Joc de dezvoltare emotionala: ghiceste ce emotie sunt!

Niciodata nu e prea devreme sa-l inveti pe copilul tau sa recunoasca diverse emotii –
ale sale si ale altora – si sa-l ajuti sa le inteleaga.

Te poti folosi de o multime de jocuri si activitati ca sa-i vorbesti copilului despre

bucurie, furie, frica, tristete si despre alte emotii pe care le simte in fiecare zi: puteti
realiza impreuna un emometru, puteti juca emotiile buclucase sau puteti alege dintre
cele 4 jocuri de explorare a emotiilor despre care v-am povestiti aici.

„Ghiceste ce emotie sunt!” e un alt joc simpatic prin care-l poti incuraja pe copilul
tau sa invete despre emotii. Jocul e inspirat de clasicul „Ghiceste personajul”, in care
jucatorii trebuie sa ghiceasca, prin intrebari succesive, numele unor personaje (actori,
cantareti, scriitori, personaje de carti sau de film).

Pentru jocul de ghicit emotii vei avea nevoie, in primul rand, de cateva cartonase cu
persoane exprimand diverse emotii – le poti printa de pe internet sau – si mai bine – le
poti desena impreuna cu copilul tau pe bucati de hartie. Te poti folosi si de aceasta
etapa a jocului pentru a-i vorbi despre cum se manifesta emotiile si cum le putem
„citi” urmarind expresia fetei, tonul vocii sau postura corpului.

Dupa ce ati terminat de desenat/printat emotiile pe cartonase strange intreaga familie

in sufragerie si incepeti jocul!

Cum se joaca:

Intoarce cu fata in jos toate cartonsele si amesteca-le. Fiecare jucator ridica, pe rand,
cate un cartonas si il aseaza pe frunte, fara sa se uite la el. Poti folosi, eventual, o
banda elastica pe care fiecare jucator sa o prinda in jurul capului si sa tina astfel
cartonasul lipit de frunte.

Fiecare jucator trebuie sa ghiceasca emotia de pe cartonasul sau adresand diverse

intrebari celorlalti jucatori. Atentie! Ceilalti jucatori pot raspunde doar cu „Da” sau
„Nu” la intrebari, fara sa dea alte informatii.

E un joc distractiv si educativ in acelasi timp, deci vi-l recomandam cu drag!

Mima cu emotii

Un joc simplu, pe care il puteti juca si in doi, desi e mai antrenant atunci cand e jucat
in echipe. In varianta in doi, ii poti numi copilului o emotie – de exemplu, “bucurie”
-, iar el trebuie sa o mimeze. In varianta cu mai multi jucatori, copiii trebuie sa
mimeze, pe rand, in fata colegilor de echipa, cate o emotie soptita la ureche de cineva
din echipa adversa. Se ofera un punct atunci cand colegii de echipa ghicesc emotia
intr-un anumit interval de timp. Daca nu o ghicesc, punctul se acorda celeilalte echipe.

Majoritatea emotiilor pot fi ghicite cu usurinta dupa expresia fetei, dar reusiti oare sa
le ghiciti urmarind doar miscarile corpului? Iata un joc potrivit:

Mima cu spatele la public

E o varianta mai dificila a jocului de mai sus, pentru ca emotiile trebuie ghicite doar
dupa postura si miscarile corpului. Cand ii vine randul, fiecare copil primeste o
emotie (i se ofera un biletel sau i se sopteste la ureche) pe care trebuie sa o mimeze
stand cu spatele la colegii sai.

Ghiceste emotia din voce

Emotiile se exprima si prin tonul vocii. Convingeti-va de acest lucru jucand acelasi
joc de mima, insa cu fata ascunsa. Cum se joaca? Alege o propozitie banala (de
exemplu, “Pamantul e rotund”) si roaga-l pe copil sa se gandeasca la o emotie.
Acopera-i fata cu o esarfa, roaga-l sa se intoarca cu spatele si sa spuna propozitia
aleasa astfel incat sa te faca sa ghicesti emotia la care s-a gandit.

Ce-am simtit cand..

Exemplu personal face minuni atunci cand vine vorba de impartasirea emotiilor.
Povesteste-i copilului despre un eveniment care ti s-a intamplat (poate chiar in ziua
aceea) si invita-l sa ghiceasca ce emotie ai simtit in acea situatie. Indiferent daca
ghiceste sau nu, vorbeste-i despre emotiile pe care le-ai simtit si indeamna-l sa-ti
povesteasca si el o situatie in care a simtit acelasi lucru. Schimbati apoi rolurile –
copilul iti povesteste despre o situatie in care a fost, iar tu incearca sa-i ghicesti emotia
sau emotiile. Jocul acesta este si o ocazie excelenta de a te conecta cu cel mic la
sfarsitul zilei, impartasindu-va unul altuia experientele si trairile de peste zi.

Speram ca jocurile de mai sus sa va ajute, pe tine si pe copilul tau, sa explorati cu

bucurie lumea emotiilor.

Jocul 2.
„Dă Mai Departe Emoția!”, ” Ridică Emoția!”, „Atinge Emoția!”
Acest joc se poate juca în 2, 3, 4 sau cu o clasă întreagă.
Pentru realizarea jocului, aveți nevoie de cartonașe cu emoții. Aceste cartonase se pot
cumpăra, printa sau se pot crea. Sfatul meu este să le creați împreuna cu copilul, exact
ca în jocul anterior.
În continuare vă veți așeza în cerc, veți lua fiecare cartonaș și îl veți da persoanei din
dreapta voastră. Spuneți „zâmbește!” atunci când dați mai departe cartonașul care
exprimă bucurie. Jucătorii pasează fiecare carte și exprimă emoția reprezentată pe ea,
după ce a fost verbalizată de cel care o dă mai departe.
După terminarea rundei veți pune pe jos, în mijlocul cercului, 3 cărți cu fața în sus.
Un jucător desemnat va zice ” mânile sus!”. Toți jucătorii își vor ridica mâinile. După
aceea va spune „atinge emoția…x…!” și toți jucătorii trebuie să încerce să atingă acel
cartonaș. Faceți acelaș lucru cu toate cărțile. Puteți desemna câte un coordonator de
joc pentru fiecare tură de emoții.
La final, toți participanții vor trage un cartonaș cu o emoție. Conducătorul de joc va
striga „ridică-te…nervos!”. Persoana care are în mână cartonașul cu această emoție
se va ridica nervos. Și așa mai departe până când fiecare va prezenta cartonașul său.
Acest exercițiu încurajează copilul să recunoască diferite emoții șisă le imite.
Jocul 3.
„Imaginează-ți cum arată frica ta…„
Pentru acest joc, copilul trebuie să deseneze un lucru / obiect / persoană / animal de
care îi este frică. Atunci când desenează, copilul se poate gândi la ceva ce îi provoacă
frică în general sau la ceva ce îi provoacă frică în acel moment particular, dacă este
cazul.
Dacă este posibil, copilul poate să facă o listă cu lucrurile de care îi este frică.
De asemenea, poți ruga copilul, sau îl poți ajuta, să creeze o poezie (nu este nevoie de
rimă). Dacă cel mic întâmpină dificultăți, sugerează copilului că poezia poate să
conțină frazele:
„Îmi este frică atunci când…” sau „Îmi este frică de…..” C repetate și diferit
completate.
Un lucru pe care îl mai poți face legat de această activitate, este să îi ceri copilului să
realizeze un desen care să-l înfățișeze pe el atunci când îi este frică. Apoi, poate
realiza un alt desen care să întruchipeze un final fericit ( cineva / ceva care îl ajută să
învingă frica).
În plus, puteți puteți realiza o scenetă cu replici între voi și lucrurile de care vă este
frică.
Acest joc-exercițiu se poate realiza pe diferite emoții, atât pozitive cât și
negative. Acest exercițiu încurajează copilul să-și înfrunte emoțiile în loc să le nege și
să le evite. De asemenea, exercițiul ajută la găsirea unor noi soluții de a gestiona
sentimentele de frică, rușine, supărare.
Jocul 4.
Cum merge un om fericit?
Întrebă-l pe copil dacă vrea să încerce feluri cât mai diferite de a merge. Mai întâi,
spune-i să se plimbe prin cameră așa cum face el de obicei, timp de un minut. Apoi,
spune-i să schimbe felul de a merge și să se plimbe ca un om foarte grăbit. Spune-i să
fie atent cât de ușor sau de greu îi vine să meargă atunci când simulează că are o
anumită stare de spirit.
Lasă-l să se plimbe ca un om grăbit cam un minut, după care spune-i să schimbe tipul
de mers, și de data asta să meargă ca un om foarte nervos. Lasă-l să se plimbe ca un
om foarte nervos încă un minut. Propune-i apoi să schimbe mersul, și să se plimbe ca
un om foarte supărat. După ce se plimbă un minut ca un copil supărat, invită-l să se
plimbe ca un om temător.
Rând pe rând, invită-l să experimenteze timp de câte un minut mersul unui
om nesigur, al unul copil plictisit, al unui copil curios, al unuia încrezător, apoi mersul
unui copil vesel, al unui copil optimist, al unui copil fericit și apoi mersul unui om
mândru de sine.
Este important să păstrezi ordinea în care îi prezinți emoţiile: mai întâi pe cele
negative şi apoi pe cele pozitive. În cazul în care copilul experimentează emoţiile
negative la început, se și eliberează de ele. De asemenea, faptul că la sfârșit trăiește
emoții pozitive îl va face să rămână cu o stare de spirit bună.
După ce copilul a încercat toate tipurile de mers, întreabă-l cum i-a fost cel mai uşor
să meargă şi ce tip de mers nu i-a plăcut deloc.
Observând felul în care participă copilul tău la joc, îţi poţi da seama mai multe despre
viața lui emoțională. Dacă micuțul are dificultăţi să meargă ca un om care are o stare
de spirit bună, este posibil ca și în viața de zi cu zi să trăiască prea puțin din acea
emoție (unor copii le vine foarte greu să meargă ca nişte oameni fericiţi; în acel
moment se opresc şi ies din joc). Dacă copilul refuză să meargă ca un om care are o
stare negativă (furie, tristeţe etc.), este posibil ca el să se simtă copleşit de acea stare şi
să se teamă să o experimenteze, pentru ca emoţia să nu pună stăpânire pe el.
Prin acest joc, copilul învaţă şi faptul că el poate să aibă acces la o stare de spirit
pozitivă, dacă doreşte acest lucru. Pentru un copil care este în majoritatea timpului
trist, doar faptul de a simula starea de veselie şi încredere în sine îl poate face să se
simtă mai bine.
Având în vedere că jocul se termină într-o notă optimistă și că îl face pe copil să se
simtă bine, el este foarte potrivit și în momentele în care observi că micuțul tău este
plicitist sau supărat.
Acest joc îi ajută pe copii să experimenteze diferite emoții și să învețe să își
controleze propriile trăiri.