Colegiul de Muzică “S.

Toduţă”
Cluj Napoca, Str. Paris nr. 60,
400146 Tel.: 0264-594807,
Fax: 0264-599919
E-mail oficial: liceulmuzica@[Link]

PROIECT EDUCAŢIONAL

Fii inteligent , NU fi violent!

TOLERANTA ZERO FATA DE VIOLENTA!
„Uniţi împotriva violenţei”
SĂ EXMATRICULĂM VIOLENŢA
„Violenţa nu te face mai puternic”
 “Intoleranţa este o formã de violenţã şi un obstacol în dezvoltarea unui adevarat spirit democratic”
Mahatma Gandhi(1869-1948)

INFORMAȚII DESPRE APLICANT

Numele instituţiei/unităţii de învăţământ aplicante: Colegiul de Muzică “S. Toduţă”

CATEGORIA ÎN CARE SE ÎNCADREAZĂ PROIECTUL: cetăţenie democratică

COORDONATORI :
-prof. dr. Valentina Toma
-prof. Mirela Blenche

PREZENTAREA PROIECTULUI

ARGUMENT:

Actele de violenţă petrecute între elevi pun stăpânire pe şcoli, fie că sunt din mediul urban,
fie din rural. 85% dintre elevii de clasele I-VIII au suferit o formă de victimizare verbală, în ultimul
an. Colegii de clasă sau de şcoală fie le-au vorbit urât, fie i-au bârfit, ori poreclit, sau au făcut glume
proaste pe seama lor. Mai mult, unii dintre elevi au fost expuşi la toate cele patru tipuri de violenţă
verbală enumerate. Acest tip de victimizare este cel mai des întâlnit în mediu şcolar, urmat de
victimizarea fizică şi cea relaţională. Un procent semnificativ de elevi au fost, în mod repetat,
victime ale următoarelor forme de violenţă fizică: ameninţări cu bătaia, îmbrânceli, diferite obiecte
aruncate în ei sau spre ei, lucruri personale distruse intenţionat de către colegi.
Şcoala are sarcina să asigure un climat de securitate, de prevenire şi combatere a violenţei,
colaborând în acest sens cu familia şi comunitatea, precum şi cu diverse organisme cu atribuţii în
plan educativ. Cauze multiple( neglijarea copiilor, lipsa de informaţie, agresiunea mijloacelor mass-
media, plecarea părinţilor la muncă în străinătate, familii monoparentale etc.) conduc la creşterea
cazurilor de violenţă din şcoli. Complexitatea fenomenului ne determină să vorbim nu doar despre
violenţa în şcoală, ci şi despre violenţă în general, dat fiind că între acestea există o legătură de
determinare. Pe de o parte, de cele mai multe ori, copilul ia primul contact cu violenţa în cadrul
familiei sale, extinzând apoi comportamentele violente asupra altor persoane din mediul extra-
familial. Pe de altă parte, comportamentele violente învăţate în mediul extra-familial se răsfrâng
asupra membrilor familiei.
Parteneri :Poliţia de proximitate

SCOPUL:
Rezolvarea conflictelor şi modelarea gestionării situaţiilor conflictuale viitoare. Prevenirea şi
combaterea agresiunilor fizice, verbale sau de altă natură în mediul şcolar

OBIECTIVE:
Înţelegerea şi explicarea noţiunilor de agresivitate şi violenţă .

Identificarea formelor de agresivitate şi violenţă.

Descoperirea şi analiza rea cauzelor de agresivitate şi violenţă.

Identificarea situaţiilor conflictuale şi a modalităţilor non-agresive de rezolvare a acestora.

Participarea activă şi coştientă la actvităţile propuse.

Conştientizarea corespondenţei dintre comportamentul violent şi delincvenţa juvenilă.

Conştientizarea că un comportament indezirabil se poate transforma , cu ajutor, într-unul pozitiv.

Înţelegerea rolului comunicării în rezolvarea conflictelor.

Formarea unui comportament asertiv în situaţii care pot escalada în violenţă.

Sensibilizarea elevilor privind consecinţele actelor de violenţă.
Adoptarea unui comportament bazat pe respectarea normelor de convieţuire socială.
Ruperea cercului vicios al violenţei prin practicarea “Celor trei A “ ai non-violenţei:Asertivitate:
Comunică eficient. Acţionează inteligent!Autocunoaştere: Cunoaşte-te în profunzime!
Autocontrol: Stăpâneşte-ţi emoţiile!
Realizarea unor creatii literare ,artistico-plastice pe aceasta tema.

STRATEGII DE PREDARE – ÎNVĂŢARE – EVALUARE:

 explicaţia

 conversaţia
 exerciţii de comunicare

 brainstorming
 observaţia
 exerciţiul
 joc de rol

 dezbaterea

GRUP ŢINTĂ: elevi din clasa a IV-a A

TIPUL DE ACTIVITATE: organizarea şi desfăşurarea unui program de prevenire si rezolvare a

conflictelor din şcoală

Activităţi desfăşurate :

Comunicarea asertivă – aplicaţii

 Exerciţii de comunicare

Comunicarea nonverbală şi comportamentul violent

Metode şi tehnici de modelare comportamentală

Forme ale violenţei şi modalităţi de autocontrol

Jocuri de rol şi exerciţii practice

Jocuri de rol şi exerciţii practice de modelare comportamentală

1. „Podul” - Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de dezvoltare a abilităţilor

emoţionale şi sociale; destinat copiilor de 10-14 ani.

Scop: Să explice ce este stresul. Să descrie abilităţile prin care se poate face faţă stresului.

Materiale: Paste făinoase de diferite forme; carton; plastilină, pastă de modelat, sârmă, alte materiale.

Desfăşurare: Copiii analizează mai întâi imagini cu poduri şi discută despre părţile unui pod. În echipe,
copiii construiesc din materialele pe care le au la dispoziţie câte un pod. După ce podul a fost realizat se
discută despre factorii de stres cu care s-au confruntat până în acel moment. Se realizează liste separate
pentru fete/ băieţi. Apoi pentru fiecare factor de stres se realizează câte o etichetă cu numele lui şi se
stabileşte un gramaj, prin discuţii cu echipa. Se pot găsi obiecte care să simbolizeze fiecare factor
stresor (de exemplu creioane, mere, radieră,caiet etc.,cele mai uşoare reprezentând factorii mai puţin
stresanţi, iar cele mai grele factorii mai importanţi). Când podurile sunt gata, copiii pun diferite greutăţi
şi observă ce se întâmplă cu podul.

Puncte de discuţie:

1. Ce putem face ca să nu se dărâme podul?

2. Cum aţi stabilit care factori sunt mai importanţi, mai „grei” decât alţii?
3. Pe cine afectează mai mult factorii enumeraţi ? Pe fete sau pe băieţi?

4. Cum reacţionează de obicei fetele, respectiv băieţii pentru a face faţă acestor situaţii?

5. De ce fetele îşi exprimă mai des emoţiile verbal?

Aşa cum podurile sunt construite să suporte traficul greu, şi organismul uman este construit ca să facă
faţă stresului. Pentru a păstra podul, poţi controla/reduce traficul greu. Cu problemele care apar la
oameni nu putem face asta de multe ori. De aceea e important să învăţăm mai degrabă cum să
consolidăm podul, să-l facem mai puternic.

2. „Emoţii” - Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de dezvoltare a abilităţilor

emoţionale şi sociale; destinat copiilor de 6-10 ani.

Scop: Să numească trăiri emoţionale cât mai variate.În cadrul acestei activităţi copiii vor identifica
variate trăiri emoţionale care sunt în mod uzual cuprinse sub eticheta “mă simt bine” sau “mă simt rău”
şi vor exersa numirea lor corespunzătoare.

Materiale: Planşe cu principalele trăiri emoţionale; Scenarii (secvenţe de texte literare în care
personajul are o anumită trăire emoţională; aceste scenarii pot fi alese astfel încât să fie adecvate
intereselor şi vârstei participanţilor); Ziare,reviste; Foarfeci; Lipici; Cartoane.

Desfăşurare: Copiii sunt invitaţi să spună pe rând cum se simt. Fiecare copil va numi o emoţie (se poate
remarca faptul că cel mai frecvent mod de exprimare a emoţiilor este “bine” sau “rău”). Este prezentată
planşa cu principalele trăiri emoţionale. Fiecare copil trebuie să descrie ultima situaţie în care s-a simţit:

1. Vesel

2. Furios

3. Speriat

4. Trist.

Copiii sunt împărţiţi în grupe de câte 4-5 persoane. Fiecare grup primeşte un scenariu în care este
prezentată o situaţie. Sarcina lor este aceea de a identifica şi de a numi trăirea emoţională a
[Link] grup primeşte sarcina de a realiza un colaj de imagini care prezintă trăirea
emoţională a personajului din scenariu.

3. „Exprimarea emoţiilor” - Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de dezvoltare a

abilităţilor emoţionale şi sociale; destinat copiilor de 10-14 ani.

Scop: Să analizeze rolul stereotipurilor de gen în exprimarea verbală a emoţiilor.În cadrul acestei
activităţi va fi analizată relaţia dintre normele de gen şi sănătatea emoţională.

Desfăşurare: Tinerii sunt împărţiţi pe grupe. Primesc sarcina să noteze cum influenţează genul
exprimarea emoţională la fete şi la băieţi. Fiecare grup prezintă răspunsurile şi sunt notate pe tablă
sau pe flipchart normele de gen care cresc probabilitatea adoptării comportamentelor de risc la fete
şi la băieţi.

4. „Ghid de utilizare a prietenilor”-Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de

dezvoltare a abilităţilor emoţionale şi sociale; se recomandǎ pentru tinerii de 12-16 ani.
Scop: Operaţionalizarea conceptului de prietenie.

Desfăşurare: Tinerii sunt rugaţi să scrie, în echipe de 3-5 persoane, sfaturile pe care i le-ar da unui
extraterestru adolescent/ unei extraterestre adolescente, care sunt începători în iniţierea şi menţinerea
relaţiilor de prietenie pe Pământ. Ideile echipelor se centralizează şi se realizează un ghid de utilizare a
prietenilor.

Puncte de discuţie:

1. Ce înseamnă să fii prieten/ prietenă cu cineva? Cum ne alegem prietenii?

2. Cum iniţiem o relaţie de prietenie?

3. Cum menţinem o relaţie de prietenie?

4. Putem avea prieteni de sex opus? Cum ne comportăm într-o astfel de relaţie?

5. Ce aşteptăm de la un prieten? Dar de la o prietenă?

6. Cum ne poate ajuta un prieten într-o situaţie – problemă?

„Cui pot cere ajutor” - Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de dezvoltare a
abilităţilor de coping; destinat copiilor de 6-10 ani.

Scop: Învăţarea unor acţiuni concrete pe care copilul este bine să le facă atunci când se confruntă cu
probleme.

Desfăşurare: Se realizează o listă cu posibile probleme pe care le pot întâmpina copiii (ei pot participa
la crearea listei):

1. mă simt rău;

2. nu înţeleg ceva la ore;

3. mi-am uitat pachetul cu mâncare acasă;

4. m-am încăierat cu alţi copii în faţa blocului;

5. un străin m-a întrebat unde locuiesc şi dacă părinţii sunt acasă etc.

Puncte de discuţie: Copiii discută, pentru fiecare situaţie, care sunt persoanele la care pot apela pentru
ajutor. Li se explică faptul că este normal să avem nevoie de ajutor, ca şi adulţii cer ajutorul cuiva când
au probleme.
Chestionar pentru părinţi:

Va rog, citiţi întrebările cu atenţie, şi bifaţi cu X în căsuţa cu varianta care se aplică cel mai mult
situaţiei dumneavoastră.

1. Care este relaţia dumneavoastră cu copilul?

Sunt mama □

Sunt tatăl □

Sunt bunica □

Sunt bunicul □

Alta relaţie □

Total Intr-o mai Nici acord Uşor de Total de

dezacord mică nici acord acord

măsura dezacord

dezacord

Este necesar sa foloseşti

agresivitatea pentru a

menţine ordinea publică

Dacă în urma utilizării

agresivităţii rezultatul

obţinut este în favoarea

ta, atunci
utilizarea

agresivităţii este bună

Agresivităţii trebuie să-i

răspunzi cu agresivitate

Indiferent ce ţi se

întâmplă nu trebuie să

recurgi la agresivitate

pentru aţi rezolva

problemele

Sunt probleme pe care

poţi să le rezolvi cu

discuţii si înţelegere,

argumentare, altele în

care este nevoie în mod

necesar de agresivitate

Sunt multe cazuri, care

nu pot fi rezolvate nici

de lege nici de

agresivitate

Îmi arat clar aprecierea

când copilul meu face

ceva pentru mine

sunt multe conflicte

între copilul meu şi

mine pe care nu le pot

rezolva
 Total Intr-o mai Nici acord Uşor de Total de

dezacord mică nici acord acord

măsura dezacord

dezacord

Mă bizui pe mine în

marea majoritate a

timpului, rareori mă

bizui pe alţii

îmi face plăcere să

muncesc în situaţii

care implica

competiţia

Starea de bine a

colaboratorilor mei

este importantă

pentru mine

De obicei îmi

sacrific propriul

interes in favoarea

celorlalţi

Este important

pentru mine să

menţin armonia în

grupul meu

Fără competiţie nu

este posibil să ai o

societate bună
 Pentru mine

plăcerea o reprezintă

petrecerea timpului

cu alţii

Copii ar trebui să fie

învăţaţi să pună

datoria în faţa

plăcerii

ECHIPA DE ORGANIZARE ȘI IMPLEMENTARE:

echipa managerială:director –prof. dr. Hilda Iacob, director adjunct-prof. Kallay Tunde
Coordonator -prof. dr. Toma Valentina
consilier /psiholog: prof. Stan Lidia
diriginți, învățători

*MONITORIZARE:
Aplicarea proiectului va fi urmarită tot timpul, monitorizarea va fi făcută de echipa managerială a
unității.

REZULTATE ESTIMATE :
expoziții cu afişe”Tineri împoptriva violenţei”, „Astăzi nu vorbesc urât”,
pliante ” Antrenează-ţi minte, nu pumnul”, „Violenţa e arma elevilor slabi”, „Spune NU violenţei” ,
expoziții cu desene
fotografii etc.

DIRECTOR ,
prof. dr. Hilda Iacob
CONSILIER EDUCATIV,
prof. Stan Lidia

REPREZENTANT CEAC,
prof. Trif Gabriela