DEZVOLTAREA

EMOȚIONALĂ A ELEVILOR DIN

ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
(material pentru cadrele didactice)
Profesor consilier școlar
Caliniuc Alina
 Competența emoțională
Reprezintă capacitatea de a recunoaște și
interpreta emoţiile proprii și ale celorlalţi,
precum și abilitatea de a gestiona adecvat
situaţiile cu încărcătură emoţională.
 Competențele emoționale
Sunt împărţite în trei categorii:
• experienţierea (trăirea) şi exprimarea emoţiilor;
• înţelegerea şi recunoaşterea emoţiilor;
• reglarea emoţională.
 Dezvoltarea emoțională este
importantă deoarece:
Ajută la formarea şi menţinerea relaţiilor cu ceilalţi. Interacţiunea de succes a
elevului cu celelalte persoane depinde atât de abilitatea lui de a înţelege ce se
întâmplă, cât şi de abilitatea de a reacţiona adecvat la aceasta. Studiile arată că
interacţiunea pozitivă cu colegii de aceeaşi vârstă este un important predictor pentru
sănătatea mentală la vârsta adultă, pentru starea generală de bine.(Denham&Holt,
1993, Parker&Asher, 1987, Robins & Rutter, 1990).
Ajută elevii să se adapteze la mediul şcolar. Elevii care înţeleg emoţiile şi modul în
care acestea sunt exprimate vor fi capabili să empatizeze cu ceilalţi colegi şi să-i
sprijine. Elevii care înţeleg emoţiile celorlalţi sunt priviţi de ceilalţi ca fiind colegi mai
buni şi mai distractivi, sunt capabili să utilizeze expresivitatea lor pentru a atinge
scopuri sociale, să răspundă adecvat emoţiilor colegilor şi să se adapteze mai uşor la
mediul şcolar.
Previne apariţia problemelor emoţionale şi de comportament. Problemele în
dezvoltarea emoţională a copiilor pot conduce către dificultăţi de comportament, în
copilaria timpurie si cea mijlocie (probleme de agresivitate, delincvenţă juvenilă,
abandon şcolar etc).
 Cum își dezvoltă copiii abilitățile emoționale?

Adulţii (părinţii, cadrele didactice) sunt cei care contribuie la dezvoltarea

abilităţilor emoţionale ale copiilor prin trei modalităţi:
1.Reacțiile adulților la emoțiile exprimate de copii: modul în care
adulții reacționează la exprimarea emoțională a copiilor determină
exprimarea sau inhibarea emoțiilor viitoare ale acestora.
2.Exprimarea propriilor emoţii de către adulţi: expresivitatea
emoţională a adulţilor devine un model pentru copii în ceea ce
priveşte exprimarea emoţională.
3. Discuţiile despre emoţii: experimentarea unor situaţii emoţionale
diferite şi discuţiile cu părinţii, ajută copiii în înţelegerea situaţiilor
emoţionale şi în reacţionarea adecvată în astfel de situaţii.
 CĂLĂTORIE ÎN LUMEA EMOȚIILOR
Prin această broșură vă propun o călătorie împreună cu elevii
dumneavoastră în lumea lui Matei, un băiețel curios care vrea să
adune în rucsacul lui cele mai utile instrumente prin care să
înțeleagă ce sunt emoțiile, de unde vin ele, cum le putem
recunoaște, ce rol au ele în comportamentele și relațiile cu cei din
jur.
În broșura elevilor, copiii fac cunoștință cu Matei și apoi le puteți
prezenta cateva informatii despre această expeditie: “Matei
dorește tare mult să ne cunoască! Pentru că el deja ne-a spus că
îi plac aventurile, că îi place să deseneze și să danseze, ne invită
în lecțiile următoare să vorbim despre noi și ne lansează și o
provocare: vrea să vadă dacă putem să explorăm lumea emoțiilor,
ca să îi spunem și lui ce am aflat. Vrea să afle ce emoții
cunoaștem, cum ne exprimăm emoțiile, când apar ele și chiar vrea
să afle cât de bine putem să identificăm emoțiile celorlalți. Haideți
să facem primii pași în lumea emoțiilor!’’
 Să facem cunoștință
Biletul de călătorie

Elevii sunt informați că urmează să plece într-o expediție alături de

Matei, în minunata țară a emoțiilor și, ca în orice călătorie, au
nevoie de un bilet. Vor completa biletul de călătorie pe care îl vor
prezenta colegilor.
Biletele la control
 COPILUL ŞI EMOŢIILE
de Clara Ruse
Această poveste îi va ajuta pe elevi să înțeleagă că toate emoțiile pe care
le trăiesc sunt utile, chiar și cele mai puțin plăcute și de aceea, este
bine să se împrietenească cu ele și să le asculte mesajul.

După ce le citiți povestea, îi puteți întreba pe elevi despre situațiile când

au trăit diferite emoții: le-a fost frică, au fost triști sau nervoși și cereți-
le să vă spună cum i-au ajutat emoțiile, ce au învățat din acele situații.
◦ COPILUL ŞI EMOŢIILE
de Clara Ruse

10
 A fost odată un copil care
voia să fie tot timpul fericit.
Cu toate acestea i se
întâmplau lucruri care,
uneori îl speriau,
alteori îl întristau sau îl
mâniau. Lui nu-i plăceau
aceste emoţii şi a rugat o
zână să-l scape de simţirile
neplăcute.
Zâna binevoitoare i-a
răspuns chemării, dar în
loc să-l scape de ele, l-a
uimit spunându-i că, fără
acelea, ar fi fost mult mai
sărac.
11
Aşa că, atunci când el era în faţa unei
ape adânci în care-i scăpase
mingea,Zâna i-a apărut din umbră
şi i-a spus:
− Frica te ajută să ştii să te aperi de
ceea ce este periculos!
De asemenea, atunci când era trist,
pentru că nu obţinuse nota maximă
la o evaluare, din nou a apărut Zâna
care i-a explicat:
− Acum eşti trist. Tristeţea te ajută
să înţelegi mai bine viaţa şi să cauţi
fericirea şi lucrurile bune. Cum
altfel ai putea să preţuieşti ceva pe
lume dacă nu ştii ce înseamnă
pierderea?
12
 Altădată, când copilul era
foarte furios, pentru că părinţii
nu-l lăsau să se joace pe
calculator, Zâna i s-a arătat
din nou:
− Vezi câtă putere şi
energie ai? Cu toate acestea,
energia şi puterea trebuie
folosite cu mare
înţelepciune, astfel încât să
nu răneşti sau să distrugi.

13
 A trecut mult timp
de la întâlnirea copilului
cu Zâna şi, pe parcursul
anilor, el şi-a dat seama
cât de folositoare erau
acele emoţii, pentru că
ele îi arătau calea
schimbării. Astfel,
copilul
devenea cu fiecare zi,
mai puternic, mai
viguros şi mai pregătit
pentru viaţă.
14
 Şi, odată împrietenit cu emoţiile mai
puţin plăcute, de care nu-i mai era frică, el
le privea ca pe nişte prieteni sinceri care îţi
spun adevărul.
Ştia că nu durează mult, aşa cum nici
norii negri nu pot ascunde soarele prea
mult timp. Iar fericirea lui, asemeni
soarelui, strălucea tot timpul pe cerul cu
sau fără nori. De-abia acum el putea să fie
cu adevărat împlinit, să se bucure de viaţă
pe de-a-ntregul, să preţuiască fiecare clipă.

15
16
17
Să facem cunoștință cu emoțiile!
Săculețul cu emoții

Desfăşurarea activităţii:
Se prezintă elevilor un săculeț cu mai multe emoții şi li se explică
că le vor utiliza într-un joc pentru a înţelege mai bine emoţiile lor şi ale
celorlalţi. În acest joc, pe rând, câte un elev va extrage o emoție, va
identifica emoția de pe bilețel și va da exemple de situaţii când s-a
simţit în acest fel.

Concluzii:

Prin această activitate copiii învaţă:

-să identifice corect emoţiile proprii şi etichetele verbale
corespunzătoare;
-achiziţionează cuvinte care denumesc emoţii;
-realizează diferenţa între emoţii care le plac și cele mai puțin
plăcute.
 Detectivul de cuvinte

Acest exercițiu poate fi utilizat la începutul unei activități, ca joc

de spargere a gheții dar și pentru a antrena atenția elevilor.
Elevii au ca sarcină să caute în fișa primită cuvintele:

fericit,supărat, nervos, surprins, rușinos, mândru, speriat,

curios, curajos, timid, dezamăgit, irascibil, optimist, furios

B
ZARUL EMOȚIILOR
PROCEDURA DE LUCRU:
Câte un elev dă cu zarul, identifică emoţia, apoi
povesteşte o întâmplare ce exemplifică emoţia respectivă.
Lăudaţi elevii pentru recunoaşterea şi etichetarea corectă a
emoţiilor!
Dacă unii elevi au dificultăţi în a-şi aminti situaţii în care au
trăit o anumită emoţie, ajutaţi-i, oferind ca exemplu o
situaţie în care copilul a fost implicat!
COMPORTAMENTE VIZATE
 să achiziţioneze etichetele verbale ale emoţiilor şi să
recunoască manifestările emoţionale pe baza indicilor non-
verbali, ceea ce facilitează transmiterea adecvată a
mesajelor cu conţinut emoţional;
 să dobândească strategii adecvate de reglare emoţională
şi ulterior, de relaţionare optimă cu ceilalţi.
 Să asocieze o etichetă verbală expresiei emoţionale;
 Să identifice contextele în care se manifestă anumite
emoţii.
 “Cum te simți astăzi?”
“Emoțiile mele”
“Ghicitori despre emoții”
“Desenează cum arată chipul tău"
(aceste aplicații sunt descrise în broșura elevilor)

COMPORTAMENTE VIZATE:

 elevii dentifică corect emoțiile proprii și etichetele verbale

corespunzătoare
 elevii se familiarizează cu contextul de apariție al emoțiilor, în
vederea discutării consecințelor trăirilor emoționale
 îmbunătățește relația copilului cu adultul deoarece au loc
discuții despre emoții
 “Ce se întâmplă în corpul meu când am emoții?”
(aceste aplicații sunt descrise în broșura elevilor)

COMPORTAMENTE VIZATE:

 elevii identifică reacțiile fiziologice asociate emoțiilor

 recunosc emoțiile care îi ajută de cele care îi impiedică
 explorează propriile reacții fiziologice atunci când trăiesc
anumite emoții
 se familiarizează cu relația gând-emoție-comportament
 “Tehnici de gestionare a emoțiilor”
(aceste aplicații sunt descrise în broșura elevilor)

COMPORTAMENTE VIZATE:

 elevii își antrenează atenţia, gândirea pozitivă, flexibilă;

 identifică diferite metode prin care se pot liniști atunci când
trăiesc emoții intense
 să exerseze modalităţi concrete de autoreglare emoţională în
cazul furiei.
 Paşi în gestionarea furiei – tehnica broscuţei ţestoase

I. Recunoaşterea stării de furie

Elevii vor fi învăţaţi să identifice stările de furie pe baza expresiilor emoţionale (expresiile feţei, gesturi).
II. Stoparea activităţii din momentul respectiv (debutul accesului de furie)
Copiii vor fi învăţaţi că, imediat după identificarea expresiilor emoţionale faciale şi corporale specifice
accesului de furie, ei trebuie să spună “STOP” şi să se oprească din activitatea pe care o desfăşoară în
momentul respectiv. Dacă elevii mici nu reuşesc să spună singuri “STOP” vor fi ajutaţi de către cadrul
didactic. În acest caz învățătorul va spune, în locul copiilor, “STOP” şi îi va ajuta să îşi întrerupă
activitatea desfăşurată în momentul respectiv.
III. Ascunderea în carapace
Elevii vor fi învăţaţi de cadrul didactic să îşi încrucişeze mâinile la piept, să îşi pună bărbia în piept, să îşi
lipească picioarele, unul de celălalt, şi să închidă ochii. După aceea copiii trebuie să respire profund de
trei ori şi să îşi spună frazele „mă pot linişti şi pot găsi o soluţie mai bună”. În această poziţie copilul
va fi încurajat să se gândească la alte soluţii prin care se poate rezolva situaţia care a dus la apariţia
accesului de furie. Initial, când copilul învaţă tehnica, cadrul didactic îl va ajuta să găsească alte soluţii
de exprimare emoţională sau de rezolvare a situaţiei care a dus la apariţia furiei. De exemplu,
invățătorul îi poate prezenta câteva alternative pe care le va discuta cu copilul şi în final vor alege
împreună soluţia cea mai potrivită.
IV. Ieşirea din carapace, după ce a fost restabilită starea de calm şi au fost găsite soluţii alternative de
exprimare emoţională. După ce elevul a ales soluţia potrivită, el îşi poate relua poziţia normală a
corpului şi poate implementa soluţia găsită.
Învăţaţi copilul paşii controlului emoţional şi al calmării (“gândind ca o
broască”).
Pasul1: Își recunoaşte emoţiile.
Pasul 2: Spune “Stop” şi oprește activitatea.
Pasul 3: ,,Se retrage în carapace,, şi respiră profund, de trei ori.
Pasul 4: Iese din carapace, când este calm şi a găsit o soluţie.
 RECOMPENSE
pentru fiecare etapă realizată cu succes în funcţie de
amploarea comportamentului îndeplinit

• “Superpremiul broscuţei”-la sfârşitul unei zile în care elevul a reuşit să facă faţă cu bine acceselor de
furie va primi o diplomă ce notifică modul în care a reuşit să îşi controleze furia. Această diplomă va fi
dusă acasă şi semnată de către părinţi care astfel vor fi familiarizaţi cu tehnica broscuţei ţestoase.
• Colierul “Puterea broscuţei” -se acordă o broscuţă, ataşată unui colier, copilului care a reuşit să rămână
calm într-o situaţie supărătoare.
• Cutiuţa magică cu broscuţe- învățătorul are o colecţie de broscuţe mici din plastic (sau alt material de
culoare verde) şi, ori de câte ori observă un elev, care rămâne calm într-o situaţie supărătoare, este pusă
câte o broscuţă în cutiuţa magică. Când cutiuţa e plină, copiii vor avea o sărbătoare a broscuţei.
• Puzzle-ul broscuţa- cadrul didactic trebuie să obţină părţi dintr-un puzzle care compun o broscuţă
ţestoasă. De fiecare dată când un copil face faţă cu bine unei situaţii supărătoare, aplicând tehnica
broscuţei şi nemanifestând accese de furie, o bucată din broscuţa, pe care e trecut numele copilului, va
fi lipită pe perete. Astfel se va completa încet-încet puzzle-ul cu broscuţa şi când acesta e gata, copiii pot
avea o petrecere a broscuţei.
• Păpuşica-broscuţă -cadrul didactic desemnează, ca şi elev al zilei, pe acela care a reuşit cel mai bine, în
decursul unei zile, să facă faţă acceselor de furie şi îl recompensează cu o broscuţă de pluş/un cartonaș
cu imaginea unei broscuțe, pe care o/îl poate duce acasă. Această modalitate reprezintă o nouă ocazie
de a familiariza părinţii cu utilitatea tehnicii broscuţei ţestoase, informându-i despre situaţiile în care
copilul lor a aplicat cu succes tehnica broscuţei ţestoase. Această tehnică de reglare emoţională poate fi
prezentată cu succes copiilor de orice vârstă şi în orice situaţie în care aceştia manifestă accese de furie.