist!) sa reuseasca astfel in toate
situatiile.

• Prin urmare, vom considera ca acest

comportament este inadecvat si il vom
considera o prioritate.
 Exemplul
3:
• Un baietel de 8 ani dezvolta crize de opozitie si
comportament disruptiv atunci cand se confrunta cu
sarcini pe care nu vrea sa le realizeze.

• Crizele pot fi extrem de severe si pot degenera chiar in

acte de agresiune si auto-agresiune.

abilitatea exemplu adecvat?

sa criza de opozitie, NU
protesteze, comportamentul
sa respinga o disruptiv
activitate
• Cu toate ca aceste crize de irascibilitate pot fi
niste episoade comune si frecvente la copii, care
ulterior sa treaca de la sine, noi totusi optam
pentru a-i invata pe copii sa se manifeste mai
degraba verbal (“Nu” ), decat faptic (sa devina
agresiv).

• Prin urmare, si acest comportament il vom

considera inadecvat.
• Pe masura ce acest baiat va progresa in ceea
ce priveste programa scoalra si pe masura ce
va dobandi si acasa noi abilitati, va deveni din
ce in ce mai improbabil sa se intalneasca atat
de frecvent cu sarcini care-i sa displaca si pe
care sa nu doreasca in nici un chip sa le
realizeze.
 Exemplul 4:
• O fetita de 10 ani nu raspunde cand i se spune
“Vino aici!”.aceasta lipsa de reactie a ei la
comanda data favorizeaza adesea expunerea la
anumite pericole, mai ales cand se afla pe
strada.
abilitatea exemplu adecvat?

sa raspunda nu raspunde NU
la comanda
“Vino aici”
 Cum interpretam informatiile
obtinute prin intermediul checklist-
ului

• De indata ce ati completat checklistul numarati cate

comportamente au fost identificate ca fiind inadecvate.

• Aceste abilitati vor fi primele carora ne vom adresa in cadrul

terapiei.

• Pentru o parte a acestor abilitati (cum ar fi cererea – in

scopul satisfacerii unor necesitati sau dorinte) PECS va fi
folosit cu scopul de a suplini lipsa totala a limbajului
vorbit.
• De asemenea, copiii vor fi invatati sa se mai foloseasca si
de o serie de alte “instrumente” pentru a comunica –
gesturi, mimica (a da din cap, din mana in semn de acceptare
sau de respingere etc).

• Dezvoltarea acestor abilitati vor constitui obiective

importante in realizarea planurilor educationale
individualizate.

• In timpul analizei informatiilor cu ajutorul acestui

checklist este posibil sa constatati faptul ca elevul
comunica intr-o maniera adecvata ca reactie la un
anumit stimul sau la o an umita instructiune, dar se
blocheaza atunci cand instructiunea isi schimba
forma, desi sensul ramane acelasi (poate spune ce
vrea, dar numai daca este intrebat: “Ce vrei?”)
• Scopul fundamental al terapiei PECS este ca
elevul sa invete, inca de la inceput, cum sa initieze
comunicarea.

• Scopul va fi fost atins atunci cand toate

prompturile au fost estompate.
B.
B. Abilitati
Abilitati complexe
complexe de
de
comunicare
comunicare
 B.1. Comunicarea emotiilor

• Pentru a intelege mai bine cum putem sa predam

copiilor exprimarea emotiilor, trebuie sa avem in
vedere felul in care un copil normal se dezvolta
emotional.

• Mama lui Ionut sta pe o banca in parc si observa

felul in care copilul ei incearca sa se dea pe
tobogan. Baietelul cade si se raneste la genunchi.

• Genunchiul lui Ionut sangereaza si el incepe sa

planga. Mama lui fuge catre el si incearca sa-l
linisteasca : “O, bietul baiat! Stiu ca doare!”.
• Pentru a intelege starea afectiva a
baiatului, mama lui Ionut a folosit
informatii despre:
– Context (l-a vazut cazand si lovindu-se
la genunchi);
– Emotia exprimata (l-a vazut plangand).
• Mai tarziu, daca Ionut ar fi cazut si s-ar fi lovit la
cot, ar fi putut sa se gandeasca : “Of. Cotul meu se
simte ca si genunchiul meu atunci cand mama mi-a
zis ca ma doare”.

• Acum el se duce la mama lui si-i spune: “Doare

cotul!”.

• Similar, cand gusta o bomboana delicioasa sau cand

rade atunci cand mama il gadila ii spune acesteia ca
este fericit.

• Cand este vorba despre emotiile negative este

preferabil ca copilul sa-si exprime verbal trairea si
nu fizic. Faptul de a spune “Ma simt rau cand faci
asta” este preferabil tipatului sau lovirii sau chiar
fugii.
• Faptul ca Ionut isi exprima sentimentele (le
verbalizeaza) este o forma de a comenta.

• Astfel, el descrie ceea ce se intampla inauntrul lui.

Copiii invata sa observe si sa comenteza lucruri ce se
intampla in exteriorul lor inainte de a invata sa
comenteze despre lucruri ce se intampla in interiorul
lor.

• In momentul in care vrem sa ii invatam pe copii

sa ne comunice stari interioare, trebuie sa ne
asiguram ca ei reusesc sa comenteze despre
lucruri ce se intampla in mediul lor : despre familie,
evenimente curente, cotidiene, jucarii, mobila, tot ce
il inconjoara.
• A-i invata pe copiii autisti sa isi identifice
emotiile poate reprezenta o reala
provocare, mai ales daca acestia nu rand,
plang asa cum fac semnenii lor.

• De exemplu, Paul isi arde mana pe plita de la

aragaz. Desi isi retrage mana imediat si
evita sa se mai atinga de plita, el nu plange.

• Catalina mananca cu nesat o inghetata, insa

nu rade si nici nu zambeste, asa cum fac alti
copii.
• Exista putini indicatori care-i pot ghida pe
parinti si educatori in intelegerea
lucururilor ce se intampla in interiorul
copiilor lor.

• Au acesti copii emotii? Bineinteles ca da.

Paul va evita plita iar Catalina va cere
mareu ingetata.

• A comunica efectiv emotiile este diferit de

a le avea.
• Cum ii putem invata pe Paul si Catalina sa isi
comunice emotiile si sentimentele pe care
ei le au?

• In primul rand, profesorul trebuie sa fie

foarte sigur de starea copilului inainte de a
o numi.

• Identificarea emotiilor negative, cum ar fi

tristetea, furia, durerea sunt mai greu de
predat pentru ca a aranja intentionat
situatii problematice este dificila si
delicata.
• In general profesorii nu vor sa
provoace reactii negative si fac tot
posibilul sa le evite aparitia.

• Astfel incat trebuie sa fie pregatiti

pentru a face fata situatiilor
provocatoare de emotii negative care
apar spontan.
• In cazul dezvoltarii unui copil normal,
in momentul in care apar emotiile
negative, profesorul opreste intreaga
activitate, identifica emotia si il
incurajeaza pe copil sa faca acelasi
lucru.

• Gradual, profesorul ar trebui sa

scada din intenstitatea promptarii
verbale a identificarii emotiei.
• In momentul in care situatii disconfortante nu
apar destul de des astfel incat sa declanseze
procesul de invatare a constientizarii si exprimarii
emotiilor se naste o dilema.

• In acest caz este oare intemeiat sa provocam

situatii dificile cum ar fi sa-i luam copilului jucaria
din mana pe neasteptate, sa-i provocam un stres
emotional?

• Aceasta intrebare ridica probleme de etica ce

trebuie discutate cu parintii, profesorii, asistentii.
 B.2. Comunicarea eficienta in
circumstante sociale

• Anumite abilitati de comunicare sunt

cruciale pentru initierea si sustinerea
interactiunilor sociale.

• Printre acestea, se numara:

– stabilirea contactului vizual;
– salutarile,
– desfasurarea;
– terminarea interactiunilor .
 1. Contactul vizual
• Copiii autisti intampina dificultati pe plan social in
mediile culturale in care stabilirea contactului
vizual este un semn de politete si interactiune
umana adecvata.

• Profesorii deseori prompteaza copilul sa se uite la

ei, indiferent daca acest lucru face parte din
planul terapeutic sau nu.

• Cu toate astea, ar putea trece cu vederea functia

importanta a contactului vizual reciproc: mama
unei tinere fetite ridica receptorul telefonului.
Avand nevoie de ajutor, ea striga dupa mama ei,
dar aceasta o ignora.
• Fetita incepe sa isi traga mama de mana, de umeri
si in final o apuca de fata si o indreapta catre ea,
tipand “Mama!”.

• In aceasta situatie, fetita a inteles ca daca mama

ei nu se uita la ea, nu ar fi avut nici o sansa sa-i
comunice acesteia ce isi dorea.

• De aceea, la varstele timpurii, in dezvoltarea tipica

copiii invata importanta a doua actiuni
fundamentale: a-i privi pe ceilalti si a fi priviti
de ceilalti.

• In consecinta, cand vrem sa-i invatam pe copii sa

deprinda aceste abilitati de contact vizual, trebuie
sa fim atenti in ce circumstante initiem si cerem
contact vizual de la ceilalti.
 2. Salutul
• A saluta pe cineva in mod adecvat este de
asemenea important in societate. Daca copilul
esueaza in a raspunde la salutul nostru sau in a ne
face cu mana in semn de salut, concluzionam ca
este nepoliticos.

• Oricum, sarcina de a invata un copil aceasta

deprindere este extrem de complexa.

• Este foarte important sa inveti sa imiti salutul

altcuiva. A invata sa initiezi un salut este mult mai
dificil, mai ales pentru ca exista subtilitati legate
de cand, unde si cum sa saluti in circumstante
particulare.
• Mai mult, copiii trebuie sa initieze un salut
cand intra intr-o camera ocupata de una
sau mai multe persoane, la fel si cand
altcineva intra in camera lor.

• Copiii trebuie sa invete sa salute o singura

data in cadrul unei interactiuni deoarece a
spune in mod repetat « Salut ! » este
considerat nepoliticos.
 3. Comunicarea efectiva in timpul unei
interactiuni sociale
• Odata ce un copil a initiat sau a raspuns unei
initieri, alte deprinderi sunt necesare pentru a
mentine interactiunea prin a se intoarce (sau a
intoarce gestul).

• Cand Paul arunca mingea la Ioana, ea ar trebui s-o

prinda si s-o arunce inapoi.

• Fiecare trebuie sa invete sa dea inapoi. Cand Paul

ii spune Ioanei despre emisiunea Power Ranger
din seara de dinainte, ea trebuie sa continue sa
discute pe aceasta tema.
• Exista un schimb natural de informatii-
comentarii, in cadrul unei interactiuni
sociale.

• In cadrul unei comunicari indeplinim ambele

roluri: de initiator si de receptor. Punem
intrebari, lansam propuneri si in acelasi
timp raspundem la cele pe care
interlocutorul ni le ofera.
 4. Terminarea interactiunilor
• Componenta interactiva finala, una deseori
neglijata, include deprinderi esentiale de
incheiere politicoasa a unei interactiuni.

• Paul se poate plictisi repede sa se joace cu mingea,

dar partenera sa poate sa nu mai doreasca sa se
joace cu el daca el pleaca brusc in mijlocul
activitatii.

• Amabilitaea sociala include comentarii precum

“Hei, iti multumesc pentru ca te-ai jucat cu mine.
Acum ma duc sa beau un suc!” sau “Uau, mi-au
obosit bratele. Hai sa facem o pauza ! ».
VII.
VII. Predarea
Predarea abilitatilor
abilitatilor
de
de comunicare
comunicare
• Predarea abilitatilor de comunicare in cazul copiilor
cu anumite probleme este dificila deoarece intr-o
prima instanta nu stim de unde sa incepem.

• In primul rand, asa cum am mai spus, trebuie sa ne

gandim care va fi scopul comunicarii, si in functie
de aceasta alegem acele abilitati de comunicare ce
pot ajuta copilul sa atinga scopul respectiv
(comunicarea nevoilor, dorintelor, impresiilor,
comunicarea de “dragul comunicarii”).

• De asemenea, exista un set de abilitati de

comunicare bazale, a caror insusire este
indispensabila.
• Exista o serie de factori care influenteaza
capacitatea de insusire a unei anumite abilitati
de comunicare, dar fiecare trebuie invatat de
catre elevi la timpul potrivit.

• Printre acesti factori se numara:

– functia actului comunicativ;
– invatarea generalizarii;
– modalitatile potentiale efecticve;
– “a vorbi” despre emotii;
– a interactiona cu ceilalti intr-un mod sociabil
acceptat;
– abordarea celor mai importante functii de
comunicare primare si receptive.
Etape generale in predarea abilitatilor
de comunicare
Pasul 1: alegerea modalitatii de comunicare

•Imaginati-va ca ati avea lipita pe gura o bandaa

adeziva. Ati mai fi capabil sa comunicati?

• Desi nu puteti comunica verbal, aveti la dispozitie

alte variante. De exemplu, v-ati putea folosi de gesturi
pentru a comunica celorlalti ce doriti.

• Daca ati cunoaste limbajul prin semne ati putea

comunica cu o persoana care cunoaste si ea aceasta
forma de comunicare.
• Daca ati avea la dispozitie hartie si creion, ati
putea scrie ceea ce doriti sa exprimati. Daca ati fi
talentat la desen, ati putea desena obiectele pe
care le doriti sau la care vreti sa va referiti.

• Daca nu ati putea sau sti sa desenati, dar ati avea

la indemana niste poze, le-ati putea folosi pe
acelea pentru a transmite ce doriti.

• Bineinteles, chiar si cu aceste alternative

disponibile, tot ati vrea sa va dati jos banda
adeziva de la gura.
• Fiecare dintre aceste variante ilustreaza un tip
diferit de comunicare.

• Fiecare dintre aceste tipuri pot functiona singural

sau in tandem unele cu altele.

• In momentul alegerii unuia dintre tipurile de

comunicare, trebuie sa avem in vedere si sa
cercetam abilitatile de comunicare deja existente
pe care copilul le are.

• Evaluarea noastra ne poate demonstra ca, desi

copilul poate imita anumite sunete, el nu le poate
exprima la cerere.
Pasul 2: Stabilirea obiectivelor.

• Obiectivul nostru principal este acela de a

invata copilul sa comunice in mod functional, iar
obiectivul secundar este acela de a invata
copilul sa vorbeasca.

• Consideram ca a-l invata pe copil sa comunice

functional este un obiectiv mai important decat
acela de a-l invata sa vorbeasca.

• Bineinteles, daca le putem atinge pe amandoua –

comutand de pe unul pe altul – atunci este cu atat
mai bine.
 Pasul 3: Selectarea abilitatilor de
comunicare ce urmeaza a fi predate

• Scenariu: Sebi se duce catre profesorul lui si il

trage de brat. Atunci cand profesorul nu are nici o
reactie pentru ca nu stie ce vrea copilul de la el,
acesta incepe sa il muste.

• Profesorul Mariei ii spune sa faca o anumita

sarcina. Maria se arunca la pamant si incepe sa isi
loveasca capul. George isi pune haina pe el pentru a
iesi afara sa se joace. In acel moment profesorul ii
spune “Afara ploua. Nu putem iesi decat atunci
cand ploaia se opreste”. George isi priveste
profesorul pentru un moment dupa care incepe sa
se loveasca in cap.
• Este clar ca toti acesti copii sunt suparati
pe situatia in care se afla.

• Sebi vrea ceva, Maria vrea sa faca ceva,

iar George pare sa nu stie daca va astepta
va reusi pana la urma sa faca ce isi doreste.

• Este esential ca acesti copii sa invete sa

isi comunice calm dorintele si nevoile,
folosindu-se de niste abilitati de
comunicare de baza.
• Intrucat am discutat despre existenta a doua
tipuri de abilitati de comunicare, un set de abilitati
fundamentale, si un set de abilitati complexe, este
important de stiut faptul ca inceperea programului
de comunicare se face prin selectarea abilitatilor
fundamentale ce trebuie insusite, si apoi se trece
la predarea abilitatilor complexe.

• Asadar, selectia presupune:

– Evaluarea abilitatilor deja existente;
– Selectarea abilitatilor fundamentale pe care copilul inca
nu si le-a insusit;
– Predarea abilitatilor fundamentale;
– Predarea abilitatilor complexe.

Evident, nimic nu ne impiedica sa predam in paralel cele doua

tipuri de abilitati de comunicare.
VII.
VII. Modalitati
Modalitati de
de comunicare
comunicare
• Imaginati-va ca ati suferi de laringita. Ati mai fi
capabil sa comunicati?

• Desi nu puteti comunica verbal, aveti la dispozitie

alte variante. De exemplu, v-ati putea folosi de
gesturi pentru a comunica celorlalti ce doriti.

• Daca ati cunoaste limbajul prin semne ati putea

comunica cu o persoana care cunoaste si ea aceasta
forma de comunicare.
• Daca ati avea la dispozitie hartie si creion, ati
putea scrie ceea ce doriti sa exprimati. Daca ati fi
talentat la desen, ati putea desena obiectele pe
care le doriti sau la care vreti sa va referiti.

• Daca nu ati putea sau sti sa desenati, dar ati avea

la indemana niste poze, le-ati putea folosi pe
acelea pentru a transmite ce doriti.

• Bineinteles, chiar si cu aceste alternative

disponibile, tot ati dori sa scapati de boala
suparatoare.
• Fiecare dintre aceste variante:
– ilustreaza un tip diferit de comunicare, din
punct de vedere al ”instrumentelor” folosite;
– pot functiona singural sau in tandem unele cu
altele;
– au avantaje si dezavantaje.

Ele se concretizeaza in tipuri de comunicare:

1. Comunicare verbala;
2. Comunicare gestuala;
3. Comunicare prin limbajul semnelor;
4. Comunicare prin imagini;
5. Comunicare prin scris.
In transmiterea aceluias mesaj, noi folosim mai
multe tipuri de comunicare simultan.

De exemplu, dorind sa ii comunicam unei persoane

ca o apreciem mult, putem: sa ii inmanam o
felicitare, pe care sunt scrise cateva randuri
frumoase (comunicare prin scris), sa dam mana
cu ea (comunicare gestuala) si sa ii spunem
“sunt un mare admirator” (comunicare verbala).

Asa cum transmitem acelasi mesaj utilizand tipuri

diferite de comunicare, in acelasi fel putem
folosi mai multe tipuri de comunicare in
rostirea unei instructiuni sau a unei sarcini pe
care copilul trebuie sa o indeplineasca.
• Exemplu: profesorii se folosesc deseori de
suportul scris si vizual al lectiei pentru a-si
acompania prezentarea orala. Un profesor tine
foaia de examen in mana si arata cu degetul
marginea de sus-dreapta, in timp ce spune
“Scrieti-va numele sus, in partea dreapta a foii”.

• In momentul alegerii unuia dintre tipurile de

comunicare, trebuie sa avem in vedere si sa
cercetam abilitatile de comunicare deja
existente pe care copilul le are.

• Evaluarea noastra ne poate demonstra ca, desi

copilul poate imita anumite sunete, el nu le
poate exprima la cerere.
• In acest caz, obiectivul primar este acela
de a-l invata pe copil sa comunice in mod
functional, si abia apoi sa vorbeasca.

• Daca putem realiza ambele obiective

simultan, cu atat ma bine! Insa abilitatea
de a comunica functional este mai
importanta decat abilitatea de a vorbi,
cand vine vorba de copii cu deficiente.
• In momentul in care alegem sa predam
abilitatea de comunicare functionala unui
copil ce are grave probleme cu vorbirea,
trebuie sa alegem alta modalitate.

• Acest lucru nu inseamna ca renuntam la

incurajarea limbajului vorbit.

• Scopul nostru principal este acela de a-l

invata pe copil sa comunice functional in
orice fel, in timp ce lucram la dezvoltarea
vorbirii.
• Oare aceste alternative la comunicarea verbala –
comunicarea prin imagini- vor inhiba dezvoltarea
acesteia din urma?

• Raspunsul este: Nu, in nici un caz, ba mai mult, aceste

modalitati de comunicare potenteaza si sustin
comunicarea verbala.

• Pe parcursul implementarii PECS, urmarim sa ajutam

insusirea limbajului vorbit, prin intermediul diferitelor
activitati si lectii functionale, care se axeaza pe imitatia
verbala si pe intarirea puternica a sarcinilor ce presupun
limbajul verbal.

• Chiar si asa, nu vom insista pe vorbire, pentru ca obiectul

principal este comunicarea functionala, pe orice cale.
• Concluzie:
• Cand ne hotaram sa abordam problema comunicarii
in cadrul sedintelor terapeutice, trebuie sa avem
in vedere urmatoarele:

– Specificul problemei copilului si gradul de dezvoltare al

abilitatilor de comunicare deja existente;

– Nevoia pe care copilul trebuie sa si-o exprime prin actul

de comunicare, nevoie ce ne indica functia pe care
comunicarea trebuie sa o aiba pentru el;

– Alegerea unei/unor modalitati de comunicare potrivite

copilului.
 PECS
PECS
Picture Eschange Communication
System
• Sistemul de comunicare vizuala prin
intermediul pictogramelor - (PECS) este
un sistem care promoveaza insusirea
abilitatilor de comunicare, independent
de utilizarea limbajului verbal.

• Obiectivul acestui sistem este acela de a

invata copiii (si adultii) care sufera de
dificultati in comunicare sa isi insuseasca
rapid abilitatile sociale de comunicare.
• PECS incepe prin a invata elevul sa faca
schimb cu o singura pictograma pentru a
obtine un anumit lucru dorit, ajungand pana
la insusirea unor structuri de comunicare
mai complexe.

• El atinge si functii aditionale ale

comunicarii. Desi PECS a fost elaborat
special pentru copiii cu autism, el poate fi
utilizat si in cazul altor persoane cu o plaja
larga de deficiente in comunicare.
• Desi ne bazam pe comunicarea verbala si pe
intelegerea mesajelor verbale, uneori suntem
nevoiti sa ne ghidam dupa limbajul si comunicarea
vizuala.

• Indiferent daca vorbesc, folosesc limbajul

semnelor sau cel imagsitic (adica, indiferent de
modalitatea preferentiala de comunicare a
copilului), trebuie sa ii invatam pe copii sa
raspunda adaptativ atat la mesaje ce le survin in
forma verbala, cat si la mesaje ce le survin in
forma vizuala- gestuala sau imagistica.
 Etapele insusirii sistemului PECS
sunt urmatoarele:
1. Initierea cerintelor.
2. Incurajarea si extinderea folosirii
spontane a cerintelor;
3. Discriminarea simbolurilor;
4. Folosirea structurii frazeologice pentru
cerinte;
5. Folosirea atributelor in cadrul cerintelor;
6. Stimularea raspunsului la intrebarea “Ce
vrei?”
 Etapa 1: Initierea cerintelor
• In prima etapa de implementare a sistemului ne
folosim de nevoile si dorintele individului.

• Regulilele protocolului cer prezenta a doua persoane:

una care sa initieze interactiunea si cealalta care sa
prompteze. Aceasta strategie reduce riscul ca
individul sa dezvolte depedenta fata de promptare.

• Pentru a incuraja folosirea spontana a metodei, in

aceasta faza critica nu se folosesc instructiuni
verbale. Astfel, persoanele care folosesc PECS
invata prima data sa initieze intentia de a comunica
liber cu cineva, in loc sa astepte promptarea din
partea partenerului de interactiune.
 Etapa 2. Incurajarea si extinderea
folosirii spontane a cerintelor

• Din momentul in care se observa un schimb

interactional, persoana este introdusa in
etapa a doua a metodei, pentru a putea
generaliza comportamentul deja insusit.

• Astfel, se schimba echipa terapeutica, si

elevul este pus in situatii diferite pentru a
incuraja folosirea spontana a pictogramelor
ca modalitate de comunicare.
 Etapa 3: Discriminarea simbolurilor
• A treia etapa a programului se centreaza pe
selectarea anumitor simboluri asociate unor nevoi
si dorinte specifice.

• In timp ce anumiti copii isi insusesc repede

abilitatea de a discrimina intre sensurile
pictogramelor, altii trebuie invatati sa faca acest
lucru.

• Indicatiile terapeutice incluse in protocolul de

aplicare include o varietate mare de strategii
dezvolte in cadrul sistemului ABA si include tehnici
specifice asociate cu metoda corectarii erorilor.
 Etapa 4: Folosirea structurii
frazeologice pentru cerinte

• Etapa a patra presupune ca elevii sa invete sa

formeze propozitii simple cu ajutorul
pictogramelor, utilizand pictograma “Eu vreau”.

• Din acest moment, sistemul PECS ne poate

conduce pe doua cai.
• Una dintre ele conduce elevii catre:
• Etapa 5: Folosirea atributelor in
cadrul cerintelor, care presupune
imbogatirea vocabularului prin incurajarea lor sa
utilizeze o serie de atribute in structura lor
comunicationala- de exemplu: “Eu vreau o prajitura
mare” sau “Eu vreau creionul verde”.

• Lectiile care implica invatarea folosirii atributelor

in baza dorintelor si nevoilor sunt mult mai
motivante decat cele care au drept scop
inavatarea acelorasi concepte, insa intr-un mod
receptiv- de exemplu: “Atinge creionul rosu” sau
“arata cercul rosu”.
• Cealalta cale ne conduce catre:
• Etapa 6: Stimularea raspunsului la
intrebarea “Ce vrei?”,
• in care elevii sunt invatati sa raspunda la
intrebarea directa “Ce vrei?”.

• In acest moment, trebuie sa ne asiguram

ca elevul poate, in acelasi timp, sa raspunda
la aceasta intrebare dar si sa ceara in mod
spontan atunci cand doreste un anumit
lucru.
 ABILITATI ADITIONALE DE
COMUNICARE

• Etapa finala a programului implica invatarea

elevilor sa comenteze, mai intai prin raspunderea
la intrebari ca: “Ce vezi?”, “Ce auzi?”, “Ce e asta?”,
si apoi in mod spontan.

• Astfel, persoana se apropie de o comunicare mai

complexa si, de ce nu, mai completa. El depaseste
stadiul comunicarii nevoilor, si ajunge la a fi
capabil sa descrie experienta pe care o traieste,
lucrurile din jurul lui.
• Folosirea sistemului PECS a condus la o imbunatire
rapida a comunicarii functionale in cazul copiilor.

• O mare parte dintre copiii ce sufera de autism,

sub varsta de cinci ani, care au folosit timp de cel
putin un an sistemul de comunicare prin imagini, au
reusit sa isi insuseasca limbajul.

• Alte beneficii ale folosirii PECS sunt: reducerea

problemelor in controlarea comportamentului,
cresterea interactiunii sociale in general, si a
interactiunii cu semenii.
 Problema: aceste programe vizuale
favorizeaza aparitia dependentei copilului de o
astfel de strategie?

• Ganditi-va la cate panouri publicitare vedeti in

fiecare zi, mergand spreserviciu sau pur si simplu
la plimbare.

• De fiecare data cand va urcati in masina, viata

dumneavoastra depinde de capacitatea de a
“descifra” semnele rutiere, redate sub forma
imagistica.

• Foarte multi dintre noi avem un calendar personal

in care bifam activitati, facem semne.
• Exista o serie de modalitati vizuale de care
ne izbim in viata cotidiana:

– Listarea activitatilor si sarcinilor,

– Imagini cu modalitatea de instalare/asamblare
a aparatelor,
– Meniuri virtuale ale sistemelor de operare,
– Panouri de atentionare pe marginea drumurilor,
– Atentionari vizuale “femei/barbati” pe usile de
la toaleta, etc.
Exemplu: supravegherea activitatii in cadrul
unui centru terapeutic

1. Cum trebuie sa vorbim in timpul unei

anumite activitati?
2. Etapele ce trebuie parcurse in cadrul orei
de abilitati artistice.

• 1.

• 2.

• 3.
3. Activitatile disponibile in cadrul
centrului.
4. Fete vs. Baieti

VS.

5. Reciclare vs.
atuncare la cos

VS.
6. Alege un fruct pentru masa de pranz,

Silvia

Corina Ionut Radu

Vlad
Mihai Ana

Mihaela
 7. Aminteste-ti! Lucruri pe care trebuie sa
le iei acasa

Lista
ghiozdan

Silvia
Da Da Da Da

Mihai Nu Da

Radu

Corina