Individual Si de Grup - Program Pentru Dezvoltarea Abilităților Sociale Și Emoționale 7-11 - Domnica Petrovai

Program pentru dezvoltarea
abilităților sociale și emoționale
Autori: Domnica Petrovai

Sorina Petrică
Program de dezvoltare a abilităţilor socio-emoţionale
(Interval de vârstă 7-10 ani)
Module Obiective Lecţii educaţionale
I Educaţia emoţională  să recunoască emoţiile şi să 6 lecţii

-recunoaşterea emoţiilor le asocieze diferitelor
-exprimarea emoţiilor contexte
-înţelegerea emoţiilor  să recunoască emoţiile pe
-autoreglarea emoţională baza compomentei
nonverbale: expresia facială
şi postura
 să identifice cauza emoţiilor
 să numească consecinţele
emoţiilor într-o situaţie
 să înveţe modalităţi eficiente
de a face faţă emoţiilor
Rezolvarea problemelor sociale  Să identifice cât mai multe 2 lecţii
- identificarea de alternative de modalităţi de interpretare a
- interpretare a unei situaţii unui comprtament sau a unei
- flexibilizarea convingerilor despre situaţii
situaţiile sociale
Interacţiunea socială  să înveţe să să exerseze 3 lecţii
-interacţiune socială modalităţi prosociale de
- conflict rezolvare a conflictelor
- asertivitate  Să iniţieze şi să menţină o
- cooperare interacţiune cu un alt copil
 să asculte activ
 să împărtăşească experienţe
cu ceilalţi colegi
Controlul furiei  să identifice reacţiile 2 lecţii

- identificarea emiţiei de furie corespunzătoare emoţiei de
- abilităţi de gestionare a ei furie
 să învăţe să-şi
automonitorizeze emoţiile de
furie
 să exerseze abilităţi
adecvate de gestionare a
furiei
Modulul I Educaţia emoţională
RECUNOAŞTEREA ŞI EXPRIMAREA EMOŢIILOR
Lecţia 1şi 2
Scop: Dezvoltarea abilităţii de recunoaştere şi exprimare a emoţiilor
Obiective:
 să recunoască emoţiile şi să le asocieze diferitelor contexte
 să recunoască emoţiile pe baza compomentei nonverbale: expresia facială şi postura
Joc exerciţiu-1
Daţi ca exemplu o anumită emoţie (de ex. frica) şi solicitaţi elevii să dea exemple de situaţii în care au trăit emoţia
respectivă. De exemplu, se va alege ca punct de discuţii emoţia de tristeţe. Elevii sunt rugaţi să dea exemple de contexte
în care au trăit emoţia respectivă. Se listează răspunsurile şi se analizează.(se constată că aceeaşi emoţie este trăită de
oameni diferiţi în contexte diferite)
Concluzie- Aceeaşi emoţie este trăită de oameni diferiţi în contexte diferite.
Joc exerciţiu-2
Se oferă ca punct de plecare o situaţie. Se solicită copiilor să se dea un exemplu de activitate preferată(de exemplu
lectura). Pe rând, fiecare elev va trebui să spună emoţia pe care o trăieşte când face activitatea luată ca exemplu. Se vor
lista toate emoţiile menţionate de elevi pentru activitatea de lectură.
Concluzie- Acelaşi context facilitează trăirea de emoţii diferite de către persoane diferite.
Joc exerciţiu-3
Se ia ca punct de plecare o anumită emoţie(de ex. tristeaţea). Elevii sunt solicitaţi să spună fiecare ce fac ei când sunt
trişti. Se listează răspunsurile pe o foaie.
Concluzie- Aceeaşi emoţie este exprimată diferit de către oameni diferiţi.
Jocul „Vocabularul emoţiilor”

Se utilizează un set de cărţi de joc care au notate pe una din părţi denumirea unei emoţii (ex trist, furios, fericit etc).
Fiecare elev trage o carte şi încearcă să exprime emoţia notată printr-un comportament. Ceilalaţi elevi trebuie să identifice
emoţia prin comportamentul exprimat de elev. Se notează pe tablă emoţiile care au fost exprimate cât şi modalitatea lor
de exprimare. Se analizează la nivelul grupului urmărindu-se dacă:
 Aceeşi emoţie a fost exprimată diferit de elevi diferiţi?
 Au existat elevi care au exprimat la fel aceeaşi emoţie?
Jocul „Emoţiile mele”

Obiectiv: să identifie emoţiile de bază şi emoţiile complexe ca (mândria, jena, ruşinea, vinovăţia)
să dea exemple de sitaţii în care a trăit aceeaşi emoţie ca şi personajul din imagine.
Materiale: cartonaşe care ilustrează emoţii
Mod de desfăşurare: Copiii vor extrage dintr-o pălărie câte o imagine. Vor trebui să descrie imaginea şi să spună cum
se simte personajul. (trist, furios, speriat, vesel, mândru, jenat, ruşinat, vinovat).
Fiecare copil poate să exemplifice cu o situaţie din viaţa lui în care s-a simţit la fel ca personajul din imaginea aleasă.
Vesel Trist Speriat Furios Ruşinat Mândru
„Pălăria emoţiilor”
Materiale: fotografii reprezentând diferite activităţi care trezesc diferite emoţii cu oameni diferiţi. (clovni, tigri, câini, astronauţi etc.).
Procedură: Puneţi fotografiile într-o pălărie. Rugaţi fiecare copil pe rând să aleagă o fotografie şi formulaţi următoarea solicitare ”Să
ne prefacem că suntem implicaţi în ceea ce se întâmplă în fotografie. (sunt specificate activităţile). Cum te-ar face acest lucru să te
simţi. Altcineva s-ar simţi la fel ca...(nume)? Sunt persoane care s-ar simţi diferit? (solicitaţi ca fiecare copil să răspundă cum s-ar
simţi dacă ar face o anumită activitate)
Recomandări
Explicaţi că în aceeaşi situaţie oameni diferiţi simt emoţii diferite
Încurajaţi copiii să folosească persoana întâi când vorbesc despre propriile emoţii. „Mi-e frica de câini” şi nu „Câinii sunt
ameninţători”.
În concluzie....
 Aceeaşi emoţie este trăită de oameni diferiţi în contexte diferite.
 Acelaşi context facilitează trăirea de emoţii diferite de către persoane diferite.
 Aceeaşi emoţie este exprimată diferit de către oameni diferiţi.
ÎNŢELEGEREA CAUZEI EMOŢIILOR
Lecţia 3 şi 4
Scop: dezvoltarea abilităţii de înţelegere a emoţiilor
Înţelegerea emoţiilor constituie cheia dezvoltării competenţelor emoţionale. Ea presupune identificarea cauzei şi a
consecinţelor exprimării unei emoţii fiind strâns legată de recunoaşterea şi exprimarea acestora. O dată recunoscut,
mesajul afectiv trebuie interpretat în mod corect.
Înţelegerea emoţiilor presupune:
 evaluarea iniţială a mesajului emoţional transmis de celălalt,
 interpretarea acurată
 înţelegerea mesajului prin intermediul constrângerilor impuse de regulile contextului social.
Scop: Înţelegerea emoţiilor
Obiective:
 Să identifice cauza emoţiilor
 Să numească consecinţele emoţiilor într-o situaţie
Activitatea „Modul în care mă simt”

Materiale - Fişe de lucru
Procedură
 Introduceţi activitatea prin discuţii cu elevii despre ce cred ei despre modul în care se simt oamenii în anumite
situaţii.
 Porniţi discuţia de la un exemplu concret- dacă am trăi într-o ţară unde nu ninge niciodată vestea că va ninge ar
putea să vă producă bucurie deoarece adesea aveţi prea puţine ocazii de a vă da cu sania sau cu patinele. Dacă
suntem dintr-o tară în care ninge foarte des, vestea unei ninsori aporpiate v-ar ăntrista deoarece v-ţi plictisit de
zăpadă.
 Pronind de la acest exemplu accentuaţi pe ideea că modul în care gândim despre lucuri influenţează modul
în care ne simţim.
Fiecare elev primeşte o fişă de lcru cu mai multe scenarii pe care vor trebui să noteze gândurile şi emoţiile asociate lor.
După ce termină, fiecare elev este invitat să discute lucurile pe care le-a notat pe fişă cu un coleg pereche.
După ce se discută în pereche, se dicută cu toată clasa pe baza întrebărilor de conţinut.
Fişă de lucru
Modul în care mă simt
Nume ............................... ...................................... Data ....................................................

Instruncţiuni: citeşte fiecare scenariu. Pentru fiecare încearcă să identifică ce crezi tu despre această situaţie. După ce
ai identificat gândurile, notează în spaţiul libe, modul în care te-ai simţit.
1. Mergi către şcoală şi din sensul opus vezi venind spre tine un câine.
Te gândeşti:.......................................................................................................................
Te simţi:.............................................................................................................................
2. În drum spre casă treci pe lângă un grup de copii. Când ajungi în dreptul lor copiii izbucnesc în râs.
Te gândeşti:.......................................................................................................................
Te simţi:.............................................................................................................................
3. Treci împreună cu mama pe la chioşcul de ziare şi vezi expusă un număr nou din revista ta preferată. O rogi pe mama
insistent să ti-o cumpere dar ea îţi răspunde că nu are bani şi trebuie să mai aştepţi încă o săptămână.
Te gândeşti:.......................................................................................................................
Te simţi:.............................................................................................................................
4. Afli de la colegul tău de bancă că un alt coleg îşi serbează ziua de naştere şi a invitat mai mulţi colegi la ziua lui iar pe
tine nu.
Te gândeşti:.......................................................................................................................
Te simţi:.............................................................................................................................
5. Colega ta de bancă îţi serbează ziua. Ea îţi spune că vei fi singurlul invitat dintre colegii de clasă. Ceilalţi copii care
vor veni încă nu-i cunoşti.
Te gândeşti:.......................................................................................................................
Te simţi:.............................................................................................................................
Întrebări de conţinut:
- Aţi căzut de acord asupra emoţiilor care corespund fiecărui scenariu?. Sunt ele aceleaşi cu cele ale
partenerilor de discuţii. Dacă nu aţi căzut de acord, de ce credeţi că nu aţi reuşit?
- Credeţi că oamenii sau situaţiile vă fac să vă simţiţi în modul în care vă simţiţi sau modul personal de
a vedea sau interpreta ce vi se întâmplă?
- Care este legătura dintre gândurile voastre şi emoţiile voastre?
Întrebări de personalizare.
- Aţi spus vreodată ceva de genul” Ea m-a supărat! Mă enervează!”

- Chiar credeţi că cineva vă poate înfuria sau vă poate răni sau voi sunteţi cei care faceţi să vă simţiţi
astfel?
Jocul “Parola emoţiilor”

Elevul sau grupul de elevi alege o carte cu o emoţie (ca în cazul celor prezentate ca exemplu) şi simulează ce ar gândi o
persoană care manifesă o asemenea emoţie. Ceilalţi elevi trebuie să identifice emoţia.
Ce gândeşte personajul respectiv? Cum se simte?

În concluzie....
Modul în care mă simt are legătură cu modul în care gândesc despre ceea ce mi se întâmplă.
AUTOREGLAREA EMOŢIONALĂ
Lecţiile 5-6
Scop: dezvoltarea abilităţilor de autoreglare emoţională
Autoreglarea emoţională se referă la abilitatea de a iniţia, menţine şi modula apariţia, intensitatea trăirilor subiective şi
proceselor fiziologice care acompaniază emoţia; reglarea comportamentală se referă la abilitatea de a controla
comportamentul declanşat de o emoţie. Copiii întâmpină o serie de obstacole atunci când învaţă să-şi regleze emoţiile şi
comportamentul:
 să tolereze frustrarea,
 să facă faţă fricii
 să se apere,
 să tolereze să stea singuri,
 să negocieze prietenia etc.
Obiective.
 Să înveţe modalităţi eficiente de a face faţă emoţiilor
Teama de necunoscut
Obiectiv: să identifice modalităţi adecvate de gestionare a fricii, tristeţii şi furiei
Materiale necesare: povestea de mai jos
Descrierea activităţii: li se citeşte elevilor următoarea poveste
Într-o zi Anda o a fost invitată la o petrecere. Era ziua verişoarei ei. Anda era foarte încântată de acestă petrecere şi îşi
doea mult să meargă. Când s-a întâlnit cu verişoara ei a întrebat cine mai vine; ascultând-o, Anda şi-a dat seama că nu
cunoştea nici un copil. Mai sunt 4 zile până la petrecere şi Anda este tristă deoarece ea s-a hotărât să nu mai meargă
„Dacă nu cunosc pe nimeni nu are nici un sens; voi fi puţin speriată toată seara, nu voi avea cu cine să vorbesc, cu cine
să mă jocm mă voi simţi singură! Of şi cât am aşteptat petrecerea asta! În ziua petrecerii mama Andei a întrebat-o:
- Anda, tu nu te pregăteşti? Ai împacehtat cadoul?
- Cadoul e pregătit, dar îl voi duce altă dată. Am hotărât să nu mai merg la petrecere.
- De ce? întrebă mama.
- Păi nu cunosc pe nimeni, ce sens are. Voi fi singură acolo. Ceilalţi copii sigur se cunosc.
- Vino puţin la mine, zise mama. Îţi aduci aminte când erai micuţă şi mergeam în parc. Atunci nu cunoşteam pe nimeni. Şi
cu toate astea ne jucam cu copiii din parc. Apoi ai mers la grădiniţă unde la început nu ştiai nici un copil şi acum ai mulţi
prieteni acolo. Apoi vei merge la şcoală, vei întâlni alţi copii şi îţi vei face alţi prieteni. Viaţa e frumoasă atunci când ai mulţi
prieteni! Dacă am sta toate ziua într-un singur loc nu am mai putea să cunoaştem oamni noi şi atunci singurii noştri
prieteni ar fi cei din locul respectiv. Ţie îţi place să ai prieteni?
- Da, îmi place.
Haide să vedem împreună cum poţi merge într-un loc în care nu cunoşti pe nimeni şi să îţi faci noi prieteni. Toţi oamenii e
simt puţin speriaţi atunci când merg într-un loc străin sau nu cunosc pe nimeni. E normal. Ce putem face apoi? (se vor
găsi cât mai multe soluţii împreună cu copiii)
Recomandări:
Se va discuta cu copiii tinând cont de următoarele aspecte:
- Unde trebuia să meargă Anda?
- De ce nu mai dorea ea să meargă?
- Cum credea ea că se va simţi la petrecere?
- Voi v-aţi simţit vreodată ca şi Anda? Când? (Copiii care au trecut prin situaţii similare vor povesti)
- Ce i-a spus mama?
- Câte soluţii putem găsi împreună cu Anda şi mama ei?
Ursul îmblânzit
La o grădina zoologică dintr-un oraş din altă ţară îşi ducea zilele un urs foarte mare şi
arătos. Cuşca lui era foarte mică, pentru că văzându-l cum arată, la toţi îngrijitorii le era
frică de el. Se temeau şi pentru că ursul era aproape tot timpul foarte agitat şi nervos.
Răcnea,lovea cu labele şi încerca mereu să atace, aşa că lumea stătea tot mai departe
de el.Chiar şi pe cei mai prietenoşi îngrijitori, care voiau să se apropie de el, oferindu-i
mâncare, îi speria cu câte un răget sau cu câte o pocnitură de labă în gratiile cuştii.
Foarte curând, absolut nimeni nu se mai apropia de cuşca ursului care era atât de
mânios. Ca să-l hrănească îi aruncau mîncarea şi plecau cât mai repede. Ursul era
mânios şi pentru că nu i se dădea mâncarea pe care şi-ar fi dorit-o el, iar cuşca fiind
atât de mică, se tot învârtea pe loc şi făcea mare gălăgie. Dacă treceau pe acolo turişti
vizitatori, se ţineau departe de cuşcă pentru că ursul dădea semne clare că doreşte să
fie lăsat in pace şi să nu vină nimeni în apropierea lui.
Trebuie să ştim totuşi că ceea ce arăta ursul prin purtarea lui pe de o parte si ceea ce simţea el în sufletul său, pe
de altă parte, erau două lucruri foarte diferite. De fapt, bietul urs era cât se poate de trist. Nu-i plăcea cuşca aceea
strâmtă, nu-i plăcea că era departe de pădurea de brad şi nu-i plăcea că nu mai erau şi alţi urşi în jurul său. Se urâse de
plictiseală şi de singurătate. Faptul că lucrurile stăteau aşa, l-a facut pe urs să simtă un gol mare şi întunecat în sufletul
său. Însă decât să-i lase pe cei din jur să vadă cât de trist era, el se purta de parcă ar fi fost tot timpul mânios. Nu-şi
dădea seama că procedând aşa, tocmai ceea ce l-ar fi făcut să se simtă mai bine, ramânea departe de el. Administratorul
grădinii bineînţeles că l-ar fi pus cu plăcere într-un spaţiu mai larg, cu brazi, unde trăiau şi alte animale din pădurile de
munte. Dar din cauza acceselor sale de furie, se temeau că ar fi periculos pentru viaţa celorlalte animalesau a
vizitatorilorcare erau destul de numeroşi. Este de înteles că astfel viaţa bietului urs era din ce în ce mai grea, iar el era în
aparenţă din ce în ce mai mânios.
S-a întâmplat că îngrijitorul care trebuia să se ocupe de el, a avut nişte probleme familiale şi ca să fie sigur că ursul
cel nervos nu va face rău nimănui pe perioada cât urma el să plece în concediu, a mutat cuşca ursului într-un loc dosnic
şi părăsit, unde nimeni nu-l mai putea vizita. Ursul a ajuns absolut singur.
Într-o zi, pentru că la grădina zoologică erau aduse din ce în ce mai multe animale, administratorul şef a angajat şi o
îngrijitoare care era specialistă în înţelegerea animalelor. La început, timp de câteva zile ea a vizitat toată grădina, ca să
vadă toate animalele. Aşa s-a întâmplat că a ajuns şi la bietul urs. L-a privit cu mare atenţie cum răgea şi se repezea cu
labele spre gratiile cuştiica şi cum ar fi vrut să o atace. Apoi l-a privit cum i-a întors spatele şi s-a prefăcut că doarme,
refuzând să ia de la îngrijitoare măncarea pe care i-o oferea. Se părea că aceasta îngrijitoare nu era deloc la fel cu
ceilalţi, care când veneau la urs, îi curăţau cuşca, îi aruncau ceva de mâncare şi apoi plecai cât puteau de repede. Ea
înţelegea altfel încercările de atac pe care le arăta ursul şi ştia ce se ascunde în spatele lor. Îngrijitoarea a început să-l
viziteze regulat, să-i vorbească liniştit, arătându-i că îşi dă seama de tristeţea lui şi de faptul că şi-ar dori să-l ajute. Pe de
altă parte, ursul cel mare, deşi dădea adevărate spectacole de furie, răgând şi muşcând gratiile, a înţeles că această
îngrijitoare noua l-ar putea ajuta să scape de tristeţea lui. Aşa că rând pe rând a învăţat chiar unele obiceiuri noi şi a
devenit mai ascultător şi mai liniştit.
Timpul a trecut şi a sosit ziua fericită când ursul a fost mutat în spaţiul mult mai larg şi plin de brazi, rezervat
animalelor din pădurile de munte. Acolo putea să se plimbe printre trunchiuri de copaci împreună cu alţi urşi, să stea întins
la soareiar păsările îi cântau de parcă ar fi fost într-o pădure adevărată. La început a avut unele greutăţi, mai ales să îşi
facă prieteni, dar îngrijitoarea aceea pricepută, care ştia că el învaţă uşor şi repede, l-a ajutat până ce a fost primit de
către urşii care erau acolo de mai multă vreme. Ceilalţi îngrijitori de animale erau foarte uimiţi de schimbările care se
petrecuseră cu ursul cel fioros şi preziceau că în curând ursul va redeveni cel dinainte, fiinţa aceea sălbatică şi
înfricoşătoare pe care o ştiau toţi. Dar îngrijitoarea era sigură că acest lucru nu se putea întâmpla, pentru că plină de
rabdare, ea îl ajutase pe urs să înţeleagă altfel viaţa şi să-şi exprime printr-o purtare mai potrivită şi pe înţelesul tuturor
sentimentele pe care le avea. Ursul a simţit într-o zi că golul acela întunecat din sufletul lui dispăruse.
De atunci, de câte ori orsul o vedea trecând pe îngrijitoarea cea înţeleaptă, făcea tot felul de ghiduşii, mormăind
vesel, spre bucuria turiştilor vizitatori.
-Cum se comporta ursul?
-De ce se comporta el aşa?
-Cum se simţea el? (copiii trebuie să identifice ambele emoţii - trist şi furios)
-De ce se imţea el aşa?
-A reuşit el să fie mutat într-un loc mai frumos atâta timp cât s-a comportat aşa?
-Cum se comportau îngrijitorii cu el?
-Ce a făcut noul îngrijitor?
-Ce a făcut ursul?
-Cum se simţea el?
-A reuşit el să fie mutat într-un loc mai frumos dacă şi-a schimbat comportamentul?
-A fost greu să-şi schimbe comportamentul?
-Cine l-a ajutat?
Toţi ne comportăm câteodată ca şi ursul din poveste. Voi când v-aţi comportat aşa?
De accentuat ideea că ursul a reuşit să îşi schimbe comportamentul în condiţiile în care a lăsat-o pe îngrijitoare
să îl ajute.
Studiu de caz
Etapa I Se citeşte copiilor o poveste
Într-o zi Robert era în curtea şcolii şi desena cu creta pe asfalt. În timp ce se
juca aude deodată nişte ţipete. Când se uită în jur să vadă ce se întâmplă
observă doi copii care erau gata să se ia la bătaie. Robert făcu o săritură şi
ajunse lângă ei.
- Ce faceţi voi aici, întrebă el.
- Lasă-ne în pace, vreu să îl bat, uite ce mi-a făcut cu desenul meu.
- Opriţivă-vă, s-ar puta să vă loviţi şi o să vă doare, zise Robert şi îi despărţiră. Văd că sunteţi amândoi foarte
furioşi. Povesteţi-mi pe rând ce s-a întâmplat.
- Păi, eu i-am arătat desenul şi el a tras de el şi l-a rupt.
- Nu-i adevărat, tu ai tras de el, spuse celălalt copil.
- Tu cum te simţi acum că nu mai ai desen, întrebă Robert?
- Mă simt trist şi furios
- Şi eu mă simt furios, am vrut doar să-ţi văd desenul.
- Acum desenul este rupt. Ce credeţi că puteţi face?
- Păi am putea să-l lipim
- Sau aş putea să te ajut să faci altul, sau să facem fiecare câte unul.
- Bun, văd că aţi găsit mai multe soluţii. Care vă place cel mai mult, întrebă Ţupi?
- Cred că să facem unul împreună!
- E o idee foarte bună. Sunteţi nişte prieteni buni.
Recomandări: poveste va fi reluată ţinând cont de următoarele repere:
- Cum i-a ajutat Robert pe cei doi copii să rezolve conflictul?
- Cum se simţeau cei doi copii? De ce?
- Ce credeţi că s-ar fi putut întâmpla dacă nu îi ajuta Robert?
Concluziile finale vor accentua paşii rezolvării conflictului: exprimarea sentimentelor şi găsirea de soluţii.
I. EXPRIMAREA EMOŢIEI
II. GĂSIREA DE SOLUŢII
Etapa II –se prezintă copiilor cazul

Cristi şi Alex sunt colegi de clasă şi stau în aceeaşi bancă la orele de lucru manual. Învăţătoarea le dă să decupeze ceva.
Alex a terminat de decupat şi se bucură de forma obţinută. Dintr-o dată Cristi îi ia decupajul, îl rupe şi îl mototoleşte, după
care se uită cu încordare la Alex, care priveşte cu lacrimi în ochi bucăţica de hârtie ce i-a rămas în mână. Cu o voce
tremurând Alex întreabă: „De ce ai făcut asta?”
Cum se termină povestea?

Copiii sunt solicitaţi să genereze cât mai multe situaţii de. Se discută fiecare variantă prezentată din perspectiva
consecinţelor emoţionale şi sociale
Exemple
Soluţia 1 - Răzbunarea
O vreme Alex priveşte cu tristeţe la opera lui distrusă. Simte că se enervează din ce în ce mai tare. Atunci îl loveşte pe Cristi şi îi strigă:
„Dispari!”, iar acesta îi răspunde „Ba tu să dispari!”. Alex se plânge: „Mi-ai luat decupajul şi l-ai distrus! O să plăteşti pentru asta!” cearta se
termină prin faptul că Alex ia decupajul lui Cristi şi îi spune: „Ia te uită ce prostie ai desenat şi tu!”. Rânjind el rupe desenul lui Cristi .
 Cum s-a simţit Alex?
 Cum s-a simţit Cristi?
 Ne ajută răzbunarea să ne rezolvăm problema?
Se accentuează ideea că chiar dacă răzbunarea ne ajută pe moment să ne schikmbăm emoţia (tristeaţea este înlocuită de satisfacţia actului
întors) utilizarea ei nu ne ajută să rezolvâm în mod real problema şi ne deteriorează în timp relaţiile cu ceilalţi.
Soluţia 2 Exprimarea emoţiei în cuvinte şi găsirea de soluţii

 Alex spune trist: „Am depus aşa de mult efort să fac decupajul acesta!” Cristi e uimit de ceea ce spune Alex, dar şi mai uimit e de
faptul că Alex nu strigă la el şi nu-l loveşte. De aceea îi spune: „Haide, că doar poţi face alt decupaj!”. Alex întreabă: „Cu ce?”. Nu
mai are deloc hârtie. Cristi îi dă o foaie de hârtie şi îi spune: „Vrei să facem împreună un decupaj? Eu nu prea mă pricep!”. De
atunci ei fac împreună sarcinile de la lucru manual.
În concluzie....
Modul în care noi ne comportăm depinde de ceea ce gândim şi simţim în legătură cu acea situaţie.
Într-un anumit context gândesc, simt şi am o reacţie.
Strategiile de autoreglare emoţionlă sunt:
 raţionalizarea şi implică oferirea de argumente raţionale pentru anularea emoţiilor
 insistarea şi scoaterea în evidenţă a altor aspecte decât cele care declanşează emoţii negative.
 angajarea în activităţi plăcute
 distanţarea de situaţia în care apare emoţia negativă
 găsirea de soluţii la problemele cu care se confruntă o persoană şi care îi provoacă emoţii negative, precum şi
aplicarea soluţiei optime.
Modulul II Rezolvarea problemelor sociale
Scop: dezvoltarea abilităţii de identificare de modalităţi alternative de interpretare a situaţiilor sociale.
Orice situaţie în care noi ne aflăm este prelucrată la nivel mental. Asta înseamnă că comportamentele noastre pe care le
manifestăm sunt ghidate de un anumit mod de interpretare a situaţiei şi o serie de scopuri pe care ni le propunem. Cheia
interacţiunii sociale pozitive constă în abilitatea noastră de a identifica acurat intenţia comportamentului celeilalte
persoane, de a face lucruri în care să ţinem cont şi de nevoile celorlalţi, de a identifica cât mai soluţii de alternative de
explicare a comportamentelor celolalţi
Lecţia 1-2
Obiective
 Să identifice cât mai multe modalităţi de interpretare a unui comportament sau o situaţie
Activitatea „Alternative”
Se oferă elevilor mai multe situaţii neutre şi se solicită să noteze pentru fiecare comportament explicaţia care le vine în
minte. Ulterior pentru fiecare comportament se vor identifica mai multe explicaţii alternative. Activitatea se poate
desfăşura în perechi sau individual iar discuţiile au loc cu toată clasa.
Situaţii
1. Intru în clasă şi dau bună dimineaţa colegei de bancă. Ea priveşte pe fereastră şi nu îmi răspunde
Ce gândesc.......................... ...................................
2. Merg la un grup de colegi în pauză să mă joc cu ei iar ei când ajung în dreptul lor se îndreaptă către uşă.
Ce gândesc......................... ...............................................
3. O invit pe colega mea la ziua mea iar ea imi spune că nu poate veni deoarece pleacă la munte cu părinţii
Ce gândesc......................... ...............................................
4. O invit pe colega mea la mine să ne jucăm şi ea îmi spune că astază are alt program.
Ce gândesc......................... ...............................................
Fiecare elev completează pentru fiecare comportament din situaţiile de mai sus explicaţiile inţiale, după care identifică la
fiecare situaţie/comportament cât mai multe modalităţi alternative de interpretare.
explicaţia iniţială a unui comportament alte explicaţii alternativeale aceluiaşi
comportament
1.
2.
3
4
Exemplu de învăţare
Comportamentul celuilalt Explicaţi iniţială Alte explicaţii posibile
nu răspunde la tefelon când nu vrea să vorbească cu mine - nu aude telefonul
ştie că îl voi suna - nu poate răspunde
- nu este lângă telefon
- şi-a uitat telefonul undeva
Temă de casă
Să facă o listă cu 10 comportamentele care îl deranjează la ceilalţi (colegi, fraţi părinţi etc) şi să noteze în dreptul fiecărui
comportament cum îl interpretează.
La activitatea viitoare fiecare elev prezintă lista de comportamente iar la explicaţiile iniţiale este ajutat de colegi să
identifice cât mai multe explicaţii alternative.
 Realitatea din mintea nostră este o realitate limitată

 Exprimă opiniile sau punctele de vedere ca propriile gânduri şi emoţii, nu ca adevăruri
absolute
 Adesea un comportament poate fi abordat din mai multe puncte de vedere
 Ne gestionăm mai uşor emoţiile dacă reuşim să găsim interpretări alternative la acţiunile
sau reacţiile colegilor care ne deranjează.
Modulul III- Interacţiunea socială
Lecţia 1
Scop: dezvoltarea abilităţilor de interacţiune socială pozitivă şi stabilire de relaţii
Obicetive
 Să iniţieze şi să menţină o interacţiune cu un alt copil
 Să asculte activ
 Să împartă obiecte şi să împărtăşească experienţe
Jocul „Ghidul Prieteniei”

Scopul –opretaţionalizarea conceptului de prietenie
Desfăşurare
Elevii sunt rugaţi să conceapă o carte a prieteniei. Se poate porni de la o poveste imaginară în care ei ar trebui să ajute
un copil extraterestru care sunt începători în iniţierea şi menţinerea relaţiilor de prietenie pe pământ să înţeleagă cum se
comportă oamenii când sunt prieteni unii cu ceilalţi. Fiecare copil trebuie să descrie relaţia de prietenie pe care o are cu
un alt copil. Pentru elevii cu talent la desen acest ghid poate fi făcut prin intermediul benzilor desenate.
Puncte de discuţie:
 Ce înseamnă să fii prieten cu cineva?
 Cum iniţiem o relaţie de prietenie?
 Cum ne alegem prietenii?
 Ce comportamente trebui să facem pentru a menţine o relaţie de prietenie?
 Cum solicitîm ajutorul unui prieten atunci când avem nevoie?
 Ce aşteptări avem de la un prieten?
 Ce credeţi că aşteaptă un prieten de la noi?
Lecţia 2
Scopul: să coopereze cu ceilalţi în rezolvarea unei sarcini
Obiective:
 să identifice comportamentele de cooperare
 să practice comportmentele de cooperare.
Materiale necesare: pături micuţe

Descrierea activităţii: copiii vor fi împărţi în grupe de cîte 4-6. Fiecare grup va primi o pătură, iar pe pătură se va pune o
minge. Scopul jocului este ca cei din grup să mişte pătura, dar mingea să rămână pe ea. După copiii se mai obişnuiesc ei
vor trebui să dea mingea la un alt grup doar prin mişcarea păturii.
Recomandări: la finalul jocului veţi întreba copii
„Ce s-ar întâmpla dacă cineva ar da drumul păturii? Şi
Ce s-ar întâmpla dacă toţi ar ţine din acelaşi colţ?”.
De asemenea, ea va lăuda copiii pentru modul în care au colaborat.
„ Povestea noastră ”
Materiale: reportofon, creioane, hârtie
Mod de desfăşurare: Copiilor li se va explica că împreună vor crea o poveste care va fi înregistrată pe reportofon.
Coordonatorul va începe povestea introducând personajele, locaţia etc. El se opreşte la mijlocul propoziţiei şi-l roagă pe
copilul care se află în imediata apropiere să continue. Fiecare copil va fi încurajat să spună o parte din poveste. Povestea
notată va fi citită tare. Fiecare copil va realiza un desen pornind de la poveste; fiecare desen constituind o pagină din
cartea poveştii create. La sfârşit se va citi povestea şi se vor privi paginile cărţii.
Recomandări
 Spuneţi copiilor că veţi inventa începutul poveştii din propria sa imginaţie.
 Idei de poveşti: „Aceasta este o poveste despre Alex. Alex trăieşte întru-un apartament cu tatăl şi bunica lui. Într-o
zi cu toţii au plecat să se plimbe în parc. Când au trecut strada, un poliţist le-a spus că toate animalele de la
grădina zoologică au evadat. Poliţistul le-a spus apoi să fie atenţi iar apoi s-a îndepărtat. La început Alex, tatăl lui
şi bunica au crezut că poliţistul glumeşte. Era oare posibil ca toate animalele să scape? Când deodată au auzit un
răget iar din tufiş a ieşit un foarte mare....”.
Jocul „Lacul cu crocodili”

Pe o bandă adezivă se aliniază toţi elevii din clasă astfel încât să fie toţi umăr la umăr şi cu tălpile lipite. Toţi elevii stau cu
tălpile pe banda de edeziv care are o lungime cât să cuprindă tot şirul de elevi.
Elevilor li se spune povestea şi le se explică regulile jocului. Ei stau acum pe o insulă iat în faţă şi în spate au apa, unde
sunt crocodilii. Ei trebuie să se alinieze de la stânga la dreapta în ordinea alfabetică a prenumelui, fără să vorbească şi
fără să iasă de pe bandă. Au voie să comunice prin semne, să râdă dar nu au voie să facă paşi în faţă sau în spate.
Mutarea se produce doar pe bandă. Cine păşeşte în faţă sau în spate în afara benzii este măncat de crocodil şi iese din
joc. Este un joc de echipă în care succesul depinde de modul în care de ajută unii pe alţii şi cooperează.
Lecţia 3
Scopul: dezvoltarea abilităţii de rezolvare eficientă a conflictelor

Obiective:
 Să înveţe să să exerseze modalităţi prosociale de rezolvare a conflictelor
Fişă de lucru
Cum să ne rezolvăm conflictele
Pasul 1:CARE ESTE PROBLEMA? Pasul 2: MĂ GÂNDESC LA SOLUŢII
Pasul 3:CE SE VA ÎNTÎMPLa? Pasul 4
Am reuşit!!!!!
Procedez corect?
Este drept ceea ce fac?
Cum se va simţi celălalalt ?
Procedură
Prezentaţi elevilor tehnica ABCDE de rezolvare a conflictelor. Elevii se împart în grupuri de câte 3. Fiecare grup de 3
elevi are sarcina de a scrie împreună câte un scenariu de rezolvare de conflicte ( unele grupuri primesc sarcina de a
scrie un scenariu pozitiv în care se foloseşte metoda ABDCE altele primesc sarcina de a scrie un scenariu ineficient în
care folosesc alte metode inadecvate de soluţionare cum ar fi cele agresive).
La final scenariile se joacă în faţa grupului mare. Fiecare grup pune în scenă scenariul pe care l-au scris. La final se
listează soluţiile adecvate care au condus la soluţionarea prosocială a conflictului şi soluţiile inadecvate.
Împreună cu clasa de evaluează eficienţa celor două tipuri de soluţii şi consecinţele pe termen lung şi scurt.
Tehnica ABCDE este un instrument cognitiv care ne oferă cinci paşi de rezolvare ficientă a problemelor.
A- Abordarea problemei (Întreabă care esue problema)
B- Brainstorming cu soluţii posibile
C- Considerarea consecinţelor emoţionale
D- Decizia asupra unei opţiuni de testat
E- Evaluarea eficienţei soluţiei
A – abordarea probelemei
Înainte ca elevii să identifice alte modalităţi de a face faţă unei situaţii conflictuale, ei au nevoie să fie capabili să
definească care esre probele reală cu care se confrună. Astfel că primul pas este de a încuraja elevul să definească
problema cu care se confruntă.:
 Permiteţi fiecărui elev să-şi exprime propriul punct de vedere asupta situaţiei conflictuale
 Ascultaţi fără să judecaţi
 Repetaţi ceea ce fiecare copil spune sau parafrazaţi descrierea făcută de el” Din câte înţeleg, tu spui
că.......”pentru a verifica dacă ceea ce aţi înţeles este la fel cu ceea ce a transmis fiecare elev implicat în conflict.
 Evitaţi să vă poziţionaţi de o parte sau de alta.
B - Utilizaţi metoda brainstormingului pentru a identifica modalităţi alternative de rezolvare a problemei.

 Încurajaţi fiecare copil să se gândescă la modalităţi alternative de a rezolva problema.
 Oferiţi răspunsuri neutre, încurajând toate răspunsurile copiilor fără a lua în calcul cât sunt de potrivite sau
nepotrivite. Scopul nostru în acestă fază este de a facilita gândirea la alternative.
 Oferiţi timp copiilor pentru a-şi enunţa propriile idei.
C - Luaţi în considerare toate emoţiile pe care le trăiesc elevii împlicaţi în conflict şi consecinţele emoţionale posibile pe
care le implică fiecare opţiune.
 Ajutaţi elevii să spună cum se simt
 Reflectaţi emoţiile descrise şi într-un caz şi în altul
 Ajutaţi elevii să identifice emoţiile celorlalţi elevi împlicaţi în conflict.
D- Decideţi care este alternativa de rezolvare a problemei

 Întrebaţi fiecare elev care crede că este cea mai bună alegere
 Ajutaţi elevi să se gândească la cele mai realiste consecinţe ale alegerilor făcute
 Ajutaţi elevii să identifice consecinţele emoţionale din perspectiva fiecărei persoane implicate pentru fiecare
soluţie.
 Conţinuaţi să facilitaţi procesul de laure a deciziilor până ce ambii elevi vor fi de acord să încerce o o anumită
soluţie particulară.
E - Evaluaţi eficacitatea soluţiei încercate
 Solicitaţi elevilor să implementeze soluţua agreată de comun acord
 Întrebaţi elevii dacă soluţia funcţionează
1. Îmi fac temele iar sora mea mai mică care pictează la masa vecină scapă din pahatul cu apa de pictură pe caietul meu de
teme.
2. Stau la calculator iar fratele meu mai mic trage de scaun şi doreşte să imi ia locul.
3. Sunt în pauză iar un coleg râde de mine şi mă strigă”Grasu”
4. Colegul din faţa mea vine la banca mea, îmi ia caietul de pe bancă şi îl trânteşte pe jos. Îl ridic, îl pun pe
bancă şi îl trânteşte din nou.
5. Un coleg umblă în geanta unui alt coleg. Colegul observă şi dă vina pe tine deoarece când s-a întors de
la sport te-a găsit singur în clasă.
Modulul IV - Controlul furiei
Recunoaşterea furiei
Lecţia 1
Obiectiv:
identificarea reacţiilor corespunzătoare emoţiei de furie
dezvoltarea abilităţilor de gestionare a furiei
Materiale: fotografii reprezentând persoane care sunt furioase
Procedură:
Utilizaţi fotografii care reprezintă oameni care sunt furioşi. Puneţi următoarele întrebări:
 Ce a făcut-o atât de furioasă?
 Ce crezi că a făcut atunci când a devenit aşa furioasă?
 Ce te face pe tine furios?
 Ce faci atunci când te simţi furios?
Folosiţi animale de pluş sau marionete prin care să realizaţi jocuri de rol în care o persoană devine furioasă. Întrebaţi
copiii: “Tu ce ai face?” Apoi întrebaţi “ce crezi că ar face mama ta?”, “ce crezi că ar face fratele tău?”, “Ce ar face
profesorul tău?”, “Ce ar face ofiţerul de poliţie?”, “Ce ar face tatăl tău?”, “Ce face bunicul tău?”. Notaţi pe listă toate
răspunsurile şi sortaţi-le în răspunsuri care ne pun în pericol şi răspunsuri care nu ne pun în pericol. Adaugă toate
răspunsurile care nu presupun pericol.
Vorbiţi despre modalităţi în care puteţi primi ajutor. Atunci când copiii au probleme cu auto-controlul au nevoie de o
manieră rapidă de a căuta ajutor în situaţiile când au nervii întinşi la maxim. Sugeraţi mai multe alternative şi lasaţi-i pe
copii să aleagă ceea ce funcţionează cel mai bine pentru ei. O idée ar fi să ţipe “Am nevoie de ajutor” sau “Ajută-mă!”
Acest lucru funcţionează cel mai bine pentru copiii care sunt agresivi fizic.
„Un management nepotrivit”

Obiectiv : să înveţe modalităţi adecvate de a-şi controla emoţia de furie
Materiale: Păpuşi sau materiale pentru a face păpuşi din pungi de hârtie sau din şosete
Procedură:
Rugaţi copiii să ridice mâna dacă au avut vreodata sentimente de furie. Poftiţi câţiva copii să dea exemple de câteva
situaţii.
Citiţi următoarea poveste cu voce tare, după care discutaţi pe baza întrebărilor sugerate:
Era o zi însorită de toamnă în pădurile dispre nord. Moe era nerăbdător să cutreiere pădurea şi să aibă o zi fără activităţi.
S-a gândit să încerce să o găsească pe prietena lui, elanul Molly, şi poate ar reuşi să se joace şi cu micul elan Mikey. Aşa
că Moe i-a spus mamei lui că se va întoarce mai târziu, şi pleca imediat.
Acum, majoritatea celorlalţi elani îl plăceau pe Moe, deoarce le era uşor să se înţeleagă cu el. El nu se enerva când
cineva nu vroia să se joace cu el; el găsea imediat pe altcineva cu care să se joace. Mi se enerva dacă ceilalţi nu doreau
să se joace cu jocurile cu care el vroia să se joace; el se juca orice voriau ei sau găsea pe cineva care era interesat de ce
vroia el să se joace. Iar Moe nu se enerva nici măcar dacă un alt elan îi ocupa teritoriul; el doar se ridica şi mergea mai
departe pentru că asta nu însemna mare lucru pentru el.
Dar, în acea zi însorită e toamnă din pădurile dispre nord, prietenii lui Moe au rămas şocaţi pentru că Moe era foarte
nervos. Moe era atât de furios încât tatăl său, care se plimba prin pădure şi se afla destul de departe de el, l-a auzit
mugin. Nu doar tatăl său la auzit şi verişorul său, care locuia de cealaltă parte a lacului. Moe era atât de nervos încât
mugea într-una. Ce credeţi că l-a făcut pe Moe aşa de nervos? (Extrageţi idei de la copii).
Ei bine motivul pentru care Moe era atât de nervos, era pentru că atunci când el şi Molly şi Mikey au fost împreună, trei
elani foarte mari cu coarne mari au venit pe terenul lor de joacă şi au început să îl împungă cu coarnele lor pe micul elan
Mikey. Lui Mikey i s-a făcut frică, iar lui Molly şi lui Moe le-a fost frică că aceşti elani mai mari îi vor face rău micuţului
Mikey. Lor nu li se părea corect ca cei mari să se ia de unul mai mic, de aceea era Moe atât de nervos.
Moe îl văzuse pe fratele său Milton când acesta era nervos. Ştia că odată Milton a fost atât de nervos încât trântise un alt
elan de copac. Dar când tatăl lor a aflat despre acest lucru, Milton a încurcat-o. Tata elan i-a spus lui Milton că indiferent
cât de nervos ai fi, nu trebuie să răneşti un alt elan. Moe, ştia de asemenea, că altă dată când Milton a fost nervos a fugit,
pur şi simplu, de –acasă. Din nou tata elab l-a certat aspru pe Milton şi i-a spus că trebuie să îşi găsească modalităţi mai
bune pentru a-şi controla stările de furie. Deci ce credeţi că a făcut Moe pentru a-şi controla starea de furie?(Extrageţi idei
de la copii).
Ei bine, în primul rând, ştiţi că a mugit într-una. Acest lucru l-a ajutat puţin, şi nu a rănit pe nimeni. Dar, după ce a mugit, a
fugit, de asemenea, prin pădure pentru a mai scăpa de aceste stări de furie. Dar, ele a mai făcut ceva. A mers acasă şi a
scris o scrisoare în care le spunea elanilor mari că el nu vrea ca ei să-i rănească prietenul. El nu i-a făcut în diferite feluri
în scrisoare şi nici nu le-a spus ceva urât deoarece s-a gândit că acest lucru i-ar înfuria pe elanii mari. După ce a terminat
de scris scrisoarea, el i-a arătat-o mamei lui. I-a plăcut ceea ce a scris şi s-a gândit că este o idee bună de a le trasmite şi
celolalţi elani ceea ce simte în legătură cu ceea ce ei au făcut. Ea i-a spus că uneori ceilalţi elani fac lucruri pe care el nu
le consideră corecte, dar de cele mai multe ori nu poate schimba ceea ce fac ei. Mama i-a spus că este mândră de modul
în care a ales să-şi controleze emoţiile pentru că atunci când ceva asemănător i s-a întâmplat lui Milton, acesta a
înrăutăţit doar lucrurile încercând să se bată de elanul care se luase de prietenul lui. Mama la încurajat pe Moe se se
gândească la alte modalităţi potrivite prin care să-şi controleze emoţiile aşa încât să aibă câteva opţiuni la îndemână dacă
ar fi să se enerveze pe viitor.
1. Care au fost cele trei lucruri pe care le-a făcut Moe pentru a-şi controla emoţiile de furie?
2. Ce altceva credeţi că ar mai fi putut face Moe în această situaţie?
3. Sunteţi de acord cu mama lui Moe că modul în care Milton şi-a controlat emoţiile nu a fost unul foarte bun?
4. Aţi fost vreodată furioşi?
5. Atunci când aţi fost furioşi ce aţi făcut să vă controlaţi emoţiile?
Împărţiţi copiii în grupuri mici şi puneţi-i să dezvolte o scenetă cu păpuşi despre modalităţile bune prin care stările de furie
pot fi controlate. Discutaţi despre modalităţile adecvate versus inadecvate de a cotrola emoţiile de furie.
Notaţi răspunsurile copiilor şi puneţi-i să deseneze care să ilustreze cuvintele lor.
Adunaţi toate desenele într-o carte pe care să o răsfoiţi împreună.
Fişă de monitorizare pentru părinţi

Modalităţi adecvate de control al furiei
Acasa Şcoală În parc/joacă cu vecinii
de bloc
Luni
Marţi
Miercuri
Joi
Vineri
Timp de o săptămână la sfârşitul zilei, petreceţi câteva minute cu copiii extrăgând idei despre modul în care au gestionat
corect momentele de acasă sau acasă. Puteţi să reprezentaţi situaţiile în care au avut succes fie sub forma de feţe
zâmbitoare sau luaţi o sfoară, iar pentru fiecare succes al copilului faceţi un nod. Indiferent de modalitate aleasă, aşezaţi
tabelul/sfoara într-un loc vizibil pentru copil.( poate fi camera lui sau alt spaţiu). Stabiliţi cu copilul o recompensă pentru
modul cum s-a descurcat cu controlul furiei (la 10 situaţii reuşite stabiliţi o recompensă, apoi puteţi creşte gradual
Lecţia 2
Povestea vulpoiului
Obiectiv să înveţe modalităţi adecvate de a-şi controla emoţia de furie
Dragi copii!
Ştiţi cine sunt eu? Eu sunt vulpoiul cel isteţ! Oare nu se vede dacă vă uitaţi la
mine? Am o figură isteaţă, sunt rapid ca o săgeată şi cunosc multe şmecherii!
De exemplu, când sunt într-o situaţie dificilă, în mod sigur ştiu cum să ies din
ea! Dar lucrurile nu au stat aşa întotdeauna! Când eram mic nu ştiam că fac
parte din familia vulpilor viclene. De multe ori când eram supărat, trist sau când
nu-mi ieşea ceva şi îmi era teamă, nu mai
ştiam ce să fac.
În situaţii dificile mă pierdeam, aşa că am hotărât să-l vizitez pe bătrânul vulpoi
viclean. El a văzut imediat că
ceva nu era în regulă cu mine. I-am povestit problemele mele, că mă înfurii
foarte uşor şi atunci reacţionez violent sau că mă gândesc adesea că ceilalţi vor
să mă înşele. Bătrânul vulpoi m-a privit intens în ochi şi a tăcut. De aceea nu m-
am simţit în largul meu şi m-am supărat. După o vreme bătrânul vulpoi m-a întrebat:„Câţi ochi are o vulpe?”. „Ce întrebare
prostească” m-am gândit eu şi am răspuns nesigur „Normal că doi!”. Dar eu nu ştiam ce vrea vulpoiul. „Sunt mereu
aceiaşi doi ochi?”, „Normal!”. Deveneam tot mai neliniştit. „Nu”, a răspuns bătrânul vulpoi „tu ai doi ochi care râd, doi ochi
care plâng, doi ochi furioşi, doi ochi îndărătnici, doi ochi concentraţi şi încă mulţi alţi ochi. Dar uneori e greu să deosebeşti
între doi ochi concentraţi sau doi ochi obosiţi şi serioşi, de aceea putem face multe greşeli!”. Atunci bătrânul vulpoi a
început să râdă şi eu am văzut cum aceeaşi doi ochi nu mai sunt aceeaşi. „Şi să învăţăm să-i deosebim?” am întrebat eu.
„Cu ajutorul expresiilor vulpeşti” a răspuns el. „Cu ce?”. Îmi mai aduc aminte că atunci m-am gândit că bătrânul vulpoi a
luat-o razna.
„Vulpile viclene cunosc cele mai bune expresii vulpeşti. Ele şi le spun
mereu sau şi le derulează în minte, ca un fel de karaoke al gândurilor!”
„Poţi să-mi spui o expresie vulpească?” am întrebat eu.
„Da, de exemplu: Stai calm! Mă pun în locul celorlalţi! Dacă mă enervez nu o să le placă! Când mă aflu într-o situaţie
dificilă trebuie să spun expresia corectă! Dacă mai înainte ai fi spus „Trebuie să mă pun în locul celorlalţi!” ţi-ai fi dat
seama că eu te priveam într-un anumit fel pentru că ram concentrat, nu pentru că eram furios pe tine. Eram tăcut pentru
că mă ândeam. Dacă ai fi făcut asta, nu ai fi devenit nesigur şi nervos, ci ai fi rămas calm.” Am început să înţeleg.
Am mai vorbit o vreme despre cele mai bune expresii vulpeşti şi le-am reţinut. Mai târziu ele mi-au fost de
multe ori de ajutor şi mi-am spus: „Acum chiar că sunt o vulpe şireată!” În continuare o să vă dezvălui cele mai importante
şi mai isteţe expresii vulpeşti. În mod sigur o să le învăţaţi şi voi la fel de repede ca şi mine, şi
veţi face parte din familia vulpilor şirete, pe care nimic nu le poate descuraja.
Instrucţiuni de inducere a calmului

1. Influenţarea verbală directă
STOP FURIEI!
trebuie să rămân CALM
2. Influenţarea verbală indirectă prin amânare planificată
Mai întâi GÂNDEŞTE, apoi ACŢIONEAZĂ!
Numără încet până la ZECE bşi o să vezi că otul o să fie bine!
Instrucţiuni de reflectare
Raportarea la alte persoane
Trebuie să mă pun în locul CELUILALT!
Vorbesc cu ceilalţi calm şi liniştit!

Raportarea la propria persoană
Mă gândesc dacă m-am comportat corect!
Nu mă îndărătnicesc, ci mă gândesc de ce m-am enervat!
Instrucţiuni pentru orientarea spre viitor

Comportament agresiv controlat cu consecinţe reale
Celorlalţi le place dacă nu mă enervez!
Dacă nu mă comport agresiv, nu am probleme!

Planuri generale pe baza experienţei
O NOUĂ situaţie, o NOUĂ şansă!
Data viitoare o să mă comport altfel!

Program de dezvoltare a abilităţilor socio-emoţionale
(Interval de vârstă 10-14 ani)
Module Obiective Lecţii educaţionale
I Educaţia emoţională  să recunoască emoţiile şi să 6 lecţii

-recunoaşterea emoţiilor le asocieze diferitelor
-exprimarea emoţiilor contexte
-înţelegerea emoţiilor  să recunoască emoţiile pe
-autoreglarea emoţională baza compomentei
nonverbale: expresia facială
şi postura
 să identifice cauza emoţiilor
 să numească consecinţele
emoţiilor într-o situaţie
 să înveţe modalităţi eficiente
de a face faţă emoţiilor
Rezolvarea problemelor sociale  Să identifice cât mai multe 2 lecţii
- identificarea de alternative de modalităţi de interpretare a
- interpretare a unei situaţii unui comprtament sau a unei
- flexibilizarea convingerilor despre situaţii
situaţiile sociale
Interacţiunea socială  să înveţe să să exerseze 4
-interacţiune socială modalităţi prosociale de
- conflict rezolvare a conflictelor
- asertivitate  Să iniţieze şi să menţină o
- cooperare interacţiune cu un alt copil
 să asculte activ
 să împărtăşească experienţe
cu ceilalţi colegi
Controlul furiei  să identifice reacţiile 2

- identificarea emiţiei de furie corespunzătoare emoţiei de
- abilităţi de gestionare a ei furie
 să învăţe să-şi
automonitorizeze emoţiile de
furie
 să exerseze abilităţi
adecvate de gestionare a
furiei
Recunoaşterea şi gestionarea  Să înveţe modalităţi 2
comportamentelor agresive adecvate de a face făţă
identificarea comportamentelor care ridiculizării şi respingerii
fac parte din sfera agresivităţii
identificarea modalităţilor de
gestionare a lor.
Modulul I- Educaţia emoţională
RECUNOAŞTEREA ŞI EXPRIMAREA EMOŢIILOR
Lecţia 1şi 2
Scop: Dezvoltarea abilităţii de recunoaşterea şi exprimarea a emoţiilor
Obiective:
 să recunoască emoţiile şi să le asocieze diferitelor contexte
 să recunoască emoţiile pe baza compomentei nonverbale: expresia facială şi postura
Jocul Roata emoţiilor

Materiale:.- un cerc din carton pe care sunt trecute o mare diversitate de emoţii.
Instrucţiuni: Comunicati în mod clar obiectivele:

Exemplu: În lectia de astazi vom vorbi despre diferite emoţii şi vom juca jocul “Roata emoţiilor”
Procedura:
1. Prezentaţi elevilor activitatea, rugându-i să ridice mâna dacă s-au simţit vreodată fericiţi, dezamăgiţi, îngrijoraţi,
trişti etc. Explica-ţi elevilor că ecaste emoţii sunt normale şi că toţi oamenii le trăiesc.
2. Arătaţi elevilor Roata emoţiilor, explicându-le modul în care o vor utiliza în joc. Un elev va veni şi va învârti roata.
Acul ataşat se va opi la o emoţie care este scrisă pe roată. Elevul respectiv va încerca să exmeplifice cu un
moment din viaţa lui în care s-a simţit în acest fel şi ce a însemnat acel moment pentru el.
Întrebări referitoare la conţinut

 Unele exemple date de colegii voştri sunt similare cu cele trăie de voi ?
Întrebări de personalizare
 Care din emoţii vi se par mai plăcute ?
 Care din emoţii vi se par mai neplăcute
 Ce aţi învăţat despre emoţiile voastre şi ale celorlalţi?
Acţivităţi alternative
Daţi ca exemplu o anumită emoţie (de ex. frica) şi solicitaţi elevii să dea exemple de situaţii în care au trăit emoţia
respectivă. De exemplu, se va alege ca punct de discuţii emoţia de tristeţe. Elevii sunt rugaţi să dea exemple de contexte
în care au trăit emoţia respectivă. Se listează răspunsurile şi se analizează.(se constată că aceeaşi emoţie este trăită de
omani diferiţi în contexte diferite)
Concluzie- Aceeaşi emoţie este trăită de oameni diferiţi în contexte diferite.
Se oferă ca punct de plecare o situaţie. Se solicită copiilor să se dea un exemplu de activitate preferată(de exemplu
lectura). Pe rând, fiecare elev va trebui să spună emoţia pe care o trieşte când face activitatea luată ca exemplu. Se vor
lista toate emoţiile menţionate de elevi pentru activitatea de lectură.
Concluzie- Acelaşi context facilitează trăirea de emoţii diferite de către persoane diferite.
Se ia ca punct de plecare o anumită emoţie(de ex. tristeaţea). Elevii sunt solicitaţi să spună fiecare ce fac ei când sunt
trişti. Se listează răspunsurile pe o foaie.
Jocul „Vocabularul emoţiilor”
Se utilizează un set de cărţi de joc care au notate pe una din părţi denumirea unei emoţii (ex trist, furios, fericit etc).
Fiecare elev trage o carte şi încearcă să exprime emoţia notată printr-un comportament. Ceilalaţi elevi trebuie să identifice
emoţia prin comportamentul exprimat de elev. Se notează pe tablă emoţiile care au fost exprimate cât şi modalitatea lor
de exprimare. Se analizează la nivelul grupului urmărindu-se dacă:
 Aceeşi emoţie a fost exprimată diferit de elevi diferiţi?
 Au existat elevi care au exprimat la fel aceeaşi emoţie?
Jocul „Emoţiile Statuilor”

Clasa se împarte în trei grupuri : grupul statuilor, grupul sculptorilor şi grupul observatorilor. Se aleg trei elevi voluntari
care vor putea avea trei roluri: de sculptor, de statuie şi de observator. Elevul care şi-a ales rolul de sculptor alege o carte
cu o emoţie şi alege doi colegi din celelalte două grupuri (al statuilor şi al observatorilor) pentru a desfăşura jocul
împreună. Elevul sculptor va încerca să „modeleze” statuia în funcţie de emoţia pe care va trebui să o reprezinte,
modelându-i expresia facială, postura. Elevul observator va nota toate modalităţile prin care sculptorul încearcă să
exprime emoţia. Ceilalţi colegi vor identifica emoţia exprimată de elevul cu rolul de statuie. Jocul se poate relua până când
toţi elevii ajung să joace rolul grupei din care fac parte.
Jocul „Imaginile Emoţiilor”

Fiecare elev va extrage un bileţel cu numele unei emoţii. După ce deschide şi citeşte bileţelul încearcă să o reprezinte
printr-un desen care să fie semnificativ pentru emoţia respectivă. Elevul care ghiceşte emoţia reprezentată de colegul său
va avea posibilitatea să o exprime nonverbal pentru colegii lui. Rolul exerciţiului este să îi facem conştienţi pe elevi de
diferenţele în manifestarea unei emoţii.
Cum te simţi?
Eu simt ___________________ când ___________________________________.
Eu simt ___________________ când ___________________________________.
Eu simt ___________________ când ___________________________________.
Eu simt ___________________ când ___________________________________.
Eu simt ___________________ când ___________________________________.
Eu simt ___________________ când ___________________________________.
Eu simt ___________________ când ___________________________________.
Despre emoţiile mele
Indicaţii: Completaţi fiecare dintre aceste propoziţii despre emoţii, folosind propriile cuvinte şi exemple reale despre cum
vă simţiţi.
Mi-e teama atunci când -________________________________________________
Sunt mişcat atunci când __________________________________________________
Sunt fericit când ________________________________________________________
Mă simt necajit când ______________________________________________________
Sunt trist atunci când ______________________________________________________
Sunt calm atunci când ______________________________________________________
Sunt furios când _____________________________________________
Mă simt singur când ______________________________________________________
Mă simt ruşinat când _________________________________________________________
Sunt dezamagit când ________________________________________________________
Desfăşurare
• Identificaţi elevi voluntari care să împărtăşească un răspuns din fişa sa.
• După ce fiecare voluntar prezintă un răspuns, întrebaţi-i pe ceilalţi elevi ce au observat (aceleaşi emoţii apar în contexte
diferite )
 Aceeaşi emoţie este trăită de oameni diferiţi în contexte diferite.

 Acelaşi context facilitează trăirea de emoţii diferite de către persoane diferite.
 Aceeaşi emoţie este exprimată diferit de către oameni diferiţi.
ÎNŢELEGEREA EMOŢIILOR
Lecţia 3 şi 4
Scop: dezvoltarea abilităţii de înţelegere a emoţiilor
Înţelegerea emoţiilor constituie cheia dezvoltării competenţelor emoţionale. Ea presupune identificarea cauzei şi a
consecinţelor exprimării unei emoţii fiind strâns legată de recunoaşterea şi exprimarea acestora. O dată recunoscut,
mesajul afectiv trebuie interpretat în mod corect.
Înţelegerea emoţiilor presupune:
 evaluarea iniţială a mesajului emoţional transmis de celălalt,
 interpretarea acurată
 înţelegerea mesajului prin intermediul constrângerilor impuse de regulile contextului social.
Scop: Înţelegerea emoţiilor
Obiective:
 Să identifice cauza emoţiilor
 Să numească consecinţele emoţiilor într-o situaţie
Activitatea „Modul în care mă simt”

Materiale - Fişe de lucru
Procedură Întroduceţi activitatea prin discuţii cu elevii despre ce cred ei despre modul în care se simt oamenii în
anumite situaţii. Porniţi discuţia de la un exemplu concret- dacă am trăi într-o ţară unde nu ninge niciodată vestea că va
ninge ar putea să vă producă bucurie deoarece adesea aveţi prea puţine ocazii de a vă da cu sania sau cu patinele. Dacă
suntem dintr-o tară în care ninge foarte des, vestea unei ninsori aporpiate v-ar ăntrista deoarece v-ţi plictisit de zăpadă.
Pronind de la acest exemplu accentuaţi pe ideea că modul în care gândim despre lucuri influenţează modul în care ne
simţim.
Fiecare elev primeşte o fişă de lcru cu mai multe scenarii pe care vor trebui să noteze gândurile şi emoţiile asociate lor.
După ce termină, fiecare elev este invitat să discute lucurile pe care le-a notat pe fişă cu un coleg pereche.
După ce se discută în pereche, se dicută cu toată clasa pe baza întrebărilor de conţinut.
Fişă de lucru
Modul în care mă simt
Nume ............................... ...................................... Data ....................................................

Instruncţiuni: citeşte fiecare scenariu. Pentru fiecare încearcă să identifică ce crezi tu despre această situaţie. De
exemplu dacă crezi că colegii mai mari nu ar trebi să îţi spună ce să faci s-ar putea să fii nervos în legătură cu această
situaţie iar dacă ai alte preocipări şi nu te interesează în mod special să participi la discuţiile celorlalţi colegi de clasă , s-ar
putea să te simţi indiferent - nu ar fi mare lucru. După ce ai identificat gândurile, notează în spaţiul libe, modul în care te-ai
simţit.
1. Te joci cu mingea în curtea şcolii. Unul dintre elevii mai mari vine către tine şi îţi spune că nu ai voie să te joci.
Te gândeşti:.......................................................................................................................
Te simţi:.............................................................................................................................
2. Eşti în pauza mare. Vrei să joci baschet dat sunt prea mulţi copii afară care se joacă.
Te gândeşti:.......................................................................................................................
Te simţi:.............................................................................................................................
3. Două dintre prietenele/prietenii tăi stau împreună într-un colţ al clasei. Ei/ele se uită la tine şi încep să chicotească
şi să şuşotească
Te gândeşti:.......................................................................................................................
Te simţi:.............................................................................................................................
4. Aseară te ai tuns. Îţi place foarte mult. Colegii de clasă te tachinează şi îţi spun cât de rău îţi stă.
Te gândeşti:.......................................................................................................................
Te simţi:.............................................................................................................................
- Aţi căzut de acord asupra emoţiilor care corespund fiecărui scenariu?. Sunt ele aceleaşi cu cele ale
partenerilor de discuţii. Dacă nu aţi căzut de acord, de ce credeţi că nu aţi reuşit?
- Cum vi s-ar părea dacă cineva v-ar spune că prima situaţie îi face întotdeauna pe elevi să se simtă
furioşi? Credeţi că este adevărat?
- Credeţi că oamenii sau situaţiile vă fac să vă simţiţi în modul în care vă simţiţi sau aveţi posibilitatea
de a alege?
- Care este legătura dintre gândurile voastre şi emoţiile voastre?
Întrebări de personalizare.
- Aţi spus vreodată ceva de genul” Ea m-a supărat! Mă enervează!”

- Chiar credeţi că cineva vă poate înfuria sau vă poate răni sau voi sunteţi cei care faceţi să vă simţiţi
astfel?
Temă de casă
Elevii îşi vor monitoriza timp de o săptămână limbajul şi vor nota de fiecare dată de câte ori zic lucruri de genul” Ea m-a
făcut să mă simt, mă enervează foarte tare, mă scoate din sărite, el este de vină pentru că ma simt atât de rău ”. Solicitaţi
să reformuleze pe foaia de hârtie “M-am simţit supărat că Ionescu nu m-a servit şi pe mine cu o bomboană când a fost
ziua lui)”
Jocul “Parola emoţiilor”

Elevul sau grupul de elevi alege o carte cu o emoţie şi simulează ce ar gândi o persoană care manifesă o asemenea
emoţie. Ceilalţi elevi trebuie să identifice emoţia.
Modul în care mă simt are legătură cu modul în care gândesc despre ceea ce mi se
întâmplă.
AUTOREGLARE EMOŢIONALĂ
Lecţiile 5-6
Scop: dezvoltarea abilităţilor de autoreglare emoţională
Autoreglarea emoţională se referă la abilitatea de a iniţia, menţine şi modula apariţia, intensitatea trăirilor subiective şi
proceselor fiziologice care acompaniază emoţia; reglarea comportamentală se referă la abilitatea de a controla
comportamentul declanşat de o emoţie. Copiii întâmpină o serie de obstacole atunci când învaţă să-şi regleze emoţiile şi
comportamentul:
 să tolereze frustrarea,
 să facă faţă fricii
 să se apere,
 să tolereze să stea singuri,
 să negocieze prietenia etc.
Obiective.
 Să înveţe modalităţi eficiente de a face faţă emoţiilor
Activitatea « De ce mă simt aşa ?”

Materiale: Fişe de lucru.
Procedură Elevii sunt împărţiţi în echipe de câte patru şi fiecare echipă primeşte căte o fişă cu situaţii. Ca şi echipă copiii
citesc situaţiile şi discută între ei despre modul în ei care s-ar simţi şi apoi selectează una din cele patru modalităţi pentru
a face faţă situaţiei (sau vin cu o idee proprie)
Fişă de lucru
De ce mă simt aşa?
1.Părinţii tăi ţipă şi se ceartă din nou. Tu te simţi........... şi tu.....

 Stai în camera ta şi încerci să te concentreză la latceva
 Intervii între ei ţi îi implori să nu se mai certe
 Îţi spui că e problema lor
 Soluţia ta............................................................................
2.Familia ta nu are mulţi bani iar tu ei distribuit ziare ca să poţi să îţi cumpăra propria ta bicicletă. Pentru că esti
nerăbdător să ti-o cumperi iei banii la şcoală astfel încât să o poţi cumpăra imediat ce termini orele. Când te uiţi
în bancă la sfârşitul orelor, banii au dispărut. Te simţi......... şi tu.....
 O rogi pe dirigintă să întrebe în clasă cine ti-a luat banii
 Te prefaci că nu e mare lucur ce săa întâmplat
 O abordezi pe persoana care consideri că i-a luat
 Soluţia ta.....................................................................
3.Tatăl tău a rămas fără serviciu şi nu aveţi suficienţi bani pentru a vă cumpăra haine noi. Mama ta a luat nişte
haine de la un magazin de mâna a doua şi câţiva colegi de şcoală te-au necăjit legându-se de felul în care arăţi. Te
simţi....................tu............
 Încerci să îi ignori
 Te legi de modul în care arată ei
 Îţi spui că arăţi bine indiferent de ce ar spune ei.
 Soluţia ta................................................................
4.Mergi pe holul şcolii şi un elev dintr-un grup de colegi de la clasa vecină strigă la tine”aragaz cu patru ochi”.
Toţi elevii din grup râd de tine şi strigă în cor aragaz cu patru ochi. Te simţi.................................. tu................
 Îi ignori şi continui drumul
 Le spui că sunt fraieri
 Mergi şi loveşti colegul care a strigat primul
 Plângi
 Răspunzi cu umor
 Soluţia ta.............................................................
5. Mergi în pauză şi te pregăteşţi să mănînci pachetul. Un coleg mai puternic vine şi ţi-l smulge din mână şi îl
aruncă la coş. Te simţi............................. tu..............................
 Începi să plângi
 Îl loveşti
 Mergi să soliciţi ajutorul unui adult
 Soliciţi ajutorul unui coleg mai mare care te cunoaşte pentru a-l învăţa minte pe colegul care ţi-a făcut asta
 Soluţia ta............................................................
6.Esţi pe holul şcolii. Un coleg dintr-o clasă mai mare vine direct spre tine şi te apucă de piept. El îţi spune că
jacheta ta este de mărimea fratelui lui şi o vrea. Cu cealaltă mâna apucă jacheta şi o trage de pe tine. Când placă
te amenţă că eţti pierdut dacă spui la cineva despre acest incident. Te simţi.......................... tu.............................
 Începi să plângi
 Mergi în clasă şi nu spui nimănui o vorbă despre cele întâmplate
 Soliciţi ajutorul unui adult
 Refuzi să mai mergi la şcoală a doua zi
 Soluţia ta................................................................................
Întrebări de conţinut
 Ce emoţii aţi identificat?
 Au existat situaţii în care aţi fi putut avea mai mult de o singură emoţie? Oferiţi câteva exemple.
 A fost dificil să vă gândiţi la modul în care aţi face faţă acestor emoţii? Au fost situaţii mai dificile decât altele?
Oferiţi cîteva exemple.
 Aţi avut voi sau alte persoane pe care le cunoaşteţi unele dintre experinţele acestea? Oferiţi copiilor posibilitatea
să povestească.
 Aţi experimentat vreodată emoţii similare cu cele identificate în aceste situaţii?
 Cum faceţi faţă voi sau cineva cunoscut, situaţiilor de la şcoală în care vă simţiţi furioşi, înfricosaţi sau ruşinaţi
 Credeţi că dacă v-aţi schimba gândurile, acest lucru v-ar ajuta şi în modul în care vă simţiţi?
Activitate de Follow Up
Se citeşte elevilor o poveste în care se ilustrează modalităţile pozitive de a face faţă la situaţii nefavorabile. Un bun
exemplu este povestea Veveriţele Maşa, Daşa şi cu Saşa (Virginia Waters, RTS 2003)
Veveriţele Maşa, Daşa şi Saşa.
Veveriţele Maşa, Daşa şi Saşa trăiau odinioară în Marile Păduri, împărţind o

locuinţă într-un copac bătrân şi trainic. În fiecare toamnă, cozile lor deveneau tot mai
stufoase şi blăniţele lor tot mai dese: atunci ştiau că a sosit momentul să pornească
ţopăind prin Marile Păduri, în căutare de alune pe care să le mănânce ăn timpul iernii
celei grele. Cum nu era destul loc în căsuţa lor ca să încapă toate proviziile pe care le
adunau, ascundeau mare parte din alune într-o scorbură de copac de pe partea
cealaltă a pajistii. Scorbura părea pustie şi nelocuită, aşa că era un depozit excelent
pentru proviziile adunate.
Intr-o zi friguroasă de iarnă, Maşa, Daşa şi Saşa se treziră flămânde, cu lumina
soareluipalidă ca o lămâie pătrunzând în cămăruţa lor. Se dezmeticiră bine, căscară şi
se strecurară din căminul lor cald în frigul necruţător al dimineţii.
„Mi-e atât de foame, încât cred că aş fi în stare să manânc un copac întreg plin de alune”, spune Maşa plescăind
demonstrativ.
„Mi-e atât de foame, încât aş mânca un cal”, spune şi Daşa ţopăind de ici colo.
„Nu vorbi prostii: veveriţele nu ar mânca niciodată un cal-doar suntem vegetariene”, spune imediat Saşa. „Şi mai
ales, nu vom mânca nimic dacă tot stăm aici gândindu-ne la ce am putea mânca.”,continuă ea. „Hai să ne mişcăm!”
Acestea fiind spuse, Maşa, Daşa şi Saşa porniră de-a lungul pajiştii înzăpezite înspre copacul lor cu hrană.
Ajungând ele cam la jumătatea drumului, se opriră îngrozite de o privelişte teribilă: niciodată nu le mai fusese dat să vadă
aşa ceva-atât de uriaş, de groaznic, de ameninţător... Îşi dădură seama că drumul le era blocat de cel mai mare perete de
zăpadă pe care l-au vazut vreodată:părea că ajunge până-n cer, fără început şi cu siguranţă fără capăt. Problema cea
mai mare era fireşte, că cealată parte a zidului le părea de neatins.
Şi ce credeţi că au făcut ele atunci? Ce vă trece prin minte că ar fi putut face ele? O să vă dau un indiciu: au avut
fiecare o reacţie diferită şi prin urmare, fiecare a făcut altceva.
Maşa era deja furioasă. Se gândea: Nu suport să văd zidul ăsta de zăpadă în faţa ochilor! NU ar trebui să se afle
aici, nici n-a fost aici înainte. Nu suport să nu obţin ceea ce doresc. TREBUIE să ajung la alunele acelea! Le merit şi ar
trebui să le am. Oricine a pus zidul ăsta aici în calea mea ar trebui să fie distrus. La ce se va mai ajunge aici pe pajiştea
nostră dacă fiecare face după cum îl taie capul? Nu e drept ca zidul ăsta să fi apărut aici!” În timp ce Maşa gândea astfel,
se tot învârtea în cerc până ce ameţi, apoi începu să lovească peretele ci lăbuţele şi cu capul, provocându-şi ditamai
durerea de cap.
Daşa se deprimă, gândind: „Este groaznic şi oribil că peretele ăsta a apărut aici. Este cea mai groaznică treabă
care mi s-ar fi putut întâmpla! N-o să mai ajung niciodată la alunele acelea. Adică ...ce spun eu, probabil că nu voi mai
ajunge vreodată să manânc. Peretele va rămâne aici pentru totdeauna, eu voi muri de foame şi totul e din vina mea. Ce
prostie din partea mea să ascund alunele de partea cealaltă a pajiştii! Ar fi trebuit să-mi dau seama cş aşa ceva urma să
se întâmple!” Daşa era aşa de supărată pe ea însăşi, încât se aşeză în zăpadă în faţa peretelui, plângând şi smiorcăindu-
se: „Nu-s bună de nimic! Chiar că nu-s bună de nimic!”
Saşa începu să-şi spună: „Hmmm, un perete, cât de ciudat! Mi-ar plăcea să nu fie aici, pentru că mi-e foame şi aş
vrea să mănânc nişte alune, dar la urma-urmei e deja aici şi nu văd de ce nu ar trebui să fie aici doar pentr că mie nu-mi
place. E ghinion şi nu-mi convine să am peretele ăsta între mine şi alune, dar bosumflându-mă din cauza asta nu îl voi
face să dispară şi cred că treburile ar putea sta şi mai prost, de fapt.”
Astfel Saşa decise să accepte că există peretele mai degrabă decât să se încăpătâneze în dorinţa ei ca acesta să
dispară, aşa cum făcuse Maşa su să facă din prezenţa lui o catastrofă aşa cum reacţionase Daşa. Ca urmare, ea nici nu
s-a ales cu o durere de cap ca Maşa, de la lovitura dată în zid, nici cu degerături ca Daşa, din cauza şezutului în zăpadă.
Era singura în stare să se gândească la ceea ce ar fi făcut în situaţia dată. Câte soluţii ai putea să găseşti pentru această
problemă?
1. Să aştepţi până ce soarele va topi zăpada.
2. Să sapi o groapă pe sub perete.
3. Să sapi o gaură prin perete.
4. Să te caţeri de cealaltă parte a peretelui.
5. Să încerci să ocoleşti peretele.
6. Să cauţi alune altundeva.
7. Să te întorci acasă să verifici dacă nu am mai rămas ceva resturi de mâncare pe acolo.
8. Să te muţi în regiuni mai însorite, fără zăpadă.
9. Să faci un foc pentru a topi peretele de zăpadă.
10. Să începi să manânci zăpada.
11. Să adormi la loc, ca să vezi dacă nu cumva totul e doar un vis.
12. Să chemi alte veveriţe ca să te ajute să sapi o gaură în perete.
Atunci Saşa le vorbi Maşei şi Daşei: „Continuând în felul acesta, nu faceţi decât să înrăutăţiţi situaţia! Nu vedeţi că
furia sau supărarea vă împiedică să găsiţi o soluţie la problemă?! Terminaţi şi ajutaţi la săpat!”
Aşadar, Maşa nu a mai lovit peretele şi Daşa s-a oprit din plâns şi cu toateau început ssă sape în zidul de zăpadă.
În timp ce săpau, chiţcăiau un cântec de lucru de-al veveriţelor şi aproape că începea să le facă plăcere munca aceasta.
Maşa uită de furia ei, Daşa uită de supărare şi Saşa rămase cu mintea trează şi gata de a găsi soluţia cea mai potrivită.
Nu peste mult timp, erau deja de cealaltă parte a peretelui, îmbulzindu-se spre copacul unde ascunseseră alunele.
„Poate totuşi nu vom muri de foame astăzi”, spuse Daşa.
„Da, dar sper să învăţaţi o lecţie din întâmplarea asta”, zise la rândul ei Saşa. „Pentru veveriţe furioase sau care se
supără, nici alunele nu se scutură! Aşa că dacă vreţi mâncare, staţi calme si raţionale!”
Discuţii
Discutaţi modul de reacţie a celor trei veveriţi faţă de aceeaşi situaţie
Ce au gândit?
Cum s-au simţit?
Ce au făcut?
 Modul în care noi ne comportăm depinde de ceea ce gândim şi simţim în legătură

cu acea situaţie.
 Într-un anumit context gândesc, simt şi am o reacţie.
Strategiile de autoreglare emoţionlă sunt:

 raţionalizarea şi implică oferirea de argumente raţionale pentru anularea emoţiilor
 insistarea şi scoaterea în evidenţă a altor aspecte decât cele care declanşează
emoţii negative.
 angajarea în activităţi activităţi plăcute
 distanţarea de situaţia în care apare emoţia negativă
 găsirea de soluţii la problemele cu care se confruntă o persoană şi care îi provoacă
emoţii negative, precum şi aplicarea soluţiei optime.
Activitate alternativă
„Cele 10 activităţi plăcute” Fiecare elev va face o listă cu 10 activităţi plăcute care îi determină pe fiecare să se simtă
bine. Toate activităţile fiecărui elev se vor afişa în sala de clasă pentru ca elevii să conştientizeze modalităţile prin care îşi
pot îmbunătăţi starea emoţionlă.
Modulul II - Rezolvarea problemelor sociale
Scop: dezvoltarea abilităţii de identificare de modalităţi alternative de interpretare a situaţiilor sociale.
Orice situaţie în care noi ne aflăm este prelucrată la nivel mental. Asta înseamnă că comportamentele noastre pe care le
manifestăm sunt ghidate de un anumit mod de interpretare a situaţiei şi o serie de scopuri pe care ni le propunem. Cheia
interacţiunii sociale pozitive constă în abilitatea noastră de a identifica acurat intenţia comportamentului celeilalte
persoane, de a face lucruri în care să ţinem cont şi de nevoile celorlalţi, de a identifica cât mai soluţii de alternative de
explicare a comportamentelor celolalţi
Lecţia 1-2
Obiective
 Să identifice cât mai multe modalităţi de interpretare a unui comprtament sau o situaţie
Activitatea „Alternative”
Se oferă elevilor mai multe situaţii neutre şi se solicită să noteze pentru fiecare comportament explicaţia care le vine în
minte. Ulterior pentru fiecare comportament se vor identifica mai multe explicaţii alternative. Activitatea se poate
desfăşura în perechi sau individual iar discuţiile au loc cu toată clasa.
Situaţii
5. Trec pe lângă un grup de colegi de şcoală. Când ajung în dreptul lor, ei izbucnesc în râs.
Ce gândesc.......................... ..................................
6. O întreb pe colega mea ce am avut de pregătit pentru ora care urmează. Ea scrie în caiet şi îmi răspunde
pe un ton ridicat.
Ce gândesc.......................... ...................................
7. Merg în pauză iar pe hol observ de la distanţă un coleg de an mai mare care vine şi spre mine şi mă
priveşte.
Ce gândesc......................... ...............................................
8. Îi dau bună dimineaţa colegului meu de bancă iar acesta nu îmi răspunde.
Ce gândesc......................... ...............................................
9. Merg pe stradă şi observ o persoană care se îndreaptă direct spre mine.
Ce gândesc......................... ...............................................
10. Invit prietenul/a în oraş iar ea îmi spune că nu poate deoarece are alt program
Ce gândesc......................... ...............................................
Fiecare elev completează pentru fiecare comportament din situaţiile de mai sus explicaţiile inţiale, după care identifică la
fiecare situaţie/comportament cât mai multe modalităţi alternative de interpretare.
explicaţia iniţială a unui comportament alte explicaţii alternativeale aceluiaşi
comportament
1.
2.
3
4
5
Exemplu de învăţare
Comportamentul celuilalt Explicaţi iniţială Alte explicaţii posibile
nu răspunde la tefelon când nu vrea să vorbească cu mine - nu aude telefonul
ştie că îl voi suna - nu poate răspunde
- nu este lângă telefon
- şi-a uitat telefonul undeva
Activităţi alternative
Elevii primesc ziare şi reviste şi vor lucra pe grupuri de câte 4. Împreună vor face un fac un poster pe tema relaţiilor dintre
oameni. Pentru fiecare imagine identificată şi ataşată pe poster, fiecare copil din grup trebui să scrie ce crede le că face
presoana di imagine.
Temă de casă
Să facă o listă cu 10 comportamentele care îl deranjează la ceilalţi (colegi, fraţi părinţi etc) şi să noteze în dreptul fiecărui
comportament cum le înterpretează.
La activitatea viitoare fiecare elev prezintă lista de comportamente iar la explicaţiile iniţiale este ajutat de colegi să
identifice cât mai multe explicaţii alternative.
 Realitatea din mintea nostră este o realitate limitată

 Exprimă opiniile sau punctele de vedere ca propriile gânduri şi emoţii, nu ca adevăruri
absolute
 Adesea un comportament poate fi abordat din mai multe puncte de vedere
 Ne gestionăm mai uţor emoţiile dacă reuşim să găsim interpretări alternative la acţiunile
sau reacţiile colegilor care ne deranjează.
Modulul III- Interacţiunea socială
Lecţia 1
Scop: dezvoltarea abilităţilor de interacţiune socială pozitivă şi stabilire de relaţii
Obicetive
 Să iniţieze şi să menţină o interacţiune cu un alt copil
 Să asculte activ
 Să împartă obiecte şi să împărtăşească experienţe
Jocul „Ghidul Prieteniei”

Scopul –opretaţionalizarea conceptului de prietenie
Desfăşurare
Elevii sunt rugaţi să conceapă în grupuri de cîte 4-5 persoane un ghid al prieteniei. Se poate porni de la o poveste
imaginară în care ei ar trebui să ajute astfel o preadolescentă sau un preadolescent extraterestru care sunt începători în
iniţierea şi menţinerea relaţiilor de prietenie pe pământ să înţeleagă cum se comportă oamenii când sunt prieteni unii cu
ceilalţi. Pentru elevii cu talent la desen acest ghid poate fi făcut prin intermediul benzilor desenate.
Puncte de discuţie:
 Ce înseamnă să fii prieten cu cineva?
 Cum iniţiem o relaţie de prietenie?
 Cum ne alegem prietenii?
 Ce comportamente trebui să facem pentru a menţine o relaţie de prietenie?
 Cum solicităm ajutorul unui prieten atunci când avem nevoie?
 Ce aşteptări avem de la un prieten?
 Ce credeţi că aşteaptă un prieten de la noi?
Lecţia 2
Scopul: să coopereze cu ceilalţi în rezolvarea unei sarcini
Obiective:
 să identifice comportamentele de cooperare
 Să practice comportmentele de cooperare.
Jocul „Împreună”
Materiale:
Trei mingi de ping-pong şi o găleată mică sau un recipient din plastic pentru fiecare echipă formată din 5-6 elevi.
O lingură pentru fiecare membru al echipei
O bandă adezivă lungă de la un capăt la celălalt al clasei.
Procedură
 Stabiliţi echipe de câte 5-6 membri şi distribuiţi câte trei mingi de ping-pong şi o găleată mică sau un recipient din
plastic la fiecare echipă. Daţi fiecărui membru al echipei câte o lingură.
 Instruiţi fiecare echipă privitor la sarcina lor. Ei trebuie să ducă cele trei mingi de la un capăt al clasei la altul (câte
o minge pe rând). Mingile se găsesc iniţial într-o găleată la un capăt al clasei. Pentru ca mingea să ajungă în
lingură este nevoie ca fiecare jucător să îşi pună o mână la spate şi să pasese mingea pe lingura următorului
jucător din echipă. Dacă mingea e scăpată, jucătorii trebuie să folosească doar lingurile (cu o singură mâna)
pentru a o ridica. Membrii echipei vor continua să dea mai departe mingea până ajunge la ultimul membru al
echipei, care se lasă pe genunchi şi apoi aruncă mingea în găleată.
 Activitatea se continuă apoi discutând pe marginea întrebărilor de conţinut
Discuţii
 Cum aţi cooperat împreună pentru a muta mingile în găleţi?
 Au existat exemple de comportamente de necooperare? Dacă da, cum credeţi că a afectat acest lucru modul de
îndeplinire a sarcinii?
 Care sunt late exemple de cooperare pe care nu le-aţi folosit în această activitate dar care v-ar fi fi de folos în
viitoarele activităţi?
 Ce comportamente de cooperare folosiţi mai des?
 Vă place să lucraţi sau să vă jucaţi cu persoane care nu cooperează?
Jocul „Lacul cu crocodili”

Pe o bandă adezivă se aliniază toţi elevii din clasă astfel încât să fie toţi umăr la umăr şi cu tălpile lipite. Toţi elevii stau cu
tălpile pe banda de edeziv care are o lungime cât să cuprindă tot şirul de elevi.
Elevilor li se spune povestea şi le se explică regulile jocului. Ei stau acum pe o insulă iat în faţă şi în spate au apa, unde
sunt crocodilii. Ei trebuie să se alinieze de la stânga la dreapta în ordinea alfabetică a prenumelui, fără să vorbească şi
fără să iasă de pe bandă. Au voie să comunice prin semne, să râdă dar nu au voie să facă paşi în faţă sau în spate.
Mutarea se produce doar pe bandă. Cine păşeşte în faţă sau în spate în afara benzii este măncat de crocodil şi iese din
joc. Este un joc de echipă în care succesul depinde de modul în care de ajută unii pe alţii şi cooperează.
Lecţia 3
Scopul: dezvoltarea abilităţii de rezolvare eficientă a conflictelor
Obiective:
 Să înveţe să să exerseze modalităţi prosociale de rezolvare a conflictelor
Fişă de lucru
Cum să ne rezolvăm conflictele
Pasul 1:CARE ESTE PROBLEMA? Pasul 2: MĂ GÂNDESC LA SOLUŢII
Pasul 3:CE SE VA ÎNTÎMPLa? Pasul 4
Am reuşit!!!!!
Procedez corect?
Este drept ceea ce fac?
Cum se va simţi celălalalt ?
Procedură
Prezentaţi elevilor tehnica ABCDE de rezolvare a conflictelor. Elevii se împart în grupuri de câte 3. Fiecare grup de 3
elevi are sarcina de a scrie împreună câte un scenariu de rezolvare de conflicte (unele grupuri primesc sarcina de a scrie
un scenariu pozitiv în care se foloseşte metoda ABDCE altele primesc sarcina de a scrie un scenariu ineficient în care
folosesc alte metode inadecvate de soluţionare cum ar fi cele agresive).
La final scenariile se joacă în faţa grupului mare. Fiecare grup pune în scenă scenariul pe care l-au scris. La final se
listează soluţiile adecvate care au condus la soluţionarea prosocială a conflictului şi soluţiile inadecvate.
Împreună cu clasa de evaluează eficienţa celor două tipuri de soluţii şi consecinţele pe termen lung şi scurt.
Tehnica ABCDE este un instrument cognitiv care ne oferă cinci paşi de rezolvare ficientă a problemelor.
F- Abordarea problemei (Întreabă care esue problema)
G- Brainstorming cu soluţii posibile
H- Considerarea consecinţelor emoţionale
I- Decizia asupra unei opţiuni de testat
J- Evaluarea eficienţei soluţiei
A – abordarea probelemei
Înainte ca elevii să identifice alte modalităţi de a face faţă unei situaţii conflictuale, ei au nevoie să fie capabili să
definească care esre probele reală cu care se confrună. Astfel că primul pas este de a încuraja elevul să definească
problema cu care se confruntă.:
 Permiteţi fiecărui elev să-şi exprime propriul punct de vedere asupta situaţiei conflictuale
 Ascultaţi fără să judecaţi
 Repetaţi ceea ce fiecare copil spune sau parafrazaţi descrierea făcută de el” Din câte înţeleg, tu spui
că.......”pentru a verifica dacă ceea ce aţi înţeles este la fel cu ceea ce a transmis fiecare elev implicat în conflict.
 Evitaţi să vă poziţionaţi de o parte sau de alta.
B - Utilizaţi metoda brainstormingului pentru a identifica modalităţi alternative de rezolvare a problemei.

 Încurajaţi fiecare copil să se gândescă la modalităţi alternative de a rezolva problema.
 Oferiţi răspunsuri neutre, încurajând toate răspunsurile copiilor fără a lua în calcul cât sunt de potrivite sau
nepotrivite. Scopul nostru în acestă fază este de a facilita gândirea la alternative.
 Oferiţi timp copiilor pentru a-şi enunţa propriile idei.
C - Luaţi în considerare toate emoţiile pe care le trăiesc elevii împlicaţi în conflict şi consecinţele emoţionale posibile pe
care le implică fiecare opţiune.
 Ajutaţi elevii să spună cum se simt
 Reflectaţi emoţiile descrise şi într-un caz şi în altul
 Ajutaţi elevii să identifice emoţiile celorlalţi elevi împlicaţi în conflict.
D- Decideţi care este alternativa de rezolvare a problemei

 Întrebaţi fiecare elev care crede că este cea mai bună alegere
 Ajutaţi elevi să se gândească la cele mai realiste consecinţe ale alegerilor făcute
 Ajutaţi elevii să identifice consecinţele emoţionale din perspectiva fiecărei persoane implicate pentru fiecare
soluţie.
 Conţinuaţi să facilitaţi procesul de laure a deciziilor până ce ambii elevi vor fi de acord să încerce o o anumită
soluţie particulară.
E - Evaluaţi eficacitatea soluţiei încercate
 Solicitaţi elevilor să implementeze soluţia agreată de comun acord
 Întrebaţi elevii dacă soluţia funcţionează.
De dau copiilor următoarele situaţii şi se solicită să se dezvolte scenarii pozitive de soluţionare a probelemelor
1. Colegul din spate mă împinge cu pixul în spate să-l ajut la testul de limba romănă. Simt că îmi este
foarte dificil să mă mai concentrez la ceea ce am de făcut.
2. Ies în pauză şi colegul meu de bancă îmi smulge pachetelul din mănă.
3. Colegul din faţa mea vine la banca mea, îmi ia caietul de pe bancă şi îl trânteşte pe jos. Îl ridic, îl pun pe
bancă şi îl trânteşte din nou.
4. Colegul de bancă mă strigă aragaz cu patru ochi. Ceilalţi copii râd si se uită spre mine.
5. Doi colegi se joacă pe terenul de sport cu mingea de baschet. Merg spre ei şi le iau mingea să dau la
coş. Unul dintre ei mă înjură ţi strigă la mine să las mingea jos.
6. Un coleg umblă fără să ceară voie în geanta unui alt coleg. Acesta află de la alţi colegi şi merge şi îi trage
un pumn. Diriginta intră în clasă şi vede cei doi băieţi care se bat.
Modulul IV - Controlul furiei
Recunoaşterea furiei
Obiectiv:
- identificarea reacţiilor corespunzătoare emoţiei de furie
- învăţarea completării unui instrument de monitorizare a emoţiilor „Jurnalul furiei”.
Procedură
Iniţiaţi o discuţie despre faptul că ceea ce simţim în interior şi ceea ce exprimăm în exterior ne poate oferi indicii despre
starea noastră emoţională. Dacă elevul poate descoperi semnele furiei şi faptul că poate face ceva necugetat, atunci el îşi
poate modifica atitudinea şi poate avea o reacţie mai adecvată într-o anume situaţie.
a. Iniţiaţi o discuţie pe marginea unor imagini sau desene care exprimă diverse emoţii şi înterbaţi elevii care sunt
emoţiile corespunzătoare fiecărei reprezentări.
b. Recunoaşteţi împreună cu ei care sunt principalele senzaţii fizice care apar atunci când oamenii sunt furioşi.
Abordaţi răspunsurile fiziologice comune, durerea de cap, de stomac, bătaia rapidă a inimii, respiraţia rapidă,
înroşirea feţei, senzaţia fierbinte în ceafă, tremuratul.
c. Învăţaţi elevii să recunoască semnele furiei după comportament: ridicarea vocii, gestica amplă, mişcarea rapidă a
capului. Sugeraţi-le faptul că în aceste momente persoanele se pot controla şi mai ales pot decide asupra
modului de reacţie. Putem ţipa, lovi, putem să facem ceva rău sau putem reacţiona mai adecvat.
Întrebări şi discuţii
1. Aţi reacţionat vreodată violent faţă de o situaţie care v-a înfuriat?
2. Care au fost reacţiile voastre?
3. Care au fost reacţiile celor din jur?
4. Ce sentiment aţi avut?
5. Aţi considerat că puteaţi reacţiona altfel? Cum?
Jurnalul furiei
Învăţaţi elevii să completeze un jurnal al furiei. Acest jurnal trebuie completat zilnic, pe tot parcursul a două săptămâni.
Aceasta le va furniza informaţii privind:
a. lucrurile care pot declaşa emoţiile de furie
b. modalităţi de răspuns faţă de situaţii conflictuale.
Notiţele vor fi adunate şi discutate în grup după cele două săptămâni. La sfârşitul primei săptămâni va trebui să analizaţi
jurnalele elevilor împreună cu ei. Nu uitaţi că este dificil pentru oricine să recunoască că au fost furioşi. Cu toate acestea
este important fiecare moment notat în jurnal, care poate sugera furia sau un sentiment negativ şi care poate fi analizat.
Aceste jurnale pot fi completate mai multe săptămâni, important este să găsiţi săptămânal un moment în care să analizaţi
împreună cu ei notiţele şi observaţiile în jurnal.
Jurnalul furiei şi al sentimentelor negative
Pentru fiecare secţiune marcaţi informaţia care descrie cel mai bine locul în care vă aflaţi, ceea ce vă
înfurie, cum faceţi faţă şi dacă consideraţi că aţi reacţionat potrivit.
Când?
Data ___________________
Dimineaţa___________ La prânz __________ Seara____________________
În centru ________ La şcoală _____ La sport ________ Pe stradă ________
Între prieteni ___________
Cineva a spus ceva răutăcios _________ Cineva a făcut ceva nepotrivit __________
Eu am făcut ceva nepotrivit ___________ Cineva m-a agresat fizic ______________
Cineva s-a purtat nedrept cu mine _______________ Nu m-am comportat potrivit ______________
Unde?
Ce s-a întâmplat?
Cum am reacţionat?
Am ţipat __________ Am înjurat _____________ Am lovit ________________

Am plecat în grabă ______________ M-am certat cu persoana ____________
Am aruncat cu ceva _____________ Am plecat şi am vorbit cu cineva despre furia mea ___________
Mai târziu m-am răzbunat _______________
Comentarii
Cum să facem faţă situaţiilor dificile prin relaxare
Exerciţiile de relaxare pot să întărească o persoană în a face faţă situaţiilor dificile. Aceste tehnici pot fi folosite cu cei care
au realmente probleme în a-şi controla furia, dar nu îi afectează major pe cei din jur sau nu îi afectează major pe ei înşişi.
OBIECTIVE
- realizarea unei liste cu 5 activităţi pe care elevii le preferă pentru relaxare
- învăţarea tehnicii de respiraţie profundă.
RESURSE NECESARE
Informaţii despre respiraţia profundă; planşa pe care să scrieţi; markere.
Întrebaţii elevii:
a. Ce este relaxarea?
b. Cum vă relaxaţi când sunteţi supăraţi?
c. Care este metoda preferată?
d. Credeţi că dacă v-aţi fi calmat într-o anumită situaţie ar fi fost mai bine?
e. De ce?
• Insistaţi asupra faptului că este important să înveţe să se calmeze înainte de a răspunde unei provocări. Dacă o
persoană nu este calmă când cineva o supără atunci şansele de a face faţă situaţiei, folosindu-se de aptitudini
personale, scade foarte mult.
• Insistaţi asupra faptului că una dintre metodele utile de a răspunde furiei este relaxarea. Cereţi fiecărui elev să
realizeze o listă cu principalele 5 activităţi care îl relaxează. Pentru elevii cu deficienţe, care nu citesc, realizaţi
câteva desene reprezentative.
Exerciţiul 1-Tehnica relaxării prin respiraţia profundă

Încercaţi să vă asiguraţi că vă aflaţi într-o încăpere liniştită. Amintiţi elevilor că nu vor găsi întotdeauna bucuria şi „luxul” ,
unui spaţiu liniştit, însă că dacă vor exersa tehnica, acest lucru nu îi va mai incomoda.
Amuzaţi-vă împreună vorbind cu elevii despre situaţiile în care vor trebui să se scuze în faţa profesorului, instructorului,
altor persoane pe care totuşi nu vor să le jignească şi să găsească un loc în care să exerseze tehnica. Nu poţi pleca pur
şi simplu din faţa profesorului astfel încât spre exemplu poate fi folosită scuza „îmi cer scuze, însă va trebui să mă duc la
toaletă!”
Mulţi consideră că prin tehnica relaxării se realizează o conectare profundă între minte şi corp. Teoriile emoţiilor propun o
interacţiune strânsă între starea emoţională şi confortul sau disconfortul fiziologic. Când o persoană se înfurie, schimbările
corporale conduc la o creştere a ritmului cardiac, a ritmului respirator, a tensiunii musculare, transpiraţie. În aceste condiţii
relaxarea conduce la conştientizare, perceperea tensiunii musculare, creşterea abilităţii de a controla tensiunea, controlul
activităţii autonome (respiraţie, bătăile inimii, circulaţia sângelui etc.), precum şi a abilităţii de a controla activitatea
cognitivă. Creşterea abilităţii de a dezvolta aceste deprinderi se reflectă în scăderea tensiunii musculare, a irascibilităţii, a
emoţiilor negative, a anxietăţii, îngrijorării. Respiraţia profundă este o tehnică alături de alte tehnici mai complicate utilizate
de profesionişti bine antrenaţi.
1. Ideal ar fi ca elevii să se afle într-o sală confortabilă, liniştită. Nu este posibil întotdeauna la şcoală acest lucru.
Nu-i nimic, spuneţi elevilor că în aceste condiţii ar fi bine să găsescă totuşi un loc ceva mai liniştit, astfel încât
această tehnică să poată fi exersată zilnic pentru reducerea stresului.
2. Aşezaţi-vă confortabil pe un scaun, într-o poziţie confortabilă, cu mâinile şi picioarele încrucişate. Spre exemplu,
mâinile pot fi aşezate pe abdomen.
3. Inspiraţi aer în piept numărând până la 4, adânc, umplând stomacul cu aer. Atenţie, trăgând aer în piept,
stomacul este cel care îşi va mări volumul, încercaţi deci să umflaţi stomacul o dată cu respiraţia, până când aveţi
impresia că aveţi o minge în abdomen.
Nu umflaţi toracele, plămânii, ci abdomenul.
4. Expiraţii aerul încet numărând până la şase.
5. Realizaţi această respiraţie de 10 ori până când simţiţi că vă relaxaţi. Pentru îndepărtarea tensiunii încercaţi
acest exerciţiu zilnic, timp de 10-15 minute.
Gestionarea furiei
Obiective:
- Identificarea paşilor implicaţi în procesul de gestionare a furiei
PAŞI PENTRU A CONTROLA FURIA

Încercaţi să oferiţi fiecărui elev această listă pe care să o analizeze şi să o comentaţi împreună. Îi va ajuta ca din când în
când să revadă aceste comentarii şi să-şi reevalueze atitudinea.
• Declanşator: Orice îţi face cineva având drept consecinţă naşterea sentimentului de furie.
• Interpretare: Procesul de gândire asupra a ceea ce ţi s-a întâmplat şi decizie asupra a ceea ce înseamnă.
• Reactie emoţională (Furie): Un răspuns la un eveniment care îţi influenţează starea de spirit.
• Decizie: A face o alegere, bazată pe intrepretarea ta, despre ce acţiune vei întreprinde.
• Comportament: Punerea în practică a deciziei pe care ai luat-o.
• Consecinţa: Rezultatele directe ale comportamentului tău.
PAŞII FURIEI
Joc de rol cu elevii Prezentati elevilor 1 scenariu pe care le aveţi sau lasaţi-i să îşi dezvolte propriul scenariu. Ajutaţi-i să
construiască scenariul lor folosind modelul furiei. Apoi formati diade sau grupe de trei elevi , rugându-i să interpreteze un
joc de rol pentru un exemplu pozitiv, folosind abilitatile de control a furiei.
Discutie:
După ce participantii au realizat jocurile de rol, selectaţi unul din scenariile prezentate pentru discuţia în grupul reunit.
Intrebari pentru discutie:
• Cum a mers?
• De ce a ieşit aşa?
• Ce abilitati aţi folosit?
Model pentru scenariu:

1. Declanşator: Acum două zile te chinuiau nişte probleme personale pe care simţeai că nu le poţi discuta cu nimeni de
frica ca alţii le-ar putea afla. Cel mai bun prieten al tău te-a convins să vorbeşti despre asta şi a promis că va ţine secretul.
Tocmai ai auzit din întamplare două persoane care discutau despre problema ta.
2. Interpretarea: Începi sa te întrebi cum au aflat şi cine le-a spus. Pe masură ce te gândesti la asta realizezi că singura
persoană căreia i-ai spus este cel mai bun prieten al tău.
3. Reacţia emoţională: Te cuprinde un sentiment care te scărbeăte pe măsură ce realizezi că prietenul tău cel mai bun
le-a spus. Te simţi trădat de cel mai bun prieten. Pe măsură ce te gandesti la ceea ce se va întâmpla cu reputaţia ta,
acum că secretul este cunoscut, devii din ce in ce mai furios.
4. Decizia: În febra momentului decizi că trebuie să faci ceva chiar acum în legatură cu asta. Eşti atât de furios încât
decizi să te duci să îl baţi măr pe prietenul tău.
5. Comportamentul: Îl vezi pe prietenul tău în clasă. Alergi spre el şi îl trânteşti cu putere de un dulap. Apoi îi dai o palma
şi începe bătaia.
6. Consecinţa: Tu şi prietenul tău sunteţi suspendaţi din şcoala pentru că v-aţi bătut şi cel mai bun prieten al tau devine
duşmanul tău.
Discutaţi exemplul de mai sus cu grupul şi accentuaţi următoarele aspecte:

• Interpretarea este un proces automat si activ care se bazează pe un număr de factori incluzând experienţele trecute,
circumstanţele de moment şi starea de spirit. (Când mingea l-a lovit pe copil, el a început automat să se gândească la
semnificaţia acestui fapt. Copilul putea sa intrepreteze evenimentul în 2 moduri: (1) a fost un accident sau (2) a fost
aruncată intenţionat.)
• Interpretarea elevului va determina reacţia sa emoţională (de ex. furie, indiferenţă, frică, etc)
• Raspunsul elevului în plan comportamental la furia sa este produsul unei decizii. Aceasta decizie apare adesea atât de
rapid încât cei în cauză nu sunt conştienti că ei iau o decizie. Oricum, este important ca elevii să recunoască faptul că ei
iau o decizie în modul în care vor răspunde lşa furie.
• Comportamentul elevului produce consecinţe atât pe termen scurt cât şi pe termen lung. Multe dintre aceste
consecinţe sunt evidente (de ex: sancţiune disciplinară sau obţinerea ceea ce vrea) dar multe sunt mult mai puţin
evidente (de ex: rejectarea din grupul de colegi, relaţii proaste între elevi şi profesori etc.). Este important ca elevii să fie
constienti de consecinţele comportamentelor lor.
Discuţii privind abilităţile de gestionate a furiei

Exemplu: Aici sunt o serie de exemple de lucruri pe care le poţi face pentru a te ajuta să-ţi gestionezi furia. Desi poţi
utiliza toate aceste abilităţi în orice moment te simţi furios, ele lucrează cel mai bine atunci când le foloseşti la pasul
potrivit descris in modelul furiei. În primul rând vom descrie fiecare abilitate si momentul la care este cel mai bine de
foloisit, apoi vom aplica aceste deprinderi pe un exemplu.
• Numărătoarea inversă de la 10 la 1. Puteţi fie să o faceţi în gând sau cu voce scăzută. Cel mai bine o folosiţi în primele
momente când observaţi că vă enervaţi (stadiul reacţiei emoţionale). Acestă metodă ofera timp să vă gândiţi asupra
situaţiei şi a ceea ce veţi face să vă calmaţi.
• Declaraţii DACĂ-ATUNCI înseamnă că te întrebi ce s-ar întampla dacă ai face ceva. Cel mai bine o foloseşti când
decizi ce să faci pe marginea unei situaţii sau probleme (stadiul deciziei). Aceste afirmaţii ajută să faci alegeri mai bune
ajutându-te să înţelegi consecinţele acţiunilor tale.
• Monologul înseamnă că îţi spui ţie însuţi lucrurile pe care un bun prieten ţi le-ar spune pentru a te calma: “calmează-te”,
“Ia-o uşor” sau “Nu pune la inima”. Cel mai bine îţi foloseşte atunci când eşti în primele momente în care observi că eşti
furios (stadiul reactiei emotionale). Scopul sau este de a te ajuta să te calmezi.
Auto-evaluarea înseamnă că te gândeşti asupra a ceea ce vrei să obţii dintr-o situaţie şi care este cel mai bun mod de a
obţine. Îţi foloseşte cel mai bine atunci când decizi ce să faci în legatură cu o situaţie sau cu o problemă ( etapa deciziei).
Scopul ei este de a te ajuta să ştii ceea ce vrei să obţii dintr-o anume situaţie.
Fişa de lucru pe gestionarea furiei
Descrie o situatie recenta la care ai asistat sau în care ai fost implicat, situaţie care sa se refere la cineva care a devenit
furios. Fii sigur ca incluzi fiecare pas al modelului furiei în descrierea ta:
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
Eticheteaza-ti descrierea folosind pasii modelului furiei indicati mai jos.
Plaseaza numarul fiecarui pas in locul adecvat in cadrul descrierii tale.
1. Declanşator
2. Interpretare
3. Reacţie emoţională
4. Decizie
5. Comportament
6. Consecinţa
Folosing abilităţile învăţate pentru gestionarea furiei, precizează care dintre ele ar fi putut fi folosite in situaţia pe care ai
descris-o şi discută cum ar fi putut fi ele folosite.
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
Solicitaţi elevilor să vă dea exemple de situaţii când s-au înfuriat şi care anume a fost lucrul care le-a provocat furia.
Solicitaţi elevilor să vă dea exemple cu comportamente agresive care apar ca răspuns la emoţia de furie.
JOCURI PENTRU CONTROLUL FURIEI

1. Alegerea furiei
Unii oameni explodează când sunt furioşi, în timp ce alţii ţin în ei şi lasă furia să îi macine. Unii fierb iar alţii devin reci ca
gheaţa. De la o expremă la alta este important pentru elevi să privească spre ei şi să recunoască cum îţi gestionează
furia. Acestă activitate îi ejută pe elevinsă devină conştienţi de alegerile pe care le fac.
Obiective
- Identificarea tehnicilor de gestionare eficientă a furiei.
Procedura
Citiţi următoarea listă de situaţii grupului de elevi şi solicitaţile să aleagă una din aceste variante care li se potriveşte mai
bine. Delimitaţă o parte din sala de clasă pentru fiecare opţiune(într-o parte sau cei cu A în partea opusă cei cu B)
După ce variantele sunt citite şi elevii aleg, solicitaţi-le să explice de ce au ales alternativa respectivă. Apoi reuniţi grupul
la lor şi treceţi la următorul set de opţiuni.
Când eşti furios, eşti ca un/ o......

A B
cutie de COCA COLA bine o ceaşcă de cafea
agitată
lac ocean
ciocan cui
înotător jucător de hockey
flaut trompetă
friptură hamburger
tigru pisicuţă
lavă avalanşă
Discuţii
- De ce ai ales acest răspuns?
- Crezi că ceilalţi oameni din grup au făcut alegeri corecte?
- Crezi că varianta pe care ai ales-o este cea mai bună?
Varinată de joc
Fişă de lucru
Situaţia1
Un prieten îţi strică ochelarii de soare preferaţi care sunt extrem de scumpi. TU............
1. spui OK a fost un accident
2. strigi la el şi te asiguri că se simte prost
3. îi spargi şi tu ochelarii lui de soare
4. îl pui să îi plătească
5. soluţia ta_____________________________________
Situaţia 2- Prietenul tău trebuia să vină la tine acasă la ora 7, dar nu apare decât pe la 8 şi nici măcar nu îşi cere
scuze. În sinea ta te simţi supărat şi jignit. TU_________
1. te comportţi ca şi cum nu te-ar fi deranjat
2. te prefaci că eşti gata de plecare
3. îi spui că ţi-ai făcut alte planuri şi ai vrea să o lăsaţi pe altă dată
4. îl întrebi de ce a întârziat şi astfel îţi exprimi sentimentele
Situaţia 3 -O colegă îţi spune că tricoul tău este foarte urât şi te tachinează în legătură cu kilogramele în plus pe
care le-ai adăugat în ultima vreme. Tu________________
1. te răţoieşti la ea şi râzi şi tu de ea
2. îl ignori şi pleci mai departe
3. îi spui că are un comportament grosolan pe care nu îl apreciezi deloc şi te-a deranjat ce ţi-a spus
4. îi tragi una peste faţă şi îi spui să termine.
Discuţii
Se discută variantele alese de elevi din perspectiva consecinţelor pe care le implică
2. „Jocul nedrept”
Câteodată viaţa poate întradevăr să pară nedreaptă! Pentru unii oameni, mai nefericiţi, viaţa poate părea chiar „mai
nedreaptă” decât a celorlalţi.
Acest joc este nedrept, dar nu spuneţi aceasta celor care îl joacă decât atunci când se termină, pentru că ... ce s-ar
întâmpla dacă cel care ar vrea să joace ar şti că cel care îl conduce a înscenat totul, astfel încât el/ea să câştige?
Dacă jocul este nedrept jucătorii ar putea să nu se supere, însă în viaţa reală oamenii care simt că viaţa lor este
nedreaptă sau cei ce nu reuşesc să înţeleagă regulile, vor avea de comentat la sfârşitul jocului.
Jocul nedrept este unul dintre jocurile favorite în cadrul activităţilor terapeutice şi ludice şi a fost folosit de o mare parte
dintre cei care l-au învăţat ca parte din varietatea programelor de managementul furiei.
Obiective
- Exersarea controlului furiei într-o situaţie nedreaptă şi frustrantă.
Pentru cine
- Pentru cei care au dificultăţi în a-şi controla furia. Pentru cei care se frustrează atunci când situaţia nu este în
favoarea lor.
Resurse necesare
• Un pachet de cărţi
• O pereche de zaruri
• O pungă cu bomboane (cu fiecare bomboană împachetată separat) – cam 5 bomboane per persoană
• O copie a regulilor jocului (o găsiţi mai departe)
Procedura
Este important să se citească toate instrucţiunile acestui joc înainte de a-l juca cu grupul.
Anterior activităţii, se scot din pachet majoritatea cărţilor de pică (inimă neagră), mai puţin câteva, şi se amestecă cărţile
de pică rămase deasupra pachetului. Dacă este posibil să aveţi două pachete de cărţi identice să se înlocuiască cărţile de
pică cu o suită de altă culoare din pachetul identic.
Începeţi prin a grupa jucătorii într-un cerc şi daţi-le 5 bomboane. Spuneţi-le că pot să păstreze bomboanele, oricâte ar
avea, la sfârşitul jocului (iar bomboanele să nu fie mâncate până la sfârşitul jocului). Să aveţi câteva copii ale
regulamentului pe masa de joc pentru ca jucătorii să-l verifice în timpul jocului (văzându-l au tendinţa să îl citească înainte
de a continua). Este important ca tu, conducătorul grupului să participi la joc.
Puteţi stabili un timp limită sau încheiaţi jocul după ce au fost eliminaţi câţiva jucători, ori când în vas s-au strâns câteva
bomboane. După ce s-a scurs timpul alegeţi persoana cu cel mai bun rezultat. Desigur acea persoană vei fi tu –
conducătorul grupului – (atâta timp cât este Jocul Nedrept), aşa că te desemnezi pe tine şi iei toate bomboanele din
mijlocul mesei.
Ideea este să te asiguri că acest joc este într-adevăr nedrept, precum viaţa este uneori. Desigur veţi avea tendinţa să
împărţiţi bomboane tuturor celor care au participat la joc. Rezistaţi acestei tentaţii pentru ca jocul să aibă un impact mai
puternic. Împărţiţi bomboanele în ziua următoare sau la alt joc! Ca să măreşti efectul poţi dezvălui adevărul în legătură cu
pachetul de cărţi trucat în caz că jucătorii nu vor observa.
Totodată nu le spune că se numeşte „Jocul Nedrept” decât la sfârşit, până atunci fiind „Jocul cu bomboane” sau ceva de
genul acesta astfel încât jucătorii să nu îşi dea seama decât când jocul s-a terminat.
Regulile jocului
1.Când îţi vine rândul poţi să arunci cu zarurile sau poţi trage o carte.
2.Dacă dai cu zarurile şi obţii:
Nepereche – trebuie să pui o bomboană în vasul aflat în mijlocul mesei
Egalitate cu cel ce a aruncat zarurile înaintea ta – iei o bomboană din grămada oricărui jucător
Dublă – trebuie să dai o bomboană unui jucător din grup (nu este necesar să echilibraţi numărul de bomboane al
jucătorilor)
3.Dacă tragi o carte şi ai:
Inimă roşie – trebuie să dai o bomboană din dreapta ta
Treflă – trebuie să dai o bomboană persoanei din stânga ta
Romb – trebuie să pui o bomboană în vas
Pică (inimă neagră) – iei două bomboane din vas (sau de la o/două persoane, alegerea vă aparţine în caz că vasul este
gol)
4.Dacă cineva îşi pierde toate bomboanele este eliminat din joc
5.Dacă tu conducătorul de joc eşti eliminat dinjoc, poţi continua să stai în cerc la masă, dar te poţi întoarce în joc dacă un
jucător îţi dă o bomboană în timpul jocului.
6.Conducătorul hotărăşte cine a obţinut cele mai bune rezultate în timpul joculuişi acea persoană ia bomboanele care s-
au strâns în vas când jocul se termină.
7. După ce timpul s-a scurs, persoana care are cele mai multe bomboane câştigă şi jucătorii păstrează bomboanele
acumulate.
Teme de discuţii
- A fost acest joc necinstit? De ce da sau de ce nu?
- Cum vă simţiţi acum?
- Aţi simţit vreodată că anumite situaţii sunt nedrepte? Dacă da, cum vă rezolvaţi frustrările când lucrurile vi se
par nedrepte?
7.
Modulul V- Recunoaşterea şi gestionarea comportamentelor agresive
Lecţia 1
Ridiculizat şi respins
Obiectiv
Să înveţe modalităţi adecvate de a face făţă ridiculizării şi respingerii
Materiale
Povestea Ridiculizat şi Respins
Creion şi foaie de hârtie pentru activitatea de follow-up.
Procedură
Cereţi elevilor să ridice mâna dacă una din situaţiile li s-au întâmplat şi lor:
 Cineva a râs de modul în care arăţi
 Cineva a râs de modul în care umbli, fugi, mergi, dansezi, arunci sau prinzi.
 Cineva ti-a spus că el/ea nu vrea să fie prietenă cu tine niciodată.
 Cineva ţi-a spus că nu te place
 Cineva ţi-a spus că eşti urât/ă şi miroşi urât.
Discutaţi cu elevii despre faptul că mulţi dintre ei au trăit experinţa de a fi respins sau ridiculizat de către alţii. Solicita-ţi
elevilor să identifice cuvinte care descriu modul în care se simt când trăiesc aceste experinţe.
Ciţiţi povestea -Ridiculizat şi respins sau solicitaţi copiii să o citească fiecare în gând.
Discutaţi pe marginea poveştii pe baza întrebărilor de conţinut şi a celor personalizate.
Ridiculizat şi respins
Maria este elevă în clasa a VII. Ea îşi serveşte pacheţelul pe holul şcolii împreună cu Marta şi privesc împreună pe geam
la ceilalţi elevi care aleargă prin curtea şcolii. Ele aproape că terminaseră de mâncat când Carolina a ajuns în deptul lor.
- Maria de ce stai cu fraiera asta? a întrebat-o carolina uitându-se la Marta. Nu ştii că e o mare mincinoasă şi trişează? De
ce preferi să stai cu ea când ai prieteni mai buni? Pe lângă asta este şi pici în clasa a V-a. De ce îţi pierzi timpul cu copiii?
Maria era şocată că Carolina putea să spună aşa ceva. S-a uitat la Marta şi a observat că avea lacrimi în ochi. Maria nu
ştia ce să facă sau ce să spună. Pe Marta nu o ştia de prea mult timp, dar ele împreună erau partenere la clubul de
pictură. Maria nu o văzuse pe marta trişând, şi nu avea nici un motiv pentru care să creadă că ea minte. În plus nu
înţelegea de ce Carolina ar pune acele lucuri despre ea.
Cu toate acestea Maria ştia cum este să fii în situaţia Martei. Anul trecut trecuse şi ea printr-o experienţă asemănătoare.
Maria nu greşise cu nimic, din câte îşi amintea ea, dar dintr-o dată unul din colegii ei a început să o strige cu diferite nume
(să îi pună porecle) şi i-a spus că nu are voie să vină să se joace pe terenul de sport după ore. Când Maria i-a spus
mamei despre ce s-a întâmplat, mama i-a spus că lucrurile acestea se întâmplă câte o dată în clasele V-a, VI-a, VII-a,
pentru că copiii nu se gândesc înainte la modul în care se simte o altă persoană dacă i se spun aceste lucruri. În plus,
mama i-a explicat Mariei că la această vârstă copiii devin geloşi unii pe alţii, se tem că cineva pote să fie îndrăgit mai mult
de ceilalţi colegi sau de profesori, au haine mai frumoase, sunt apreciaţi mai mult de ceilalţi. În consecinţă pentru a se
simţi mai bine aceşti copii încearcă să rănească pe altcineva, prin a-i respinge şi ridiculiza.
Mama Mariei a învăţaţ-o pe Maria că dacă răspunde cu aceeaşi monedă nu îşi va rezolva problemele. Faptul că cineva
se comporta în acest fel cu ea nu înseamnă că şi ea trebuie să facă la fel. Cel mai potrivit lucru pe care ar putea să-l
facă ar fi să se oprească şi să se întrebe dacă lucurile pe care le spune acel coleg despre a ea sunt adevărate.
Dacă ceea ce se spune despre ea nu este adevărat atunci cuvintele nu pot să o rănească decât dacă ea lasă să se
întâmple acest lucru.
Maria a înţeles ce i-a spus mama ei dar se simţea în continuare tristă. Ea nu putea să înţeleagă de ce ar încerca cineva
să îi facă aşa ceva pentru că ea nu încercase să se “dea mare” sau să facă pe grozava. Maria îşi aminteşte că nu a spus
lucruri urâte despre nimeni. Ea se simţea tristă şi confuză şi a mers în cele din urmă să vornbească cu consilierul
şcolii.
Consiliera a ascultat cu atenţie tot ceea ce i-a povestit Maria şi i-a cerut să pună o palmă pe masă. Apoi i-a cerut Mariei
să ridice pe rând câte un deget şi să identifice pentru fiecare deget lucruri care tin de persoana ei şi îi plac sau plac altora
(părinţi, profesori, prietenietc). După ce a precizat cinci lucuri care-i plac sau plac altora, consiliera a pus-o pe Maria să
trăngă pumnul şi să îl ţină în faţă. I-a explicat Mariei că acolo sunt calităţile ei pe care nu i le poate lua nimeni, indiferent
de cât de mulţi copii ar ridiculiza-o sau ar respinge-o. În plus i-a spus Mariei că dată viitoare când i se va mai întâmpla un
lucur asemănător, să îşi reamintească lista şi să ridice pumnul pentru a-şi reaminti de calităţile sale, chiar dacă unii colegi
nu cred asta. consiliera i-a mai explicat că uneori colegii nu conştientizează că ceea ce fac ei rănesc pe ceilalţi. Noi nu
putem să controlâm comportamentul celorlalţi dar cu siguranţă ştim că am înrăutăţi situaţia dacă raspundem la
agresivitate cu agresivitate.
Consiliera i-a mai spus Mariei că uneori aceste situaţii se rezolvă repede iar alteori devin mai complicate şi atunci trebuie
să facă ceva mai mult ca să le rezolve.
Pentru a rezolva cu tristeţea consiliera a ajutat-o pe Maria să identifice soluţii de petrecere a timpului implicându-se în
activităţi plăcute pentru a alunga tristeţea. Maria i-a spus că se va gândi la toţi oamenii care i-au spus că o plac şi i-au
spus lucuri frumoase în loc să se mai gândească la cei care îi spun lucruri urâte.
Si astfel, În timp ce stătea cu noua ei prietenă, Maria si-a amintit cum a fost experinţa trăită de ea anul trecut. I-a spus
Martei ceea ce consiliera i-a spus şi ei anul trecut, gândindu-se că acest lucru o va ajuta. I-a mai spus că cu cât se va
gândi mai mult la acest eveniment cu atât va fi mai nefericită şi astfel i-a sugerat să meargă în pauză şi găsească să facă
ceva împreună. Dacă celelalte fete nu doreu să se joace i mpreună cu ele, pierderea era a lor. Ele cu siguranţă vor găsi
ceva de făcut şi nu vor sta şi nici nu vor fi nefericite din această cauză.
Cine s-a simţit ridiculizat şi respins în povestire?
Ce a ajutat-o pe Maria auntci când a fost tratată în acest mod?
De ce credeţi că Carolina a tratat-o în acel mod pe Marta?
Ce părere aveţi despre modul în care Maria s-a comportat faţă de Marta?
Dar despre modul în care s-a comportat Marta?
S-a comportat vreo dată cineva cu voi aşa cum s-a comportat Carolina cu Maria şi cu Marta? Dacă da, cum v-aşi simţit?
V-aţi comportat vreodată cu cineva în felul în care carolina s-a comportat cu Marta? Dacă da, de ce credeţi că aţi făcut
acest lucru şi cum v-aşi simţit cînd aţi făcut acest lucru?
Dacă aţi fi ridiculizaţi sau respunşi cum aţi reacţiona în aceste situaţii?
Credeţi că vreouna din ideile pe care Maria le+a împărtăşit Martei ar funcţiona în cazul vostru? Ce altceva aţi putea face
pentru a face faţă situaţiilor în care ceilalţi v-ar ridiculiza sau respinge?
Activitatea de Follow-up
Cereţi elevilor să scrie un articol cu sfaturi pentru un aşa zis “ziar local” sau revista şcolii, în care să expună idei despre
modul în care un elev poate să facă faţă situaţiilor dacă este respins sau ridiculizat. Pentru elevii care au talent la desen
acest articol poate fi făcut sub forma benzilor desenate.
Lecţia 2
A nu acorda atenţei tachinărilor

Obiective
 Să identifice comportamente personale care pot conduce la excludere, tachinare sau evaluări negative
 Să identifice modalităţi alternative de a gândi a se simţi şi a se comporta atunci când sunt excluşi, tachinaţi sau
evaluaţi negativ
 Să recunoască că modul în care cineva îşi controlează gândirea afectează modul în care acea persoană simte şi
se comportă în situaţiile de conflict.
Materiale
 Fişă de lucru
 Hârtie şi creion pentru activitatea de follow-up
Procedură:
1.Introduceţi acestă activitate cerând elevilor să scoată o foaie de hârtie şi un creion şi să identifice următoarele aspecte:
 O situaţie în care au fost excluşi, tachinaţi sau evaluaţi negativ de către colegi
 Modul în care s-au simţit în legătură cu acea situaţie
 Modul în care au făcut faţă situaţiei
 Dacă au avut vreo contrinbuţie la declanşarea comprtamentelor de tachinare din partea celorlalţi (ei au început
tachinarea, poreclirea etc)
2.Discutaţi pe baza mai multor exemple pe care elevii le-au oferit, făcând referire la emoţii şi la modul în care elevii au
reacţionat la situaţii.vorbiţie despre comportamentele care ar putea să declanşeze comportamente agresive din partea
celorlalţi. De exemplu dacă un elev porecleşte un coleg probabilitatea de a i se răspunde cu o poreclă este foarte mare.
Incurajaţi o discuţie despre ceea ce elevii pot şi nu pot controla în relaţiile cu ceilalţi colegi. Ei îţi pot controla propriul
comportament (ex să nu iniţieze nici un act agresiv şi să nu răspundă cu acţiuni agresive la actiunile agresive ale celorlalţi
îndreptate asupra lor) dar ei nu pot controla ceea ce ceilalţi colegi aleg să facă.
3.Cereţi elevilor să îşi aleagă un partener iar fiecare pereche va primi o fişă de lucru. Partenerii au sarcina de a citi
situaţiile de pe fişă şi să găsească răspunsuri
4. Discutaţi răspunsurile date pe fişa de lucru identificând în primul rând orice comportament declanşator care ar fi putut
determina reacţia comportamentală. Discutaţi cu elevii despre faptul că ei au controlul asupra propriilor lor
comportamente şi dacă trebuie să răspundă la comportamentele declanşatoare ale altora. Utilizaţi următoarea explicaţie
ca modalitate de a ilustra modul în care elevii îşi pot controla propriul comportament chiar dacă ei nu pot controla ceea ce
fac sau spun ceilalţi elevi.
Ori de câte ori cineva face ceva care vă enervează, vă supărăr sau vă irită, puteţi face alegeri. Puteţi reacţiona la
fel, comportament care de regulă declanşează o altă reacţie de la acea persoană sau puteţi să îi faceţi faţă pe
cont propriu. De exmplu să presupumen că cineva vine la voi şi vă pune o poreclă. V-aţi putea spune în
gând »Sunt eu ceea ce spun ei că sunt ?Si chiar dacă aş fi acest lucru înseamnă că nu sunt bun de nimic ? La
ce mă ajută să îl lovesc ? care sunt celelalte opţiuni pe care le am?»
Gândind lucurile în acestp manieră veţi vedea că nu veţi mai fi atît de supărat. Asta nu înseamnă că trebuie să vă
placă când oamenii vă tachinează, vă evaluează negativ sau vă exclud, dar nici nu înseamnă că trebuie să
reacţionaţi în moduri care ar putea să înrăutăţiţi situaţia.
5. Solicitaţi elevilor să aleagă două exemple de pe fişă şi să identifice pentru fiecare situaţie ce ar fi putut ei să-şi spună
pentru a nu mai fi atît de supăraţi. De ceva ce altcinava a făcut sau a spus.
Fiecare partener prezintă câte o situaţie grupului mare.
Fişa de lucru
A nu acorda atenţie tachinărilor
Instrucţiuni: citiţi fiecare situaţie, discutaţi-le împreună cu partenerul vostru, după care completaţi spaţiile libere.
Situaţia 1
Maria stă singură în curtea şcolii. Două colege trec pe lângă ea şi îi spun pe un ton ridicat că ele nu o vor în
apropierea lor pentru că este prost îmbrăcată şi le este ruţine cu ea.
Întrebări
 A făcut Maria ceva care le-ar fi putut determina pe cele două colege să se comporte astfel?
Dacă da, ce anume a făcut ea?_______________________________________________
 Poate Maria să controleze ceea ce îi spun aceste colege?
Dacă da, cum anume?_______________________________________________________
 Poate Maria să îşi controleze modul în care să reacţioneze faţă de aceste colege?_
Dacă da, cum?_____________________________________________________________
Situaţia 2
Cornel şi-a terminat lucrarea la matematică iar profesoara i-a spus că a rezolvat bine problemele. Colega lui de
bancă încă mai scrie la lucrarea ei. Cornel se întoarce spre ea şi îi spune “Ha, ha, ha, am terminat înaintea ta, şi
le-am făcut şi bine!” Colega lui de bancă i-a spus “Mare scofală! Data trecută ai luat o notă mică, aşa că nu eşti
aşa de deştept precum crezi”
Întrebări
 A făcut Cornel ceva care ar fi putut să o determine pe colega lui să se comporte astfel?
Dacă da, ce anume a făcut el?_______________________________________________

 Poate colega lui Cornel să controleze ceea ce Cornel îi spune?
Dacă da, cum anume?_______________________________________________________
 Poate Cornel să controleze ceea ce el face?_______________

Dacă da, cum?_____________________________________________________________
Situaţia 3
Filip se uită la TV iar fratele său mai mare a venit şi începe să se lege de el. Filip să-a pierdut răbdarea şi i-a trs un
pumn fratelui său.
Întrebări
 A făcut fratele lui Filip ceva care l-ar fi putut determina pe Filip să se comporte astfel?
 Poate Filip să controleze ceea ce face fratele său?
Dacă da, cum anume?_______________________________________________________
 Poate Filip să controleze ceea ce el face?_______________

Dacă da, cum?_____________________________________________________________
Situaţia 4
Sergiu aşteaptă la rând să cumpere ceva de la chioşcul din curtea şcolii iar Matei a venit şi l-a împins din calea
lui, spunând că proştii trebui să stea la capătul rândului.
Întrebări
 A făcut Sergiu ceva care l-ar fi putut determina pe Matei să se comporte astfel?
 Poate Sergiu să controleze ceea ce face Matei?
Dacă da, cum anume?_______________________________________________________
 Poate Sergiu să controleze ceea ce el face?_______________

Dacă da, cum?_____________________________________________________________
Discuţii
 Credeţi că puteţi controla, de obicei, modul în care ceilalţi se comportă cu voi? Există situaţii în care
comportamentul vostru îi poate influenţa pe alţii să se comporte într-un anume fel? Dacă da, aveţi control asupra
a ceea ce faceţi?
 Trebuie să luaţi în serios şi să aveşi ăncredere ăn ceea ce alţii vă spun când vă tachinează sau vă evaluează
negativ?
 Vă suparaţi sau vă enervaţi dacă cineva vă evaluează negativ, vă tachinează sau vă exclude?
 Cum credeţi că v-ar ajuta vorbirea cu sine pentru a face faţă unor situaţii de acest gen?
 Există ceva ăn modul vostru de comportare care trebuie schimbat astfel încât să exsite posibilităţi mai mici pentru
a declanşa o reacţie din partea altora? Dacă da, care este acest comportament, şi cum îl veţi schimba?
Activitate de Follow-up
Împărţiţi elevii în grupuri mici şi sugerati-le să inventeze scenete pentru a ilustra probeleme tratate în acestă activitate.
Bibliografie recomandată:
Instrumente:
Platforma de Evaluare a Dezvoltării - forma A (3-6/7 ani) www.cognitrom.ro
Cărţi şi articole:
1. Berndt, T. J., 2004, Friendship and three A’s (aggression, adjustment, and attachment), Journal of Experimental
Child Psychology, vol. 88, pg.1-4.
2. Bohnert, A. M., Crnic, K. A. si Lim, K. G., 2003, Emotional competence and aggressive behavior in school-age
children – 1, Journal of Abnormal Child Psychology, vol. Feb.
3. Buysse, V., Goldman, B. D., si Skinner, M. L., 2003, Friendship formation in inclusive early childhood classrooms:
what is the teacher’s role?, Early Childhood Research Quarterly, nr. 18, pg. 485-501.
4. Coolahan, K., Fantuzzo, J., Mendez, J., McDermott, P., 2000, Preschool Peer Interacion and Readiness to Learn:
Relationships Between Classroom Peer Play and Leraning Behaviors and Conduct
5. Czaja, C, F., 2001, Identifying social-emotional problems in young children: a special educator’s view, Early
Childhood Research Quarterly, vol. 16, pg. 421-426.
6. Denham, S. A., Blair, DeMulder E., Levitas, J, Sawyer, K., Auerbach-Major, S. si Queenan, P., 2003, Preschool
Emotional Competence: Pathway to Social Competence?, Child Development, vol. 74, nr. 1, pg. 238-256.
7. Denham, S. A., Coucoud, .E. A., 1990, Young Preschoolers’ Understanding of Emotion, Child Study Journal, vol.
20, nr. 3, pg. 171.
8. Filipoi S., Basme Terapeutice pentru părinţi şi copii, Fundaţia culturală Forum, Cluj-Napoca, 1998.
9. Garber J., Dodge K.A., 1991, The development of emotion regulation and dysregulation, Cambridge University
Press
10. Gifford, A., 2002, Emotion and self-control, Journal of Economic Behavior & Organization, vol. 49, nr.1, pg. 113-
130.
11. Gunnar, M. R. si Donzella B., 2002, Social regulation of the cortisol levels in early human development,
Psychoneuroendocrinology, vol. 27, pg. 199-220
12. Howes, C., James, J., si Ritchie, S., 2003, Pathways to effective teaching, Early Childhood Research Quarterly,
nr. 18, pg. 104-120.
13. Jordan, A. B., 2003 Children remember prosocial program lessons but how much are they learning? , Applied
Developmental Psychology,vol. 24, pg, 341-345.
14. Lengua, L. J., si Long, A. C., 2002, The role of emotionality and self-regulation in the appraisal-coping process:
tests o direct and moderating effects, Applied Developmental Psychology, vol. 23, pg 471-493.
15. Miller, D. C. si Byrnes, J. P., 2001, Adolescents’ decision making in social situations. A self-regulation
perspective, Applid Developmental Psychology, vol. 22, pg. 237-256.
16. Santa Lucia, R. C., Gesten, E., Rendina-Gobioff, G., Epstein, M., Kaufmann, D., si Salcedo, O., 2000, Children’s
School Adjustment: A Developmental Transactional Perspective, Journal of Applied Developmental Psychology,
vol. 21, nr. 4, pg. 429-446.
17. Smolak, L., Levine, M. P. si Schermer, F., 1998, A controlled evaluation of an elementary school primary
prevention program for eating problems, Journal of Psychosomatic Research, vol. 44, nr. 3-4, pg. 39-353.
18. Squires, J, Bricker, D., Heo, K., si Twmbly, E., 2001, Identification of social-emotional problems in young children
using a parent-completed screening measure, Early Childhood Research Quarterly, vol. 16, pg. 405-419.
19. Vernon A., 2004, Dezvoltarea inteligenţei emoţionale prin educaţie raţional-emotivă şi comportamentală, Editura
ASCR
20. Waters, V., 2003, Poveşti Raţionale pentru copii, Editura ASCR

Individual Si de Grup - Program Pentru Dezvoltarea Abilităților Sociale Și Emoționale 7-11 - Domnica Petrovai

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Individual Si de Grup - Program Pentru Dezvoltarea Abilităților Sociale Și Emoționale 7-11 - Domnica Petrovai

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Program pentru dezvoltarea

abilităților sociale și emoționale

Autori: Domnica Petrovai

Module Obiective Lecţii educaţionale

I Educaţia emoţională  să recunoască emoţiile şi să 6 lecţii

Controlul furiei  să identifice reacţiile 2 lecţii

RECUNOAŞTEREA ŞI EXPRIMAREA EMOŢIILOR

Scop: Dezvoltarea abilităţii de recunoaştere şi exprimare a emoţiilor

Jocul „Vocabularul emoţiilor”

Jocul „Emoţiile mele”

Scop: Înţelegerea emoţiilor

Activitatea „Modul în care mă simt”

Nume ............................... ...................................... Data ....................................................

- Aţi spus vreodată ceva de genul” Ea m-a supărat! Mă enervează!”

Jocul “Parola emoţiilor”

Ce gândeşte personajul respectiv? Cum se simte?

Ce gândeşte personajul respectiv? Cum se simte?

Scop: dezvoltarea abilităţilor de autoreglare emoţională

Materiale necesare: povestea de mai jos

Descrierea activităţii: li se citeşte elevilor următoarea poveste

II. GĂSIREA DE SOLUŢII

Etapa II –se prezintă copiilor cazul

Cum se termină povestea?

Soluţia 2 Exprimarea emoţiei în cuvinte şi găsirea de soluţii

Modulul II Rezolvarea problemelor sociale

Scop: dezvoltarea abilităţii de identificare de modalităţi alternative de interpretare a situaţiilor sociale.

 Realitatea din mintea nostră este o realitate limitată

Modulul III- Interacţiunea socială

Scop: dezvoltarea abilităţilor de interacţiune socială pozitivă şi stabilire de relaţii

Jocul „Ghidul Prieteniei”

Scopul: să coopereze cu ceilalţi în rezolvarea unei sarcini

Materiale necesare: pături micuţe

Jocul „Lacul cu crocodili”

Scopul: dezvoltarea abilităţii de rezolvare eficientă a conflictelor

Cum să ne rezolvăm conflictele

Pasul 1:CARE ESTE PROBLEMA? Pasul 2: MĂ GÂNDESC LA SOLUŢII

Pasul 3:CE SE VA ÎNTÎMPLa? Pasul 4

B - Utilizaţi metoda brainstormingului pentru a identifica modalităţi alternative de rezolvare a problemei.

D- Decideţi care este alternativa de rezolvare a problemei

„Un management nepotrivit”

Fişă de monitorizare pentru părinţi

Instrucţiuni de inducere a calmului

2. Influenţarea verbală indirectă prin amânare planificată

Mai întâi GÂNDEŞTE, apoi ACŢIONEAZĂ!

Numără încet până la ZECE bşi o să vezi că otul o să fie bine!

Raportarea la alte persoane

Trebuie să mă pun în locul CELUILALT!

Vorbesc cu ceilalţi calm şi liniştit!

Mă gândesc dacă m-am comportat corect!

Nu mă îndărătnicesc, ci mă gândesc de ce m-am enervat!

Instrucţiuni pentru orientarea spre viitor

Celorlalţi le place dacă nu mă enervez!

Dacă nu mă comport agresiv, nu am probleme!

O NOUĂ situaţie, o NOUĂ şansă!

Data viitoare o să mă comport altfel!

Module Obiective Lecţii educaţionale

I Educaţia emoţională  să recunoască emoţiile şi să 6 lecţii

Controlul furiei  să identifice reacţiile 2

RECUNOAŞTEREA ŞI EXPRIMAREA EMOŢIILOR

Scop: Dezvoltarea abilităţii de recunoaşterea şi exprimarea a emoţiilor

Jocul Roata emoţiilor

Instrucţiuni: Comunicati în mod clar obiectivele:

Întrebări referitoare la conţinut

Am ţipat ____ Am înjurat _ Am lovit __________