INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ

Fiind o
intersecție
dintre inimă și creier
, inteligența emoțională poate fi tradusă prin această imagine.

TACI-ASCULTĂ-CITESTE-OBSERVĂ-RESPIRĂ

Asa cum spune ARISTOTEL,

„inteligența emoțională este aroganța educată”

Capacitatea de a simți , de a înțelege, de a aplica efectiv puterea si

ascultarea emoțiilor, o sursa de energie umană.

Aristotel a vorbit pentru prima dată despre o abilitate foarte rară și

anume aceea „de a fi supărat pe o persoană potrivită, în măsura potrivită,
la momentul potrivit, cu scopul potrivit și în modul potrivit.”
INTELIGENTA EMOTIONALA

Aristotel a vorbit pentru prima data despre o abilitate foarte rara si anume
acea “de a fi suparat pe o persoana potrivita, in masura potrivita ,la
momentul potrivit ,cu scopul potrivit si in modul potrivit.”Dupa cum am
discutat si la curs inteligenta emotionala este greu de definit.
Se refera la un ansamblu de factori care ne ajuta in viata de zi cu zi si
faciliteaza comunicarea cu ceilalti.Este foarte important sa constientizam
propriile sentimente pentru a putea lua decizii de viata cu care sa putem
trai,sa fim capabili sa manageriem propriile trairi emotionale nefiind
invinsi de acestea si fara sa fim paralizati de frica sau sa renuntam din
cauza mainiei,sa avem capacitatea de a trece peste esecuri si forta de
canalizare a eforturilor pentru atingerea obiectivelor ,talent de a citi
emotiile celorlalti si manipularea sentimentelor in relatiile cu ceilalti cu
indemanare si armonie.

Asadar inteligenta emotionala este un lux de care nu te poti lipsi in zilele

noastre.Nu este important doar ceea ce facem ci si cine suntem. Pentru a
deveni intelligent din punct de vedere emotional trebuie sa-ti dezvolti atat
inteligenta intrapersonala(aceasta latura interioara a inteligentei ne ajuta
sa ne cunoastem,sa ne intelegem si sa ne motivam pe noi insine) cat si cea
interpersonala(aceasta latura externa a inteligentei o folosim pentru a citi,a
intelege a simti si a gestiona relatiile noastre cu alte personae).Adesea unele
trairi interioare sunt ascunse de constiinta noastra.(constiinta de sine:Cine
sunt eu ca manager?vocea interioara)

3 LUCRURI DE TINUT MINTE:

Da crezare comportamentului tau.

Ai incredere in sentimentele si emotiile tale.

Fii onest cu tine insuti.

LEADERSHIPUL EDUCAȚIONAL ÎN SOCIETATEA CUNOAȘTERII

Trăim în vremuri în care explozia informațională solicită schimbare și

inovație permanentă în educație. Viitorul apropiat aduce în mod inevitabil
multiple schimbări de conținut în ceea ce privește filosofia și practica
managerială la nivelul sistemului de învățământ românesc și al organizației
școlare.

Succesul educației în sociatatea contemporană se bazează pe adaptarea

demersului educațional la nevoile individuale de autoinstruire ale elevilor.
Ideea centrală este aceea că fiecare copil este unic, iar unicitatea lui
reprezintă punctul de plecare în toate deciziile luate cu scopul primordial
de a-l ajuta să-și dezvolte pe deplin și armonios personalitatea.

Sursele care determină nevoia de schimbare în managemantul educațional

sunt multiple. Acestea vin atât din interiorul școlii cât și din exteriorul
acesteia ca instituție, menită să învețe și să îl formeze pe copil pentru
învățarea continuă. Sursele schimbării sunt impuse de nevoile comunității
locale și de presiunea exercitată de cerințele sociatății la nivel regional,
național, european. Ele sunt alimentate de noile evoluții sociale, economice,
politice , tehnologice și culturale care au loc continuu în societatea
contemporană.

Efectul cumulat al acestor presiuni și direcții de reformă socială solicită în

mod inevitabil un management schimbat, adaptat la o nouă viziune asupra
conducerii școlii, care săfie restructurată, flexibilă și colaborativă.

Generațiile de copii și adolescenți care sunt acum pe băncile școlii trebuie să

facă față în viitor, unor noi provocări, diferite de cele în care au fost
pregătiți. Din acest motiv școala trebuie să formeze la elevi abilități de
învățare pe tot parcursul vieții în acord cu cerințele pieței muncii și cu
schimbările societății din secolul XXI. Noile medii de comunicare în masă,
nanotehnologiile, fluxul informației tehnice (care se dublează la 70 de ore ),
evoluția continuă a tehnologiei moderne și a științei impun formarea unor
competențe de învățare durabilă cum ar fi:
 gândirea critică și gândirea sistemică- exersarea gândirii în ceea ce
privește înțelegerea și realizarea unor alegeri complexe; înțelegerea
conexiunilor dintre sisteme;

 capacități de informare și abilități media - analizarea, accesarea,

administrarea, integrarea, evaluarea, și crearea de informații în diverse
forme și medii;

 capacitate de decizie conștientă și responsabilă;

 capacități de colaborare și interpersonale - demonstrarea

capacităților de lucru în echipă și de conducere; adaptarea la diverse roluri

și responsabilități; colaborarea productivă cu ceilalți; conduită empatică;
respectarea altor puncte de vedere.

 Capacități de soluționare a problemelor - capacitatea de a depista,

formula, analiza și rezolva probleme.

Realizarea acestor competențe necesită modificări în stilul de conducere al

școlii și în organizarea procesului instructiv- educativ.

În aceste condiții factorii decidenți din sistemul educațional trebuie să

răspundă la întrebări de genul:

- ,,Cum procedaţi ca elevii să devină culţi în secolul XXI şi să se poată

bucura de educaţia pe care o primesc?
- Ce pregătire şi ce resurse educaţionale furnizaţi astfel încât elevii de
acum să devină oameni de success intr-o lume bazată pe economia
cunoaşterii, intr- o societate a cunoaşterii?

Prin urmare schimbarea în educație, este impusă, dar în același timp și

facilitată de procesul globalizării, avansul către societatea cunoașterii și
nevoia de învățare pe tot parcursul vieții. Generațiile actuale au nevoie de
un alt tip de management al resurselor și al comunicării diferit față de cel
de până acum. Cunoașterea este informație cu înțeles și informație care
acționează. De aceea societatea cunoaşterii nu este posibilă decât grefată pe
societatea informaţională și nu poate fi separată de aceasta. Potrivit
teoriilor lui L. Prusak, ideea de cunoaștere ,,nu este un stoc, ci un flux” în
care se imbină creativitatea și experiența indivizilor, iar ,,cunoașterea nu
poate fi măsurată, ci numai efectele ei”.

Leaderschipul educațional tinde să devină o condiție esențială pentru

progresul sistemului, pentru plasarea pe o direcție clară, eficientă. În acest
sens, se impune formularea unor motivații fundamentale.

Leaderschipul educaţional este un nou tip de management orientat spre

nevoile personalului (cognitive, afective, relaţionale), în vederea rezolvării
sarcinilor şi a realizării obiectivelor organizaţiei şcolare. El presupune
conducerea prin cooperare și nevoia de inovare și stiluri de conducere
democrat-participative, orientate spre creșterea rezultatelor procesului
instructiv-educativ. Noul tip de leadership îi încurajază pe sobordonați șă-și
exprime încrederea în posiblitățile de realizare a obiectivelor în cadrul
organizației școlare, să dea măsura valorii și a creativității lor.

Descentralizarea sistemului de învățământ solicită un leadership puternic,

eficient și inovator. Prin complexitatea, amploarea și seriozitatea acțiunilor
subsumate, descentralizarea deciziei, este factorul esențial de restructurare
a funcției manageriale, de redimensionare a acesteia în acord cu noile
cerințe educaționale ale societății bazată pe cunoaștere. Cele două procese
se determină și se definesc reciproc, întrucât descentralizarea presupune în
mod necesar o redistribuire a autorităţii decizionale şi a răspunderii publice
pentru funcţii

educaţionale specifice, de la nivel central la nivelul local . Scopurile sale nu

pot fi atinse dacă școala nu își întărește capacitatea educațională pentru a-și
asuma un rol decizional lărgit, responsabil. Acest lucru presupune câteva
elemente clare:

construirea unui management de calitate, care să democratizeze viața școlii,

să favorizeze asumarea responsabilă a deciziilor te ori, decizia optimă poate
fi identificată numai după consultarea și implicarea în procesul decizional a
părților interesate. La nivelul școlii, părțile interesate fiind elevii, părinții,
administrația locală, angajatorii și alti parteneri educativi.

Practicile de management si leadership creează mediul propice pentru a

atinge performanțe în educație, fapt esențial pentru ca o unitate de
învățământ să aibă succes. Astfel, managerul răspunde la întrebările „de
ce?“ și „cum?“, inspiră angajații să acționeze și să clarifice rezultatele
așteptate, se concentrează asupra strategiei care asigură o funcționare
eficientă a instituției pe care o conduce. El va înțelege că școala este
deschisă către soluții și îmbunătățiri majore, respectă diversitatea,
identifică responsabilitățile individuale, înțelege că atingerea
performanțelor și împlinirea individuală sunt interdependente și creează un
mediu propice pentru amândouă.

Așezarea fiecărei instituții școlare pe coordonatele unor performanțe

ridicate și asigurarea unei educații de bună calitate pentru toții copiii și
tinerii depinde în mare măsură de competența cadrelor didactice ce
activează în sistem. De aceea, formarea și perfecționarea resurselor umane
devine un factor foarte important, care trebuie să ne preocupe permanent
iar formarea liderilor educaționali este o activitate neîntreruptă.
Rolul inteligențelor multiple în reușita școlară

Conceptul de inteligenţă, natura, funcţia ei şi modurile de manifestare ale

comportamentului inteligent determină controverse aprinse între oamenii de diferite
specializări şi orientări.

Premisa de la care am pornit în realizarea acestei cercetări este aceea că toţi ne naştem
potenţiali artişti însă problema este cum facem să rămânem artişti şi după depăşirea
etapei copilăriei, performanţele în învăţare depinzând în mod direct de motivaţie şi de
gradul de stimulare în activitate.
În psihologie, inteligenţa apare atât ca fapt real, cât şi caunul potenţial, atât ca proces,
cât şi ca aptitudine sau capacitate, atât formă şi atribut al organizării mintale, cât şi a
celei comportamentale (Paul Popescu Neveanu, Dicționar de psihologie).

Pornind de la observațiile aplicative din practica de zi cu zi, lucrarea de față vrea să

sublinieze convingerea noastră asupra relațiilor dintre un anumit tip de inteligență și
domeniile de activitate exercitate.
J. Guilford susţine că inteligenţa este „acea capacitate cognitiv operatorie a intelectului
de a rezolva probleme (situaţii) noi, fie în domeniul practicii, fie în cel al teoriei” .
Fiecare om reprezintă o combinaţie unică, irepetabilă, astfel, cadrele didactice trebuie să
ia în consideraţie aceste particularităţi ale elevilor şi să lucreze diferenţiat cu aceştia în
procesul de predare-învăţare-evaluare.
Crenguţa-Lăcrămioara Oprea (2008) menţionează că trebuie să ştim următoarele
informaţii despre inteligenţă:

- este diversă: deoarece obişnuim să percepem lumea cu ajutorul a mai multor

analizatori:

vizuali, auditivi, kinestezici, olfactivi,analizând-o concret şi abstract;

- este dinamică: pentru că la nivelul scoarţei cerebrale se produc multiple interacţiuni

pentru a realiza procese de acomodare şi adaptare

- este distinctă: pentru că este unică, specifică fiecărei persoane în parte, fiecare dintre
noi posedând o combinaţie proprie a inteligenţelor multiple.

Premiza de la care plecăm în realizarea acestei cercetări este aceea că toţi ne naştem
potenţiali artişti însă problema este cum facem să rămânem artişti şi după depăşirea
etapei copilăriei, performanţele în învăţare depinzând în moddirected motivaţie şi de
gradul de stimulare în activitate.
În cercetare ne axăm pe două dintre cele nouă tipuri deinteligenţă şi anume: inteligența
interpersonală şi inteligenţa lingvistică. Copiii care au dezvoltată inteligenţa
interpersonală sunt empatici, sociabili, dispun de capacităţi de a observa, aprecia şi
înţelege intenţiile, dorinţele, motivaţiile celorlalţi, aplanează cu succes conflictele, au
calităţi de lider şi se implică în activităţi colective.

Copiii care au dezvoltată inteligenţa lingvistică folosesc limba pentru a se exprima

poetic, folosesc frumuseţea stilului,manifestă plăcere pentru citit, sunt atenţi la folosirea
limbajului şi sensibili la sensurile, funcţiile cuvintelor.

Pentru dezvoltarea inteligenţelor multiple pot fi propuse elevilor mai multe sarcini de
învăţare în concordanţă cu punctele forte ale acestora prin adaptarea strategiilor
didactice la particularităţile celor cu care se lucrează.

Cadrul methodologic

1. Obiectivele cercetării:

• Să identificăm tipul de inteligenţă al elevilor din perspectiva inteligenţelor multiple;

• Să identificăm rezultatele şcolare ale elevilor;
• Să identificăm relaţia dintre reuşita şcolară şi inteligenţele multiple ale elevilor.

2. Ipoteză:
Presupunem că implementarea unor programe personalizate care duc la stimularea
inteligenţelor multiple conduc la obţinerea performanţelor şcolare ale elevilor.

3. Metoda
Metoda folosită în vederea realizării acestei cercetări este experimentul.
Experimentul a fost aplicat pe un lot de 30 de subiecţi cu vârsta de 5 și 6 ani.
Participanții au fost atât fete cât și băieți cu proveniență din mediul urban.
Pentru realizarea acestui experiment vom implementa două programe de dezvoltare a
inteligenţelor multiple, mai exact, a inteligenţelor interpersonală şi lingvistică.
Înainte să aplicăm aceste programe vom identifica nivelul de dezvoltare al inteligenţelor
interpersonală şi lingvistică, rezultatele fiind comparate cu cele pe care le vom identifica
după aplicarea programelor, în vederea verificării eficacităţii acestora.
3.1. Participanți
Lotul de subiecţi este de 30 de copii cu vârsta de 5/6 ani (clasa pregătitoare), dintre care,
19 sunt fete, iar 11 sunt băieţi; 28 de elevi au vârsta de 6 ani iar 2 elevi au vârsta de 5
ani. Mediul de provenienţă este mediul urban.
3.2. Instrumente
Instrumentele folosite în vederea realizării cercetării sunt chestionarul şi testul
docimologic.
Pentru identificarea tipului de inteligenţă predominant aplicăm chestionarul de
depistare a inteligenţelor multiple prezent în:
Anexa 1.
Identificăm nivelul de dezvoltare a inteligenţelor interpersonală şi lingvisică înainte de
implementarea programelor de dezvoltare a acestora.
Identificăm nivelul de dezvoltare a inteligenţelor interpersonală şi lingvisică după
implementarea programelor de dezvoltare a acestora .
Pentru identificarea performanţelor elevilor, atât în ceea ce priveşte deprinderile
lingvistice, dar şi abilităţile sociale, aplicăm două teste docimologice).

3.3. Design / Procedura

Pentru stimularea inteligenţelor multiple folosim două programe personalizate care
vizează inteligenţa lingvistică şi inteligenţa interpersonală.
Programul “Micii povestitori” (vizează inteligenţa lingvistică)
În cadrul acestui program, elevii vor trebui să desluşească rebusuri, să continue o
poveste cu început dat, să continue povestea începută de un coleg, să descopere cuvinte,
să extragă esenţialul dintr-un fragment dat, să se exprime prin intermediul limbajului.
Acest program este desfăşurat timp de şase zile.
Programul “Reuşim împreună” (vizează inteligenţa interpersonală)
În cadrul acestui program, elevii vor trebui să colaboreze unii cu ceilalţi pentru
extragerea esenţialului dintr-un fragment dat, să împartă sarcinile de studiere a unui
text împreună cu ceialţi, să coopereze în realizarea unor proiecte.
Pentru depistarea tipului de inteligenţă predominant aplicăm chestionarul de depistare
a inteligenţelor multiple.
Chestionarul pentru depistarea tipului de inteligenţă predominant constă într-un set de
18 întrebări dintre care primele nouă sunt pentru identificarea inteligenţei
interpersonale iar ultimele nouă întrebări sunt pentru identificarea inteligenţei
lingvistice. Considerăm că, dacă elevul a răspuns afirmativ la cel puţin cinci din
întrebările alocate pentru fiecare tip de inteligenţă, atunci el are dezvoltat acest tip de
inteligenţă mai mult decât celelalte, aşadar, posedă tipul respectiv de
inteligenţă.
Aplicăm două chestionare (unul înainte şi unul după implementarea programelor de
dezvoltare a inteligenţei interpersonale) care constă în expunerea unei situaţii
problematice elevilor şi solicitarea soluţionării problemei în cazul în care aceştia ar fi
puşi în acea situaţie, punctajul acordat fiind în concordanţă cu răspunsul dat de aceştia,
respectiv 1, 2 sau 3 puncte. Punctajul se acordă astfe: 5 puncte -nivel mic de dezvoltare a
inteligenţei interpersonale, între 6-10 puncte – nivel mediu de dezvoltare a inteligenţei
interpersonale, între 11-15 puncte – nivel înalt de dezvoltare a inteligenţei
interpersonale.
Identificăm nivelul de dezvoltare a inteligenţelor lingvistice şi lingvisică după
implementarea programelor de dezvoltare a acestora.
Aplicăm două chestionare (unul înainte şi unul după implementarea programelor de
dezvoltare a inteligenţei lingvistice) care constă în definirea de către elevi a unor cuvinte,
punctajul acordat fiind în concordanţă cu răspunsul dat de aceştia,
respectiv 1, 2 sau 3 puncte. Punctajul se acordă astfe: 5 puncte - nivel mic de dezvoltare
a inteligenţei interpersonale, între 6-10 puncte – nivel mediu de dezvoltare a inteligenţei
interpersonale, între 11-15 puncte – nivel înalt de dezvoltare a inteligenţei
interpersonale.
Fiecare item al testelor este notat cu un punct dacă elevul manifestă depriderea /
abilitatea respectivă şi 0 puncte în mod contrar.
3.4. Rezultate
În urma aplicării chestionarelor şi a programelor de dezvoltare a inteligenţelor multiple
(interpersonală şi lingvistică) reiese faptul că scorul obţinut de fete este mai mare decât
cel obţinut de băieţi, atât înainte, cât şi după implementarea programelor, la ambele
tipuri de inteligenţă.
Programele de dezvoltare a inteligenţelor multiple s-au dovedit a fi eficiente deoarece,
rezultatele înregistrate după implementarea acestora au fost mai ridicate decât la
primele măsurători.
Folosindu-ne de strategiile interactive de predare - învăţare –evaluare (studiul de caz,
jurnale reflexive, proiecte, interviuri, hărţi conceptuale, portofolii, jocuri de rol) menite
să mobilizeze elevul spre reflecţia şi implicarea activă în procesul cunoaşterii, putem să
propunem elevilor alternative bazate pe stimularea tipurilor de inteligenţă dominante,
asigurând tratarea diferenţiată a acestora în procesul didactic.