Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Jocuri, cantece, activitati educative, indeplinirea sarcinilor trasate de parinti sau efectuarea
temelor date de invatatoare, toate manifestarile prescolarului sunt insotite de emotii si
sentimente. Daca la bebelus, starile afective sunt confuze - plange si rade in acelasi timp, la
varsta prescolara, apar stari emotive complexe. Una dintre ele este cunoscuta sub numele de
„sindromul bomboanei amare", rezultata din primirea unui recompense nemeritate deplin.
Copilul este capabil acum sa sesizeze deosebirea intre rasplata si faptele proprii.
In prescolaritate, se contureaza clar sentimente morale, cum ar fi: rusinea, multumirea, prietenia
si dragostea. Actiunea de a imita se accentueaza si da nastere unor stari afective noi. Treptat,
se dezvolta memoria afectiva si capacitatea de a-si stapani reactiile (spre exemplu: se abtine sa
nu planga atunci cand se loveste). Prin actiunile zilnice, copiii isi dezvolta competentele socio-
emotionale. Ei invata sa lege prietenii, sa-si inteleaga emotiile proprii, dar si pe ale celorlalti, sa
defineasca o problema si sa caute solutii adecvate.
Intre 3 si 6 ani, copiii inteleg cauzele emotiilor si comportamentelor celorlalti. Prescolarii pot
intelege emotiile exprimate de copiii de aceeasi varsta cu care interactioneaza, iar aceasta
capacitate ii ajuta sa-si rezolve eficient eventualele conflicte.
Copiii incep sa vorbeasca despre propriile emotii la varsta de 3-4 ani, cand identifica si
diferentiaza emotiile de baza, precum: furie, tristete, frica si bucurie. Acum apar accesele
violente de furie si teama de separare. La 5-6 ani, copiii cunosc rusinea, vinovatia sau jena.
Competentele emotionale sunt strans legate de cele sociale. Popularitatea si legarea prieteniilor
depind, in mare masura, de abilitatea copilului de a gestiona propriile emotii si pe ale celorlalti.
Din perspectiva dezvoltarii sociale, se constata o crestere a frecventei de manifestare a
comportamentelor de supunere la reguli, de formare si mentinere a unei prietenii, de integrare
in grupul de prieteni.
Copiii ale caror competente emotionale si sociale sunt insuficient dezvoltate pot avea probleme
serioase mai departe in viata. De la inadaptarea la programa scolara si inevitabilul abandon
pana la agresivitate, furie necontrolata, anxietate sau depresie. Specialistii au demonstrat ca
aceste probleme se intalnesc mai rar la copiii cu abilitatile socio-emotionale bine dezvoltate.
Daca copiii experimenteaza emotii negative puternice si nu stiu sa le exprime, se vor comporta
neadecvat. Sunt copii capriciosi sau care manifesta furie, gelozie, razbunare sau plictiseala si
izolare.
"Sunt copii care se dezvolta tipic, dar sunt si copii care se izoleaza de grupul social, copii cu
autism, etc. Este importanta evaluarea periodica a copiilor de catre persoanele avizate, pentru
a urmari dezvoltarea copilului, punctele forte si cele slabe in evolutia sa. Parintele este primul
care observa anumite probleme in evolutia copilului. De asemenea, cadrul didactic trebuie sa
informeze parintii in legatura cu evolutia cognitiva si socio-emotionala. Parintii si cadrele
didactice sunt cei care trebuie sa ia masuri atunci cand vad mici semne pe care copilul le da, sa
nu astepte sa se instaleze o anumita tulburare deoarece este mult mai usor sa previi decat sa
tratezi", avertizeaza psiholog logoped Nicoleta Stanciu.
Dezvoltarea sociala si emotionala a copilului mic este esentiala pentru modul in care va creste
si va evolua. Daca abilitatile motorii si cresterea se dezvolta natural, dezvoltarea socio-
emotionala necesita ajutorul parintilor. Ei sunt principalii responsabili de formarea copilului ca
individ, mai ales la varste foarte fragede.
Parintii, dar si educatorii sunt cei care contribuie la dezvoltarea emotionala a copiilor prin
socializarea emotiilor. Aceasta socializare se realizeaza prin reactiile avute la emotiile exprimate
de copil, prin discutiile despre emotii sau prin exprimarea propriilor emotii.
Qbebe va prezinta cateva modalitati prin care puteti incuraja dezvoltarea socio-emotionala a
prescolarului:
"Parintii trebuie sa trimita copiii la gradinita incepand cu varsta de trei ani, sa creasca
competentele lingvistice ale copiilor, sa le citeasca cat mai multe povesti, sa comunice continuu
pentru a dezvolta vocabularul copilului. Este important ca parintele sa fie mereu pozitiv, sa
abordeze pozitiv toate intamplarile si problemele personale. Parintii au rolul de a creste
competentele sociale ale copiilor (parc, teatru, joc, magazine, circ, etc). Parintii pot implica
fetele in jocuri specifice baietilor si invers. (Ex: baietii pot sa se joace sotronul, sa sara coarda,
elasticul, sa coloreze o papusa, sa deseneze un colier, etc). Uitatul copilului in fata televizorului
este un factor distructiv", concluzioneaza logoped Nicoleta Stanciu
Surse:
http://psihoconsultanta.wordpress.com/discipline/psihologia-varstelor/