DEZVOLTAREA EMOŢIONALĂ A COPIILOR

Prof. Înv. Preşc. Costin Georgiana Alexandra

Grădiniţa cu P.P. Nr.64, Galaţi

Dezvoltarea socială şi emoţională reprezintă capacitatea copilului de a înţelege, accepta şi

empatiza cu înțelege sentimentele celor din jur, abilitatea de a-şi gestiona sentimentele, emoţiile
şi de a-şi controla comportamentele nocive şi de a lega relaţii sănătoase.
Abilităţile socio-emoţionale sunt esenţiale pentru un traseu armonios al copilului – în
familie, la şcoală şi, mai departe, în cariera şi în viaţă. Gestionarea emoţiilor este o lecţie
fundamentală pentru educaţia copiilor. În lipsa acesteia, orice obstacol sau impact perceput
negativ va avea un efect devastator asupra copilului. Iar de aici vor porni temeri, frustrări,
pierderea încrederii în sine, a stimei de sine şi, implicit, eşecul.
Etapa de învățare și dezvoltare anterioară pregătirii școlare este reprezentată de
preșcolaritate, în care focusul este pus pe pregătirea și formarea copiilor cu vârste cuprinse între
3 și 6 ani pentru o mai ușoară integrare și adaptare la viitorul mediu școlar. Preșcolarii încep să
înțeleagă regulile familiei, ale școlii, și ale societății în ceea ce privește modul în care își exprimă
anumite emoții.
În grădiniţă copilului i se formează diferite emoţii şi sentimente morale, cum ar fi
ataşamentul afectiv faţă de părinţi, faţă de colectivul de copii, faţă de oameni; sentimente de
prietenie, de solicitudine şi ajutor reciproc. Ei câștigă un sens al sinelui mai accentuat și o
înțelegere a modului în care anumite situații pot conduce la anumite emoții. Ei pot experimenta
rușine, chiar în relație cu exprimarea emoțiilor.
În ceea ce priveşte activităţile desfăşurate în grădiniţă, iată o serie de principii pe care le
aplic mereu la grupa de copii:
1. Încurajare şi susţinere pentru ca preşcolarii să îşi urmeze pasiunea şi planurile
2. Susţinere în momente de stres, panică şi deznădejde, asigurându-i că nu au de ce să simtă
copleşiţi.
3. Implicarea copiilor în alegerea proiectelor desfăşurate.
4. Chiar şi când eşuează, sărbătorim încercările şi ne motivăm să fim şi mai buni data viitoare –
fără a insista pe faptul că acum nu a fost suficient de bun.,, Nu-i nimic, data viitoare ne pregătim
mai mult’’ este o replică bună!
5. Permit preşcolarilor să ia decizii şi să îşi asume responsabilitatea pentru efectele deciziilor lor.
6. Le cer părerea, fără a le impune.
7. Acordăm atenţie la emoţiile, sentimentele şi nevoile preşcolarilor. Apoi lucrez cu ele şi îi ajut
să le înţeleagă şi să le gestioneze
8. Mereu le arăt că sunt mândră de realizările lor.
9. Nu fac comparaţii între preşcolari, le explic mereu că fiecare copil este diferit.
10. Îi învăţ să exprime ceea ce simt, pentru a putea găsi rezolvare.
Aplicând principiile mai sus enumerate, am constatat următoarele:

 Copilul crede şi ştie că poate realiza ce îşi propune – indiferent cât timp îi va lua
 Ştie să gestioneze eşecul şi să-l transforme în motivaţie şi mai puternică, nu în renunţare
 Teama nu îl va opri din a încerca să îşi ducă planurile la final
 Încrederea în sine îi va permite să nu se lase doborât de cuvintele celorlalţi
 Este empatic şi reuşeşte să înţeleagă ce simt ceilalţi, cum îi poate ajuta şi cum e optim să
acţioneze
 Înţelege că poate fi lider şi poate inspira o mulţime de alte persoane să îşi împlinească
visele
 Va fi deschis experimentelor şi oportunităţilor
 Îşi va asuma responsabilitatea faptelor sale
 Îşi va cunoaşte şi gestiona emoţiile, deci va şti să le privească obiectiv
 Va avea relaţii sănătoase, se va adapta uşor

BIBLIOGRAFIE:
1. “Dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale la preşcolari. Ghid practic pentru
educatori”, Catrinel A. Ştefan, Kallaz Eva, Editura Colecţia Educaţie, 2011
2. “Inteligenţa emoţională în educaţia copiilor”, Maurice J. Elias, Steven E. Tobias, Brian
S. Friedlander, Editura Curtea Veche, 2009
3. “Eu mă descurc în orice situaţie. Mantre pentru copii”, Laurie Wright, Editura Curtea
Veche. 2021