CULTIVAREA INTELIGENȚEI EMOȚIONALE A COPIILOR

De ce este important să cultivăm inteligența emoțională a copiilor? - Pentru că, în acest

fel, ei vor fi mai bine pregătiți pentru provocările vieții, devenind adulți echilibrați, care vor
gestiona rațional și calm situații complicate. 

Un copil inteligent din punct de vedere emoțional este conștient de emoțiile sale și vorbește
liber despre ele, recunoscând în același timp emoțiile celor din jur. Acesta știe să își
gestioneze emoțiile negative, având comportamente rezonabile chiar și atunci când lucrurile
nu merg așa cum și-ar dori și nu abandonează o activitate atunci când aceasta devine dificilă.

Totul începe în sânul familiei, acolo unde copiii deprind modelele de comportament și
modalitățile de gestionare a emoțiilor. În general, copiii copiază comportamentele părinților,
deci puterea exemplului este foarte importantă.  

Așadar, cum poți crește copii inteligenți emoțional? Iată câteva modalități: 

 Fii tu un exemplu de inteligență emoțională pentru copilul tău! 

 Deschide-ți sufletul, cu onestitate și pe înțelesul copilului, cu o abordare adaptată
vârstei sale. Astfel, acesta va învăța să fie la fel și să nu-i fie rușine să vorbească
deschis despre sentimentele lui.   
 Ascultă-l și ajută-l să ia cele mai bune decizii. 
 Exersează cu copilul tău diverse situații de viață și învață-l cum să reacționeze. 
 Încearcă să nu judeci oamenii! 
 Implicarea atât în treburile gospodăriei, cât și în luarea anumitor decizii, îi face pe
copii să se simtă importanți. 
 Copiii au nevoie de socializare și de joacă, deci asigură-te că au parte de aceste
activități cât mai des. 

Cum recunoaștem un copil inteligent din punct de vedere emoțional? Se comunică ușor
cu el, înțelege când i se explică anumite lucruri ce țin de stările persoanelor din jurul lui, se
adaptează ușor la situații și persoane noi, leagă prietenii cu ușurință, este sigur pe el în
majoritatea situațiilor, iar atunci când nu se descurcă, cere ajutorul.  
Care sunt beneficiile cultivării inteligenței emoționale a copiilor de la vârste fragede? 

 Gestionarea cu succes a relațiilor cu ceilalți 

 Construirea empatiei și a abilității de a înțelege normele și comportamentele sociale și
etice
 Obținerea unui grad ridicat de auto-control și auto-cunoaștere  

Construirea inteligenței emoționale este un proces care nu se încheie niciodată. Dezvoltarea

personală continuă pe toată perioada vieții, maturitatea noastră emoțională fiind influențată de
felul în care ne raportăm la experiențele și provocările de care avem parte. 

Cum îi putem ajuta pe copii să-și dezvolte inteligența emoțională?

1. urmărirea unor filme potrivite: un film extraordinar este „Întors pe Dos” (Inside Out).
Filmul are la baza ideea originală a lui Pete Docter, după ce a observat anumite schimbări de
personalitate la fetița lui, pe măsură ce aceasta creștea. Producătorii filmului au consultat mai
mulți psihologi cu scopul de a descoperi amănunte mai puțin cunoscute despre mintea umană,
care au fost fundamentele ce au stat la baza creionării poveștii. Filmul este considerat cea mai
importantă capodoperă Pixar, recenziile criticilor aclamând atât conceptul unic al producției
cât și subiectul emoționant abordat. Filmul a fost blockbuster , câștigând 91 de milioane $ în
box office (în cadrul primei zile de lansare). „Întors pe Dos” se concentrează pe povestea
micuței Riley, și pe modul în care emoțiile din mintea ei, Bucuria, Furia, Dezgustul, Frica și
Tristețea, încearcă să o ghideze pe aceasta în viață.
2. să le citim cărți / povești care să vorbească despre emoții: pe lângă filme, există și cărți
despre emoții, unele dintre acestea fiind special scrise pentru copii.
Din cartea „Ai umplut găletușa azi” scrisă de Carol McCloud învățăm că toți oamenii au câte
o găletușă invizibilă plină cu gânduri și sentimente bune. Atunci când găletușa oamenilor este
plină, ei sunt fericiți și se simt bine. Iar atunci când ea este goală, ei nu se mai simt bine.
Oricine poate umple găletușa altcuiva (iar copiii primesc și câteva sfaturi despre cum ar putea
s-o facă) și în timp ce umpli găletușa altcuiva, se umple și a ta. Când îi rănești pe ceilalți, bagi
lopățica în găletușa lor, golindu-ți și propria ta găletușă. Nu îți poți umple niciodată propria
găletușă golind-o pe a altora.
Sunt foarte interesante și cărțile lui Brian Moses din gama Emoțiile tale. În primii ani de viaţă,
copiii pot avea numeroase emoţii pe care nu și le pot explica. Această serie de cărți ilustrate
prezintă o parte dintre ele într-o manieră amuzantă, dar încurajatoare. Fiecare carte conține o
notă adresată părinţilor și învăţătorilor în care li se sugerează diverse moduri de a-i ajuta pe
copii să facă faţă acestor emoţii. Cartea ”Mă simt trist” este o carte potrivită pentru copiii care
se confruntă cu stări de tristețe. Învățăm alături de copiii noștri să ne gestionăm emoțiile.
Cartea evidențiază cum te simți când ești trist, dar are și o parte pozitivă, deoarece după
fiecare moment de tristețe urmează unul de fericire. Important este sa-ți dai seama ce te face
să schimbi starea de tristețe cu cea de fericire, să vezi partea plină a paharului.

Cartea „Mi-e frică” ne spune cum ne simțim când ne e frică și cum să trecem peste aceste stări
și să fim curajoși.
Cartea „De ce vă certați, Matei?” scrisă de Brigitte Weninger ne ajută să descoperim că
nu e așa de amuzant să ne jucăm singuri și că un prieten adevărat găsește întotdeauna
puterea să ierte. Copiii învață astfel să-și gestioneze singuri conflictele apărute, să lege și
să păstreze prietenii.

Există și cărți practice (Colecția MultiQ), care conțin exerciții pentru dezvoltarea
inteligențelor multiple, încă de la cele mai fragede vârste. Cu ajutorul acestor caiete de
activități, părinții pot descoperi care sunt principalele tipuri de inteligență care îl
caracterizează pe copil și vor putea, astfel, să îl direcționeze spre performanță în domeniile în
care excelează, dar și să încurajeze dezvoltarea celorlalte tipuri de inteligență.

3. prin jocurile potrivite: după cum știm, copiii învață cel mai ușor prin joacă, de aceea e
indicat să ne străduim să găsim jocuri potrivite pentru ei, prin care să își dezvolte inteligența
emoțională. Putem crea noi jocurile (există foarte multe exemple pe internet) sau le putem
cumpăra, existând acum și în oferta magazinelor online diverse jocuri despre emoții.
Exemple:
– Un joc drăguț ar fi să lăsăm copilul sa reinventeze finalul unei povești pe care o știe
deja. Copilul va da poveștii finalul pe care el îl dorește, ceea ce îi oferă controlul asupra
emoțiilor.
– Joc de Potrivire Ce Simte Maimuțica: Acest joc adorabil cu maimuțica îi va ajuta pe copii să
identifice și să își exprime diferite emoții: fericire, supărare, furie, surprindere și frică. Copilul
observă chipul maimuțicii și trebuie să găsească motive pentru care maimuțica se simte așa.
De asemenea cardurile cu imagini îi încurajează pe copii să se gândească la anumite situații și
la emoțiile pe care le-au avut la acel moment.
– Joc Interactiv Emoții: Un joc amuzant care îi va ajuta pe cei mici să învețe să își exprime
emoțiile și sentimentele într-o manieră interactivă. Jucătorii trebuie să găsească 4 carduri de
aceeași culoare cu emoții diferite sau 4 carduri cu aceeași emoție în culori diferite. Poți să
obții cardurile desenând, povestind, mimând sau făcând anumite expresii faciale care să îi
ajute pe ceilalți jucători să identifice emoția.
– LEGO DUPLO Primele Mele Emoții este un joc de lego, adresat copiilor mai mici, de la 1
an și jumătate până la 3 ani care îl va ajuta pe copil să învețe să recunoască și să înțeleagă
emoții diferite, utilizând aceste personaje viu colorate construibile. Întoarce cărămizile cu
două fețe pentru a explora expresii diferite ale feței și utilizează cărămizile de povești cu două
fețe pentru a-ți crea propriile basme cu stări de spirit și sentimente.

În cartea Parenting. Cum să creștem copii inteligenți emoțional, John Gottman descrie un

proces în 5 pași, pe care părintele îl poate urma în relația cu copilul, indiferent de vârsta
acestuia.

1. Fii conștient de emoțiile copilului. Dacă tu nu-ți cunoști emoțiile, nu ți le înțelegi, ești

copleșit și ele îți dictează comportamentul, oare, poți conștientiza emoțiile copilului tău?

2. Recunoaște emoția ca pe o șansă de apropiere și învățare. Fii acolo pentru copilul tău

când simte emoții puternice, nu pentru a-l corecta și a-i spune cum trebuie să se simtă, ci
pentru că acelea sunt niște oportunități de apropiere și de explorare în siguranță a lumii sale
interioare, cu tot cu provocările ei.

3. Ascultă empatic și apoi validează sentimentele copilului. Cu alte cuvinte, ascultă-l cu

adevărat! Acest lucru te va ajuta enorm să-ți înțelegi copilul mai bine și să poți formula un
răspuns empatic, de validare a emoțiilor, care să-i transmită clar copilului mesajul „înțeleg ce
simți“.

4. Ajută copilul să-și exprime verbal emoțiile. Poți să-l ajuți pe copil să capete un vocabular
al emoțiilor prin diverse jocuri de rol, jocuri de mimă, jocuri cu cartonașe, dar, mai ales,
folosește tu însuți cât mai multe denumiri de emoții.

5. Stabilește limite, în timp ce ajuți copilul să-și rezolve problemele.

Cercetările lui Gottman au arătat că – dincolo de pedepse și bătăi, dar și de recompense și
răsfăț – această „antrenare a emoțiilor”, despre care vorbește în carte, este o metodă foarte
umană (derivată din inteligența inimii, însă verificată științific) prin care îi putem educa
frumos pe copii.

Ce poți face pentru copilul tău?

Poți ocroti capacitatea copilului tău de a-și exprima propriile emoții – prin activități creative,
precum desenul. Aceasta este o modalitate non-conflictuală de exprimare a emoțiilor. Nu uita
să discuți cu copilul despre ce anume a desenat și ce l-a inspirat în a face desenul respectiv;
astfel va învăța că emoțiile lui sunt acceptate și că există mai multe moduri în care se poate
exprima

În ceea ce privește amânarea gratificării, rezultate surprinzătoare reieșite din variate studii
psihologice arată că persoanele capabile să amâne activități ce aduc plăcere au mai mult
succes profesional decât persoanele cu un IQ mai mare, dar care acționează impulsiv.

Amânarea gratificării – se definește simplu, ca fiind capacitatea de a amâna recompensa

imediată (de exemplu, o prăjitură), pentru a primi o recompensă mai târziu (finalizarea unui
proiect). De cele mai multe ori, recompensa ulterioară este mult mai importantă și mai
consistentă decât cea imediată.

Ține cont de ritmul de dezvoltare al copilului tău și reglează-ți așteptările în funcție de acesta.
Discută cu el consecințele propriilor acțiuni și ai grijă să recunoști și să valorifici momentele
în care reușește să facă economii, în scopul de a-și cumpăra ceva important pentru el sau când
dovedește o bună capacitate de a stabili priorități pentru ceea ce are de făcut. Înainte de toate,
explică-i importanța acestor comportamente.

Poți afla destul de ușor unde anume se încadrează copilul tău, în ceea ce privește amânarea
gratificării: oferă-i o bomboană; spune-i că poate să o mănânce când vrea el, dar – dacă
așteaptă 10 minute – va mai primi încă una; lasă-l singur în tot acest interval și observă în
final felul în care a reacționat.

Referitor la empatie, trebuie precizat că sunt foarte frecvente situațiile în care intrăm în
diferite conflicte, pentru că nu reușim să vedem lucrurile și din perspectiva celorlalți.
Empatia – este abilitatea de a înțelege contextul în care se află o persoană, punctele sale de
vedere, gândurile și emoțiile acesteia. Atunci când empatia funcționează, suntem capabili să
înțelegem experiența interioară a persoanei de lângă noi.

Empatia se învață mai degrabă din atitudinea părinților, decât din anumite activități.

Ce poți face tu, concret?

1. Fii răbdător. Este normal ca, în primii ani de viață, copilul să fie centrat pe sine. Așadar,
nu ne putem aștepta ca, de la vârste mici, să aibă capacitatea și interesul de a se pune în locul
celorlalți.

2. Explică sensul expresiei „îmi cer scuze“. De multe ori, părinții insistă ca cel mic să-și
ceară scuze când greșește față de cineva. Copilul știe că acesta este lucrul pe care trebuie să-l
facă dacă greșește, însă nu înseamnă și că înțelege ceea ce tocmai s-a întâmplat. Este mult
mai eficient ca părintele să discute cu copilul despre situația în sine. De exemplu: „Am
observat că Ioana este foarte supărată și e pe cale să plângă; hai să vedem cum se mai simte
acum.“ În felul acesta, copilul va învăța legătura dintre acțiunea lui și consecință.

3. Comunică mesajele importante prin formulări la persoana I singular. De exemplu:

„Mie nu-mi place când vorbești tare, mă deranjează.“ Astfel, copilul va învăța că, între
persoane, există diferențe.

4. Fii un exemplu! Dacă tu ai relații bazate pe încredere, respect și ajutor reciproc, copilul va

învăța de la tine acest mod de a relaționa.

Educația emoțională începe cu noi, părinții. Cu cât reușim să ne vedem mai clar dinamica
interioară, cu atât suntem mai ancorați în realitatea prezentă și mai conectați cu copilul. În
acest fel, putem privi lucrurile mai obiectiv și putem să-l înțelegem mai bine pe cel mic. Iar
atunci când înțelegem, avem și puterea de a găsi soluții.