Curs mediului 5

Continutul dreptului fundamental la un mediu sanatos

Precizari importante privind continutul dreptului la un mediu sanatos au fost aduse prin Proiectul.
Declaratiei internationale cu privire la drepturile omului si mediului, publicat la Geneva, in 1984.
Documentul are la baza principiile celor mi importante documente internationale, in materie de drepturi fundamentale, inclusiv
principiile Declaratiei de la Stockolm (1972), Declaratia de la Rio si Agenda 21 (1992).
Documentul reafirma dreptul fundamental al omului a un mediu sanatos si accentueaza legatura acestuia cu celelalte drepturi
fundamentale ale omului.
Dreptul fundamental la un mediu snaatos presupune, in lumina documentului mentionat, in principal, urmatoarele:
- dreptul de a trai intr-un mediu nepoluat, nealterat de activitati ce pot polua mediul, bunastarea oamenilor si dezvoltarea durabila;
- dreptul la cel mai ridicat nivel de sanatate, neafectat de degradarea mediului;
- accesul la resurse de hrana si apa adecvate;
- dreptul la conditii de locuit, la conditii de folosire a terenurilor si la conditii de viata intr-un mediu sanatos;
- dreptul la conditii de munca intr-un mediu sanatos;
- dreptul la asistenta, in caz de catastrofa de mediu, naturala sau produsa de om;
- dreptul de a beneficia de folosinta durabila a naturii si a resurselor naturale;
- dreptul la conservarea elementelor reprezentative ale mediului.
De asemenea, in continutul dreptului la un mediu sanatos, sunt evidentiate doua dimensiuni:
1. dimensiune individuala (implica dreptul fiecarui individ la prevenirea poluarii, incetarea activitatii care produce poluare si repararea
pagubei suferite in urma acelei poluari);
2. dimensiune colectiva (implica obligatia statelor de a coopera, in vederea prevennirii si combaterii poluarii, a protejarii mediului la nivel
regional si international).
Dreptul la un mediu sanatos presupune, in acelasi timp, indeplinirea obligatiilor cu privire la mediu.
Aceste obligatii apartin, in primul rand, statelor, care trebuie sa ia masurile legale, administrative si orice alte masuri necesare pentru
garantarea dreptului la un mediu sanatos. Aceste masuri trebuie sa aiba ca scop prevenirea degradarii mediului, stabilirea remediilor
necesare si reglementarea folosirii resurselor naturale. Intre aceste masuri, un loc esential il ocupa autorizarea prealabila a activitatilor cu
impact asupra mediului, participarea publicului la procesul de luare a deciziilor, stabilirea de remedii pentru prejudiciul suferit.
Un rol important il joaca cooperarea internationala, precum si organizatiile internationale.
Mai trebuie avut in vedere ca, in conformitate cu dispozitiile art. 6 din OUG nr 195/2005 privind protectia mediului, cu modificarile si
completarile ulterioare, protectia mediului constituie obligatia si responsabilitatea autoritatilor administratiei publice centrale si locale,
precum si a tuturor persoanelor fizice si juridice.

Consacrarea dreptului la un mediu sanatos in dreptul romanesc

Inainte de revizuirea din 2003, Constitutia Romaniei din 1991 nu consacra expres dreptul fundamental la un mediu sanatos, dar existenta
acestuia a fost dedusa din recunoasterea unor drepturi cu care prezinta stranse legaturi, precum: dreptul la viata, sanatate, informatie,
dreptul la un nivel de trai decent, dreptul rezultand si din obligatia corelativa a statului de a asigura refacerea si ocrotirea mediului, precum
si mentinerea echilibrului ecologic.
Art. 5 din fosta Lege a protectiei mediului nr. 137/1995, abrogata prin OUG nr. 195/2005, prevedea expres ca statul recunoaste tuturor
persoanelor dreptul la un mediu sanatos si arata garantiile acestuia.
Dreptul la un mediu sanatos era, de asemenea, recunoscut in doctrina si in jurisprudenta. De exemplu, in Decizia nr. 112/1997 a Curtii
Supreme de Justitie se arata ca Legea nr. 137/1995 onsacra dreptul la un mediu sanatos, iar, pentru apararea acestui drept, se garanteaza
persoanelor fizice si juridice dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul asociatiilor pentru protectia mediului autoritatilor
administrative sau judecatoresti, pentru a preveni situatia care ar incalca dreptul la un mediu sanatos sau, dupa caz, producerea unui
prejudiciu direct sau indirect.
Dupa revizuirea din 2003, in Constitutia Romaniei s-a prevazut expres dreptul la un mediu sanatos, in art. 35, cu urmatorul continut:
„Statul recunoaste oricarei persoane dreptul la un mediu inconjurator, sanatos si echilibrat ecologic. Statul asigura cadrul legisltiv penrtu
exrcitarea acestui drept. Persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si ameliora mediul inconjurator”. Tot Constitutia obliga
statul sa asigure refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic, prin art. 134 alin. (2) lit. e).
Dreptul la un mediu sanatos este prevazut, in mod expres si OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului, precum si in alte acte
normative, cu caracter sectorial, din acest domeniu.

Garantiile procedurale ale dreptului fundamental la un mediu sanatos

Conform art. 5 din OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului, cu modificarile si completarile ulterioare, statul recunoaste oricarei
persoane dreptul la un mediu sanatos si echilibrat ecologic, garantand, in acest scop:
- accesul la informatia privind mediul, cu respectarea conditiilor de confidentialitate, prevazute de legislatia in vigoare;
- dreptul de asociere in organizatii privind protectia mediului;
- dreptul de a fi consultat in procesul de luare a deciziilor privind mediul, in ceea ce priveste dezvoltarea politicii si legislatiei de mediu,
emiterea actelor de reglementare in domeniu, elaborarea planurilor si programelor;
- dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul organizatiilor pentru protectia mediului, autoritatilor administrative si/sau judecatoresti,
dupa caz, in probleme de mediu, indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu;
- dreptul la despagubire pentru prejudiciul suferit.
 Accesul la informatia privind mediul, cu respectarea conditiilor de confidentialitate, prevazute de legislatia in vigoare
Dreptul la informatia de mediu isi are izvorul in urmatoarele acte:
- OUG nr. 195/2005;
- Conventia de la Aarhus din 1998 privind accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziei si accesul la justiei in probleme
de mediu (ratificata prin Legea 86/2000);
- Directiva 2003/4/CE privind accesul publicului la informatia de mediu;
- HG nr. 878/2005 privind accesul publicului la informatia privind mediul;
- Conventii si tratate internationale cu incidenta in domeniu;
- Legi cu caracter sectorial la nivel national.

Informatia privind mediul cuprinde orice informatie scrisa, vizuala, audio, electronica si sub orice forma materiala, despre:
1. starea elementelor de mediu;
2. factorii care pot afecta sau care afecteaza elementele de mediu;
3. masurile, inclusiv cele administrative, cum sunt politicile;
4. activitatile care afecteaza sau care pot afecta elementele de mediu;
5. masurile destinate sa protejeze elementele de mediu;
6. rapoartele referitoare la implementarea legislatiei prvind protectia mediului si starea sanatatii si sigurantei umane, conditiile de viata,
siturile arheologice, monumentele istorice si orice constructii, in masura in care acestea sunt sau pot fi afectate de starea elementelor de
mediu.
Potrivit HG nr. 878/2005, solicitarea si furnizarea informatiei privind mediul se fac in conformitate cu prevederile Conventiei de la
Aarhus. Primirea cererilor de informatii privind mediul si furnizarea raspunsurilor la acestea se realizeaza de catre compartimentele
specializate de informare si relatii publice, organizate in cadrul autoritailor publice. A se vedea principiul informarii.
In privinta accesului la justitie, HG nr. 878/2005 prevede ca orice solicitant, care considera ca cererea sa pentru furnizarea unor
informatii privind mediul a fost respinsa nejustificat, total sau partial, a fost ignorata ori rezolvata cu un raspuns necorespunzator din partea
unei autoritati publice, se poate adresa cu plangere prealabila conducatorului respectivei autoritati publice, solictand reconsiderarea actelor
sau omisiunilor. Procedura administrativa prealabila este scutita de taxe.
Solicitantul care considera ca a primit un raspun nefavorabil sau care nu a primit raspuns la plangerea prealabila in termenul legal, poate
depune o cerere la instanta de contencios administrativ competenta, unde sunt examinate actele sau omisiunile autoritatii publice in cauza.
Solutionarea cererii se face in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Hotararile judectaoresti definitve, prin care s-au admis actiunile, constituie titluri executorii impotriva autoritatii publice, care detine
informatia privind mediul.

Dreptul de asociere in organizatii pentru protectia mediului

Aceasta garantie a dreptului fundamental la un mediu sanatos este prevazuta in art. 5 lit. b) din OUG nr. 195/2005, dispozitii care
reprezinta si o aplicare a prevederilor constitutionale ce garanteaza dreptul la asociere.
Dincolo de dreptul la asociere in organizatii privind protectia mediului, se pune problema rolului pe care organizatiile neguvernamentale
il pot avea in protectia mediului, care este infuentat de un complex de factori, printre care:
- recunoasterea acestora ca parteneri in procesul de decizie. OUG nr. 195/2005 obliga autoritatea publica centrala, in domeniul protectiei
mediului, sa realizeze consultari periodice cu organizatiile neguvernamentale, cu asigurarea eficientei acestei consultari;
- finantarea, respectiv sprijinirea in orice modalitate a acestor organizatii;
- rolul organizatiilor neguvernamentale in justitie.
Potrivit art. 20 alin. (6) din OUG nr. 195/2005, organizatiile neguvernamentale care promoveaza protectia mediului au drept la actiune in
justitie, in probleme de mediu, avand calitate procesuala activa in litigiile are au ca obiect protectia mediului.
Desi acest articol se regaseste in Capitolul II din OUG nr. 195/2005, intitulat Procedura de reglementare, in raport cu dispozitiile art. 5
lit. b) (dreptul de asociere in organizatii petru protectia mediului) si lit. d) (dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul organizatiilor
pentru protectia mediului autoritatilor administrative si/sau judecatoresti, dupa caz, in probleme de mediu, indiferent daca s-a produs sau nu
un prejudiciu) si cu prevederile Conventiei de la Aarhus, organizatiile neguvernamentale au dreptul de a se adresa justitiei si in alte
probleme legate de protectia mediului, iar nu numai in ceea ce priveste strict procedura de reglementare.

Dreptul de a fi consultat in procesul de luare a deciziilor privind mediul, in ceea ce priveste dezvoltarea politicii si legislatiei de
mediu, emiterea actelor de reglementare in domeniu, elaborarea planurilor si programelor
Este prevazut expres in art. 5 lit c) din OUG nr. 195/2005. Totodata, art. 20 alin. (4) din OUG nr. 195/2005prevede ca modalitatile de
realizare a participarii publicului la elaborarea unor planuri si programe in legatura cu mediul se stabilesc prin hotarare de Guvern. In acest
sens, a fost data HG nr. 564/2006 privind cadrul de realizarea a prticiparii publicului la elaborarea anumitor planuri si programe in legatura
cu mediul. Conform art. 20 alin. (3) din OUG nr. 195/2005, consultarea publicului este obligatorie in cazul procedurilor de reglementare
potrivit legislatiei in vigoare. Procedura de participare a publicului la luarea deciziilor este stabilita si prin alte acte normative specifice.
Dispozitiile din legislatia nationala se completeaza cu prevedrile Conventiei de la Aarhus din 1998.
Potrivit acestei conventii, participarea publicului in procesul decizional presupune mai multe componente:
- participarea publicului la deciziile privind activitatile specifice (decizia de autorizare in sens larg).
- autoritatile au obligatia de a pune la dispozitia publicului informatiile necesare, expres prevazute, privind modalitatile de desfasurare a
procedurii de consultare.
- trebuie sa furnizeze informatii privind descrierea activitatii propuse, a efectelor semnificative asupra mediului, a masurilor initiate, a
posibilitatilor alternative, studiate de solicitant etc.
- autoritatile trebuie sa se asigure ca, in decizia luata, se tine seama de rezultatul participarii publicului.
- publicul trebuie sa fie informat asupra deciziei luate, sa i se asigure accesul la textul deciziei, precum si la motivele care au stat la baza
acesteia.