Sunteți pe pagina 1din 7

JOCUL TERAPEUTIC (scris de psiholog

Rodica Incze)
  Folosirea jocului in diferite situatii ale vietii unui copil poate aduce alinare si
perceperea pozitiva a acelei situatii.
Adeseori parintii prea obositi, prea aglomerati de griji sau de probleme scapa din
vedere faptul ca alaturi de ei creste un copil. Un copil care percepe viata din prisma
jocului si din dorinta de a se face inteles de parinti prin aceste manifestari
comportamentale numite "joc". Jocul este folosit atat ca metoda instructiv-educativa in
vederea invatarii si asimilarii unor informatii intr-un cadru formal (gradinite), cat si ca
procedeu terapeutic de depistare a anumitor suferinte (psihice sau organice) si de
comunicare a acestora. E de la sine înţeles că jocurile sunt atrăgătoare pentru copii în
mod special dar sunt de asemenea atrăgătoare şi pentru adolescenţi în funcţie de
activităţile specifice.Din cauză că sunt neameninţătoare, distractive şi fac copiii să se
simtă comfortabil. Jocurile sunt de asemenea foarte eficiente cu copiii încăpăţânaţi şi
cu deficienţe de exprimare. După Bradley jocurile pot fi folosite pentru desprinderea
de noi comportamente la facilitatea rezolvării problemelor şi pt incurajarea exprimarii
verbale, dar şi pt a-i ajuta pe copii să dezvolte un sistem de măiestrie. Kottman a
sugerat că jocurile ajută copiii să-şi întărească talentele în comunicare şi sociale dar şi
de a învăţa reguli. Jocurile sunt folositoare în adresarea unor subiecte specifice şi pot
facilita procesul de consiliere. Preferăm să ne dezvoltăm propriile noastre jocuri sau să
folosim materialele produse pt comercializare, care se adresează în mod specific
zonelor cu probleme; faţă de jocurile generale, care se pot adresa abilităţilor de
comunicare sau de conştiinţă a sinelui, de exemplu, dar care nu sunt potrivite atunci
cînd copilul trebuie să lucreze asupra comportamentului. Shapiro a subliniat
importanţa creării jocurilor în concordanţă cu scopul intenţionat. De exemplu, un joc
care se adresează aprecierii de sine trebuie să includă întrebări care ajută tinerii
precum şi un alt joc de abilităţi sociale care ar putea include jocul de rol pt a ajuta
copiii să-şi dezvolte abilităţile de comunicare. În crearea jocurile e important ca,
conţinutul şi formularea întrebărilor să se potrivească nivelului de dezvoltare al
copilului şi trebuie să fie atrăgător din punct de vedere vizual. Jocurile bilingve sau
jocurile în limba maternă a copilului trebuie luate în considerare pt copiii de alte
naţionalităţi. Mai multe jocuri originale sunt descrise mai întâi urmate de o listă de
jocuri care pot fi cumpărate şi care se adresează unor subiecte generale
Copilul se implica intens in actiunea pe care o desfasoara; in joc este:

      |  Spontan
      |  Creativ
      |  Actor
      |  Non-critic
      |  Non-observator
      |  Nonconformist
Intra usor intr-un joc terapeutic pentru ca la el spontaneitatea si creativitatea
sunt la ele acasa, cunostinte vechi fac parte din felul lui de-a fi, sunt un
"dat". Acest "dat" il ajuta sa fie actor.
Intra firesc intr-un rol, ca si cum rolul ii era aproape si urma oricum sa-l
joace, cu sau fara tine.
Intri in lumea lui fiind in jocul lui.

Ca adult cu ce vii in relatie ?

Nu trebuie sa-ti pregatesti o atitudine, ci sa fii "aici si acum" cu el. Asta inseamna sa-ti
asculti mai intai "copilul interior". Sa-i dai glas, sa-i dai atentie, sa-l lasi sa se exprime.
Cu cat este mai bine cunoscut si acceptat acest copil din fiecare cu atat mai apropiat
poti fi de copilul din fata ta.

A cauta sa intri in relatie cu un copil este simplu daca lasi spatiu acelui copil, daca
intri in jocul lui, i-l respecti si il accepti asa cum este.
Ii transmiti prin atitudine mesajul: "Te plac asa cum esti, esti important pentru
mine, vreau sa fiu atent la nevoile tale. Dar pentru asta e important sa stii ca am
si eu nevoile mele si as dori sa fii atent la ce simt si eu. Te respect, te invat sa faci
asta, dar doresc acelasi lucru si din partea ta".
Nu cuvintele traduc aceste dorinte, ci atitudinea ta, ca adult, atitudine de acceptare,
de aplecare catre copil, cu atentie si in acelasi timp cu fermitate.

Inspiri siguranta copilului daca ii oferi si niste limite intre care se va desfasura relatia
cu el. Iti definesti pozitia si rolul prin atitudine. Copilul va sti. Esti ferm, dar si cald.

A fi de la egal la egal cu copilul nu este o coborare de pe piedestalul adultului, ci o


urcare pana la inaltul sufletului copilului. 

"Spuneti ca e obositor sa fii alaturi de copii.


Aveti dreptate.
Si adaugati: fiindca trebuie sa te cobori la nivelul lor, sa te apleci, sa te inclini, sa te
incovoiezi, sa te faci mic.
Aici insa gresiti.
Nu asta te oboseste cel mai mult, ci faptul ca esti obligat sa te ridici la inaltimea
sentimentelor lor. Sa te intinzi, sa te alungesti, sa te ridici pe varful picioarelor.
Ca sa nu-i ranesti."
Janusz Korczak

Este un privilegiu sa fii in jocul lui, simti ca esti lumea intreaga pentru el in acel
moment si el poate fi lumea intreaga pentru tine. 

Deoarece ne aflam intr-o perioada mai apropiata de familie, cand putem sa ne dedicam
mai multe ore copiilor nostri, va propun sa va jucati cu copii dvs cateva jocuri. 
  1. Jocuri  de constientizare a propriului corp
   – JOCUL UMBRELOR– Descrierea jocului
Pentru acest joc nu este nevoie decat de o sursa de lumina si un paravan sau chiar
peretele din incapere. Copilul este pus intre lumina si paravan/perete, fiind antrenat in
a proiecta pe perete diferite segmente ale propriului corp. În tot acest proces copilul va
fi ajutat de parinte; in prima faza a jocului se poate ca parintele sa fie cel care
realizeaza demonstrativ jocul umbrelor, copilul doar incercand sa recunoasca fiecare
umbra carui segment corporal ii apartine; ulterior copilul va fi cel care va proiecta
umbra unor parti ale corpului sau.
 Argument psihologic
Se considera ca teatrul de umbre este preferat de copii deoarece imbina relaxarea cu
invatarea prin joc. Este solicitata imaginatia copiilor, atentia si spiritul de observatie,
perceptia umbrei propriului corp si ulterior recunoasterea diferitelor segmente ale
acestuia.
  De urmarit : – care segmente ale corpului sunt mai usor recunoscute si in cazul carora
apar dificultati;  – care segmente ale corpului sunt proiectate de mai multe ori sau cu mai
mare placere de catre copil; – reactiile copilului din timpul jocului.
  2. Jocuri de constientizare a primelor semne de boala
   – JOCUL "JUCARIA E BOLNAVA"– Descrierea jocului
Copilul este invatat ca si jucaria sa preferata (se va folosi numele jucariei) sufera de
aceeasi boala ca si el, doar ca jucaria vorbeste numai cu el, asa incat e singurul care stie
in ce moment jucaria simte prima durere. Astfel, daca vrea ca jucaria sa nu planga din
cauza durerii, trebuie cat mai repede sa o anunte pe mamica si impreuna sa ajute jucaria.
Daca uita si spune prea tarziu, jucaria nu mai poate lua medicamentele si atunci nu-i mai
trece durerea. Dupa ce anunta durerea jucariei, i se poate spune copilului ca trebuie sa ia
medicamentul impreuna cu aceasta – fiinca jucariei ii este frica – dar el poate sa-i dea un
exemplu bun, fiindca e mai mare si mai curajos.
Argument psihologic
Proiectia asupra jucariei preferate e un procedeu usor de asimilat si de aplicat in jocurile
pentru copii. În jocul descris mai sus se urmareste proiectarea senzatiei de durere a
copilului asupra jucariei si verbalizarea acestuia cu mai mare usurinta. In plus, copilul se
simte valorizat, fiind cel care poate ajuta jucaria sa nu mai sufere.
  De urmarit:
    – frecventa cu care copilul declara ca jucaria simte durerea
    – ce jucarie foloseste pentru acest joc; masura in care ceea ce declara copilul se
confirma ulterior
(In acest joc este important sa folosim si alte surse pentru a ne da seama daca copilul
fabuleaza sau descrie stari care le simte)
  3. Jocuri pentru exprimarea sentimentelor
   – JOCUL "SUNT POVESTITOR"– Descrierea jocului
Se da un inceput de poveste pe care copilul este rugat sa o continue, spunandu-i-se ca el
poate fi povestitor si poate compune singur povesti. Inceputul dat se stabileste in functie
de anumite stari pe care banuim ca le are copilul si dorim sa ni le clarificam: „Sunt trist
pentru ca.........”, „Un copilas de x ani (varsta copilului), cu par brunet si ochi albastri
(personajul poate semana cu copilul) a pornit intr-o zi de primavara spre...........”, etc
  Argument psihologic
Faptul ca i se da copilului posibilitatea de a fi povestitor sau scriitor constituie un factor
de valorizare, de apreciere a copilului, care va contribui la cresterea stimei de sine a
copilului – adica a parerii pozitive pe care el o are despre propria persoana. Povestea
compusa de copil reflecta un mesaj intern al acestuia, anumite dorinte, ganduri, nevoi,
inclusiv cele asociate sau provocate de boala. Inceputul dat ne ofera posibilitatea de a
controla informatia pe care dorim sa o obtinem de la copil, deoarece a fost ales in functie
de ceea ce dorim sa ne clarificam.
  De urmarit:
    – fluenta ideilor; directia pe care o ia povestea
    – personajele folosite si corespondenta acestora cu personajele cunoscute de copil
    – pauzele sau blocajele de pe parcursul povestii
    – tonalitatea vocii in general si in functie de personajele care vorbesc
    – starea afectiva a copilului in timpul jocului si chiar dupa terminarea acestuia
Orice se intampla in timpul jocului si nu va este clar poate fi notat si discutat cu
specialistii din domeniu, la care puteti apela ori de cate ori ceva din comportamentul
copilului va sugereaza ca ar putea fi vorba de o afectiune sau va indica un disconfort de
orice fel al acestuia.
Preferăm să ne dezvoltăm propriile noastre jocuri sau să folosim materialele produse pt
comercializare, care se adresează în mod specific zonelor cu probleme; faţă de jocurile
generale, care se pot adresa abilităţilor de comunicare sau de conştiinţă a sinelui, de
exemplu, dar care nu sunt potrivite atunci cînd copilul trebuie să lucreze asupra
comportamentului. Shapiro a subliniat importanţa creării jocurilor în concordanţă cu
scopul intenţionat. De exemplu, un joc care se adresează aprecierii de sine trebuie să
includă întrebări care ajută tinerii precum şi un alt joc de abilităţi sociale care ar putea
include jocul de rol pt a ajuta copiii să-şi dezvolte abilităţile de comunicare. În crearea
jocurile e important ca, conţinutul şi formularea întrebărilor să se potrivească nivelului de
dezvoltare al copilului şi trebuie să fie atrăgător din punct de vedere vizual. Jocurile
bilingve sau jocurile în limba maternă a copilului trebuie luate în considerare pt copiii de
alte naţionalităţi. Mai multe jocuri originale sunt descrise mai întâi urmate de o listă de
jocuri care pot fi cumpărate şi care se adresează unor subiecte generale. Jocurile sunt
create pentru folosirea în consilierea individuală, dar pot fi uşor adaptate pentru munca cu
grupurile reduse.
1. Adevăr sau credinţă (joc)
Elevii de toate vârstele confundă în mod frecvent adevărurlie cu părerile,
presupunerile, despre o anumită situaţie; aşadar acest joc poate fi folosit cu copiii de orice
vârstă dacă exemplele sunt potrivite pentru vârsta aceasta. Dacă copiii nu învaţă să facă
diferenţa între adevăr şi presupunere, aceştia vor destorsiona frecvent realitatea unei
situaţii, lucru care poate avea ramificaţii negative. Pentru a crea un joc desenează un tabel
pe o coală de hârtie, apoi pe nişte cartonaşe scrie exemple de adevăruri şi păreri potrivite
problemei, vârstei şi dezvoltării copilului cu care lucrezi. Exemplu pentru un copil de
clasa a cincea, care în mod frecvent e implicat în neînţelegeri cu prietenii care pot
include:
Mădălin e în clasa mea. El nu mă place. Dacă Mark stă lângă altcineva
înseamnă că mă urăşte. Sunt 9 băieţi în clasa mea; toţi, în afară de mine au fost invitaţi la
o petrecere ş.a.m.d.
Exemplu pentru un copil de clasa a opta în legătură cu performanţele de la şcoală,
care pot include: am luat o notă mică la acest test, aşa că probabil voi rămâne repetent; nu
contează cât de mult încerc; nu voi putea să fac bine sarcina. Jocul poate fi jucat ca X şi
0; copilul poate fi x, iar tu poţi fi zero; de fiecare dată când unul face o mişcare, trage un
cartonaş şi identifică dacă e adevăr sau părere. Urmează discuţia cu copilul care vine cu
propriile lui exemple şi identifică cum anume să verifice o presupunere ca un mod de a
clarifica problemele legate de prietenie.
2. Opţiuni (joc)
Creat pentru a ajuta în luarea deciziilor acest joc poate fi adaptat pentru copii de
şcoală primară şi gimnaziu. Materialul de lucru include un set de cartonaşe care conţin
dileme legate de luarea deciziilor.
Exemple: a) Eşti la Mall cu prietena ta. O vezi luând o pereche de cercei de pe raft
şi punându-i în buzunar. Ce faci?
b) Părinţii tăi sunt plecaţi pentru o seară. Unul din prietenii tăi vine în
vizită şi în loc să îşi ia o doză de suc din frigider, acesta îşi ia o bere.
c) În timpul testului de silabisire unul din colegii tăi de clasă se uită
peste umăr şi îţi copiază lucrarea. Ce faci?
d) Părinţii tăi ţi-au interzis să ieşi din casă pentru o săptămână, dar
prietenii tăi te încurajează să te furişezi pe fereastră după ce aceştia s-au culcat. Ce faci?
Pe lângă cartonaşe ai nevoie de o ruletă care să prezinte o multitudine de opţiuni
cum ar fi: a) înfruntă-ţi prietenul
b) fă ceea ce fac şi ei pentru a te integra
c) nu face nimic
d) fă ceea ce consideri că e mai bine.
Roata are o ruletă care se învârte. După ce copilul a citit situaţia înscrisă pe un
cartonaş luat din grămadă, el sau ea învârte roata până la opţiunea considerată de ei cea
mai bună şi spune cum a luat acea hotărâre.
3. Mişc-o! O versiune a jocului comercial Twister, acest joc e populr cu elevii de
şcoală primară, care au nevoie să lucreze la abilităţile lor sociale. Ai nevoie de o faţă de
masă mare, din plastic. Foloseşti un marker pt a face 12 patrate pe care să le colorezi în
culori diferite. După aceea pe nişte cartonaşe cu situaţii ca cele de mai jos:
a. Prietena ta cea mai bună face haz de felul cum eşti îmbrăcată. Ce crezi,
gândeşti şi faci? ( mutare pe planşetă): mâna dreptă pe albastru, piciorul stâng
pe galben.
b. Băiatul care stă în spatele tău răspândeşte zvonuri false despre tine. Ce
gândeşti, crezi şi faci? (mutare) : mâna stângă albastru, genunchiul drept
portocaliu.
c. Unul dintre colegii tăi de clasă te cicăleşte în legătură cu hainele pe care le
porţi. Ce gândeşti, simţi şi faci? (mutare) piciorul stâng roşu, cotul drept mov.
d. Cineva te împinge în timp ce stai la o coadă. Ce gândeşti, crezi şi faci?
(mutare) piciorul drept verde, mâna dreaptă portocaliu.
Acesta e un mod amuzant de a deduce modul de rezolvare a problemelor la unele
situaţii de dezvoltări specifice. Cartonaşele pot fi făcute pentru a adresa probleme unui
copil în particular.
4. Pescuitul după sentimente.
Acest joc poate fi folosit foarte bine cu copii de 4-5 ani pentru a-i ajuta să îşi
dezvolte conştiinţa de sine şi exprimarea sentimentelor. Ai nevoie de un peşte de carton
pe care sunt scrise sentimente cum ar fi: furios, supărat, fericit, sau îngrijorat. Fiecare
peşte trebuie să aibă o gaură în nas. De asemenea ai nevoie de o undiţă, un băţ scurt cu o
sfoară legată şi la capătul sforii(legată o agrafă de hârtie). Întinde peştii pe jos.
Când copilul agaţă un peşte citeşte sentimentul scris pe peştele respectiv şi pune-l
pe copil să spună o situaţie în care s-a simţit în acel fel. De asemenea concentreză
discuţia pe felul în care copilul îşi exprimă sentimentele, precum şi modul în care să facă
faţă în mod constructiv sentimentelor negative.
5. Adio mânie! (joc)
Acesta e un joc care se adresează mâniei şi se joacă precum Şotronul. E potrivit pt
elevii de şcoală primară şi posibilitatea pt unii de gimnaziu, în funcşiââţie de nivelul de
dezvoltare. Pentru acest joc vei avea nevoie de o faţă de masă de plastic şi de un cearceaf
vechi cu un Şotron desenat pe el. Înainte de a începe jocul pune copilul să facă o listă cu
toate lucrurile care l-au supărat în săptămânile recente, identificând gândurile pe care
acesta le-a avut în legătură cu incidentele care au provocat mânia. Ia lista de la copil şi
citeşte primul incident care a provocat mânia cu glas tare. Invită-l pe copil să descrie ceva
ce ar fi putut face pt a reduce din mâni şi să sară pe primul pătrat. Citeşte al doilea punct
de pe listă şi roagă-l pe copil să se gândească la ceva ce ar fi pututface pt a elimina sau
reduce, iar apoi să sară pe al doilea rând de pe şotron. Acest joc poate fi folosit şi în cazul
anxietăţii.
6. A da cu banul comportamental (joc)
Pt acest joc simplu, dar totodată captivant, care se adresează comportamentului, ai
nevoie de un inel de cauciuc, de ceva ce se pune pe ochi şi trei feţe de masă de plastic:
una roşie, una galbenă şi una verde tăiate în pătrate de 60/60 cm. Pune aceste pătrate
colorate sau împrăştii-le la întâmplare prin cameră,lăsând un spaţiu în centul camerei pt
copil. Explică modul în care se joacă jocul: legat la ochi, copilul aruncă inelul. Dacă
acesta cade sau e foarte aproape de un pătrat roşu, acesta trebuie să identifice o purtare
negativă, care l-a făcut să aibă probleme acasă cu cei de o vârstă cu el sau în clasă. Dacă
el cade pe un patrat galben acesta descrie o purtare care duce uneori la probleme, iar
alteori nu. Dacă el cade lângă patratul verde, copilul identifică o purtare pozitivă care îl
ajută să înţeleagă bine cu cei de o vârstă cu el, cu părinţii, sau la şcoală. Acest joc poate fi
adaptat pt copiii care au nevoie să mănânce cu cumpătare. Roşu poate reprezenta
alimente pe care nu ar trebui să le mănânce, galben pt mâncare care e potrivită, dar
consumată cu moderaţie şi verdele poate reprezenta alimentele bune pt tine.
După Bradley jocurile pot fi folosite pentru desprinderea de noi comportamente la
facilitatea rezolvării problemelor şi pt incurajarea exprimarii verbale, dar şi pt a-i ajuta pe
copii să dezvolte un sistem de măiestrie. Kottman a sugerat că jocurile ajută copiii să-şi
întărească talentele în comunicare şi sociale dar şi de a învăţa reguli. Jocurile sunt
folositoare în adresarea unor subiecte specifice şi pot facilita procesul de consiliere.