UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE MEDICINĂ
MASTER MANAGEMENT SANITAR

Referat la disciplina
  ELEMENTE DE PSIHOLOGIE ȘI PEDAGOGIE MEDICALĂ

MASTERAND,
MATEI GIORGIANA -LIVIA

Sibiu, 2023
 LEADERSHIP ȘI INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ

INTRODUCERE
În ultimii ani, un număr tot mai mare de psihologi au ajuns la concluzia că vechiul
concept de IQ, care se concentrează pe inteligența  lingvistică și matematică și care reprezenta
un factor predictiv al succesului, s-a dovedit că este din ce în ce mai ineficient, pe măsura ce
viața își continuă cursul dincolo de porțile instituțiilor de învățământ. Acești psihologi au
încercat să-și formeze o imagine mai largă asupra inteligenței, reinventând-o la nivelul
necesităților de a reuși în viață dând o valoare mai mare inteligentei “personale” sau emoționale.

REPERE TEORETICE
Conform DEX, LEADERSHIP [LÍDER-ȘIP] s. m. funcție, poziție de lider. (<
engl. leadership). (1) Rădăcina istorică a cuvântului englezesc „leadership” este cuvântul anglo-
saxon „lead”, care înseamnă „cale”, „drum”. Verbul „leaden” înseamnă „a călători”. Prin urmare,
un lider (cuvânt romanizat de la englezescul „leader”) este cel care le arată calea celorlalți, adică
îi călăuzește. [4] 
„Leadership”, așadar, înseamnă „magia” de a pune aura „semnificației înalte”,
impalpabilul gândului îndrăzneț, intangibilul carismei personale pentru a determina, la modul cel
mai pragmatic cu putință, schimbarea întru performanță a comportamentelor umane și
organizaționale. [6] 

Inteligența emoțională reprezintă abilitatea unui individ de a opera și a recunoaște

propriile emoții, dar și ale celorlați, utilizând informațiile emoționale cu scopul de a gestiona
relațiile interpersonale într-un mod empatic și eficient.[1] Cele cinci componente ale inteligenței
emoționale se regăsesc în autocunoaștere, autostăpânire, motivație, empatie și stăpânirea
abilităților sociale.[2]

Printre avantajele inteligenței emoționale se enumeră: îmbunătățirea relațiilor cu oamenii,

comunicarea, dezvoltarea abilității de empatie, creșterea încrederii, reducerea nivelului de stres,
gestionarea mai sigură a schimbării, perspectivelor de carieră.[3]

1
 A avea inteligență emoțională, presupune a poseda anumite capacități:
1. Conștientizarea emoțiilor - cunoașterea de sine. A recunoaște un sentiment atunci când el
apare este piatra de temelie a inteligenței emoționale. Supravegherea propriilor emoții
atunci când ele apar, este importantă pentru cunoașterea de sine.
2. Gestionarea emoțiilor - stăpânirea emoțiilor în așa fel încât să fie cele potrivite este cheia
cunoașterii de sine. Nestăpânindu-le te confrunți cu dezamăgiri și disperări.
3. Motivarea de sine - punerea emoțiilor în serviciul unui scop este esențial pentru stăpânire
și creativitate. Autocontrolul emoțional - amânarea recompenselor și înăbușirea
impulsurilor stă la baza reușitelor.
4. Empatia - recunoașterea emoțiilor în ceilalți este fundamental capacității de înțelegere a
celorlalți. Cei care sunt empatici sunt mai atenți la necesitățile celorlalți, făcându-i mai
potriviți în meserii ce presupun grija față de alții : profesori, manageri, doctori…etc.
5. Manevrarea relațiilor - arta de a stabilii relații înseamnă capacitatea de a stăpânii emoțiile
celorlalți. Competența socială contribuie la o mare popularitate, la spirit de conducere și
la stabilire de relații interpersonale. Cei care au această capacitate se descurcă bine în
interacțiunea pozitivă și sunt adevărate vedete în plan social. [5] 
Considerăm că dimensiunea aceasta de bază a activității de conducere, deși adesea
invizibilă sau complet ignorată, determină cât de bine vor funcționa toate celelalte lucruri pe care
le întreprinde un lider. De aceea, inteligența emoțională – înțelepciunea cu care ne trăim emoțiile
– contează atât de mult pentru succesul conducerii: conducerea bazată pe inteligența emoțională
scoate la lumină inteligența emoțională. [7] 

PARTEA PERSONALĂ
În opinia mea, responsabilitatea fundamentală a liderilor este aceea de a induce trăiri
pozitive celor pe care îi conduc. Acest fapt se întâmplă când un lider creează rezonanță – un
rezervor de elemente pozitive care eliberează tot ce este mai bun în oameni. Așadar, originea
rolului de bază al conducerii este de natură emoțională.
S-a constatat în repetate rânduri că atunci când echipele și organizațiile înfruntă realitatea
lor emoțională colectivă, ele demarează o reexaminare necesară a obiceiurilor comune care
creează și perpetuează acea realitate. De fapt, pentru ca liderii să-și răsfrângă inteligența

2
emoțională asupra echipelor și organizațiilor lor, exact de aici trebuie să înceapă: privind cu
seriozitate realitatea, în loc să se concentreze mai întâi asupra viziunii ideale.
Odată ce se conturează o înțelegere a realității emoționale, a normelor echipei și a culturii
organizației, aceasta poate fi folosită ca temelie pentru construirea viziunii ideale a grupului,
care, pentru a fi realmente captivantă, trebuie să fie și în acord cu viziunea personală a fiecărui
individ. Odată ce realitatea și viziunea au fost înțelese, este posibilă identificarea și explorarea
discrepanțelor dintre ele și planificarea intenționată a alinierii situației actuale cu viziunea de
mâine. Cu cât realitatea este mai aliniată la ideal, cu atât se poate conta mai mult pe faptul că
schimbarea va fi una de durată. Tipul acesta de idealuri „armonizate” cu realitatea creează cadrul
potrivit pentru depășirea disonanței și formarea unui grup inteligent emoțional, rezonant și
eficient.
În ultimele decenii, un număr mare de cercetări a demonstrat superioritatea luării
deciziilor în grup, în comparație cu luarea deciziilor de către un membru, chiar dacă este cel mai
remarcabil din grup . Există o singură excepție de la regulă. Dacă în grup nu există armonie sau
cooperare, calitatea și promptitudinea luării deciziilor au de suferit. Cercetătorii de la Cambridge
University au descoperit că până și grupurile compuse din indivizi remarcabili vor lua decizii
nepotrivite, dacă grupul se dezintegrează din cauza altercațiilor, rivalităților interpersonale și a
luptelor pentru putere.
Pe scurt, grupurile sunt mai inteligente decât indivizii numai dacă fac dovada calităților
inteligenței emoționale. Toți cei din grup contribuie la nivelul general al inteligenței emoționale,
însă liderul deține un rol special în această privință. Emoțiile sunt contagioase, așa că este firesc
ca oamenii să acorde o atenție suplimentară sentimentelor și comportamentului liderului. În
consecință, de foarte multe ori liderul este cel care dă tonul și participă la crearea realității
emoționale a grupului – a sentimentului pe care îl au cei care fac parte din grup. Un lider abil în
arta colaborării va menține rezonanța la un înalt nivel, asigurându-se astfel că deciziile grupului
justifică efortul întâlnirilor. Astfel de lideri știu cum să creeze un echilibru între atenția pe care
grupul o acordă sarcinii imediate și atenția pe care o acordă relațiilor cu ceilalți membri ai săi. Ei
generează în mod firesc un climat prietenos, cooperant, care favorizează o perspectivă pozitivă
asupra viitorului. Drept urmare, un lider care nu are o inteligență emoțională dezvoltată poate să
pericliteze funcționarea unei echipe.

3
 CONCLUZII

Liderii sunt capabili să sesizeze o gamă largă de semnale emoționale, resimțind emoțiile
latente, dar neexprimate, ale unei persoane sau ale unui grup. Liderii de acest fel ascultă cu
atenție și înțeleg punctul de vedere al celuilalt.
O echipă dotată cu inteligență emoțională are echivalentul colectiv al empatiei, baza
tuturor competențelor relaționale. Ea identifică celelalte grupuri-cheie din organizație și din afara
ei, care contribuie la succesul echipei, și acționează în conformitate, pentru a favoriza bunele
relații de muncă cu acele grupuri. Totuși, la nivelul echipei, a fi empatic nu este același lucru cu
a fi amabil. Înseamnă a înțelege de ce are realmente nevoie întregul sistem și a urmări acel lucru
într-o manieră care să asigure succesul și satisfacția tuturor celor implicați.
Crearea organizațiilor dotate cu inteligență emoțională este în fond responsabilitatea
liderului. Depinde de lideri să ajute organizația să identifice realitatea – inclusiv normele
culturale care o obstrucționează, iar apoi să exploreze viziunea ideală de viitor și să ajute
membrii organizației să-și lămurească propriile roluri în cadrul acelei viziuni. Liderii sunt cei
care armonizează oamenii și viziunea și încep să acționeze în direcția schimbării.
Liderii cu inteligență emoțională, care folosesc stiluri de conducere rezonante și creează
norma care favorizează relațiile de lucru deschise și eficiente, eliberează o forță impresionantă:
energia colectivă a organizației, capabilă să susțină orice strategie de afaceri. Liderii de acest gen
construiesc, folosind elemente pozitive: ei creează o viziune inspirată de o pasiune sinceră,
favorizează o misiune organizațională stimulantă și strâns întrețesută în textura organizației și
știu cum să le transmită oamenilor sentimentul că munca lor este importantă.  De asemenea,
[3]

consider că inteligența emoțională este o resursă inepuizabilă de instrumente care te pot ajuta să-
ți clădești o echipă în adevăratul sens al cuvântului și am să enumăr câteva dintre ele, ca și
rezumat la cele scrise mai sus: atitudinea optimistă, comportamentul flexibil, deschis la idei noi,
o voce caldă și prietenoasă, încredere și transparența sentimentelor.

4
 BIBLIOGRAFIE

1. Academia română - Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”. (1998). Dicționarul

explicativ al limbii române. București: Univers Enciclopedic.

2. Goleman, D. (2013). Focus - Motivația ascunsă a performanței. București: Curtea Veche

Publishing.

3. Goleman, D., McKee, A., & Boyatzis, R. (2007). Inteligența emoțională în leadership.
București: Curtea veche.

4. Kets de Vries, M. (2003). Leadership - arta și măiestria de a conduce. București:

Codecs.

5. Krueger, A. (2000, Decembrie 7). Superioritatea deciziilor luate în grup. The New York
Times.

6. Leroux, L. (2016). Fericire și leadership. București: Niculescu.

7. Pepper Jr, J. (2015). Ceea ce contează cu adevărat - Servicii, leadership, oameni și

valori. București: Evrika Publishing.

8. Stone Zander, R., & Zander, B. (2000). The art of possibility: transforming professional
and personal life. Boston: Harvard Bussiness School Press.