PECS

- FAZA III -
Discriminarea imaginilor

 OBIECTIVUL FINAL
 Elevul cere itemul dorit, merge la cartea de comunicare selectand pictograma
dorita, mergand apoi la profesor caruia i- o da.

 RATIONAMENT
 Faza III DISCRIMINAREA

 Elevul a invatat despre comunicare ca aceasta implica apropierea de o persoana

si schimbarea unui mesaj pentru un intaritor de un anumit tip.
- a invatat sa actioneze in cadrul unui context social avand impact asupra
comportamentului altei persoane;
- este gata sa inceapa sa transmita mesaje specifice motiv pentru care poate trece la
discriminare intre simboluri specifice.

 Multe programe traditionale se bazeaza pe potrivire: OBIECT la OBIECT

IMAGINE la IMAGINE
OBIECT la IMAGINE

 Acest lucru nu se intampla intotdeauna foarte usor.

 In cadrul acestei metode trebuie sa incurajam elevul sa participe la lectii oferindu-
i intaritori tangibili.

Alegerea primelor 2 pictograme cu care se incepe trainingul pe discriminare este de

importanta cruciala.
Daca am incepem trainingul pe discriminare prezentand elevului 2 pictograme
reprezentand itemi doriti in egala masura nu vom sti daca elevul este capabil sa
discrimineze deoarece indiferent de pictograma pe care o prezinta la schimb tot va primi
un item care il va fi multumi

 In aceasta situatie nu vom sti daca poate sa discrimineze itemii

 Acesta este motivul pentru care lectia de inceput in trainingul de discriminare

trebuie sa fie aceea in care elevul invata ca exista consecinte specifice obtinute in urma
realizarii schimbului unei anumite pictograme sau a alteia
 Aceasta lectie este mult intarita, in momentul in care consecintele sunt total
diferite, motiv pentru care incepem etapa III initial folosind o pictograma a unui item
foarte dorit de copil si a unui item pe care nu il doreste .

 Elevul invata ca oferirea unei anumite pictograme ii permite accesul la itemul

preferat, in timp ce oferirea unie pictograme diferite duce la obtinerea unui iem pe care el
nu il doreste.

1. Cadrul de desfăsurare al trainingului

 Elevul si terapeutul stau asezati la masa, fata in fata.

 Terapeutul trebuie sa aiba la-ndemana:
 pictograme reprezentand itemii doriti de copil;
 pictograme ale unor itemi neutri sau “ne-preferati”;
 toti itemii corespunzatori acestor pictograme.
2. Protocolul:

 Nu sunt folosite prompt-uri verbale pe parcursul acestei etape.

 Evaluati frecvent intaritorii.
 Schimbati din cand in cand terapeutii.
 În plus fata de trialurile realizate intr-un mediu structurat, creati cat mai multe
oportunitati pentru cereri spontane pe perioada activitatilor functionale din fiecare zi.
 Variaţi dispunerea pictogramelor pe coperta cartii de comunicare”, până când se
instalează capacitatea de a discrimina (este masterata).

3. Strategia de predare: Trialul (“sedinta distincta” - secventa):

 Este o strategie folositoare cand specialistii doresc sa realizeze multe

repetitii ale comportamentului tinta.

 Secventa implica 4 pasi:

 1. Prezentarea: terapeutul ii prezinta copilului 2 pictograme plasate pe cartea de
comunicare si momeste elevul;

 2. Raspunsul elevului: alege o pictograma si i-o inmaneaza partenerului de

comunicare;

 3. Consecinta: elevul primeste itemul solicitat;

 4. O scurta pauza pana la urmatoarea prezentare: copilul consuma alimentul
primit sau se joaca cu jucaria.

 IN CAZUL UNEI ERORI, PASUL III IMPLICA PROCEDURA DE

CORECTAREA A ACESTORA

 In cazul in care elevul greseste (de ex., alege o alta pictograma decat cea care
ilustreaza obiectul dorit), dupa pasul 3 se introduce o procedura de corectare a erorilor.

 Instructiunile din cadrul unui trial se pot repeta de mai multe ori pe parcursul
sedintei sau se pot intinde pe o perioada mai lunga de timp (trial-uri dispersate sau
distribuite).

 NU este necesar ca sedintele distincte (trial-urile) sa inceapa printr-o comanda

verbala.

Faza IIIA. Discriminarea intre o pictograma ce reprezinta un item dorit/preferat si o

pictograma reprezentand un item distractor sau nepreferat.

 Aceasta faza presupune prezentarea elevului a doua obiecte impreuna cu

pictogramele corespunzatoare lor.

 Unul dintre obiecte este preferat de catre copil si celalalt, fie nu prezinta nici un
interes pentru el, fie nu se potriveste in cadrul activitatii curente.

 De exemplu, daca incepeti faza in cadrul perioadei de joaca, copilul nu se va

astepta ca o cutie goala sa fac parte din joc.

Stimul distractor vs. intaritor

Alege intre pictograme
preferat vs. nepreferat

 In faza de discriminare, abilitatea ce este predata este cea de a alege pictograma

corecta, si nu neaparat de a o plasa in caietul de comunicare.

 Acest nou tip de comportament este observabil din momentul in care copilul
atinge pictograma corecta.
 A pune pictogramele in mainile partenerului de comunicare reprezinta fazele I si
II iar selectarea pictogramei corecte reprezinta Faza III.

 Cunoastem faptul ca, cu cat administram mai repede intaritorul dupa ce raspunsul
corect este dat, cu atat efectul lui este mai puternic.

 Asadar, trebuie sa intarim selectarea corecta a pictogramei foarte prompt, adica

chiar in momentul in care copilul atinge pictograma corecta.

 Putem realiza acest lucru printr-un feed-back verbal: “Da!”, “Corect!”. Feed-
back-ul serveste drept intaritor secundar sau intarire conditionata.

 Nu asteptati ca elevul sa ia pictograma de pe coperta cartii de comunicare si sa o

puna in mana dvs – aceasta genereaza o amanare prea lunga a recompensei (intaritorul) si
il va determina pe elev sa caute in expresia dvs indicii care sa-i sugereze raspunsul corect.

 Daca elevul are miscari prea lente in timp ce ia pictoramele de pe cartea de

comunicare pentru a le pune in mana dvs, ezitand prea mult inainte de a se hotara,
concentrati-va numai asupra acestui aspect al abilitatii si renuntati la discriminare, lasand
pe cartea de comunicare o singura pictograma.

 Daca elevul se indreapta catre pictograma gresita, noi am putea reactiona verbal
prin a spune “Nu, nu!” sau “Hmmmmm” – dar, in cazul acesta nu putem fi siguri de
faptul ca el va intelege pe “Nu” ca fiind o remarca negativa, de descurajare, si nici nu
putem fi siguri ca el va sesiza si va interpreta corect modificarea din tonalitatea vocii, fata
de momentul anterior, cand a raspuns bine.

 Asa ca, cel mai bine ar fi sa asteptam pana ce copilul realizeaza si duce la final
alegerea si apoi noi sa ii dam la schimb obiectul ales (itemul distractor).

Metodologie
 Aranjaţi o situaţie în care subiectul este foarte probabil să ceară un anumit item
(ceva care se potriveşte cu contextul, cu situaţia).

 Cu acest obiect la vedere, dar fără prompturi verbale, prezentaţi “cartea de

comunicare", pe care se află două imagini: una care desemneaza un întăritor puternic şi
una care ilustează un item ne-dorit sau irelevant (imaginea "distractor").
 Deoarece noua abilitate pe care incercam sa o predam este, in acest caz,
discriminarea, o serie de alte aspecte ale lectiei pot fi simplificate.

 Astfel, faceti in asa fel incat, atat partenerul de comunicare cat si cartea de
comunicare sa fie in preajma copilului.

 Indemnati copilul asa cum ati facut-o si in lectiile anterioare, si asteptati-l sa faca
cererea. Din momentul in care copilul se indreapta catre pictograma corecta, incepeti sa il
laudati.

 Cand va inmaneaza pictograma, dati-I imediat obiectul respectiv.

Sa o cunoastem pe Alina. Alina este o fetita de 3 ani cu autism.In acest stadiu ea nu

poate vorbii.

Alegerea itemului dorit si a celui nedorit

Oh, nu! Alina intinde mana catre morcov ! Dar ea nu a cerut morcov. Ea a cerut
creioanele! Ce ar trebuii sa faca PC?

Ce credeti ca va face Alina?

Corectarea erorilor
 In cazul in care copilul ia pictograma reprezentand obiectul pe care nu il place (de
exemplu, “soseta” in timp ce se afla la masa, cand ar fi trebuit sa aleaga pictograma
reprezentand mancare), terapeutul nu trebuie sa aiba vreo reactie verbala sau mimico-
gestuala care sa fie interpretata ca incurajare.

 De indata ce elevul v-a dat pictograma pentru itemul pe care nu il doreste , dati-i
obiectul respectiv. Observati reactia elevului.

 Daca are vreo reactie negativa (plange, arunca obiectul, impinge obiectul) acest
lucru este pozitiv!!! Acum il putem invata pe copil ca trebuie sa aleaga si sa foloseasca o
anumita imagine pentru a obtine obiectul dorit. Corectati aceasta eroare folosind metoda
celor 4 pasi:

 Folosirea corecta a acestei proceduri de corectare a erorilor este foarte importanta.

 Ar fi simplu pentru noi si in acelasi timp si rapid daca i-am arata copilului
pictograma corecta si daca i-am inmana imediat obiectul dorit.
 Daca vom face asa, vom intari un raspuns promptat. In esenta, tot ce trebuie sa
invete elevul in aceasta secventa este sa aiba rabdare pana cand dvs ii indicati pictograma
corecta si dupa aceea sa o aleaga si sa o inmaneze.

 Nu trebuie sa ne asteptam ca elevul sa realizeze acest lucru din prima, in mod

independent.
De ce facem “schimbul” (switch-ul)?
 Foarte multi copii cu dizabilitati adopta strategia “fa ce ai facut si data trecuta si
a mers”. Dupa ce au dat un anumit raspuns si au fost recompensati deduc faptul ca
aceasta este calea catre reusita.

 Asadar, pe parcursul mai multor serii de sarcini vor da acelasi raspuns (“daca a
mers o data, va merge si de data aceasta!”). realizam schimbul pentru a “schimba
subiectul”.

 In cadrul lectiilor de discriminare PECS schimbarea subiectului serveste la

distragerea atentiei elevului de la pictograme. Este cruciala schimbarea in directia
inceperii unei activitati cunoscute.

 Aceasta este oportunitatea oferita terapeutului de a insera o scurta secventa (trial)

ce nu are legatura cu alegerea pictogramelor.

 In acest fel cand ajungem la etapa ce presupune repetarea sarcinii anterioare,

elevul nu poate da ultimul raspuns.

 Daca schimbarea din cadrul sarcinii presupunea imitarea motrica, atunci in etapa
ce presupune intoarcerea la sarcina anterioara, elevul trebuie sa aleaga in mod
independent pictograma, deoarece imitarea motrica exersata in cadrul schimbului nu
reprezinta un raspuns.

 De asemenea, este important si ce activitate doriti sa introduceti in acest interval.

 Ar trebui sa fie o activitate cunoscuta, astfel incat elevul sa dea sigur raspusuri
corecte. Intrucat el indeplineste corect sarcina, avem ocazia sa-l intarim pozitiv,
laudandu-l.

 Daca aelegem o sarcina pe care elevul nu o mastereaza, putem ramane blocati in a

demara o noua secventa de corectare a erorilor, in cadrul acestei sarcini.
 Daca elevul nu indeplineste corect sarcina cunoscuta, aleasa ca facand parte din
switch(schimbul), atunci trebuie sa ne gandim la cat de motivat este copilul pentru a
obtine obiectul respectiv.

 Daca nu puteti identifica nici o activitate, atunci folositi in cadrul pasului 3 din
secventa de corectare a erorilor, intarzierea: indepartati caietul pentru comunicare sau
inchideti-l pentru cateva secunde si apoi permiteti-i copilului sa-l intoarca, de indata ce i-
ati prezentat din nou obiectele.
Exemple de activitati switch(schimb):

 Dati-i copilului o singura sarcina de realizat (bateti din palme, atingeti-va parul,
ridicati-va in picioare, invartiti-va etc);
 Aratati-i copilului ceva ce nu are legatura cu sarcina in curs (amintiti-va ca scopul
dvs este sa-i distrageti atentia);

 Indicati-i gestual copilului sa ridice ceva ce in mod “accidental” ati scapat pe jos;
 Inchideti caietul pentru comunicare;
 Exemplificati o miscare corporala spre a fi imitata de copil.

 Variati activitatile –switch.

 In cadrul secventei de corectare in 4 pasi, incercati sa faceti astfel incat pasul 3

(switch-ul) sa nu consta de fiecare data in aceeasi activitate. Ideea de a varia aceste
activitati din cadrul switch-ului se bazeaza pe incercarea de a evita ca elevul sa invete
componenta motrica a switch-ului ca un pas in sine.

 Am vazut situatii in care elevilor nu le-au fost variate aceste actiuni, iar efectul a
fost urmatorul: au invatat sa dea terapeutului pictograma dar de indata ce il vedeau pe
acesta intinzandu-se dupa obiectul distractor elevii incep sa pocneasca din degete, sa bata
din palme sau sa faca piruete. Prin urmare, pentru a evita acest risc, nu uitati sa alternati
swithc-urile.

 In plus, in afara de faptul ca variati obiectele dorite, nu uitati sa variati si

obiectele distractoare.

 De exemplu, daca intodeauna folositi ca obiect distractor o lingura de lemn,

elevii vor invata pana la urma ca trebuie sa evite cu orice pret aceasta pictograma. De
aceea, este foarte important sa stabilim mai multe pictograme distractor si
corespondentele lor concrete.
Alte greseli
 Uneori, elevii mai realizeaza si alte erori pe parcursul procedurii de corectare a
erorii initiale. Ca terapeut, poti sa urmaresti pas cu pas secventa – modelarea, promptul,
switchul si apoi repetarea – dar la ultimul pas, repetare, elevul face alta greseala.

 Astfel, se reia ciclul celor 4 pasi inca o data. Daca elevul mai face inca o greseala,
ciclul se reia iar si iar – daca elevul ramane motivat in continuare de obiectul dorit.

 Daca elevul continua sa faca greseli, acceptati faptul ca aceasta lectie nu se va

incheia cu un succes si atunci ganditi-va cum ati putea, totusi, sa incheiati secventa intr-
un mod pozitiv. Cea mai buna cale de a face aceasta este:

 va reintoarceti la o pictograma cu un obiect ce reprezinta un puternic intaritor;

 elevul ar trebui acum sa fie suficient de motivat astfel incat sa realizeze un schimb
corect pentru a obtine obiectul respectiv;

 daca el realizeaza schimbul fara greseala, ii dati obiectul solicitat si secventa se

incheie cu succes.
Atentie!
 Elevul invata sa discrimineze intre pictograme, nu sa memoreze pozitia acestora
pe cartea de comunicare. Asadar, cand elevul cere corect un obiect inmanandu-va
pictograma corespunzatoare, intariti corespunzator acest comportament, si apoi rearanjati
pictogramele pe banda pentru propozitii inainte sa incepeti o noua secventa.

 Aveti grija sa rearanjati pictogramele in moduri diferite si sa schimbati pozitiile

de fiecare data. Nu este indicat sa mutati pur si simplu pictograma in spate sau in fata ori
de la stanga la dreapta. Randomizati-le pe toate.

 Nu rearanjati pictogramele in cadrul unei secvente de corectare a erorilor.

Alternarea strategiilor de discriminare

 Corectarea erorilor in cadrul pasului 1 necesita anumite strategii speciale de

predare a discriminarii.

 Sarcina dvs este de a va da seama ce fel de discriminari vizuale este capabil

elevul sa realizeze momentan si sa construiti mai departe plecand de la acest nivel.
 In cele ce urmeaza va prezentam mai multe strategii pe care noi le-am incercat cu
elevii nostri ce prezentau dificultati in disriminarea intre pictograme/obiecte si
pictogramele/obiectele distractor.

 Fiecare strategie presupune adaugarea unui prompt vizual dar nu uitati ca dvs va
trebui sa le eliminati prompturile pe parcurs.

 In cadrul fiecarei strategii, treceti la stergerea promptului cat mai devreme

posibil, adica de indata ce discriminarea este evidenta.

 Cu cat promptul ramane mai mult, cu atat va fi mai dificil sa il eliminati in timp.

1. Folositi o pereche formata dintr-un intaritor preferat/ pictograma corespunzatoare cu o

pictograma distractor alba sau foarte prost imprimata.
 Aceasta pereche va accentua diferentele vizuale dintre pictograme. Daca copilul
va da, totusi, pictograma distractor,indicati-I ca nu o sa-I dati “nimic” (de exemplu,
aratati mainile goale), sau ca nu intelegeti ceea ce vrea. Realizati secventa de corectare in
4 pasi.

 Pe masura ce copilul progreseaza cu aceasta tehnica incepeti sa desenati pe

pictograma goala sau sa o imprimati din ce in ce mai bine, pana in momentul in care va
semana cu adevarat cu o imagine.

 Nu uitati, scopul final in cadrul acestei strategii este ca elevul sa ajunga in punctul
in care poate discrimina intre doua simboluri diferite, dar cu aceleasi caracteristici vizuale
(adica linia de contur, luminozitatea desenului, etc.).

2. Favorizati perceperea diferentelor vizuale dintre pictograme, folosindu-va de: culori,

fotografii, denumiri, logo-uri (logo-McDonalds, Coca-Cola, etc.)
 Folosim hartia de impachetat de la bomboane, logo-urile de pe pachetele de
biscuiti sau decupam imaginile de pe cutiile cu cereale.

 Daca ati inceput PECS folosind pictograme cu liniile de contur albe sau negre,
incercati sa le colorati. Cautati cat mai multe simboluri diferite folosite in reclame, in
publicitate.

 Folositi un scanner sau o camera digitala pentru a reproduce cat mai realist posibil
aceste simboluri.
 Daca elevului ii plac filmuletele sau cartile si daca le prefera pe unele anume
printati secvente pentru a face anumite simboluri.

 Aceste simboluri ar trebui sa aiba aceeasi marime si forma astfel incat elevul sa
fie receptiv la pictograma in sine si nu la alte calitati ale acesteia: marime, forma, etc.

3. Maximizati marimea pictogramelor si distanta dintre ele.

 Daca elevul are dificultati in a discrimina pictogramele de o anumita marime
atunci folositi pictograme mai mari.

 Mentineti distanta dintre pictograme cat mai mare posibil, chiar exagerand
pozitionarea lor- o pictograma la un capat al mesei si alta pictograma la celalalt capat.

 Estompati acest prompt de pozitie prin apropierea trepata a lor, prin a le micsora
si, la final, prin a le pune una langa alta pe caietul pentru comunicare.

4. Procedurile de invatare fara erori

 Scopul acestor strategii este de a preveni insinuarea erorilor mai degraba decat a
reactiona la ele dupa ce s-au produs deja.

 Principiul care se afla in spatele acestor proceduri este de a modifica gradual o

parte din caracteristicile stimulului.

 De exemplu, daca un elev a invatat sa va dea o pictograma atunci cand doar aceea
e disponibila, atunci terapeutul trebuie sa introduca gradual o a doua pictograma.

 Daca elevul este obisnuit sa ia pictograma pentru prajitura plasata pe marginea de

jos a mesei, o pictograma ilustrand altceva poate fi introdusa mai intai in partea de sus, in
coltul din stanga sau din dreapta al mesei.

 Tendinta initiala a elevului va fi de a lua pictograma care se afla in locatia

familiara si sa ignore noua pictograma. Cu timpul, cea de-a doua pictograma poate fi
impinsa din ce in ce mai aproape de cealalalta.

 Daca elevul alege gresit, atunci trebuie sa rearanjam pictogramele intr-un mod
care sa asigure din nou succesul alegerii.

 In mod similar, daca un elev a raspuns corect prin a alege pictograma mare
ilustrand obiectul dorit in defavoarea pictogramei mici a obiectului distractor, modificati
in timp dimensiunile pana le aduceti pe amandoua la aceleasi proportii.

 Sau, daca un elev discrimineaza intre doua pictograme- una colorata (cu marginile
colorate sau cu desenul color) si una alb-negru, atunci diferentele dintre cele doua
pictograme pot fi reduse, fie prin inserarea culorii in pictograma alb-negru, fie prin
reducerea nuantelor din cea colorata.

 Accentuarea unei trasaturi in cadrul unei pictograme poate favoriza discriminarea

de la bun inceput; evident, ulterior trasatura accentuata trebuie readusa la stadiul anterior
pentru a elimina promptul vizual.

5. Aranjati pictogramele astfel incat pozitiile lor sa corespunda cu plasarea obiectelor

corespunzatoare.
 De exemplu, ati putea aseza pe masa o soseta, in stanga copilului si laptele in
dreapta. Apoi plasati pictogramele aferente exact in fata obiectelor.

 Tineti minte faptul ca acest aranjament reprezinta promptul!

 In timp, trebuie sa indepartati pictogramele de obiecte si sa le apropiati din ce in

ce mai mult pentru a favoriza discriminarea in baza pictogramelor si nu a locatiei
obiectelor.

6. Lipiti pictograma pe obiectul pe care il reprezinta sau pe recipiente transparente in care

se afla obiectul
 In timp, modificati gradul de transparenta a recipientului, pana cand elevul va
trebui sa se bazeze doar pe cunoasterea pictogramei si nu pe posibilitatea de a vedea
direct obiectul.

 Tineti minte sa indepartati pictograma de pe obiect in momentul in care

discriminarea a fost insusita.

7. Folositi reprezentari tridimensionale ale obiectului din pictograma.

 De fapt, se pot lipi acadele, bomboane, fursecuri pe pictograma si apoi invelita cu
o folie transparenta. Sau, puteti folosi reprezentari miniaturale naturale ale obiectului.

 Magnetii lipiti pe frigider si magazinele de jucarie sunt instrumente excelente. Din

momentul in care copilul mastereaza discriminarea a trei obiecte tridimensionale si isi
imbogateste vocabularul, pastrarea acestei metode devine destul de costisitoare ca timp si
efort.

 Asadar, va sugeram sa convertiti aceste simboluri tridimensionale in schite,

desene ale lor.
 Putem face asta foarte simplu: crestem marimea pictogramei ce reprezinta schita
obiectului redat in forma mare si 3-D pe o pictograma mai mare, pana cand cea dintai
pictograma o acopera in totalitate pe cea de-a doua.

 Fiecare dintre aceste strategii se sprijina pe abilitatea elevului deja insusita de a

discrimina intre obiecte reale.

 De exemplu, sistemul PECS nu ar trebui implementat in cazul in care elevul nu

demonstreaza abilitatea de a alege si a aduce terapeutului in mod direct obictele.

 De asemenea, elevul trebuie sa fie capabil sa apropie catre el obiectul dorit.

 Probabil ca exemplul cel mai bun de discriminarea este acela in care elevul
trebuie sa puna in relatie doua obiecte sau un obiect si o consecinta.
 De exemplu: daca dupa ce a terminat de baut cana cu lapte, elevul nu se poate
deplasa sa puna cana in chiuveta, sunt slabe sanse ca acelasi elev sa fie capabil sa aleaga
si sa se duca la terapeut pentru a-I inmana o pictograma.

 Este posibil sa fiti nevoiti sa invatati elevul abilitati de discriminare, cum ar fi

deplasarea cu cana goala catre masa pe care se afla laptele.

 Aceasta procedura seamana cu cea de asociere obiect – obiect, insa ea se

desfasoara intr-un context functional, ce are o consecinta functionala.

Faza IIIB. Discriminarea intre 2 pictograme reprezentand itemi cu aceasi putere de

intarire

 Odata ce elevul a masterat discriminarea intre pictogramele a doi itemi , unul

avand o mare putere de intarire si altul un item neutru.

 Urmatorul pas este acela de a-l invata pe elev sa discrimineze intre pictogramele
a doi itemi ce reprezinta intaritori puternici.
 Asezati cartea de comunicare in pozitia prezentata in Faza IIIA. si plasati doua
pictograme, una la un capat si una la celalalt capat, reprezentand doi cu aceeasi putere de
intarire..

Intaritor vs. intaritor

 Din moment ce ambele pictograme desemneaza itemi preferate de copil, nu avem

de unde sa stim care este cel pe care si-l doreste acum decat in urma primului schimb de
pictograme.

 Trebuie sa ne asiguram ca elevul stie sa aleaga pictograma corecta pentru a obtine

itemul dorit. Modul in care noi facem aceasta verificare este realizand asa numita
“verificare a corespondentei”

 Realizam acest lucru astfel:

 1. Aratati-I elevului o tava pe care sunt pusi doi itemi cu aceasi putere de intarire.
Cartea de comunicare se afla langa tava pe care sunt lipite pictogramele celor doi itemi.

 2. Odata ce elevul a inmanat terapeutului pictograma, indicand ca doreste itemul

repsectiv, raspundeti laudandu-l “Bravo!” si invitati-l sa ia obiectul “Acum ia-l” de pe
tava.

 3. Noul comportament vizat in Faza IIIB. este cel de a lua obiectul ce corespunde
pictogramei pe care elevul a inmanat-o terapeutului.
 Asadar, incepeti prin a lauda elevul din momentul in care se indreapta catre
obiectul corect.
 In momentul in care elevul se intinde dupa obiect, laudati-l si incurajati-l sa il ia.
A lua ce isi doreste este un indicator pentru faptul ca elevul foloseste corect pictogramele.

 4. Daca elevul se intinde dupa itemul incorect , blocati accesul si folositi

procedura in 4 pasi de corectare a erorilor, ca raspuns la aceasta eroare.

 5. Presupunem ca atunci cand i-am spus sa ia obiectul, elevul a facut-o corect.

 Acum indicam gestual catre pictograma obiectului, pentru a favoriza crearea

legaturii dintre cele doua. Numim aceasta tehnica: “Invatarea apucarii”
 In timpul ultimei secvente, trebuie doar sa spuneti “Ia-l” sau o expresie similara.

 Nu numiti obiectul pe care copilul il ia, nu spuneti “Ia prajitura” intrucat in acel
moment nu veti sti sigur daca el a ales corect obiectul in urma discriminarii verbale
receptive, care se poate situa la cote inalte, sau datorita discriminarii vizuale.

 Scopul prezent este acela ca elevul sa reuseasca sa discrimineze vizual

pictogramele, astfel incat faptul ca nu denumiti itemul va va demonstra ca elevul
discrimineaza pictograma singur. Doar in momentul in care elevul alege obiectul corect,
il puteti numi.

Retineti:
 Daca elevul face vreo greseala (se intinde dupa obiectul gresit) si initiati secventa
de corectare in 4 pasi, trebuie sa incheiati aceasta etapa cu inca o verificare a
corespondentei.

 Daca ati inceput trial-ul cu verificarea corespondentei, trebuie sa o incheiati la fel.

 Daca elevul continua sa faca erori in momentul in care incepeti predarea acestui
nivel de discriminare inseamna ca elevul nu este pregatit sa discrimineze intre
pictogramele a doua obiecte preferate.

 Unii copii se descurca mai bine daca predam unul sau mai multi pasi intermediari:
 distractor vs. blanc vs. preferat
 distractor vs. distractor vs. preferat
 obiect preferat dintr-o categorie vs. obiect preferat dintr-o categorie diferita

Discriminarea intre mai multe imagini

 Cresteti numarul de imagini astfel incat elevul sa se obisnuiasca sa aleaga dintr-o

varietate de oferte.
 Incepeti prin a prezenta copilului 3 imagini ce reprezeninta intaritori puternici,
astfel incat acum veti lucra cu 3 intaritori asezati pe tava si 3 pictograme corespunzatoare
itemilor pe cartea de comunicare.

 Pentru a putea manui mai usor intaritorii, am ales sa ii punem intr-o cutie de
carton de oua, ca sa nu cada sau sa se rostogoleasca pe tava. Imaginile care intra in acest
exercitiu sunt acele imagini ce reprezinta activitati sau intaritori disponibili.
 Daca elevul face greseli pe parcursul discriminarii intre 3 imagini, continuati sa
folositi strategia de corectare a erorilor in 4 pasi. Tineti minte ca aceste corectari de
greseli trebuie trecute intr-un tabel.

 Unii copii au dificultati in a trece de la 2 la 3 imagini. O modalitate alternativa si

intermediara de a facilita trecerea este de a pune pe masa 2 imagini a doua obiecte
preferate si unul neplacut sau neutru.

 Daca elevul parcurge cu succes exercitiul acesta, atunci puteti trece imediat la
discriminarea intre 3 imagini a 3 intaritori.

 Dupa ce a masterat discriminarea a 3 obiecte, treceti la 4 si apoi la 5.

 Cand elevul a reusit sa discrimineze intre 5 imagini, atunci putem considera ca el

si-a insusit aceasta lectie.

 Nu am considerat ca este necesar sa impingem exercitiul pana la discriminarea a

6, 7 imagini.

 Daca aranjam imaginile in forma de X pe cartea de comunicare, elevul, pentru a

intelege despre ce e vorba, trebuie sa scaneze campul perceptiv pe diagonala, vertical si
orizontal, adica intr-un mod complet.

 Ultimul pas in predarea discriminarii este acela de a-I invata pe copii sa se uite in
cartea de comunicare si sa caute o anumita imagine. Pentru a face asta, indepartati toate
imaginile de pe coperta cartii de comunicare.

 Deschideti cartea si puneti in ea 1-2 imagini a unor itemi intaritori foarte

puternici.

 Aratati elevului itemii si in momentul in care elevul se indreapta spre carte,

inchideti cu blandete, pentru ca el sa fie nevoit sa o deschida singur si sa ia pictograma
dorita.

 Daca nu face acest lucru, prompati-l si apoi, in timp, slabiti influenta.

 Daca elevul are mai multe imagini decat incap in caiet, adaugati pagini.

 Invatati elevul sa frunzareasca cartea cu ajutorul degetului indepartand toate

pictogramele, cu exceptia uneia sau doua, pe a doua pagina, incurajati-l si inchideti cartea
in momentul in care el se intinde catre pictograma.

 Daca este nevoie, oferiti prompt fizic.

 De indata ce elevul este capabil sa deschida cartea de comunicare si sa intoarca

singur paginile pentru a gasi pictograma dorita, randomizarea locatiilor pictogramelor nu
mai este necesara.

 Puteti incepe sa organizati pictogramele in cadrul cartii de comunicare folosindu-

va de un sistem de categorisare care sa fie util atat pentru dvs. cat si pentru elev.

 Cei mai multi terapeuti organizeaza pictogramele folosindu-se de categoriile

semantice, precum: mancare, jucarii, locuri, etc. Unele carti de comunicare sunt
organizate in functie de activitatile care au loc pe parcursul unei zile.

 Creati cate un simbol vizual pentru fiecare categorii. Unii terapeuti organizeaza
categoriile folosind pagini diferit colorate pentru fiecare set specific de obiecte, activitati,
etc.

 Altii, folosesc sistemul “repertoar”- fiecare inceput de capitol marcat cu cate “un
semn de carte”, pe care este reprezentat grafic sau literal categoria la care se face referire.

 Multi elevi care au masterat faza discriminarii si care au avansat in cadrul terapiei
nu au nevoie decat sa vada de cateva ori pictogramele noi pentru a incepe sa le foloseasca
cu inteles.

 Cand introducem o noua pictograma noi organizam o mini-lectie:

 puneti noua pictograma pe prima pagina a caietului pentru comunicare, impreuna

cu alte doua pictograme;
 incurajati elevul in ceea ce priveste explorarea noului obiect;

 incurajati elevul sa realizeze schimbul (pictograma vs. obiect);

 asigurati-va ca elevul a realizat corect schimbul si ca utilizeaza in mod corect
noua pictograma;
 plasati pictograma in locul adecvat in cadrul caietului.

Mediul relaxat:

 In continuare, terapia ar trebui sa se axeze pe diversificarea contextelor in care se

realizeaza invatarea, astfel:

 cu parteneri de comunicare diferiti;

 cu obiecte dorite diferite;
 in cadrul diferitelor activitati;
 in locatii diferite.

 Cand am inceput trainingul pentru discriminare, si cand am intalnit dificultati, am

simplificat lectiile cu scopul de a facilita discriminarea.

 Prin urmare, elevii nu au depus un efort foarte mare si nici nu au intrat in

interactiune cu parteneri de comunicare diferiti.


 Asadar, trebuie sa compensam si sa cream cat mai multe oportunitati de
comunicare pe tot parcursul zilei, atat la scoala cat si acasa, astfel incat abilitatile
masterate in cadrul fazei a II-a sa poata fi mentinute.

 Continuati activitatile de: stop-da drumul-vorbeste, descrise in faza I

(reintroduceti activitati din faza a II-a de fiecare data cand este masterat un nou nivel de
discriminare).

 Eventual, elevul trebuie sa invete sa se deplaseze si sa discrimineze in cadrul unui

singur schimb.

 Prima data cand reintroduceti “deplasarea” (parcurgerea distantei pana la cartea

de comunicare, pictograma si terapeut), dupa ce ati inceput discriminarea, s-ar putea sa
fie nevoie sa simplificati acest proces al discriminarii pentru o perioada scurta de timp,
sau chiar sa eliminati discriminarea prin prezentarea unei singure pictograme.

 De indata ce elevul a masterat faza a III-a:

 invati-l “sa se deplaseze” practicand acest nivel al discriminarii;
 Inscenati o situatie in care elevul sa doreasca ceva ce dvs. aveti;

 Faceti astfel incat cartea de comunicare sa nu fie la indemana elevului (sa nu fie la
locul lui);
 In schimb, pe coperta cartii de comunicare sa fie atasata pictograma cu obiectul
dorit si alaturi de ea, pictograma distractor.

 Obiectivul pentru aceasta lectie este ca elevul sa se deplaseze pentru a lua caietul
pentru comunicare, sa realizeze discriminarea si sa se duca la partenerul de comunicare.

 Nu uitati, de data aceasta, rolul terapeutului este de a facilita oportunitati pentru

noi nivele de discriminare si solicitarea incidentala a diverselor obiecte sau activitati pe
parcursul zilei.
Cererea obiectelor ce nu se afla in campul vizual

 Vi s-a intamplat vreodata sa stati asezat comod pe canapea, delectandu-va cu

emisiunea dvs. favorita, in timp ce partenerul dvs. se plimba prin camera mancand
ciocolata dvs. preferata?

 Reactia dvs. cel mai probabil consta intr-o pofta intensa si subita pentru acea
ciocolata. Asadar, ori ii cereti partenerului o bucatica de ciocolata ori ii cereti sa va aduca
una intreaga.

 Copiii cu o dezvoltare normala, care invata sa comunice in mod corespunzator,

pot face diverse observatii sau sa solicite obiectele din imediata lor apropiere.

 Tatal intra in camera iar Ionel striga: “Taaaattti”. Ionel il vede pe fratele mai
mare, George, mancand ciocolata si striga: “Cioocolataa”.

 La magazin, Ionel si George cer fiecare cerealele favorite, in timp ce mama duce
caruciorul prin fata rafturilor cu cereale.

 Iata cate ocazii de comunicare ni le ofera simturile (a vedea, a auzi, a mirosi, etc.).
 Pe masura ce abilitatile de comunicare ale copiilor se maturizeaza si devin din ce
in ce mai sofisticate, ei invata sa comunice despre obiecte sau evenimente care nu se afla
neaparat in imediata lor apropiere.

 Ivonei ii este foame. Astfel, il roaga pe tatal ei sa ii faca un sandvis.

 Andrei vine in casa, de afara, si ii spune fratelui sau: “ai vazut masina care tocmai
a trecut? Ce rapida era”.

 Elevii care au folosit PECS invata sa ceara obiecte sau sa faca afirmatii despre
activitati care nu sunt prezente.

 Introducem aceasta abilitate in cadrul modululi legat de abilitatile de a solicita

ceva, de indata ce elevii au deprins capacitatea de a comunica in mod constant si pot
discrimina intre o mai mare varietate de simboluri.

 Acum este momentul sa puneti la cale oportunitati astfel incat elevii sa poata face
acest lucru in locuri cat mai diferite.

 Realizati acest lucru prin indepartearea lenta si treptata a obiectelor:

 puneti ceva la o parte de indata ce elevul a solicitat si primit respectivul lucru si

vedeti daca-l va mai cere inca o data;

 stati in fata unui bufet deschis si incurajati, incitati elevul cu ceva despre care stiti
sigur ca ii place (puteti manca in faza lui un aliment preferat de copil sau sa va jucati cu
un aliment- un biscuite, de exemplu); cand el se apropie, puneti alimentul in bufet si
inchideti usile/sertarele;

 acasa si chiar la scoala puteti folosi draperii sau perdele;


 puneti jucariile in cutii.

Cum sa-I ajutam pe terapeuti

 Faza III presupune ca un singur terapeut sa lucreze cu elevul. Rolul de terapeut

poate fi luat de mai multe persoane care lucreaza in mod constant cu elevul.

 Terapeutul trebuie sa creeze destule oportunitati pe parcursul lectiei si a zilei,

astfel incat sa favorizeze cererile, schimburile de intaritori, obiecte, etc.

 Lectia de discriminare incepe prin a pune elevul in fata unui stimul intaritor,
semnificativ, si altul distractor sau nerelvant in activitatea pe care o desfasoara.
 Noul comportament vizat este cel de a alege pictograma, astfel incat terapeutul
trebuie sa ofere intaritorul social- lauda- imediat dupa ce elevul manifesta intentia de a se
indrepta catre pictograma, si apoi trebuie sa ofere imediat intaritorul pe care elevul l-a
cerut.

 Terapeutul trebuie sa evalueze toate probleme ce apar in cursul terapiei, inclusiv

informatii cu privire la gradul in care intaritorul este inca un intaritor sau obiectul
nerelevant, distractor, trezeste reactii negative.

 Atunci cand elevul face vreo greseala, se aplica strategia de corectare a erorilor in
4 pasi.

Faza IIIA: Discriminarea unui intaritor vs. discriminarea stimului distractor

 amenajati un cadru terapeutic adecvat;
 incitati-l pe copil sa dea atentie ambelor obiecte;
 intariti social, prin lauda, imediat cum copilul se indreapta catre pictograma
corecta;
 inmanarea intaritorului dorit;

 demarati strategia de corectare a erorilor:

- dati obiectul cerut (cel nerelevant);
- acceptati si sustineti reactia negativa;
- modelati;
- promptati;
- schimbati;
- repetati

 adaugati o alta sesiune de corectare a greselilor, daca este cazul;

 schimbati pozitia pictogramelor in cadrul caietului pentru comunicare;

 nu insistati pe vorbire.

 Odata ce elevul reuseste sa discrimineze intre o pictograma ce reprezinta un

intaritor puternic si o pictograma a unui stimul distractor, nerelevant, nedorit, treceti la
etapa in care elevul trebuie sa discrimineze intre doua pictograme reprezentand doi
intaritori preferati.

 Terapeutul il momeste pe copil sa dea atentie ambelor pictograme, asteapta ca

elevul sa se indrepte catre una dintre ele si apoi ridica obiectele reprezentate in
pictograma astfel incat elevul sa il aleaga pe cel corect.

 In cazul in care elevul greseste, aplicam strategia de reducere a greselilor in 4

pasi.

 Terapeutul creste sistematic numarul de pictograme pe care elevul trebuie sa le

discrimineze si continua sa realizeze verificarea corespondentei (dintre pictograma si
obiect).

 Odata ce elevul reuseste sa discrimineze intre 5 obiecte, terapeutul il invata pe

elev sa se uite in interiorul cartii de comunicare pentru a cauta pictograma dorita.
Faza IIIB: discriminarea intre obiecte preferate

 amenajati un cadru terapeutic adecvat;

 incitati-l pe copil sa dea atentie ambelor obiecte;
 intariti social, prin lauda, imediat cum copilul se indreapta catre pictograma
corecta;
 inmanarea intaritorului dorit;

 demarati strategia de corectare a erorilor:

- dati obiectul cerut (cel nerelevant);
- acceptati si sustineti reactia negativa;
- modelati;
- promptati;
- schimbati;
- repetati

 adaugati o alta sesiune de corectare a greselilor, daca este cazul;

 predati 3,4,5 discriminari;

 folositi o varietate de imagini care sa reprezinte pictogramele anterioare (mai

multe imagini pentru acelasi obiect);
 invatati elevul sa se uite in caietul pentru comunicare;
 nu insistati pe vorbit.

 Pe parcurs ce elevul invata sa discrimineze intre simboluri, incepeti sa il invtati sa

raspunda la intrebarea: “Vrei asta?”. Introduceti pictograme care sa indice pauza sau
ajutorul.

 Acum puteti incepe introducerea conceptului de “a astepta”. Folositi un semnal

vizual si apoi nu asteptai mai mult de 2 secunde.

 Continuati sa il invatati pe elev sa raspunda la o varietate mare de simboluri si

stimuli vizuali, si apoi includeti cateva dintre acestea intr-un orar vizual. Continuati sa
folositi pictograme ce reprezinta intaritorii si sa intariti prin oferirea obiectului dorit.

Intrebari frecvente:
1. Cum ne putem da seama cand este momentul sa incepem Faza III?

 Daca un elevul a invatat sa se duca la partenerul de comunicare sa ii inamaneze

pictograma dar inca isi insuseste comportamentul de a lua pictograma, atunci este in
regula sa incepem lectia de discriminare.

 Incepem lectiile de discriminare odata ce elevul are insusite 5-10 simboluri, pe

parcursul Fazai II (retineti ca aceste simboluri au fost prezentate elevului individual, in
functie de intaritorii pe care ii prefera).

 De fiecare daca cand un elev mastereaza o noua abilitate, reluati Faza II.

 Nu incepeti lectiile de discriminare decat in momentul in care elevul foloseste in

mod voluntari si independent 20 de pictograme.

 Daca nu, introducerea pictogramelor in pereche I se va parea elevului ciudata si

“straina”.

2. Cum decidem sa introducem o noua categorie semantica?

O noua categorie semantica este introduse atunci cand sunt descoperiti noi intaritori ce
revendica acest lucru.
Numarul de pictograme aratate la fazele I si II este limitat datorita faptului ca sunt
prezentate una cate una. In faza III continuam sa folosim aceste imagini insa adaptat la
nivelul de discriminare al elevului.

3. Elevul meu alearga foarte des prin clasa si mi-e teama ca daca ii voi permite sa se duca
sa ia caietul pentru comunicare, va fugi si apoi nu voi mai putea sa ii controlez acest
comportament. Pot sari peste acest pas pentru a evita ulterioarele probleme
 Amintiti-va ca, inainte de toate, trebuie sa stabiliti functia pe care o are acest
comportament si apoi sa descoperiti un comportament adecvat alternativ.

 Daca alergatul ramane o problema si reprezinta o amenintare pentru binele

elevului cu care lucrati, va propunem un compromis. Consideram ca a fi capabili sa se
duca dupa cartea de comunicare, este o abilitate cruciala pentru toti elevii.

 In cazul elevilor care in mod curent alearga, putem sa ii determinam sa poarte cu

ei cartea de comunicare tot timpul, in cadrul oricarei activitati, astfel incat sa nu mai fie
nevoiti sa se ridice in timpul sarcinii si sa o ia.

 DAR din cauza ca trebuie sa ii invatam pe elevi cum sa rezolve o potentiala

problema in situatia in care incep o noua activitate uitand sa isi aduca caietul pentru
comunicare, nu putem sari peste predarea acestei abilitati.

 Aranjam o situatie in care elevul sa se angajeze intr-o noua activitate fara sa aiba
la el caietul pentru comunicare. Ajunsi in aceasta situatie, il promptam fizic (de mana)
pentru a-l ghida sa se duca sa ia cartea de comunicare.

 Ca masura preventiva, e bine sa pastram caietul pentru comunicare oriunde numai

in dreptul usii de iesire nu. Astfel, in momentul in care elevul se ridica de pe scaun in
timpul activitatii pentru a-si lua cartea de comunicare, ne dam seama de intentia lui
observand directia in care se indreapta.

4. Cum determinam numarul optim de simboluri pe care le putem folosi in cadrul unei
activitati?
 Daca elevul se afla in Faza I sau II a treiningului se va prezenta doar cate un
singur obiect pe rand.

 Depinde numai de terapeut (care va evalua in functie de sistemul de intarire si

rutina zilnica) ce pictograme vor fi prezentate in fiecare moment al activitatii.
 Daca elevul se afla in Faza III a treiningului, numarul de simboluri este
determinat de abilitatile actuale de discriminare a elevului. Dincolo de aceasta faza, toate
pictogramele ar trebui sa fie disponibile elevului.

5. Folosim carti de comunicare individuale sau comune pentru intreaga clasa?

 Fiecare elev ar trebui sa aiba un cartea de comunicare personala, pe care sa o
poarte cu sine peste tot.

 Nici terapeutul si nici parintele nu trebuie sa fie responsabili pentru grija copilului
de a avea tot timpul cartea de comunicare la el (in fiecare activitate)- elevul este cel care
trebuie sa invete acest lucru. Etichetarea camerelor, a obiectelor din casa, etc, este de
asemenea utila.

 De exemplu: in baie puteti posta o eticheta continand ilustratii ale: sapunului,

prosopului, periutei de dinti, etc.; pe frigider puteti posta pictograme reprezentand
diferite tipuri de alimente sau de mancaruri.

 Ceea ce este important de retinut este faptul ca trebuie sa exisete o strategie prin
care in caietul pentru comunicare persaonal al elevului sa existe corespondentele
locatiilor si obiectelor pe care el le regaseste in casa ai la scoala.

 Una dintre strategiile pe care am dezvoltat-o este aceea ca pe usile de la camere,

pe diferite obiecte de uz casnic sa fie postate fise din caietul pentru comunicare pe care
atunci cand iesim din casa sa le luam cu noi.

Idei
 1. Chiar daca elevul a masterat abilitatea de a discrimina, asigurati-va ca din cand
in cand sa-I prezentati o pictograma cu un stimul nepreferat.

 Acest lucru este un fel de “verificare” periodica pentru a ne asigura ca elevul

discrimineaza.

 Daca elevul alege pictograma nepreferata iar in momentul in care ii dam ceea ce a
cerut, reactioneaza negativ, inseamna ca nu a insusit corect si deplin aceasta abilitate.

 2. In cazul in care nu utilizati imagini pe care sa le gasiti in reviste, carti, etc.,

realizarea pictogramelor poate consuma foarte mult timp.
 Una dintre strategiile pe care le-am pus la cale este aceea ca lunar sa organizam
grupe de lucru “Realizeaza si ia acasa”.

 Organizam o intalnire cu membri ai familiei, echipele terapeutice, punem la

dispozitie o sumedenie de materiale, inclusiv materiale printate, si petrecem o ora sau
doua realizand pictograme. Profitam de aceasta intalnire pentru a disctua despre
implementarea PECS si despre problemele cu care ne confruntam.

 Pentru ca toata lumea sa aiba acees la imaginile pe care le facem, organizam, pe

langa aceasta grupa de “Realizeaza si ia acasa” si o grupa “Realizeaza si lasa”.

 3. Daca aveti mai mult de un elev ce studiaza cu ajutorul PECS, atunci puteti
desemna un “Manager Pecs” fiecarui elev.

 Aceasta persoana (terapeut, para-profesionist, logoped, etc.) este responsabila

pentru buna stare a cartii de comunicare.

 Trebuie sa aiba grija sa contina pictogramele necesare, sa inlocuiasca

pictogramele deteriorate si sa realizeze noi pictograme pe parcurs ce vocabularul se
imbogateste.

 4. Pentru a putea face fata tuturor cerintelor pe carele ridica PECS, este
recomandabil sa stabiliti un loc din sala de terapie in care membrii echipei terapeutice sa
poata lasa notite, observatii.

 La sfarsitul zilei, unul dintre Managerii PECS va strange toate notitele pentru a
rezolva problemele ridicate de acestea.
FAZA IIIA : Monitorizarea Progresului

 IP= intaritor puternic

 D= distractor

 In acest exemplu, elevul abia a inceput lectia de discriminare asadar terapeutul

verifica reactia elevului la stimulul distractor (batul).

 Daca aceasta este prima lectie de discriminare, elevul are sanse 50/50 de a da
pictograma corecta, asadar este important sa urmarim reactia negativa.

 Initial, elevul alege pictograma cu batul si apoi are o reactie negativa. Reactiile lui
negative cresc in intensitate cand se ajunge la trial-ul 7 si primeste tot batul, si dupa
aceea, incepe sa dea pictograma corecta.
 IP= intaritor puternic
 D= distractor

 In acest exemplu, elevul incepe lectia de discriminare. Prima daca cand da

pictograma gresita si primeste soseta, nu are nici o reactie negativa.

 Acelasi lucru se intampla la urmatorul trial, asa ca terapeutul alege un alt stimul
distractor (acul cu gamalie).

 Acest din urma obiect starneste o reactie negativa, asa ca terapetul continua sa il
foloseasca si in urmatoarele 2 trial-uri. Apoi, terapeutul schimba stimulul distractor.