Activitati de prevenire si intervenție in bullying

Există 4 principii-cheie care ar trebui respectate de către toți adulții:

1. Arătați căldură și interes, implicați-vă în viețile elevilor;

2. Stabiliți limite ferme pentru comportamentul inacceptabil;
3. Folosiți în mod consecvent consecințe negative nefizice, neostile atunci când sunt
încălcate regulile;
4. Acționați ca autorități și modele pozitive.

Aceste patru principii pot fi urmărite și aplicate în interacțiunea cu elevii (și nu

numai) atât de profesorul care se află în clasă, în timpul orelor sau în pauză, pe holurile
școlii cât și de personalul nedidactic și auxiliar. Căldura, interesul, înțelegerea,
fermitatea, consecvența și modelul pozitiv devin astfel principii asupra cărora
fiecare adult care interacționează cu copiii ar trebui să reflecteze.

Pornind de la principiile directoare ale programelor identificate la nivel

internațional, precum și de la experiența dobândită de organizația Salvați Copiii (sursa:
campanie Alege să te opui bullying-ului, scolifarabullying.ro, Brosură pentru profesori)
privind cazurile de agresivitate și bullying din școli, putem spune că cel mai eficient mod
de prevenire a bullying-ului se face prin:

1. implicarea tuturor – personali didactic, nedidactic, personal auxiliar, părinți, copii și

membrii cheie ai comunității;
2. manifestarea respectului reciproc între toți actorii școlii (cadre didactice, personal
auxiliar, elevi);
3. luarea unor măsuri țintite pe următoarele obiective:
a) Prevenirea situațiilor de bullying – dezvoltarea unui climat armonios în școală;
b) Informarea și conștientizarea fenomenului de bullying în școală
c) Intervenția pentru stoparea situațiilor de bullying.

A. Prevenirea situațiilor de bullying – dezvoltarea unui climat armonios în

școală;

Un rol important în prevenirea situațiilor de bullying îl are identificarea și

promovarea valorilor. Valorile care sunt promovate de şcoală şi definesc climatul şcolar
îi transmit copilului mult mai multe informaţii decât modelele dezirabile de
comportament despre care vorbesc cadrele didactice. Promovarea valorilor se face prin
ceea ce adulţii expun şi încurajează, uneori implicit. Cu alte cuvinte, contează mai mult


ceea ce fac cadrele didactice, şi de altfel întreg personalul din şcoală, decât ceea ce
spun.

Dată fiind importanţa lor, stabilirea valorilor pentru fiecare şcoală şi a modului
în care şcoala le face cunoscute trebuie să fie un proces participativ (care să cuprindă
deopotrivă personalul şcolii, dar şi părinţii) şi autentic (să nu rămână la nivelul unor
documente uitate într-un sertar, ci să fie ilustrate în toate mesajele pe care şcoala le
transmite şi în toate comportamentele membrilor comunităţii şcolare). Este dificil să
spunem că promovăm grija şi atenţia la nevoile celorlalţi, dacă cel mai frecvent, în clasă,
scoatem în evidenţă şi discutăm despre incidentele violente din şcoală.

Aceste valori, care trebuie să reprezinte priorităţi ale şcolii, sunt identificate şi
agreate la nivelul şcolii, împreună cu părinţii și copii.

Promovara unor valori sănătoase și crearea unui climat educațional pozitiv se

pot realiza prin:

Organizarea de întâlniri ”altfel” cu părinții: axate pe teme diferite menite să

contribuie la crearea unui climat social pozitiv: cunoaşterea copilului; aşteptările
părinţilor de la copil şi de la viitorul adult; valorile familiei; profesor pentru copilul meu
= ore pregătite de părinţi, cu sprijinul cadrelor didactice, în cadrul cărora:

• Să organizeze cu copiii activităţi ilustrative pentru valorile prioritare ale şcolii;

• Să ofere sprijin copiilor în cadrul unor seri de lectură (care pot fi punct de plecare în
iniţierea unor valori şi norme morale);
• Să susţină ore dedicate meseriilor şi hobby-urilor, cu accent pe pre-rechizitele necesare
acestora.

Organizarea de întâlniri informale cu colegii care, pe de-o parte să reprezinte un

moment interactiv şi distractiv de inter-cunoaştere şi îmbunătăţire a relaţiei cu aceştia,
iar pe de altă parte să ofere oportunitatea de a colabora în vederea identificării unor
soluţii inedite (outside the box) la problemele din şcoală, luând în considerare o viziune
pe termen lung.

Un alt aspect important pentru prevenirea situațiilor de bullying este

managementul clasei și modul în care acesta este înțeles și realizat de către personalul
didactic. În acest sens, fiecare profesor își canalizează în mod conştient eforturile în
direcţia găsirii unor soluţii eficiente de a obţine o participare activă şi autentică a
elevilor, fără comportamente disruptive care să perturbe lecţiile.

Intervenţiile cadrelor didactice pot fi definite pe două nivele:



Nivelul academic, care are în vedere modul în care este organizată activitatea de
predare şi învăţare, mai concret, modul în care sunt gândite secvenţele unei ore şi sunt
elaborate sarcinile de lucru.

Nivelul gestionării grupului şi a comportamentelor nepotrivite apărute în grup,

începând cu cele aparent inofensive (vorbitul cu colegii în timpul sarcinilor de lucru) la
acelea care îi pot afecta şi răni pe cei din jur (luarea în derâdere sau criticarea unui
răspuns greşit, jignirea unui coleg, refuzul de a lucra cu un coleg sau chiar lovirea
acestuia). Ca de obicei, reacţia adultului în astfel de situaţii este un context de învăţare
pentru copii. Dacă adultul ridiculizează greşelile, critică, jigneşte, exclude sau loveşte,
astfel de comportamente vor fi preluate şi de către copii. Cu alte cuvinte, dacă cadrele
didactice recurg la bullying, mesajul implicit pe care îl transmit este că o astfel de
atitudine este permisă şi acceptabilă.

În sala de clasă, faţă în faţă cu elevii, cadrele didactice trebuie să gestioneze grupul
prin dezvoltarea unei relaţii pozitive cu aceştia şi prin formularea de reguli susţinute de
consecinţe, care asigură copilului predictibilitatea de care are nevoie pentru a învăţa
comportamente prosociale şi orientate în sprijinul învăţării.

Dezvoltarea abilităților socio-emoționale

Un rol deosebit de important în prevenirea situațiilor de bullying în școli îl are

dezvoltarea abilităților socio-emționale la copii și consolidarea acestor abilități la
preadolescenți și adolescenți. Pe termen scurt, s-a demonstrat că acei copii care iniţiază
şi menţin cel puţin o relaţie de prietenie apropiată cu un coleg au şansa de a dezvolta
o atitudine pozitivă faţă de grădiniţă şi şcoală, ceea ce duce la performanţe academice
superioare. Pe termen lung, abilitatea copiilor de a stabili relaţii sănătoase cu cei din
jur, abilitatea de a face faţă eşecurilor, abilitatea de a explora mediul sunt factori care
îi asigură progresul, creşterea şi dezvoltarea inclusiv în viaţa adultă.

Abilități socio-emoțioale:

• Identificarea emoţiilor pe care copii le resimt în diverse situaţii;

• Dezvoltarea abilităţilor sociale de a-şi aştepta rândul şi de a lucra împreună;

• Dezvoltarea abilităţii de a asculta şi de a se exprima asertiv;

• Conştientizarea impactului pe care propriile emoţii şi comportamente îl au asupra

celorlalţi – creşterea empatiei;

• Identificarea şi folosirea unor strategii potrivite de exprimare a emoţiilor neplăcute

(zone sigure etc.) – emoţiile puternice resimţite de victime pot fi greu de controlat, de
aceea, uneori, e mai adecvat să se pună accent pe modalităţi pozitive prin care aceste
emoţii puternice pot fi exprimate, protejându-le de alte abuzuri;

• Dezvoltarea abilităţii de a rezolva probleme /conflicte;

• Dezvoltarea abilităţii de a primi şi de a oferi feedback constructiv;

• Dezvoltarea capacităţii de a reflecta la consecinţele comportamentelor lor;

• Acceptarea validităţii opiniilor diferite de ale lor;

• Îmbunătăţirea cunoaşterii de sine;

• Dezvoltarea abilităţii de a recunoaşte calităţile personale, dar şi pe cele ale altor

persoane.

Modalități de dezvoltare a abilităților socio-emoțioale:

• Activităţi de dezvoltare organizate la clasă, fie în orele corespunzătoare

prevăzute în programa şcolară, fie în orele de dirigenţie sau chiar sub forma unei
discipline opţionale.
• Grupuri de dezvoltare personală, organizate cu elevii care se confruntă cu
probleme asemănătoare (dificultatea de a-şi face prieteni, dificultatea de a-şi
gestiona adecvat furia). Aceste grupe reunesc elevi în baza recomandărilor
făcute de cadrele didactice şi cu acordul sau la cererea părinţilor. Ele pot fi
conduse de către consilierul şcolar sau de orice cadru didactic interesat, cu
sprijinul consilierului, în acest caz, fiind mai degrabă un context în care elevii îşi
împărtăşesc problemele şi încearcă să se sprijine reciproc în găsirea şi punerea
în practică a unor soluţii.

Tehnici și practici pentru dezvoltarea abilităților emoționale

În lucrul cu copilul preșcolar și școlar sunt eficiente tehnicile de lucru prin joc,
tehnici de exprimare creativă, ce îi oferă copilului posibilitatea să proiecteze propriile
gânduri, emoții, sentimente și comportamente asupra materialelor. Totodată, sunt
esențiale jocurile în care copilul intră în contact cu propriul corp și se comunică pe sine
în acest proces. Acestea includ, dar nu se rezumă la:

§ Experimentarea senzorială
§ Desen și pictură


§ Jocul cu plastelină și lut

§ Ascultarea sau crearea de povești
§ Teatru și marionete
§ Activități de creație
§ Jocuri de grup – socializare, cooperare, învățare

Introducerea exercițiilor la începutul unei ore

De multe ori dascălii sunt sufocați de programa școlară și de multitudinea

documentelor pe care au nevoie să le întocmnească. De aceea, exercițiile prezentate
mai sus sunt scurte și pot fi aplicate în cadrul unei alte ore, spre exemplu:

- Educație fizică – jocurile active

- Educație plastică – jocurile de exprimarea emoțiilor prin pictură/desen

- Educație muzicală – corelarea emoțiilor cu anumite melodii

- Limba română – povestioarele recomandate, sau atunci când se studiază un

anumit text să fie purtată o discuție despre emoțiile și sentimentele personajelor.

Activitățile prezentate au următoarele roluri importante:

- observarea copiilor și identificarea anumitor aspecte referitoare la aceștia

- familiarizarea elevilor cu vocabularul emoțiilor
- dezvoltarea abilităților de comunicare asertivă și de ascultare activă
- clădirea grupului de suport în clasă și întărirea coeziunii în grup

Fără doar și poate, una dintre cele mai mari provocări din viața noastră este modul
în care ne gestionăm emoțiile. Reacțiile emoționale pot face diferența între un succes
și un eșec, ne influențează relațiile acasă și la școală și au un impact deosebit de mare
asupra: motivației, luării deciziilor, rezolvării problemelor, ce anume reținem și cât de
repede ne amintim.

Totodată, dezvoltarea inteligenței emoționale și a competențelor sociale contribuie

la prevenirea și diminuarea acțiunilor de bullying în microclimatul clasei de elevi.

Obiectivele generale:

- Crearea unui grup sigur în care elevii să se simtă liberi să învețe și să experimenteze
- Acomodarea elevilor cu ideea de a-și exprima cu voce tare gândurile și ideile
- Identificarea anumitor particularități ale fiecărui participant care ne vor ajuta ulterior
să acționăm pe diferite aspecte


- Stabilirea unei relații deschise, de încredere, între profesor și elev

- Dobândirea unor cunoștințe de bază referitoare la emoții și cum funcționează creierul
- Descoperirea unor modalități de exprimare a emoțiilor și gestionarea reacțiilor

a) Cum le comunicăm copiilor despre emoții pe înțelesul lor?

*Informațiile prezentate mai jos vor fi inserate în cadrul discuțiilor cu copiii, pe

parcursul desfășurării jocurilor. Aceste discuții vor cuprinde informațiile de mai jos,
adaptate pentru vârsta și nivelul de înțelegere al copiilor.

Ce sunt emoțiile?

Deși sunt deseori neglijate, emoțiile joacă un rol foarte important în viața noastră.

Dacă viața noastră ar fi un film, putem spune că emoțiile sunt regizorul acelui film, deși
nevăzute ele coordonează întreg procesul din spate.

Emoțiile vin din interpretarea pe care noi o dăm realității din jurul nostru. Emoțiile nu
sunt realitatea, așa cum nici harta nu este teritoriul.

Spre exemplu: acum afară plouă, iar o persoană se simte tristă, o alta se simte
bucuroasă, iar o a treia persoană se simte relaxată. Realitatea este una singură – afară
plouă, în timp ce interpretările pot varia de la persoană la persoană.

În creier, mai exact în sistemul limbic (amigdala) – centrul emoțiilor, se declanșează

răspunsurile pentru situațiile pe care le experimentăm în viața de zi cu zi.

Atunci cand realitatea corespunde cu așteptările, nevoile și dorințele noastre, simțim

emoții plăcute, precum: bucurie, mândrie, iubire, curaj. Când realitatea nu corespunde
cu așteptările, nevoile și dorințele noastre, simțim emoții neplăcute, precum: furie,
teamă, tristețe, gelozie.

O emoție durează doar câteva secunde. Spre exemplu, atunci cand ne lovim de un
obiect din cameră și ne înfuriem. Emoția durează câteva secunde, apoi dispare.

O stare emoțională/dispoziție durează câteva zile sau chiar săptămâni, luni. Sunt acele
emoții atât de intense, sau care au fost repetate frecvent, încât persistă pe o perioadă
îndelungată.

Iar unele dintre acestea devin trăsături afective, care fac parte din personalitatea
noastră și ne însoțesc întreaga viață. Spre exemplu, putem spune despre o persoană ca
este ursuză, sau timidă, sau că îi tratează cu multă compasiune pe ceilalți.


Există emoții bune și emoții rele, emoții pozitive și emoții negative?

Emoțiile NU sunt bune sau rele. Toate emoțiile au evoluat pentru a ne ajuta și fiecare
vine cu un mesaj (un dar) pentru noi și despre noi. Atunci când învățăm să le ascultăm
și să ne ascultăm, vom găsi comori acolo unde credeam că există doar piedici.

Toate emoțiile au evoluat pentru a ne ajuta să supraviețuim. Ele sunt servitorii noștri
credincioși, așadar fiecare emoție are un rol pozitiv, este un mesager ce ne aduce vești
despre noi, despre cine suntem, cum percepem lumea și vor să ne țină în siguranță.

Desigur că, există emoții plăcute și emoții mai puțin plăcute, însă nu este corect să le
numim negative. Negativ este ceva ce nu ne ajută, ce nu ne servește sau chiar ne
sabotează.

Emoția în sine nu este rea, ci modul în care noi reacționăm la emoția respectivă poate
fi unul prin care ne putem face rău, atât nouă, cât și celorlalți. Emoția durează doar
câteva secunde sau minute, după care dispare, dacă nu este alimentată de gândurile
noastre. Însă, atunci când hrănim o emoție cu gândurile noastre, când o retrăim, deși
situația care a declanșat-o s-a încheiat, aceasta se poate transforma în stare
emoțională. Astfel, spre exemplu, tristețea devine depresie, frica devine anxietate,
furia devine agresivitate. Așadar, puterea și gestionarea reacțiilor emoționale stă în noi
și ține doar de noi.

Cum putem noi, adulții, să îi ajutăm pe copii să înțeleagă ce sunt emoțiile?

Este esențial pentru copii să aibă un limbaj emoțional, să învețe să-și denumească
emoțiile și stările emoționale.

Așadar, primul instrument – vocabularul emoțiilor.

Mulți dintre noi, adulții de astăzi, suntem analfabeți emoțional. Atunci când suntem
întrebați ce simțim, în general, spunem că ne simțim bine sau prost. În spatele acestui
bine sau prost există un întreg spectru emoțional.

Cel mai bun mod de a le explica copiilor ce sunt emoțiile este prin a le vorbi pe limba
lor, prin jocuri și povești.

Pornind de la lucrurile concrete – ce simt în corp când trăiesc o anumită emoție și

mergând spre ce au gândit, ce comportament au avut în urma emoției respective, cum
ar fi putut reacționa diferit. Este un lung proces de educare emoțională care îi conduce
la maturitate emoțională.


De asemenea, este esențial să le vorbim copiilor despre emoțiile noastre pentru ca ei

să le poată observa și să învețe gestionarea reacțiilor. Și să povestim despre emoțiile
celor din jurul nostru. Părintele și profesorul sunt modele pentru copil, iar copilul învață
cel mai bine de la acesta prin puterea exemplului personal.

Împrietenirea copiilor cu emoțiile îi ajută să-și dezvolte mecanisme sănătoase care le

vor fi de ajutor și la maturitate.

Gestionarea reacțiilor

A simți o emoție și a gestiona acea emoție nu este unul și același lucru. Încă din primele
luni de viață amigdala – centrul emoțiilor – este complet dezvoltată, adică suntem
capabili să simțim toate emoțiile (dar copilul nu simte toate emoțiile din acel moment,
ci le „învață” pe parcurs). Însă, gestionarea emoțiilor depinde în special de cortex,
partea din creier care se ocupă, printre altele, de autoreglare, autocontrol, luarea unor
decizii bune. Această parte ajunge la maturitate la 24-25 ani. Desigur că, este esențial
să învățăm să ne gestionăm emoțiile, sau, mai bine zis reacțiile emoționale, acesta fiind
un lung proces care implică pași mici, facuți zilnic.

Ne naștem cu picioare, însă acest lucru nu înseamnă că știm să și mergem, ci învățăm

apoi. Ne naștem capabili să simțim toate emoțiile, însă învățăm să le gestionăm în timp.

Putem adăuga faptul că emoțiile NU pot fi controlate, ci doar să gestionăm reacțiile în

urma acestora. Nu pot spune: „nu mai sunt furios”, iar furia să dispară, la fel cum și

degeaba le spunem copiilor: „nu are de ce sa îți fie frică”, sau „nu trebuie să te superi”.
Care dintre noi nu a avut temeri iraționale? Teama de păsări, de pisici, ori de insecte?
Faptul că știm că vietățile respective nu ne pot face rău, nu ne ajută să dispară frica. La
fel nu dispar nici emoțiile noastre sau ale celorlalți, doar pentru că le poruncim acest
lucru.

Haideți să luăm pe rând, câteva dintre emoții:

Bucurie – putem lega bucuria și de sentimentul de recunoștință pentru ceea ce avem

deja. Ați văzut cum un copil se bucură de lucrurile mărunte, de la un melc găsit în
grădină, până la cele 10 minute în care s-a jucat cu părintele său? Și noi, adulții, am
avea nevoie să ne amintim mai des de binecuvântările din viața noastră și să cultivăm
și în sufletul copiilor sentimentul de recunoștință. Nu-i nevoie să așteptăm ceva special
pentru a fi recunoscători, deja avem o mulțime de lucruri grozave pentru care să ne
bucurăm.


Iubirea – un sentiment atât de profund și rebel. De ce spun rebel? Pentru că nu alegem

ce sau pe cine să iubim, ci pur și simplu iubim. Copiii iubesc natura, animalele, jucăriile.
Noi, adulții, de multe ori ne rezumăm doar la oameni.

Uimirea – este esențial să trezim uimirea copiilor în special la școală, în procesul de

învățare. Alături de curiozitate, mirarea este una dintre emoțiile primare care ne ajută
să descoperim și să ne însușim lucruri noi. Pentru acest lucru avem nevoie să punem
informațiile respecrive într-o formă în care copiilor să le fie trezită mirarea.

Curajul – să le/ne acceptăm temerile ca fiind parte din noi și să le/ne dăm ocazia să le
depășească/depășim. Evitând lucrurile de care ne temem ne punem limite (nouă și mai
ales copiilor) și nu dăm ocazia curajului să încolțească.

Mândria – de multe ori asociem mândria cu vanitatea, însă a fi mândru de ceea ce ai

reușit te ajută să te bucuri de succesul tău și să-ți dorești să-l repeți. Mândria ne ajută
să ne celebrăm succesele, să întărim experiența care a creat starea de mândrie și să ne
dorim să o repetăm. Este o emoție esențială pentru motivație.

Furia – Furia este una dintre cele mai provocatoare emoții, fie că vorbim despre a ne
stăpâni propria furie, ori a avea un răspuns adecvat la reacțiile de furie ale celorlalți.
Despre furie am povestit, pe larg, aici.

Dezgustul – să fim atenți, conștienți, de ceea ce ne-a provocat reacția de dezgust. Să

observăm dacă am asociat-o cu ceva anume și să o analizăm în profunzime. Spre
exemplu, atunci când atingerile celorlalți (femei, bărbați, persoane care au o anumită
vârstă ș.a.m.d.) ne trezesc dezgust, acest aspect poate ascunde un abuz sexual petrecut
în copilărie, de multe ori pe care nu ni-l amintim.

Frica – frica este prietena noastră, ea vrea să ne țină în siguranță și de aceea apare în
anumite momente. Doar că, uneori, frica apare și atunci când nu există un pericol real.

Tristețea – provocată, în general, de o pierdere. Să ne lăsăm timp și să acceptăm faptul

că plângem, chiar și doar emoțional, după lucrul respectiv. Este emoția pe care, alături
de bucurie, frică și furie, o descărcăm prin plâns.

Rușinea – Să observăm dacă simțim rușine în special în anumite situații, spre exemplu
când vorbim în fața unui public. Să încercăm să găsim momentul în care am legat
rușinea de o situație asemănătoare. În general, a fost un moment din copilărie când fie
ne-am simțit rușinați, fie adulții ne-au rușinat. Să acceptăm emoția și să o vindecăm
povestind despre modul în care ne simțim unei persoane de încredere.

Ce lucruri folositoare îmi aduc emoțiile pe care le simt?



Fiecare emoție a evoluat pentru a ne ține în siguranță, pentru a ne ajuta să

supraviețuim. Imaginați-vă ce se întâmpla dacă, în trecut, atunci când vedeam un
pericol, precum un tigru, nu simțeam teamă. Sau dacă atunci când ne ataca cineva, nu
simțeam furie și impulsul de a ne apăra. Desigur că, omul a evoluat iar acum tigrul nu
mai este o amenințare, iar atunci când cineva ne „atacă” avem nevoie să învățăm să ne
gestionăm furia. Chiar dacă omul a evoluat din punct de vedere social, din punct de
vedere cerebral partea creierului responsabilă cu emoțiile, amigdala, a rămas
neschimbată și oferă aceleași 3 reacții de răspuns ca în trecut – luptă, fugi sau îngheață.
Așadar, marea noastră provocare este să învățăm să gestionăm emoțiile puternice și să
ne împrietenim cu toate acestea, adaptându-ne la contextul social actual.

Și în mod special:

Bucuria: Este o stare plăcuta care ne dă energie. Și aceasta poate fi trăită intens și atunci
avem nevoie să o descărcăm prin plans, râs, tremurat.

Iubirea: Poate cea mai frumoasă dintre emoții. Este cea care ne ajuta să ne atașăm de
ceilalți și să formăm relații.

Uimirea: Ne trezește interesul pentru un anumit lucru, să cercetam, să aflăm mai multe.
Este o emoție esențială în procesul de învățare, care din păcate de multe ori este
neglijată în școli. Pronind de la mirare, ajungem la curiozitate, apoi la interes și pasiune.
Dacă sărim peste uimire pierdem un element esențial al procesului de cunoaștere.

Curajul: Ne dă puterea să trecem peste anumite momente. Nu există curaj în absența

fricii, curajul nu înseamnă să nu îți fie teamă, ci să simți teamă, să îți iei teama de mână
și să treci prin situația respectivă. Deși aparent opuse, curajul și frica merg mână în
mână.

Mândria: Deseori confundată cu vanitatea, avem tendința să o înăbușim. Ne ajută să

ne celebrăm succesele, să întărim experiența care a creat starea de mândrie și să ne
dorim să o repetăm. Este o emoție esențială pentru motivație.

Furia: Deși o considerăm a fi o emoție negativă, furia ne ajută să conștientizăm care

sunt acele lucruri care „ne amenință”, fie că vorbim de a ne amenința starea fizică,
emoțională, sistemul de valori și așa mai departe. Furia se naște atunci cand ne simțim
amenințați și ne ajută să ne apărăm drepturile.

Frustrarea: Atunci când nu reușim să facem un lucru, frustrarea ne ajută să luăm un

moment de pauză și să ne întoarcem cu mintea limpede la ceea ce aveam de făcut.
Când suntem sub imperiul emoțiilor, nu putem gândi logic și să găsim soluții bune, iar
frustrarea ne oferă un răgaz în care să ne calmăm.


Dezgustul: Este emoția care ne ajută să păstrăm distanța de lucrurile neplăcute.

Ridicam buza de sus spre nări atunci când simțim un miros neplăcut, scoatem limba
pentru a da afară ceva cu gust neplăcut.

Frica: Este prietena noastră care ne ține în siguranță. La fel ca furia ne anunță când ceva
ne amenință. Dacă furia corespunde reacției de luptă transmise de sistemul limbic, frica
corespunde reacțiilor fugi sau îngheață. Când pericolul este prea mare pentru a fi
înfruntat în luptă, atunci fugim sau înghețăm.

Tristețea: Este emoția care ne ajută să ne refacem după un eveniment care ne-a
destabilizat și care presupune o pierdere – pierderea unei oportunități, decesul unei
persoane dragi și așa mai departe. Tristețea variază ușor de la emoție, care durează
câteva secunde, la stare emoțională, care durează câteva ore sau zile.

Rușinea: alături de vinovăție, este emoția care ne ajută să ne conformăm normelor

sociale. În trecut, excluderea unei persoane dintr-un grup era echivalentă cu moartea,
așadar suntem construiți să ne naștem, să creștem și să trăim în grupuri sociale. Din
păcate, rușinarea este deseori folosită într-un context negativ, pentru educarea
copiilor, ceea de duce la repercusiuni pe termen lung în stima de sine a viitorilor adulți.

Fiecare emoție neplăcută vine cu un dar pentru noi, iar dacă ne dăm voie să o simțim,
avem ocazia să călătorim prin valea întunecată a acesteia, iar la final să descoperim
partea ei luminoasă.

Ce pot face eu când văd că persoana din fața mea are o emoție puternică și nu știe să
o gestioneze?

Când cel din fața noastră simte o emoție puternică, este esențial să empatizăm cu
emoția acestuia, să o validăn, spunandu-i: „înțeleg că te simți trist/furios/temător. Este
în regulă să te simți astfel și eu sau altcineva într-o situație similară am avut această
emoție”. Negarea emoției duce la amplificarea ei, spre exemplu dacă îi negăm celuilalt
furia, spunându-i: „nu ai de ce să fii furios”, de cele mai multe ori furia persoanei
respective se amplifică. În schimb, recunoașterea și validarea emoției duce la
conectarea între cele două ființe.

Desigur că, validarea emoției nu înseamnă și validarea comportamentului. Este în

regulă să te simți furios, însă nu este în regulă să lovești sau să-i faci rău celuilalt. Aici
intervine partea de educație emoțională care îi sprijină pe copii să învețe să își exprime
emoțiile asertiv, prin cuvinte. Este esențial ca ei să parcurgă pașii către maturizarea
emițională. A fi matur fizic (adult) nu te face matur emoțional.


Orice copil are un rucsac emoțional în care „adună” toate emoțiile. Atunci când acestea
sunt îndesate în rucsacul său emoțional, ele pot ieși la suprafață ca un vulcan în cele
mai neașteptate momente. De aceea, reprimarea emoțiilor, îndesarea lor în rucsacul
emoțional, nu este o soluție. Sunt 4 căi de descărcare a emoțiilor: râsul, plânsul,
tremuratul și verbalizarea. Copiilor le explic acest principiu printr-o asociere cu o oală
care fierbe pe aragaz. Atunci când ne reprimăm emoțiile (când le îndesăm în rucsac),
apa clocotită din interior face capacul să se clatine. Când ridicăm capacul tot aburul iese
și presiunea se eliberează.

Râdem când ne simțim bucuroși, jenați, temători. Plângem de bucurie, de tristețe, când
ne înfuriem, când suntem frustrați, când ne speriem. Tremurăm de frică, de furie.
Toatea acestea sunt căi prin care eliberăm emoțiile. Dintre toate, plânsul este cea mai
puțin plăcută, dar și cea mai eficientă modalitate. Plânsul, la fel ca orice altă modalitate
de excreție a organismului – urinatul, defecatul, transpirația – are rolul lui, respectiv să
elimine cortizolul, unul dintre hormonii stresului, din organism. De aceea, este esențial
să-i ascultăm și să-i îndrumăm pe copii să-și elibereze emoțiile, iar în cele din urmă să
ajungă să le exprime asertiv, verbalizându-le.

b) Exemple de activități la clasă pentru dezvoltarea emoțională:

Þ Activități ce implică cunoașterea de sine și promovarea individulității precum și a incluziunii

Să ne cunoaștem mai bine – Interviul poznaș

Scopul acestui joc este ca fiecare copil să se prezinte, pe scurt. Copiii vor fi invitați să
spună numele, vârsta, un lucru pe care știu să-l facă foarte bine, ce superputere le-ar
plăcea să aibă și ce ar face cu ea. Mai apoi vor fi invitați să-și găsească un nume de
supererou pe care să îl scrie pe un bilețel.

O alternativă a acestui joc este ca fiecare copil să răspundă la următoarele întrebări:

- Dacă ai fi o floare, ce floare ai fi?

- Dacă ai fi un animal, ce animal ai fi?
- Dacă ai fi un fenomen al naturii, ce fenomen ai fi?
- Dacă ai fi o culoare, ce culoare ai fi?
- Dacă ai putea avea o superputere, care ar fi aceea? Ce ai face cu acea superputere?
- Dacă ai fi un personaj din desene animate sau un erou din cărți, cine ai vrea să fii?
- Dacă ai fi un instrument muzical, ce instrument ai fi?

Lista cu preferințe

Se pot construi o serie de liste în care copiii să-și exprime preferințele. Iată câteva
exemple:


- Lucruri care îmi plac / Lucruri care nu îmi plac

- Lucruri care mă înfurie / Lucruri care mă calmează

- Lucruri de care îmi este teamă / Lucruri care mă fac să fiu curajos

- Lucruri care mă interesează / Lucruri care mă plictisesc

Listele pot fi scrise, sau desenate, în funcție de nivelul fiecărei clase de elevi. Sau se pot
construe copăcei, spre exemplu Copacul Fricilor și Copacul Curajului.

Povestea mea

În cadrul acestei activități elevii vor fi îndrumați să scrie o poveste. Poate fi o poveste
despre ei, o poveste scrisă la alegere, inventată de ei, sau o poveste în care să existe
capitole predefinite.

Iată exemple pentru capitolele predefinite ale unei povești:

- Familia mea

- Despre mine – punctele mele forte, punctele mele slabe

- Lucruri importante despre mine

- Emoțiile mele

- Reușitele mele

- Cum voi fi peste 5 ani

Þ Activități pentru identificarea, exprimarea emoțiilor și dezvoltarea vocabularului emoțional

Jurnalul de bancă

La acest joc li se va povesti copiilor prima dată despre jurnalul de bord, cum acesta este
un document important unde căpitanul unei nave înregistrează evenimentele
importante cu privire la gestionarea, exploatarea și navigația unei nave. Și noi navigăm
prin ziua noastră trăind diferite experiențe, întâmplări și luând decizii despre locul în
care vrem să ne îndreptăm și cum să reacționăm. De aceea și noi avem nevoie să ținem
un jurnal de bancă.


În jurnal se vor desena în fiecare zi diferite evenimente care au avut loc pe parcursul
zilei, importante pentru elev, iar copilul va desena sau va scrie cum s-a simțit în acele
situații.

Emometru

Un emometrul este un instrument menit să arate starea emoțională a oamenilor. Acest

instrument ajută și cadrul didactic să ia pulsul clasei dimineața observând ce emoții au
elevii când sosesc la școală. Toți pașii pentru construirea emometrului pot fi găsiți aici:
http://www.itsybitsy.ro/cum-se-construieste-un-emometru/.

Momente și emoții

Obiectivul acestui joc este acela de a-i familiariza pe copii cu un vocabular al emoțiilor,
să-i sprijine în identificarea reacțiilor din corp și conexiunea cu o cauză, ce anume le
declanșează lor o emoție.

Pentru următorul joc vom folosi un bol de sticlă în care vor fi incluse bilețele cu
denumirea unor emoții. Fiecare copil va veni, va trage un bilețel cu o emoție și va spune
cum simte el emoția respectivă în corp și când s-a simțit ultima dată astfel.

Spre exemplu, Georgică a tras frica și spune: “Mi-a fost teamă când m-a ascultat la
română. Palmele îmi transpirau, vocea îmi tremura, inima îmi bătea cu putere și nu
reușeam să-mi mai amintesc ce voiam să zic.”

Emoțiile din bol vor fi: furie, frică, tristețe, dezgust, frustrare, dezamăgire, gelozie,
nedreptate, vinovăție, rușine, bucurie, curiozitate, mândrie, iubire, încredere, curaj,
compasiune.

Dascălul va face anumite completări, cu informații din partea teoretică, pe măsură ce

copiii vor dezvălui informații despre propriile emoții.

Emoțiile Buclucașe

Jocul are 4 etape: culoarea emoțiilor, vocea emoțiilor, oglindirea emoțiilor și

comportamentul emoțiilor.

Opțional: Se va tipări un curcubeu și îi puteți ghida pe elevi să coloreze curcubeul

emoțiilor.


Daca emoțiile tale ar avea o culoare, ce culoare ar avea:

- Frica

- Furia

- Tristețea

- Bucuria

Dacă emoțiile tale ar avea voce, cum ar spune:

- Eu sunt frica

- Eu sunt furia

- Eu sunt tristețea

- Eu sunt bucuria

Poți face o față (expresie):

- Furioasă

- Speriată

- Tristă

- Bucuroasă

Cum merge un om:

- Furios

- Speriat

- Trist

- Bucuros

Această activitate îl ajută pe copil să intre în contact cu stările sale emoționale prin
prisma simțurilor și în același timp să recunoască semnalele pe care i le transmite corpul
atunci când simte o anumită emoție.


Unde simți emoția în corp?

Elevii vor fi ghidați să deseneze pe o planșă conturul unei persoane, sau vor primi o
foaie în care să fie conturată silueta unei persoane. Mai apoi vor fi îndrumați să
deseneze cu o culoare diferite fiecare emoție în corpul lor, unde o simt.

Culorile pe care fiecare copil le atribuie propriilor emoții, dar și locul ales de el este o
exprimare pe care o vom asculta, fără a o corecta.

Zonele de reglare emoțională

Copiii vor învăța despre cele patru zone de reglare emoțională prin intermediul unui joc
în care au nevoie să coreleze emoțiile învățate anterior cu zonele de care aparțin. Puteți
folosi planșa cu emoții pentru a decupa toate emoțiile și a le plasa în zona în care se
încadrează. Fiecare zonă implică un anumit grad de energie, așadar strategia de
abordare pentru fiecare este diferită.


Statui cu emoții

Obiectivul acestui joc este ca elevii să se conecteze cu întreg corpul și să vadă cum
emoțiile sunt transpuse în limbajul corpului lor, dar și cum se simt când adoptă o
anumită postură pentru câteva momente.

Profesorul îi va ruga pe copii să se ridice și le va spune că se pot mișca ușor prin clasă,
în timp ce cântă o melodie. Când melodia se oprește, profesorul va spune: statui
furioase, sau statui fericite, iar elevii au nevoie să adopte o poziție care să exprime acea
emoție. Jocul va fi parcurs cu 10 emoții, în această ordine: furie, frică, tristețe, gelozie,
vinovăție, bucurie, curiozitate, mândrie, iubire, curaj.

La final vom discuta, pe scurt, despre cum au simțit emoțiile în corp și ce au sesizat le
ei înșiși.

Discuție despre gânduri și emoții

La acest joc discutăm despre modul în care gândurile influențează emoțiile. Profesorul
începe prin a-i întreba pe copii ce cred ei că pot controla: gândurile sau emoțiile. Mai
apoi, va face o paralelă între cum ne putem controla gândurile și prin acest lucru să ne
gestionăm emoțiile.

De asemenea, profesorul discută cu elevii despre scenariile de tip dezastru și cu ce le

putem înlocui pe acestea. Vorbim despre gândirea realist vs. gândirea drobului de sare.

Profesorul îi invită pe copii să facă diferența între realitate și interpretări, scriind o

întâmplare din viața lor. Ulterior elevii vor fi rugați să sublinieze doar realitatea,
profesorul explicându-le că realitatea este ceea ce poate vedea toată lumea.

Ex.: Afară ploua și eu mă simțeam trist.

Mai apoi vorbim despre ciclul: Realitate – Gânduri (interpretări) – Emoții

Profesorul oferă câteva exemple:

- Ce simțiți când plouă afară? (veselie, tristețe, melancolie, calm etc)

- Ce emoție vă trezește cuvântul câine? (iubire, bucurie, teamă etc)

Concluzia este că avem emoții diferite în legătură cu același lucru, pentru că noi dăm
înțelesuri (interpretări) diferite.

Așadar, primul pas pentru a ne gestiona reacțiile emoțiionale este să ne ajustăm

gândurile. Puterea de a ne gestiona reacțiile emoționale este la noi.


Poziția corpului ne influențează stările emoționale

Pentru acest joc, copiii vor fi invitați să se ridice în picioare și vor fi împărțiți în două
echipe. Jumătate dintre ei vor face ceea ce spune profesorul, iar cealaltă jumătate va
face invers față de ceea ce spune acesta.

Profesorul va oferi următoarele indicații: ține spatele drept, bărbia sus, trage umerii în
spate, ține mâinile relaxate pe lângă corp, tălpile la același nivel cu umerii, trage aer
adânc în piept și respiră profund, privește-i în ochi pe cei din fața ta, zâmbește.

La final vom discuta despre cum s-au simțit copiii din ambele grupe, iar profesorul va
sublinia faptul că în momentul în care simțim o anumită emoție vom trimite aceste
informații către corp, iar limbajul corpului se va schimba în consecință. Însă, procesul
merge și în sens invers, pentru a ne induce o stare emoțională, putem schimba poziția
corpului pentru 5 minute, spre exemplu să adoptăm o poziție de siguranță – poziția
supererou.

Desenul emoțiilor

La acest joc, copiii vor fi invitați să-și transpună emoțiile, așa cum le simt ei, pe o foaie
de hârtie, folosind creioane colorate. Acest tip de joc îi ajută pe copii să-și exteriorizeze
emoțiile și să le dea o formă.

Joc de relaxare

Încordează mușchii palmelor, apoi relaxează-i, încordează brațele, apoi relaxează-le,

încordează umerii, apoi relaxează-i. Trage aer adânc în piept de 3 ori.

Tehnici de respirație

Omul de zăpădă. Imaginează-ți că ești un om de zăpadă. Încoredează-ți cât poți de tare

picioarele, ca și cum ar fi înghețate. Apoi trunchiul, mai apoi brațele, gâtul și capul. Tot
corpul tău este încordat. Dintr-o dată răsare soarele și începi să te topești ușor-ușor.
Simți cum capul și gâtul tău devin moi. Brațele se înmoaie și cad ușor pe lângă corp.
Trunchiul devine din ce în ce mai moale. La fel și picioarele. Și ușor-ușor te transformi
într-o baltă, pe podea.

Respirația Vulcan. Se pare că ai un vulcan în interiorul tău. Măiculițăăăă! Este cod roșu,
de ploaie cu lavă. Feriți-văăăă! Ce-i de făcut acum, zici? Hai să liniștim vulcanul din


interiorul tău. Tragem aer adânc în piept și apoi numără în gând: 1. Lava urcă, 2. Lava
urcă, 3. Lava iese – suflă puternic toată lava afară. Și încă o dată, de această dată mai
ușor: trage aer în piept și suflă ca atunci când stingi lumânările de pe tort. Grozav! Iar
ultima dată trage aer în piept și suflă foarte, foarte ușor, ca un vânt de primăvară.

Respirația floare-lumânare. Ne imaginăm că în mâna dreaptă avem o floare și în mâna

stângă o lumânare. Mirosim floarea (tragem aer în piept) și suflăm în lumânare să o
stingem (expirăm). Repetăm de trei ori împreună cu copilul.

Respirația plăcintă. Ne imaginăm că în mână, pe un carton, avem o felie fierbinte-

fierbinte de plăcintă. Așa că o mirosim (tragem aer în piept) și apoi suflăm ca să o răcim
(expirăm). Repetăm de trei ori împreună cu copilul.

Tehnici și practici pentru dezvoltarea abilităților sociale – echilibrul relațional și

comunicare

Calitatea vieții noastre este determinată de calitatea relațiilor pe care le trăim. Cu

cât ne pricepem mai bine să gestionăm conflictele, să comunicăm și să răspundem la
reacțiile celorlalți, cu atât închegăm relații personale și profesionale mai sănătoase, ne
dezvoltăm armonios, nu doar supraviețuim.

De asemenea, dezvoltarea inteligenței sociale este esențială pentru crearea unui

climat sănătos, echilibrat în clasă, dar și pentru prevenirea și diminuarea acțiunilor de
bullying.

Obiectivele pentru această secțiune:

• Copilul decoperă cum poate relaționa sănătos cu cei din jurul său, ce tipuri de mesaje
le transmite celorlalți, dar și cum reacționează el când primește anumite mesaje de la
cei din jurul său
• În cadrul orelor de curs se vor organiza jocuri pentru recunoaștere emoțiilor celor din
jurul nostru și vom discuta despre cum putem citi limbajul corpului celui din fața
noastră
• Tot în cadrul acestor ore vom avea jocuri de grup ce au ca scop colaborarea și întărirea
coeziunii în grup
• Copilul va descoperi care este postura de siguranță pe care are nevoie să o modeleze
pentru a se simți echilibrat și încrezător
•
•


• Cum poate fi un bun prieten? Cum își alege prietenii? Ce îl face diferit de ceilalți sau
prin ce se aseamănă? Prin jocuri specifice vârstei sale, copilul descopere răspunsul la
aceste situații.

a) Cum îi învățăm pe copii principii despre ecologia relațională?

Când vorbim despre relațiile cu ceilalți, întâmpinăm situații provocatoare indiferent de

vârsta pe care o avem. Relațiile din viața noastră pot fi o piatră de moară sau o piatră
de temelie, depinde cum alegem să le trăim.

Știm deja că inteligența emoțională joacă un rol foarte important în acest sens. De
altfel, se vorbește din ce în ce mai des despre EQ (coeficientul de inteligență
emoțională) și cum îi ajută acest set de abilități pe copii. În cazul inteligenței sociale
discutăm despre SQ (coeficientul de inteligență socială).

Iată mai jos câteva idei pe care le puteți dezvolta împreună cu elevii în cadrul acestor
cursuri:

Care sunt semințele pe care le plantăm în relațiile cu ceilalți?

Orice acțiune a noastră într-o relație are un rezultat. Uneori rezultatul vine de la
persoana respectivă (dacă lovim pe cineva, ne lovește înapoi), alteori vine de la o altă
persoană sau de la un grup (spre exemplu un copil poate fi exclus de grup pentru că
este agresiv verbal și fizic).

Acest principiu se extinde la toate comportamentele pe care le adoptăm: dacă plantez

semnițe de neatenție, primesc neatenție, dacă plantez semințe de iubire, primesc
iubire.

Vorbim doar despre noi, nu despre ceilalți

Există un principiu în psihologie, un mijloc de apărare al Eului, numit proiecție, care

spune că atunci când ne interesează (ne place sau ne displace) un comportament al
unei persoane, înseamnă că avem acel comportament și noi. Așa că orice om este o
oglindă, care ne pune față în față cu propriile comportamente.

Profesorul poate discuta cu elevii despre mesajele cu TU vs. mesaje cu EU.

Primele îl conduc pe cel din fața noastră în defensivă și pot fi generatoare de conflict:

Tu mereu mă lovești!

Tu ești rău!


Tu niciodată nu ești atent!

Folosind cel de-al doilea tip de mesaje, ne putem exprima asertiv nevoile, dorințele și
limitele:

Eu mă simt frustrat când observ că nu ești atent la ceea ce spun!

Eu am nevoie să-mi lași lucrurile pe bancă!

Eu văd că mă bruschezi și nu îmi place deloc acest lucru. Te rog să încetezi!

Cum mă ajută această relație de prietenie?

Este important să definim care sunt valorile noastre în relațiile cu ceilalți: iubire, iertare,
generozitate ș.a.m.d.

Dacă elevii nu înțeleg conceptul de valoare, profesorul le va explica faptul că vom

discuta despre acele lucruri pe care le prețuiesc la un prieten.

Mai apoi vom vorbi despre faptul că, dacă ne dorim o astfel de relație de prietenie,
avem nevoie ca, înainte de toate, să fim noi un asemenea prieten.

Nevoile (dorințele) mele vs. Nevoile (dorințele) celorlalți

Fiecare dintre noi are o mulțime de nevoi și dorințe. O nevoie este un lucru fără de care
nu putem trăi și fără de care nu ne simțim bine. Iată exemple de câteva nevoie: apă,
mâncare, îmbrăcăminte, adăpost, să faci mișcare, să ai unul-doi prieteni, să locuiești cu
persoane de încredere și așa mai departe. Dorințele sunt acele lucruri pe care ni le
dorim, dar putem trăi și fără ele: a doua pereche de bocanci, o nouă jucărie, mai multe
persoane care să ne ofere atenție și așa mai departe.

Uneori nevoile și dorințele noastre pot interfera cu nevoile și dorințele celorlalți, de

aceea este important să ne gândim dacă:

- În această clipă mă gândesc doar la nevoile/dorințele mele și nu țin cont de

ceilalți/celălalt


- Mă gândesc să le fac pe plac celorlalți și uit de nevoile/dorințele mele

Profesorul poate invita elevii să găsească exemple de situații în care s-au comportat
astfel, sau când ceilalți s-au comportat astfel cu ei.

Cum repar ceea ce am făcut

Se întâmplă să greșim față de ceilalți și este important să ne cerem iertare, însă scuzele
cerute nu repară ceea ce am făcut. Iertarea se simte în suflet și nu este doar în simple
cuvinte. De aceea este important să și reparăm ceea ce am făcut. Când greșim față de
o persoană, după ce ne cerem iertare, o putem întreba și: Ce pot face să repar ceea ce
am făcu? Iar aproi să ascultăm care este nevoia persoanei.

b) Exemple de activități la clasă pentru dezvoltarea emoțională:

Să ne oglindim

Pentru acest joc, fiecare copil va fi invitat în fața clasei, își va spune numele, va face un
gest și va scoate un sunet care să-l reprezinte. Ceilalți colegi vor imita gestul și sunetul
său, așadar îl vor oglindi.

După ce toți copiii au venit, pe rând, în față, vom purta o scurtă discuție despre ceea ce
ne face diferți de ceilalți și cum diferențele noastre ne ajută să fim originali și autentici.
De asemenea, vom vorbi despre importanța oglindirii celorlalți și despre nevoia noastră
de îngemănare, de a fi la fel cu cei din grupul nostru de colegi și prieteni.

Concluzile după acest exercițiu punctate de cadrul didactic:

- Pentru fiecare din noi este important să aibă persoane care se aseamănă cu el și
care comunică la fel cu el

- Ceea ce trimitem în exterior se întoarce înapoi la noi. Cum îi salutăm pe ceilalți,

cum le vorbim, cum îi tratăm, toate se întorc la noi. Așadar, este important să fim atenți
ce trimitem în afara noastră.


Coiful Ascultătorului și coiful Vorbitorului

Pentru această activitate vom avea nevoie de coli colorate sau coli albe. Copiii vor
învăța să facă două coifuri, fiecare de o culoare diferită, sau pe care să scrie:
Ascultătorul și Vorbitorul. Ulterior vor fi inivitați în perechi de câte doi să discute unii
cu ceilalți și să folosească coifurile pentru a purta o conversație. Când poartă coiful
ascultătorului pe cap aceștia au puterea de a asculta. Într-o conversație nu pot purta
amândoi coiful vorbitorului simultan.

Eșarfa relațională

Pentru acest exercițiu vom avea nevoie de o eșarfă, un cuțit din plastic și o cutiuță de
cadou. Profesorul le va explica elevilor că relația dintre două persoane este ca o
legătură, precum o eșarfă. Dascălul va ruga să fie ajutat de doi copii pentru
demonstrație. În relație putem trimite diferite mesaje: mesaje-cuțit (vom folosi un cuțit
din plastic ca simbol), care îl pot răni pe celălalt, iar în timp duc la degradarea relației și
mesaje-cadou (vom folosi un mic cadou ca simbol), care îl ajută pe celălalt. Apoi copiii
își vor trimite mesaje-cadou unul celuilalt, sub forma unor felicitări de mulțumire către
unul sau mai mulți colegi.

Mingea cu complimente

Pentru acest joc vom avea nevoie de o minge. Copiii își vor da mingea de la unul la
celălalt spunându-i celui căruia îi aruncă mingea ce anume admiră la el, sau ce îi place
la colegul său. Când mingea este aruncată și ultimei persoane, vom relua jocul în sens
invers, astfel, cel ce a oferit complimentul va primi o vorbă bună din partea colegului
său.

Pânza prieteniei

Vom folosi un ghem de sfoară pe care îl vom da de la unul la celălalt și vom povesti
despre când am fost un bun prieten. Prima dată începe profesorul și păstrează capătul
sforii. Apoi dă ghemul unui copil și îl roagă să spună când a fost el un bun prieten/coleg.
Acesta ține, la rândul său, de o parte din sfoară și dă mai departe ghemul. Și tot așa
până se creează o pânză între copii. La final copiii pot trece pe sub pânza formată.


Cum creăm o relație cu ceilalți

La acest joc, elevii vor fi invitați să se plimbe ușor prin sală. Când se vor întâlni cu unul
dintre colegii lor, vor face următoarele lucruri: vor păstra contactul vizual cu ei pentru
câteva secunde, apoi se vor saluta printr-un gest: strângere de mână (contact tactil),
după care se vor saluta verbal.

Discuție după finalizarea exercițiului: Vom discuta, pe scurt, despre cum s-au simțit la
acest joc, care dintre cele trei momente le-a plăcut cel mai mult și care i-a făcut să se
simtă inconfortabil.

Joc pentru îmbunătățirea contactului vizual

Pentru acest joc, copiii vor fi invitați să formeze grupe de câte două persoane. Fiecare
echipă va ține pixul între degetele arătătoare ale membrilor echipei și copiii vor păstra
contactul vizual cu cel din fața lor. Vor mișca ușor pixul, în dreapta-stânga, sus-jos, fără
a pierde contactul vizual.

Am încredere în tine

Acest exercițiu are mai multe etape. În prima fază, copiii se vor grupa câte doi. Aceștia
vor fi invitați să facă contact tactil astfel: cot la cot, cap la deget, ureche la gleznă, spate
în spate.

Mai apoi unul dintre ei îl va urma pe celălalt prin sală, ca o umbră, având grijă să
păstreze distanța față de el/ea.

După această etapă, cel din față se va întoarce și-i va spune, din când în când: te văd.

În ultima etapă unul dintre copii îl va conduce pe cel din fața sa, folosind o sfoară care
îi ține conectați pe cei doi. Dacă nu aveți sfoară la dispoziție, îl poate conduce doar cu
un deget.

Discuție după finalizarea exercițiului: Vom discuta, pe scurt, despre cum s-au simțit
când l-au urmat pe cel din fața lor, dar când au fost urmați, cum a fost să fie conduși de
partenerul de echipă și cum s-au simțit când cel din față se întorcea și spunea că îi vede.


Afișul de grup

La acest joc, copiii vor fi grupați în două-tei grupe și vor fi invitați să creeze împreună
un afiș în care să adauge diferite lucruri care îi reprezită și pe care le aduc în clasa și în
școala lor: calități, competențe. Li se vor da câteva exemple din fiecare categorie, spre
exemplu:

- Bunătate, bucurie, generozitate, creativitate

- Pricepere la matematică, competențe sportive, talent la desen

Elevii vor primi materiale pentru creație: creioane colorate, carioci, hârtie colorată,
hârtie creponată și așa mai departe.

Jocul cercetașilor

Cercetașii primesc diverse medalii pentru anumite provocări pe care le depășesc,

pentru abilități pe care le dobândesc sau pentru lucrurile deosebite pe care le
întreprind. Puteți realiza diferite medalii și puteți născoci diverse ordine și grade cu care
să-l onorați pe elev, spre exemplu ordinul „Meritul Social”, cu gradul „Salvatorul de
animale”, sau „Prietenului care ajută”, sau ordinul „Colegilor” cu gradul „Colegul
protector”.

B. Informarea și conștientizarea fenomenului de bullying în școală

De multe ori, ignorarea şi lipsa de intervenţie în cazurile de bullying nu se datorează

faptului că nu există informaţii despre ele. Deși informațiile despre situațiile de bullying
se află la un click distanță iar campaniile și programele pentru prevenirea și combaterea
acestuia s-au înmulțit în ultimii ani, se întâmplă adesea ca lipsa de informaţii să se refere
de fapt la necunoaşterea a ceea ce înseamnă bullying-ul şi la consecinţele pe care
acesta le are asupra elevilor.

Informarea și constientizarea cu privire la fenomenul de bullying se poate realiza în

divese moduri de către personalul didactic dar și nedidactic precum și de către elevi sau
părinți astfel:

Afişarea în cât mai multe locuri din şcoală, dar şi pe site-ul şcolii sau în orice alt
material de promovare a şcolii, a unor reguli sau principii anti-bullying alături de
sloganul ”Școală cu toleranță 0 la violență!”


Evenimente organizate de către elevi cu sprijinul Consiliului National al Elevilor și cu

ajutorul elevilor ambasadori anti-bullying în momente special dedicate acestui subiect:
Ziua Anti-Bullying a școlii (1/lună) sau Săptămâna Altfel, Ziua Incluziunii sociale, Ziua
Împreună creștem sănătos etc.

Activități de informare și conștientizare pentru părinți în cadrul lectoratelor cu

părinții, întâlniri în cadrul asociațiilor de părinți precum și activități realizate în
colaborare cu părinții și cadrele didactice.

Toate aceste activităţi pot fi organizate şi susţinute nu doar cu sprijinul, ci şi cu

participarea directă a cadrelor didactice şi a părinţilor care să îşi asume
responsabilităţile şi rolurile stabilite de elevi, profitând de ocazie pentru a-i consilia şi
ghida. Este de dorit însă să o facă cu discreţie, fără să-şi impună autoritatea şi punctul
de vedere, lăsându-le elevilor iniţiativa.

Conștientizarea în școală a fenomenului de bullying

Putem preveni și combate acest fenomen, mult mai eficient, atunci când toți actorii
implicați (victimă, agresor, spectator, instigator etc.) cunosc foarte bine ce anume
înseamnă bullying.

Particularități specifice de abordare a activităților la preșcolari și școlari de vârstă

mică (4-11 ani)

Principala particularitate a acestei grupe de vârstă este achiziționarea de noi

informații/deprinderi prin explorarea mediului înconjurător iar, din perspectivă legală,
lipsa discernământului.

Preșcolarii sunt de obicei activi, de multe ori acționează spontan, gândirea lor este
concretă, formată în special prin imitarea adulților din familie, își formează abilități prin
joc, le place să includă adulții (părinți, frați, educatori) în jocurile lor; manifestă gelozie
atunci când cred că altcineva este în centrul atenției.

Vârsta 6-11 ani este considerată perioada de sfârșit a copilăriei și începutul pubertății.
Învățarea devine tipul principal de activitate, copilul face achiziții importante (scris,
citit, învață deprinderi pentru viață, își dezvoltă imaginația, înțelegerea, observarea
atentă, exprimarea desfășurată a ideilor), are personaje preferate ale căror roluri este


înclinat să le interpreteze, dezvoltă admirația pentru eroi și pentru faptele lor eroice.
Este momentul în care copilul înțelege tot ce se întâmplă în familie, de la relații
afectuoase, la conflicte, certuri, despărțiri. La nivelul personalității se structurează
nevoile, interesele, atitudinile. Perioada se caracterizează și prin apariția prietenilor
care tind să dețină un rol important, scăzând totodată dependența de părinți.

Metode de informare preventive pentru această vârstă

Modul în care se transmite informația către beneficiarii din această grupă de vârstă
trebuie să ia în calcul particularitățile descrise mai sus. Cele mai bune mesaje, din
perspectiva înțelegerii și a internalizării sunt cele transmise prin intermediul poveștilor,
a personajelor preferate (unele dintre ele trans-generaționale – Moș Craciun, Alba-ca-
Zăpada, Scufița Roșie, altele ce diferă de la o generație la alta, promovate în special de
media). Sunt nenumărate povești și povestiri – în literatura română și universală – cu
mesaj civic, etic, moralizator care pot fi folosite, într-un simplu Power Point, pentru a
descrie o situație de risc și a da cele mai bune sfaturi copiilor.

În această perioadă, plecările voluntare de acasă sau de la școală, fără a fi însoțiți de

adulți sunt periculoase, fapt care trebuie explicat; de asemenea, trebuie pus accent pe
dezvoltarea unor relații de prietenie armonioase, pe respectarea celor din jur, dar și pe
comunicarea asertivă; copiii trebuie învățați, deopotrivă de către părinți și educatori că
a spune ”NU” necunoscuților sau unor propuneri care le provoacă teamă sau
disconfort, nu înseamnă lipsă de politețe ci un comportament corect, de autoprotecție.

Exemple de bună practică

Serviciul de Analiză și Prevenire a Criminalității din Direcția Generală de poliție a

Municipiului București implementează, din 2008, proiectul ”Sfaturi mari pentru cei
mici” cu scopul de a preveni victimizarea copiilor de vârstă mică. În cadrul acestui
proiect a fost creat un personaj, Zorro, câinele polițist, care, în calitate de prieten al
copiilor, dă acestora sfaturi privind comportamentul lipsit de riscuri. A fost creată o
broșură cu numele proiectului, în fapt mai multe scenete în care Zorro are rolul
principal. Broșura este însoțită de varianta audio a scenetelor, variantă care a fost
promovată de Radio România Cultural în cadrul emisiunii ”Ciocolata cu lapte” (2008).

Din literatura română și universală au fost selectate mai multe povești și povestiri cu
morală preventivă care au fost adaptate unui format audio-video și cu care,
săptămânal, au fost susținute activități educativ-preventive în unitățile de învățământ.


Tot anual, în ultimii 9 ani, sute de școlari de vârstă mică au participat la ”Olimpiada
siguranței”, un concurs care a promovat lucrul în echipă elev-părinte-profesor și care
are ca scop crearea de abilități pentru o viață în siguranță.

Materialele pot fi solicitate pe e-mail: prevenire@b.politiaromana.ro.

Tehnici și practici pentru prevenirea și informarea cu privire la fenomenul de bullying

Atât bullying-ul cât și cyberbullying-ul sunt probleme frecvent întâlnite în școli, care
sunt greu de gestionat de către cadrele didactice, deoarece cazurile de abuz nu sunt
descoperite imediat și chiar și atunci când sunt descoperite, sancționarea agresorilor
nu are, de cele mai multe ori, rezultatele așteptate, elevii continuând să aibă acest
comportament.

Obiectivele pentru această secțiune:

- Informarea copiilor cu privire la fenomenul de bullying

- Dezvoltarea empatiei ajutându-i să se pună în postura victimei (simbolizată printr-o

păpușă, marionetă sau un personaj dintr-o carte)

- Să facă diferența între un conflict și o acțiune de bullying

- Punctarea importanței acțiunii martorilor

- Identificarea unor soluții de acțiune pentru situațiile de bullying

Poveștile ca resursă pentru discuțiile despre bullying

În cadrul unei activități separate, sau pe parcursul întregului an școlar, îi puteți îndruma
pe elevi să remarce comportamentele nepotrivite ale unor personaje din anumite
texte, povești, piese de teatru, filme ori desene animate. Odată ce le-a fost prezentată
informația despre bullying și cum pot identifica un astfel de comportament îi puteți
invita să scrie, sau să deseneze o scenă dintr-o poveste unde au găsit un astfel de
comportament. Spre exemplu, modul în care Cenușăreasa era tratată de surorile sale.
Ulterior discutați cu elevii situațiile prezentate de ei și identificați care dintre ele se
încadrează la bullying și care nu.


Detectivul emoțiilor sau detectivul comportamentelor

Un alt exercițiu ce implică dezvoltarea de competențe sociale este cel în care îi

transformați pe copii în detectivi pentru o zi. Puteți merge într-un spațiu deschis, unde
să poată observa oameni (în curtea școlii, în parc), sau le puteți oferi ca temă pentru
acasă să noteze ce situații au observat în jurul lor, ce emoții au identificat la persoanele
implicate și dacă au remarcat comportamente de bullying. Activitatea poate fi realizată
individual, sau în grupuri.

Imagini sau situații

Pentru acest joc veți avea nevoie de un set de imagini în care să fie incluse atât
comportamente de bullying, cât și comportamente care nu se încadrează la bullying.

Punctați cum identifică un comportament de bullying:

- Agresiunea este intenționată

- Este un comportament repetitiv

- Este un dezechilibru de forțe între cei doi actori

O alternativă este să folosiți propoziții scurte care descriu situația exactă, sau puteți să
le combinați să folosiți imagini însoțite de o scurtă descrie. Iată un exemplu de câteva
astfel de propoziții:

Mihai a fost exclus din grupul lui de prieteni de la școală pentru că Petru s-a hotărât să
nu-l mai primească în clubul său. Mihai nu înțelege de ce se comportă ceilalți astfel cu
el doar pentru că Petru le spune ce să facă.

Copiii se amuză pe seama Liviei și îi pun diferite porecle. Pe Livia o deranjează foarte
tare acest lucru. Ea plânge și uneori se înfurie, ripostând la rândul ei.

Câțiva colegi din clasă fac glumițe pe seama lui Marius. Aceștia îi fac diferite farse care
îl irită foarte tare pe colegul lor.

Mircea are un coleg de clasă care zilnic îl tachinează, îi pune piedică sau îl îmbrâncește.
Mircea nu știe cum să reacționeze, îi este teamă de colegul său, iar ceilalți nu îl ajută.

Mara le-a convins pe celelalte colege să nu mai stea cu Alina, râzând de felul în care
arată Alina. Alina se simte singură și tristă. Nu îi mai place la școală.


Colegii Dariei râd deseori de ea pentru că are rezultate bune la școală, dar nu se pricepe
deloc la sport. Cei care sunt căpitanii echipelor de handbal o aleg mereu ultima și o pun
să stea pe margine, ca rezervă.

Joc de rol pentru a face față situației

Pentru a sprijini copilul-victimă îl puteți ajuta punând în scenă, prin intermediul unui
joc de rol, modul în care are nevoie să acționeze atunci când este într-o astfel de
situație. Această resursă funcționează doar în stadiul incipient al bullying-ului. Iată
câțiva pași mai jos:

Prietenul de nădejde

Pentru copiii care se integrează mai greu, sau care sunt victima bullying-ului este
esențial să aibă o persoană care să îi introducă în diferite jocuri sau grupuri.

Se pot alege doi-trei copii din clasă, care au competențe emoționale și sociale mai
ridicate și care îi pot sprijini pe aceștia. Beneficiile sunt de ambele părți, pentru că și cei
ce devin mentori își cresc stima de sine și își valorifică resursele în acest mod.


Ce putem face când observăm un astfel de comportament?

În fenomenul de bullying este foarte importantă implicarea martorilor. De aceea este

esențial să le explicăm copiilor că atunci când sunt mai mulți care sar în apărarea celui
salb și care și mai important, nu se aliază cu cel ce agresează, nu se amuză la rândul lor
pe seama celui slab, atunci îi pot ajuta pe amândoi:

- Pe agresor să înceteze comportamentul

- Pe cel slab să se apere

Oricine poate fi în ambele roluri, așadar să manifestăm compasiune față de ceilalți și să

nu răspundem la violență tot prin violență.

Se poate folosi un filmuleț care să ajute discuția. Iată un astfel de exemplu aici:

https://www.youtube.com/watch?v=MxqGin4Pm-
8&fbclid=IwAR1EOzDvZOfEFbjw9MW4SEtU2GfDE8Wv24Gu0YJGCYpHtCc0HRZUp47ZZ
RM

Prevenirea prin coeziune

Propunem crearea unui mecanism prin care un elev care ia pentru prima dată contact
cu un nou tip de mediu școlar (elev de clasa I, elev de clasa a V-a respectiv elev de clasa
a IX-a) să poată fi ghidat de către un elev cu experiență în acel tip de mediu școlar.

Către doi elevi de la clase diferite (unul de la a IX-a A și unul de la a IX-a D, de exemplu
- fată/băiat) vor fi repartizați doi elevi mai mari (unul de la a XII-B și unul de la a XI-C,
de exemplu).

Cei din urmă vor avea rolul de a le prezenta școala celor dintâi (locația laboratoarelor
etc.) și de a răspunde întrebărilor celor mai mici (pot fi gândite și alte activități în acest
context astfel încât să putem da șansa unor permanetizări acestor relații).

Astfel, un elev nou venit într-un mediu școlar, își va crea cel puțin trei relații noi cu elevi
de la alte clase (unul în aceeași situație cu el, dar de la altă clasă, respectiv doi de la
clase mai mari). Mixul fete-băieți precum și implicarea a câte doi elevi în acest
mecanism sunt de natura a mări șansele stabilirii a cel puțin unei relații de lungă durată,
pe parcursul celor 4 ani (dacă X nu se potrivește/înțelege prea bine cu Y, în cadrul
acestui grup de 4 elevi, atunci poate se va potrivi cel puțin cu Z sau B).


Crearea relațiilor în propria clasă se va desfășura în mod natural.

Conștientizare - De ce nu avem nevoie de bullying?

Considerăm că un element important al demersurilor pe care le facem împotriva

bullyingului este chiar sensul pe care îl dăm acestor demersuri.

De ce nu este bine să avem bullying?

Astfel, dirigintele poate discuta cu elevii această chestiune, deschis.

Întrebări sugerate:

- Ce tip de job/loc de muncă credeți că va cere în viitor angajați care știu să afișeze un
comportament de tip bullying?

- Credeți că în viitor stabilirea unor relații veritabile, puternice, de prietenie, va putea fi

posibilă afișând un comportament de tip bullying?

- Care credeți că sunt emoțiile trăite de către o persoană care este supusă
comportamentului de bullying?

- De ce credeți că oamenii nu vor să fie manifestate asupra lor comportamente de tip

bullying?

- De ce credeți că aici, în școală, ne străduim să vă facem să înțelegeți faptul că bullyingul

nu este un comportament adecvat?

Profesorul este primul exemplu de urmat

Este o realitate că unii profesori recurg ei înșiși la comportamente de tip bullying.

Acestea se manifestă față de unii colegi, părinți de-ai elevilor sau chiar față de elevi.

Este lesne de înțeles că un elev predispus la un astfel de comportament nu poate fi

decât încurajat în această direcție greșită de către un profesor care se manifestă în
acest fel.

Profesorii, la rândul lor, trebuie să conștientizeze ce este bullyingul și să nu promoveze,

prin propriul comportament, astfel de manifestări.


Schimbul de bune practici între cadrele didactice

Nu toți profesorii pot gestiona în mod exemplar o clasă.

O chestiune foarte importantă este cunoașterea și recunoașterea acestei realități.

Profesorii aflați în dificultate - poate și la început de drum în învățământ - trebuie să

accepte aceste lucruri și împreună cu psihologul școlar, directorul unității etc. să
găsească acele tehnici care să îl ajute în gestionarea mai eficientă a clasei.

Tot în acest sens, mai ales în această eră a comunicării facile la distanță, încurajăm
schimbul de bune practici între școli și poate chiar crearea unor ghiduri interșcolare
online care să releve cele mai bune practici cu privire la diminuarea fenomenului de
bullying. - Serviciul de Analiză și Prevenire a Criminalității

C. Intervenția pentru stoparea situațiilor de bullying.

Atunci când adulții din şcoală (personal didactic, nedidactic sau auxiliar) sunt
martorii unui incident care presupune orice formă de agresivitate (de la cea fizică la cea
emoţională, corelată sau nu cu bullying-ul) obligaţia lor este să intervină imediat,
transmiţând un semnal ferm că astfel de situaţii nu sunt tolerate în şcoală. Abordarea
unor astfel de situaţii presupune, în principiu, parcurgerea următorilor paşi (sursa
scolifarabullying.ro, Campanie Alege să te opui bullyingului, Organizatia Salvați Copiii
România):

• Oprirea comportamentului nepotrivit;

• Oferirea de sprijin victimei, pentru a redobândi controlul emoţiilor şi a se simţi în
siguranţă;
• Ulterior, cadrele didactice care cunosc şi au o relaţie cu elevul cu un comportament
agresiv sau cele care fac parte din Grupul de acțiune anti-bullying (sau, în lipsa acesteia,
din comisia de disciplină a şcolii) au responsabilitatea să:
• Sa discute cu agresorul despre comportamentul nepotrivit şi consecințele sale, despre
faptul că astfel de manifestări sunt inacceptabile;
• Sa responsabilizeze spectatorii/ observatorii prin oferirea de informații referitoare la
felul în care să acționeze în viitor;
• Sa impună consecințe logice, non-violente pentru elevul cu un comportament agresiv;
• Sa discute ulterior cu victima agresiunii pentru a se asigura că bullying-ul s-a oprit;
• Sa anunţe părinţii copiilor implicaţi şi îi coopteze în gestionarea acestor situaţii și, dacă
se consideră necesar, să le recomande implicarea consilierului școlar. Şansele de
participare autentică a părinților cresc:


§ dacă şcoala se bazează deja pe o relaţie pozitivă cu aceştia,

§ dacă părinţii au fost implicaţi în stabilirea valorilor şcolii şi în promovarea activă a acestora,
§ dacă situaţia este abordată nu în termen de învinovăţiri reciproce, ci în termeni de rezolvare de
proleme pentru găsirea unei soluţii potrivite pentru toate părţile afectate.

Dincolo de gestionarea imediată a incidentelor punctuale, personalul didactic poate

aborda fiecare dintre actorii implicaţi în fenomenul de bullying. Este foarte important
de reținut faptul că este necesară implicarea pe termen lung în sprijinirea și asistarea
copiilor, dincolo de măsurile punctuale care se impun. Un cadru general de intervenție
poate fi urmat conform tabelului alăturat.

o Elev victima:

- evitarea izolării victimei; obținerea suportului concret al colegilor și adulților (oferirea

de contexe pentru a vorbi despre experiențe, sprijin în dezvoltarea abilităților socio-
emoționale și de soluționare de conflicte, dezvoltarea încrederii în sine și implicare în
activități care să valorizeze potențialul copilului).

o Elev cu comportament agresiv

- sprijin pe termen lung pentru schimbarea comportamentului, raportat la factorii care

îl generează și îl mențin (nevoile elevului și dificultățile de a le rezolva într-o manieră
adaptativă);

-punerea în practică a regulilor de grup și aplicarea consecințelor

-participarea la grupuri de discuție pentru sprijinirea victimelor (în absența

acelora) cu scopul de a implica și elevii cu comportament agresiv la găsirea de soluții
pentru stoparea situațiilor în care se găsesc victimele;

-recomandarea și orientarea către sprijin psihologic de specialitate, dacă este necesar;

-separarea găștilor de elevi cu comportamente agresive prin implicare în activități

diferite

- valorizarea calităților elevilor cu comportamente agresive.

o Elevi martor

-încurajarea elevilor de către personalul didactic să intervină activ atunci când sunt
martori, luând apărarea victimei, oprind comportamentul agresiv și susținând
drepturile victimei;


-participarea la activități menite să dezvolte abilități de soluționare eficientă a

conflictelor prin învățarea unor metode și tehici specifice de mediere;

-participarea la grupuri de reflecare asupra consecințelor bullyingului pentru creșterea

gradului de empatie și pentru implicarea în găsirea unor soluții eficiente;

-dezvoltarea sentimentului de apartenență la grup, a sentimentului că fiecare elev este

util și poate să contribuie la crearea unui climat educațional pozitiv.