In cazul copiilor cu autism comunicarea are foarte

mult de suferit.
Copilul nu intelege care este rolul comunicarii si nu
este interesat de ceea ce ar putea obtine
comunicand.
Chiar si copiilor verbali le este dificil sa foloseasca
limbajul in sens de comunicare ECOLALIE.

The Elementary Verbal Operants

Skinner sugereaza ca un repertoriu complet

al limbajului este compus din mai multe tipuri
diferite de comportamente emitator-receptor.
Cele trei tipuri de comportament verbal sunt:
mand, tact si intraverbal. Aceste tipuri de
limbaj sunt clasificate in mod traditional ca
limbaj expresiv. Impreuna cu aceste trei
tipuri de limbaj Skinner (1957) prezinta
deasemenea relatiile cu echoic, textul,
dictarea, scrierea prin imitatie.

MAND A cere lucruri pe care le vrei. Ceri

pantofii pentru ca ai nevoie de ei pentru a pleca
afara.
TACT A numi sau a identifica obiecte,
evenimente pe care le vezi. Spui pantofi pentru
ca vezi pantofii.
INTRAVERBAL A raspunde la intrebari sau a
purta conversatii in care cuvintele tale sunt
controlate de alte cuvinte. Spui pantofi, pentru
altcineva te intreaba Ce porti in picioare?

 ASCULTATOR LIMBAJUL RECEPTIV

A urma instructiile pe care altcineva le da. Iei pantofii
cand cineva iti spune Ia-ti pantofii
ECHOIC IMITAREA VERBALA
A repeta ceea ce auzi. Spui pantofi pentru ca altcineva a
spus pantofi.
IMITATIA A imita miscarile motorii ale altei persoane.
TEXTUAL A citi cuvinte scrise. Spui pantofi pentru
ca vezi scris cuvantul pantofi.
COPIEREA UNUI TEXT A scrie cuvantul pantofi
pentru ca altcineva a scris cuvantul pantofi.
TRANSCRIEREA (DICTAREA) - Scrii pantofi pentru ca ai
auzit cuvantul pantofi

MAND
Mand este un tip de limbaj in care vorbitorul cere lucruri de care
are nevoie. De exemplu, cand unui copil ii este foame si el cere
de mancare acest comportament verbal este clasificat ca fiind
MAND.
Skinner (1957) a ales termenul de mand pentru ca este similar, in
limba engleza, cu urmatoarele cuvinte: command, demand,
reprimand si mandatory. In termeni tehnici (Skinner, 1957, pp
35-51; Michael, 1984, 1988) mand exista cand forma raspunsului
verbal (ceea ce spune o persoana) este sub motivatia persoanei
(MO S) (ceea ce vrea o persona) si recompensa specifica ( ceea
ce primeste).
De exemplu, privarea de mancare, (a) va face din aceasta o
puternica recompensa, (b) va evoca un comportament verbal de
tip mand prajitura, daca acest comportament verbal a produs in
trecut prajitura ( pentru mai multe informatii vezi
Michael,1982a, 2007).

 Recompensele specifice pentru mand sunt

strans legate de motivatie. De exemplu, daca
un copil este motivat de impinsul in leagan,
recompensa sa va fi impinsul de catre cineva.
Raspunsurile pot fi variate si severe: plans,
tavalit, impinsul altor persoane sau un
comportament verbal: Impinge. Toate
aceste comportamente pot fi considerate
cereri pentru a fii dat in leagan, daca exista o
relatie functionala intre motivatie, raspuns si
istoria recompenselor si intaritorilor. Un punct
important aici il reprezinta comunicarea care
nu este restrictionata doar la cuvinte.

 Cererile sunt importante inca de la varstele

fragede. Cererea reprezinta prima forma de
comunicare dobandita de un copil (Bijou &
Baer, 1965; Novac, 1996). Aceste cereri
timpurii se intampla de obicei sub forma
plansului atunci cand copilul este obosit,
nervos, racit, speriat sau cand il doare ceva.
Cu timpul copilul va inlocui plansul cu
anumite cuvinte sau cu o alta forma de
comunicare. Cererile ajuta copilul sa aibe
control si cu ajutorul lor va incepe sa
inteleaga rolurile de vorbitor si ascultator
sunt esentiale pentru dezvoltarea limbajului.

 Skinner(1957) puncteaza faptul ca mand

este singurul comportament verbal care
aduce beneficii vorbitorului (jucarii,
dulciuri). Ca rezultat, mand devine o
forma puternica de comportament verbal
deoarece satisface imediat nevoile
copilului. Copii mici se angajeaza de multe
ori in mand, tocmai datorita acestor
motive. In ultima faza, mand devine
element de baza in interactiunile sociale,
comportamentul academic si orice aspect
al comportamentului uman.

 Cea mai valoroasa piesa a informatiei

initiale despre un copil o reprezinta natura
repertoriului de mand. Cea mai dificila parte
a procesului de mand este aceea ca uneori
variabilele motivatiei evocate nu sunt usor
accesibile. De exemplu, un copil poate
plange atunci cand vrea atentie, dar poate
fi dificil sa identifici si sa cuantifici cererea
atentiei. Unele lucruri ce ii motiveaza sunt
mai evidente ( un copil isi doreste o jucarie
anume). Ceea ce confirma ca acea jucarie
este o recompensa puternica, cel putin
pentru moment.

 Mand poate avea control si in alte variabile; un obiect

dorit ( raspunsul devine parte din tact), stimuli verbali
cum ar fi, Ce vrei sa mananci? ( parte din
intraverbal), echoic- spune prajitura (cu prompt) sau
orice combinatie acestor variabile. Toti copii au nevoi
de baza ce trebuiesc satisfacute, iar copilul trebuie sa
comunice in diferite moduri aceste nevoi adultului.
Obiectivul mand -ului este sa determine copilul sa
foloseasca cuvinte, imagini, gesturi prin care sa
comunice adultului ceea ce vrea. Prima intrebare este:
Cum isi face copilul nevoile si dorintele cunoscute
adultilor?, Poate copilul manifesta comportamente
negative pentru satisfacerea acestor nevoi?.
Raspunsurile la aceste intrebari ne vor ajuta sa
stabilim prioritatile in programul de interventie
individual mand.

TACT

Tact este un tip de limbaj in care vorbitorul numeste lucruri,

actiuni, aflate in mediul sau fizic. De exemplu, daca un copil
spune caine pentru ca a vazut un caine, acest tip de limbaj va fi
clasificat drept tact. Sau, daca un copil aude latratul unui caine si
spune caine va fi clasificat tot tact. Acestea vor fi clasificate
drept tact deoarece stimulul antecedent a fost nonverbal.

Skinner (1957) a ales termenul tact deoarece sugereaza faptul ca

un vorbitor intra in contact cu mediul sau. Din punct de vedere
tehnic, tact este un operant verbal sub controlul functional al
discriminarii nonverbale al stimulilor (SD) si produce
generalizarea conditionata a recompenselor. Tact este in stransa
legatura cu ceea ce indentificat ca fiind etichetare expresiva in
mai multe programe de training pentru recuperarea limbajului.

 Acestia pot fi statici, tranzitorii (verbe), relatii intre obiecte(prepozitii),

proprietati ale obiectelor (adjective) sau proprietati ale actiunilor
(adverbe). Configuratia stimulilor poate avea mai multe proprietati
nonverbal, iar raspunsul poate fi sub aceste multiple proprietati.

Repertoriul tact-ului este atat de important in devoltarea limbajului,

incat este des intalnit ca fiind singurul element care necesita training
direct. Obiectivul in invatarea tact-ului este acela de a aduce un
raspuns verbal sub controlul unor stimuli nonverbali.

Daca un copil are repertoriul echoic bine dezvoltat, atunci trainingul

pentru tact va fi mult mai usor. In training se poate prezenta un stimul
non verbal nou (un copac) alaturi de promptul echoic (spune copac).
Odata insusit, controlul poate fi transferat catre mand sau catre
intraverbal. Este foarte important sa identificam unde anume stimuli
non-verbali sunt puternici si unde nu. Odata identificati, intructia
limbajului in repertoriul tact poate incepe.

INTRAVERBAL
Intraverbal reprezinta tipul de limbaj in care un copil
verbal raspunde la cuvintele altora (poate raspunde
intraverbal si la propriile cuvinte). In general,
comportamentul intraverbal implica povestirea despre
lucruri sau activitati care nu mai au loc in prezent. De
exemplu, a spune autobuz pentru ca altcineva a spus
Copii merg la scoala cu reprezinta un comportament
intraverbal. A raspunde la intrebari de tipul Ce ai facut
ieri? resprezinta deasemenea un comportament
intraverbal. Raspunsurile intraverbale sunt componente
importante ale repertoriului intelectual; de exemplu ,
intrebarile de tipul: De ce are nevoie o planta pentru a
creste? raspuns: apa, soare. Repertoriul intraverbal este
aparent fara sfarsit, exemplu fiind faptul ca adultii au mii si
mii de legaturi intraverbale in repertoriul limbajului lor.

 In termeni tehnici, un comportament intraverbal are

loc atunci cand un stimul discriminativ verbal (SD)
evoca un raspuns verbal (Skinner, 1957, pp. 71-78). La
fel ca toti operantii verbali (exceptand mand), si
intraverbal produce intariri. De exemplu, in contextul
educational, intaritorul il reprezinta cuvintele pe care
copilul le aude cand da raspunsuri corecte de tipul:
Bravo, Foarte bine sau notele bune obtinute in urma
acestetor raspunsuri bune.

Un repertoriu intraverbal faciliteaza achizitia altor

comportamente verbale si non-verbale.
Comportamentul intraverbal pregateste un vorbitor sa
raspunda rapid si cu acuratete, respectand
propozitiile, toate acestea ajutandu-l sa poarte o
conversatie.

 Un procentaj mare al copiilor cu intarziere in dezvoltarea

limbajului esueaza in achizitionarea repertoriului
intraverbal. Exista mai multe cauze ,dar una din cele mai
importante este aceea ca relatia intraverbala nu este
identificata ca fiind separata de abilitatea limbajului.
Uneori, este posibila aparitia comportamentului intraverbal
prin simplul training al tact-ului si din dezvoltarea
abilitatilor de ascultator. Copii tipici incep sa achizitioneaze
comportamentul intraverbal, imediat dupa ce au o achizitie
solida a tact-ul si a mand-ului. Pentru majoritatea copiilor
dezvoltarea comportamentului intraverbal poate fi
observata in jurul varstei de 2 ani. Multe dintre relatiile
timpurii ale comportamentului intraverbal sunt relativ
simple , de exemplu, cantece, sunetele animalelor, diferite
asocieri simple. Raspunsurile intraverbale complexe de
tipul Unde locuiesti?, apar de regula in jurul varstei de 34 ani.

DIFERENTE INTRE MAND, TACT SI INTRAVERBAL

Exista diferente importante intre mand, tact si intraverbal. In

primul rand, trebuie sa stim ca acelasi cuvant poate functiona ca
mand, tact sau ca intraverbal (vezi Table 1-2).

De exemplu, un copil poate spune mama cand isi vede mama

(tact), spune mama cand o vrea pe mama sa (mand) sau spune
mama pentru ca altcineva a spus tata si (intraverbal).

Diferenta lui Skinner intre mand, tact si intraverbal este aceea ca

acelasi cuvant poate fi controlat de diferite variabile antecedente
si pentru ca raspunsul apare sub controlul unui anumit tip de
antecedent, nu inseamna ca va aparea si sub controlul unui alt tip
de antecedent (vezi Oah&Dickinson,1988; Sautter&LeBlanc, 2006)

 Aceste trei repertorii au nevoie sa fie invatate si

achizitionate individual, si deasemenea poate fi
nevoie de training pentru fiecare abilitate
verbala.
De aceea, este o greseala sa consideram ca in
cazul in care un copil ii poate arata pe Tom si
Jerry atunci cand ii vede, acelasi copil sa poata
ceara sa se uite la desene cu Tom si Jerry sau sa
raspunda intraverbal la intrebari despre Tom si
Jerry. Daca raspunsul este Tom si Jerry in toate
aceste trei exemple, atunci cele trei repertorii
sunt functionale ca operanti comportamentali
separati (Skinner,1957).

ECHOIC

Echoic este tipul de limbaj in care un vorbitor repeta cuvintele spuse de

altcineva. De exemplu, daca un copil spune pisica dupa ce a auzit-o pe
mama sa spunand pisica demonstreaza un comportament echoic.
Repetarea cuvintelor, propozitiilor, frazelor si a altor stimuli verbali este
comuna pentru noi toti. Comportamentul echoic este controlat de un SD
verbal. Comportamentul echoic produce intaritori conditionati precum
atentia (Skinner,1957, p. 56). Un parinte poate spune: Acesta este un
urs! Poti spune urs?. Daca copilul poate raspunde urs, atunci parintele
spune Bravo. Eventual, copilul inavata sa numeasca(tact) ursul fara
prompt echoic. Aceasta se intampla de obicei dupa cateva trail-uri.
Repertoriul echoic este foarte important in predarea unui copil cu
intarziere in dezvoltarea limbajului si deasemenea are rol important in
procesul de invatare al unor abilitati mai complexe ale limbajului
(Lovaas,1977,2003).
Evaluarea repertoriului echoic pentru VB-MAPP este insotit Early
Echoic Skills Assessment (EESA), un subtest dezvoltat de Barbara E.
Esch,Ph.D.,CCC-SLP,BCBA. Testul EESA contine deasemenea un ghid
pentru progresul dezvoltarii limbajului pentru copiii cu dezvoltare tipica.

IMITATIA MOTORIE

Imitatia motorie poate avea aceleasi proprietati ca imitatia verbala cand

vorbim de comportamentul echoic, demonstat in rolul pe care il joaca achizitia
semnelor pentru copii ce au dezvoltare in limbaj. De exemplu, un copil poate
invata in prima faza sa imite un semn pentru stick-uri, pentru ca apoi sa ceara
(mand) fara ajutorul altui prompt imitativ. Imitatia este foarte importanta pentru
un copil ce poate auzi, insa este nonvocal (Sundberg, 1980). Un puternic
repertoriu al imitatiei permite terapeutilor sa invete in scurt timp copii sa
foloseasca limbajul semnelor pentru o mai buna instructie a formelor avansate
de limbaj (tact, mand, intraverbal). Acest lucru permite copilului sa comunice cu
alte personae fara a manifesta comportamente inadecvate pentru a primi ceea
ce doreste. Abilitatea copilului de a imita diverse actiuni ale altor personae joaca
un rol important in achizitionarea altor comportamente precum rutina de la
scoala, ingrijirea personala etc. In concluzie, imitatia ajuta la dezvoltarea jocului,
a comportamentului social si a altor activitati de grup (arta, muzica).

Primul obiectiv al evaluarii este sa determinam daca copilul poate imita diferite
miscari atunci cand i se cere. De exemplu, daca un adult bate din palme, va bate
si copilul din palme? Copilul poate avea nevoie de prompt verbal de tipul: Fa ca
mine pentru a raspunde, insa pe durata evaluarii el nu ar trebui sa primeasca
nici prompt fizic, nici verbal.

TEXTUL (CITIREA)
Comportamentul textual (Skinner,1957) se gaseste in abilitatea copilului de a
identifica ceea ce un cuvant inseamna, dar nu neaparat necesara citirea cu
intelegerea ceea ce a fost citit. Intelegerea a ceea ce a fost citit implica de obicei
si alte abilitati nonverbal si verbale precum comportamentul intraverbal
(comprehensiunea) sau discriminarea a ceea ce aude (instructii sau complianta).
De exemplu, copilul spune carte pentru ca a vazut scris cuvantul carte
(comportament textual). A intelege ce sunt cartile (au coperta, te poti uita si poti
citi pe ele), reprezinta comportament intraverbal. Skinner a ales termenul textual
pentru acesta abilitate, pentru ca termenul citit/citire implica mai multe procese
in acelasi timp. Multi copii cu intraziere in dezvoltarea limbajului dobandesc
abiliatea de a citi cu ajutorul instructiei. Un mic procentaj al copiilor diagnosticati
cu autism sunt identificati hiperlexici si de obicei dobandesc citirea si exprimarea
cuvantului cu ajutorul unei instructii, insa comprehensiunea cuvantului este
absenta sau slaba. Testul VB-MAPP contine masuratori timpurii ale abilitatilor
texuale si ale comprehensiunii citirii. Acesta include interest fata de carti si
ascutarii unei povesti, abilitatea de a identifica litere si citirea propriului nume, iar
la final, potrivirea catorva cuvinte cu imaginile acestora si vice versa. Alte arii ale
VB-MAPP (intraverbal) include comprehensiunea povestilor citite. Obiectivul
evaluarii este sa determinam daca pre-citirea si abilitatea propriu-zisa a citirii este
in curs de dezvoltare tipica pentru varstele trei-patru ani.

TRANSCRIEREA (Dictarea/Literele cuvintelor) SI COPIEREA UNUI TEXT

Transcrierea(dictarea) consta in a scrie cuvinte auzite de copil (Skinner,1957).

Skinner se refera la acest comportament incluzand acuratetea scrierii cuvintelor.
In termeni tehnici, transcrierea (dictarea) este un tip de comportament verbal
unde un stimul verbal controleaza scrisul sau tastatul ca raspuns. De exemplu,
daca cerem copilului sa ne spuna pe litere cuvantul ghiozdan-este raspuns, gh-i-o-z-d-a-n este o transcrierea.
Invatarea copilului sa spuna de exemplu, cuvantul English (in limba engleza)
pe litere, reprezinta un repertoriu destul de greu de achizitionat. In limba
romana, nu este la fel de dificil, deoarece multe dintre cuvinte se scriu asa cum
se aud.
Copierea unui text face parte din acelasi tip de abilitati precum imitatia si
echoic (Michael, 1982b). Copierea unor litere sau cuvinte reprezinta o forma de
imitatie care nu necesita si intelegerea acestora. Abilitatea de a scrie sau a tasta
litere reprezinta o componeneta esentiala in spunerea cuvintelor pe litere.
De obicei, copii incep de dezvolte procesul de invatare al scrierii prin colorat
sau prin implicarea in relatia cauza efect dintre instrumentul de scris si o o
suprafata pentu scris. Controlul scrierii de obicei nu apare pana la varsta de doi
ani. Evaluarea controlului scrisului se intalneste in nivelul 3 al testului VB-MAPP
(trasarea unor forme, copierea literelor, scrierea propriului nume). Obiectivul
acestei parti al evaluarii consta in determinarea abilitatilor de scriere timpurii.