ToM (teoria minții)

Metodele și principiile de predare a noțiunilor stărilor mentale:

 Este necesar ca predarea să se împartă în pași restrânși, pentru ca abilitățile complexe
să fie dobândite treptat.
 Pentru dobândirea abilităților la copii un ghid important îl reprezintă ordinea normală
de dezvoltare. Ca atare, abilitățile timpurii care se dezvoltă normal vor fi învățate mai
repede decât alte abilități care se dobândesc în alte etape de dezvoltare.
 Este mai eficientă o predare naturală decât utilizarea unor metode care nu țin cont de
mediul normal al copilului sau care nu manifestă interes abilităților individuale ale
copilului.
 Comportamentele întărite frecvent se deprind cu ușurință și se vor menține pentru o
perioadă mai lungă de timp, decât comportamentele care nu sunt întărite în acest fel.
Un rol esențial îl au recompensele intrinseci, chiar dacă întăritorii extrinseci sunt
importanți în acest sens. Aceste recompense derivă din satisfacția de a duce cu succes
la capăt o activitate.
 Trebuie avut în vedere evitarea erorilor, astfel viteza de învățare crește considerabil.
 Dacă predarea se bazează pe principii ce stau la baza conceptelor, se reducproblemele
de generalizare (gradul nesatisfăcător de a adapta cele învațate la activități sau situații
noi).
Stările mentale, pentru a reduce la minim complexitatea conceptuală a activităților, se pot
defalca pe trei componente:
- Înțelegerea stărilor informaționale
- Înțelegerea emoțiilor
- Înțelegerea jocului simbolic.

Predarea emoțiilor

Există cinci nivele de înțelegere a emoțiilor.

Nivelul 1. Recunoașterea expresiei faciale din fotografii

Face referire la capacitatea de a recunoaște din fotografii diverse expresii faciale.
(frica, supărarea etc.)

Nivelul 2. Recunoașterea emoțiilor din desene schematice

Este atins atunci când copilul este apt să identifice corect din patru chipuri desenate.

Nivelul 3. Identificarea emoțiilor declanșate la întâmplări

Face referire la emoții declanșate din întâmplări diverse. La acest nivel, copilul,
funcție de conținutul unei imagini, trebuie să fie capabil să anticipeze modul în care se va
simți un personaj.

Nivelul 4. Emoții declanșate de dorințe.

 Face referire la emoțiile declanșate de neîndeplinirea sau îndeplinirea dorinței unei
persoane. Copilul, funcție de neîndeplinirea sau îndeplinirea dorinței unui personaj, trebuie să
identifice sentimentele acestuia.

Nivelul 5. Emoții bazate pe convingeri.

Sunt acele emoții declanșate de ceea ce crede o persoană că este adevărat, chiar dacă
realitatea contravine cu ceea ce crede persoana respectivă. Copilul urmărește o succesiune de
trei imagini și interpretează sentimentele trăite de personajul din imagini, pe baza a ceea ce
crede personajul în legătură cu îndeplinirea sau neîndeplinirea dorințelor sale.

O teorie a mintii este imposibila fara capacitatea de a forma “reprezentari secundare”,

iar aceasta capacitate nu apare decat in al doilea an de viata. In timp ce aceasta se manifesta
printr-o teorie a mintii, psihologii indica faptul ca este, de asemenea, responsabila pentru
aparitia jocului de manipulare. Lipsa capacitatii de a forma reprezentari de ordinea a doua
conduc nu numai la absenta unei teorii a mintii, cu aspecte ale ineptitudinii sociale, dar si la o
lipsa de manipulare.

Teoria mintii la copiii cu autism este o carte care analizeaza felul in care aceste
dificultati influenteaza diverse aspecte functionale ale dezvoltarii copiilor cu autism. De
asemenea, cartea descrie rezultatele cercetarilor experimentale care au incercat sa
imbunatateasca abilitatile asociate in mod obisnuit cu intelegerile mintii altor persoane.

Cum predam teoria minții la copiii cu autism?

          Teoria minții include o serie de procese mentale prin care sunt interpretate diverse
sentimente, expresii faciale, gânduri, modul de privi lucrurile ale altor persoane. Cu ajutorul
acestor procese putem intelege ca celelalte persoane au credinte, dorințe si intenții diferite de
ale noastre.

  Copiii foarte mici si persoanele cu tulburări mentale nu au aceasta abilitate. De asemenea,

copiii cu diferite tulburări de dezvoltare nu sunt capabili sa înțeleagă diferențele dintre
gândurile si dorintele persoanelor. Avantajul este ca pe acestia din urma ii putem invata.

 Pentru a începe predarea teoria minții la copiii cu autism trebuie sa ținem seama de câteva
aspecte:

 Copilul trebuie sa fie verbal

 Copilul trebuie sa aibă majoritatea cunostintelor generalizate
 Copilul trebuie sa recunoasca emotiile
 Copilul trebuie sa înțeleagă diferite concepte precum dorința, gand, gluma,
diferit etc.

  Am expus aceste condiții deoarece nu se poate predă teoria minții la copiii nonverbali sau cu
retard sever. De cele mai multe ori trebuie sa ii învățăm pe copii si cum sa descifreze
comportamentul persoanelor cu care interactioneaza.  La copiii cu autism tocmai acea arie
socială, care ajuta la înțelegerea emoțiilor, gândurilor, comportamentelor celorlalti este
afectată. De aceea, pe acesti copii trebuie sa ii învățăm cum sa reacționeze în diferite situatii
pe care nu le pot controla, anticipa sau descifra.

Metoda cea mai eficienta pentru predarea teoriei minții este aceea de a expune copilul la
situatii ce presupun extragerea unor concluzii privind diferențele dintre persoane si explicandu
i acestuia cum si  ce sa faca.

     Am sa va prezint câteva exemple de activități pe care le puteți desfasura împreună cu

copiii dumneavoastra. Aceste activități sunt potrivite copiilor de peste 7 ani.

1. Conținut neasteptat

  Schimbați continutul unei cutii de bomboane, de chibrituri, de puzzle etc, orice ambalaj pe
care copilul il recunoaste. Când vă propuneți sa vă jucați cu copilul, întrebați-l ce crede ca
exista in cutie. Ii veti arata ce conținut are cutia, apoi il întrebați de ce a crezut ca în cutie este
… .  Va trebui sa il învățați sa raspunda „deoarece este o cutie de …”. Aratati- vă surprinsi
atunci când ii descoperiți copilului continutul. Copiilor le plac jocurile în care emotiile si
reactiile sunt exprimate la superlativ.

1. Ghicitoarea

  I se descrie copilului un obiect ( după culoare, forma, folosință etc ) apoi i se cere sa-l
denumeasca. Intrebati-l de ce a crezut ca obiectul descris este … , el va trebui sa-si motiveze
raspunsul sau sa il invatati. In felul acesta ii dezvoltați copilului imaginatia. Aratati-vă
nemultumit de răspunsul copilului, il veti ajuta sa fie convingător în explicatii.

1. Comportamente sociale

  I se va expune copilului o situație în care o persoana a avut un comportament social

neadecvat. Copilul trebuie sa recunoască acel comportament si sa spună care ar fi trebuit sa
fie comportamentul potrivit. Puteti sa ii cereți sa spună cum s-ar fi purtat el în situatia
respectivă.

1. Păcăleală

  Ne jucam cu cei mici astfel încât ei sa înțeleagă conceptul de farsa, păcăleală. Adaptați jocul
la vârsta copilului, la cunostintele lui si la nivelul sau de întelegere. Atunci când terminati
jocul explicati-i ca a fost o farsa si motivul pentru care v-ati jucat cu el.

1. Ce este potrivit?

  I se expun copilului imagini sau relatări privind comportamente absurde pentru diferite
categorii de vârstă ( bebelusi care merg la serviciu, adulți care beau din biberon, adolescenti
care merg cu  baston etc ). Copilul trebuie sa-si dea seama sau sa fie invatat ca nu este potrivit
cum i s-a relatat sau a văzut. Este invatat sau întrebat care sunt comportamentele potrivite
fiecărei categorii de vârstă.

1. Perspectiva celuilalt
  Copilul va fi asezat intr-o pozitie diferită de cea a adultului, apoi va fi intrebat ce vede si
daca vede la fel ca adultul. Adultul va spune si el ce vede pentru a-si da seama sau pentru a
invata copilul ca amândoi stau în poziții diferite. La fel se procedează când ne referim la
reactiile, comportamentele sau emotiile la diferite situatii. Învățăm copilul ca reacționăm
diferit deoarece nu suntem la fel, fiecare persoana este diferită de alta.

  Adaptați limbajul si situatiile la potențialul copilului. Daca nu copil nu are capacitatea de a

invata activități ce țin de teoria minții nu începem predarea acestora.

Cum testam aceasta  teorie a mintii? „ Credinta falsa” sau testul lui Sally-Anne:

– copilului ii sunt aratate doua papusi, Sally si Anne, o cutie mica, un cos mic si margeluta/o
minge. Sally se joaca cu margeluta/mingea si apoi o pune in cos (care este acoperit cu o
paturica), apoi paraseste camera si se duce sa se joace afara. Anne ia margeluta/mingea si se
joaca cu ea, dupa care o pune in cutie (acoperita si ea). Sally se intoarce in camera, iar copilul
este intrebat: „Unde va cauta Sally margeluta/mingea?”. Copiii mai mari isi dau seama
imediat ca Sally are o „credinta falsa” despre locul in care se afla margeluta/mingea; ea crede
ca este in cos, pentru ca acolo a lasat-o ea, dar este o falsa credinta, pentru ca noi stim ca
Anne a mutat-o. Daca va spune ca Sally o va cauta in cutie, acest lucru inseamna ca acel copil
a inteles ca Sally are o credinta falsa si, in consecita, are formata „teoria mintii”. Cei mail
multi copii mai mici de 4 ani vor spune ca Sally va cauta margeluta/mingea in cos, insa
perspectiva lor se va schimba rapid intr-un an sau doi.

De ce avem nevoie de sarcini centrate pe teoria minții în tulburările de dezvoltare?

Teoria mintii este alaturi de limbaj si partea sociala,deficitul central in autism. Este o componenta a
cognitiei sociale, presupune un nivel superior al limbajului, limbajul abstract. Limbajul si teoria mintii,
sunt interdependente, in lipsa limbajului abstract teoria mintii nu se dezvolta. Teoria mintii este cel mai
inalt nivel de dezvoltare cognitiva, de aceea se considera ca doar un procent redus de copii cu autism
reusesc sa o dezvolte la capacitate maxima, deoarece teoria mintii prespune utilizarea limbajului
abstract. Deficitele de limbaj fiind atat de pregnante in autism, nu permit dezvoltarea normala a teoriei
mintii.
In lipsa acesteia, copilul cu autism nu va reusi sa se integreze in comunitate deoarece nu va intelege
intentiile altora, nu va reusi sa-si exprime propriile dorinte si nu va putea sa dezvolte o comunicare
eficienta cu egalii.
Teoria minții poate si trebuie sa fie stimulata de timpuriu in dezvoltare. Se lucreaza initial pe asa
numitii „precursori ai teoriei minții”, până când vom ajunge la nivelel mai avansate ale acesteia
(credintele de ordinul I, II).
SARCINI TEORIA MINTII
În terapie vom începe cu sarcinile amintite mai jos continuând cu nivele cele mai abstracte ale
cogniției sociale -teoriei minții.
Pentru a stimula dezvoltarea teoriei mintii trebuie sa folosim cuvintele care indica prezenta acesteia:
crede ca, stie ca, se asteapta sa, intelege ca, recunoaste ca, doreste sa. Pentru a putea preda sarcini
care stimuleaza teoria mintii copilul trebuie sa inteleaga sensul acestor termeni definitorii pt teoria
mintii (nu a tuturor in acelasi timp, la inceput se opereaza cu cei pe care ii intelege si construim sarcini
utilizand termenii cunoscuti de copil).
De asemenea trebuie sa inteleaga urmatoarii precursori ai teoriei mintii:
Adaptarea unghiului de prezentare
Stie ca daca o persoana este legata la ochi sau isi acopera ochii, sau inchide ochii aceasta nu vede
Stie ca daca am ascuns ceva, cealalta persoana nu stie unde este obiectul si nu poate sa-l vada
O data ce copilul a masterat aceste sarcini vom trece la următoarele programe de predare a teoriei
minții.
Noul test dezvoltat de echipa lui Adolph și Stanley este mult mai complex. În noul test, un
participant învață despre o persoană care joacă un anumit joc. Jucătorul - să o numim Sally -
are niște bani și trebuie să decidă dacă o va dona unei alte trei organizații caritabile sau o va
păstra pentru ea însăși. Sally are unele preferințe cu privire la ce fel de caritate îi place și pe
care nu o face.De asemenea, comută între două "medii", un mediu "invers", în care acțiunile
ei au în majoritate efectul opus (de exemplu, donația de bani înseamnă că o păstrează) și un
mediu "normal" mai ales merge așa cum era de așteptat. Sally nu știe cu certitudine în ce
mediu se află, așa că trebuie să țină seama ce se întâmplă cu deciziile ei și să ia în
considerare acest lucru atunci când decide să-și doneze banii.

Individul care ia efectiv testul urmărește ceea ce face Sally și trebuie să învețe din deciziile
ei de a face deducții în privința credințelor și preferințelor sale pentru a-și putea anticipa
acțiunile viitoare. Sally crede că se află într-o lume normală sau inversă? Care caritate îi
place? Ce nu-i place? Ce va face ea?
În timp ce această sarcină este complexă și dificilă, adulții cu și fără autism pot înțelege
acest lucru odată ce au fost explicați și practicați. Cu toate acestea, persoanele cu autism
care au luat testul au eșuat într-o anumită parte: au putut să-i urmărească convingerile Sally
despre mediul înconjurător și să facă concluzii logice cu privire la comportamentul ei, dar nu
au putut învăța care organizații de caritate Sally intenționau să le doneze și când va păstra
banii pentru ea.
"Această sarcină ne dă capacitatea de a deconstrui aceste diferite componente ale teoriei
minții și de a vedea că nu este o învățare de bază sau o componentă logică logică care este
afectată de persoanele cu autism. Ceea ce pare să descompună este de fapt abilitatea specifică
de a ține seama de cineva atunci când interpretați acțiunile lor ", spune Stanley. Aceasta
intelegere mai detaliata a modului in care teoria mintii poate fi afectata, la randul sau, ne ofera
mai multe cumparari cu privire la modul in care am putea dezvolta tratamente in viitor.
"Acest test este foarte valoros deoarece, în realitate, oamenii învață în timp despre schimbarea
convingerilor altora de la a privi ce fac ei", spune Rosenthal. "Deci, sarcina, deși complexă,
încearcă, de fapt, să aproximeze ceea ce se întâmplă în lumea reală - ceea ce este, la urma
urmei, ceea ce suntem în final interesați să explicăm".

Testul Sally-Anne
Există un test folosit în mod obișnuit al Teoriei Minții, numit testul Sally-Anne sau „fals-
credința”. Există multe variații ale articolelor specifice utilizate, dar este, în general, în cazul
în care unui copil i se arată o cutie cu band-ajutoare și este întrebat ce cred ei că se află în
interiorul cutiei. Cel mai probabil, ei vor răspunde „Ajutoarelor de bandă”. Apoi, caseta este
deschisă pentru a arăta copilului că pietricelele sunt înăuntru. După, caseta este din nou
închisă. În continuare, este adusă o păpușă care a fost anterior într-o altă cameră și este
specificat că păpușa nu a văzut în interiorul cutiei. Copilul este apoi întrebat ce păpușă crede
că se află în cutia Band-Aid. Dacă răspund „Band-Aids”, au dezvoltat Teoria Minții pentru că
pot recunoaște credința păpușii nu este aceeași cu a lor. Dacă răspund „pietricele”,
presupunând că păpușa are aceeași părere ca și ei, nu au dezvoltat încă teoria minții.
Cu toate acestea, deși testul este prezent de ani buni și spune cu siguranță despre dezvoltarea
socială, acesta nu este concludent și s-a confruntat cu critici semnificative. Mulți subliniază că
pot exista și alți factori care conduc la motivul pentru care un copil „va trece” sau „va eșua”
testul, cum ar fi lupta cu limbajul și, prin urmare, nu poate oferi răspunsuri mai concludente.
Se spune că există o incertitudine din ce în ce mai mare în rândul oamenilor de știință în ceea
ce privește teoria minții, mai ales că numărul crescând de copii cu ASD trece prin variații ale
testelor de credință falsă.
Teoria predării minții
Când abilitățile Teoriei Minții sunt limitate, există anumite intervenții pe care multe încercări.
Cu toate acestea, nu a existat un consens cu privire la eficiența acestor tratamente.
Pentru a aborda problema din efectele pe care le are asupra abilităților sociale, în timp ce
acestea sunt extrem de dificil de predat, abilitățile sociale pot fi modelate și încurajate pentru
cei care se luptă cu teoria minții, în special în etapele de dezvoltare. „Poveștile sociale”, așa
cum am menționat anterior, oferă și un mecanism de înțelegere la nivel interpersonal.
Pentru a învăța teoria minții, este crucial să înveți concepte despre sentimente și emoții și să
nu presupui niciodată că toată lumea are aceeași înțelegere a acestor concepte. Faceți timp
pentru ei și verificați-vă pentru a vedea dacă se scufundă. Învață cum să citești indicii non-
verbale prin mișcări exagerate și întreruperea răspunsurilor, fără a apela niciodată la vorbire.
Revizuiește constant perspective diferite, subliniind diversitatea abordărilor la o problemă.
Practicați situații sociale și jucați rolul sau repetiți-le, împrumutând experiența gândirii ca
altcineva. Scripturi sau ajutoare vizuale pot susține acest lucru.
Desigur, nu ezitați să discutați cu un specialist, deoarece acestea ar putea fi cea mai bună
opțiune.