INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ÎN LEADERSHIP ȘI

ROLUL EMPATIEI LIDERULUI

„Liderii cu inteligență emoțională, care folosesc stiluri de conducere

rezonante și creează norme care favorizează relațiile de lucru deschise și eficiente
(în loc să folosească stiluri care să genereze teamă și cinism), eliberează o forță
impresionantă: energia colectivă a organizației, capabilă să susțină orice strategie
de afaceri. Liderii de acest gen construiesc, folosind elemente pozitive: ei creează o
viziune inspirată de o pasiune sinceră, favorizează o misiune organizațională
stimulantă și strâns întrețesută în textura organizației, și știu cum să le transmită
oamenilor sentimentul că munca lor este importantă.”1
Activitatea de conducere este inima fiecărei organizații. Deoarece imprimă o
direcție organizației și determină angajații să lucreze mai inteligent și să se
pregătească pentru a sacrifica interesul personal în mare măsură de dragul
bunăstării organizaționale. Pentru a obține rezultate mai bune din partea angajaților
și pentru a atinge obiectivele organizaționale, liderul ar trebui să fie capabil să
înțeleagă intențiile și motivațiile angajaților. În general, oamenii din organizații se
așteaptă ca alții să-și înțeleagă propriile sentimente și să-i respecte. Prin urmare,
liderul ar trebui să fie foarte atent în tratarea emoțiilor angajaților.
Pe măsură ce organizațiile devin din ce în ce mai conștiente de importanța
acestor abilități vitale care permit un nivel mai ridicat de comunicare în cadrul
echipelor, cu clienții și furnizorii și cu toți factorii implicați, inteligența emoțională
este pusă în centrul atenției ca o caracteristică importantă pentru lideri și fiind o
necesitate de a o deține.
Inteligența emoțională a fost considerată a fi un concept valid care joacă un
rol important la locul de muncă. Cercetătorii au descoperit că inteligența
emoțională este extrem de importantă în dezvoltarea capacității de a conduce și de
dirija activitățile din interiorul unei organizații, inclusiv crearea unei viziuni
împărtășite, construirea relațiilor și inducerea unei performanțe superioare la locul
de muncă.
Emoțiile sunt implicate în tot ceea ce fac oamenii: fiecare acțiune, decizie și
judecată. Oameni cu inteligență emoțională recunosc acest lucru și își folosesc
gândirea pentru a-și gestiona emoțiile. În decursul ultimelor două decenii,
conceptul de inteligență emoțională (EI) a devenit un indicator foarte important al
1
D. Goleman, R. Boyatzis, A. McKee Inteligența emoțională în Leadership, București, Curtea
Veche Publishing, 2007, p. 282.
cunoștințelor, abilităților persoanelor la locul de muncă, școală și în viața
personală. Rezultatul general al cercetărilor sugerează că inteligența emoțională
joacă un rol semnificativ în performanța pe post, motivație, luarea deciziilor,
managementul de succes și conducere.
Inteligența emoțională descrie abilitatea și capacitatea de a identifica, evalua
și gestiona propriile emoții, ale altor persoane sau ale grupurilor de persoane.
Oamenii care posedă un grad ridicat de inteligență emoțională se cunosc foarte
bine pe ei înșiși și sunt capabili să simtă și emoțiile celorlalți.2
În ciuda popularității sale și a faptului că majoritatea oamenilor susțin că au
auzit de ea, foarte puțini pot defini cu exactitate inteligența emoțională. Scepticii
susțin că farmecul și influența au devenit abilități sociale și interpersonale, care au
devenit inteligență emoțională. Aceasta a creat o industrie uriașă în special cu cei
interesați de succesul la muncă. Multe cărți fac afirmații dramatice: de exemplu, că
abilitatea cognitivă sau inteligența tradițională academică contribuie doar cu
aproximativ 20% la succesul general al vieții (academic, personal și în muncă), în
timp ce restul de 80% este direct atribuibil inteligenței emoționale.
Inteligența emoțională este un factor determinant al succesului unui individ în
viață și este o combinație de talent și abilități individuale care realizează și
recunosc propriile sentimente. De asemenea, permite indivizilor să se controleze
într-o manieră adecvată și să funcționeze în mod automotivațional pentru a atinge
obiective, să aibă abilitatea și abilitățile sociale de a recunoaște sentimentele unei
alte persoane, de a înțelege perspectiva altei persoane și de a stabili relații pozitive
cu ceilalți.
D. Goleman3 arată că, pentru a dobândi competențe tehnice într-o organizație
sau într-o instituție necesită adesea o dăruire considerabilă, astfel încât
oportunitățile de dobândire a competențelor sociale sunt, prin urmare, reduse.
Persoana cu o competență socială scăzută alege tehnologia, mai degrabă decat
oamenii pentru distracție, confort, sursă de idei, deoarece nu înțelege emoțiile. Unii
adulți tind de mai multe ori să fie rigizi, cu un autocontrol scăzut și cu abilități
sociale slabe. Înțelegerea și utilizarea emoțiilor într-un mod constructiv și benefic
pentru o organizație necesită anumite sacrificii.
Majoritatea organizațiilor de astăzi au angajat psihologi instruiți pentru a
dezvolta ceea ce sunt cunoscute sub denumirea de „modele de competență” pentru
a le ajuta în identificarea, formarea și promovarea unor indivizi capabili de a
rezolva sarcinile în domeniul de conducere. Inteligența emoțională a jucat un rol
2
O. Serrat, Understanding and Developing Emotional Intelligence, Knowledge Solutions, 2017,
p. 329.
3
D. Goleman, Emotional Intelligence: Why it can matter more than IQ , New York: Bantam
Books, 1995 apud A. Furnham, Emotional Intelligence in „Emotional Intelligence - New
Perspectives and Application”, 2012, p. 7.
din ce în ce mai important la cele mai înalte niveluri ale unei organizații, unde
diferențele de abilități tehnice au o importanță neglijabilă. Cu alte cuvinte, cu cât
rangul unei persoane este considerat mai important în organizație, cu atât mai
multe capacități de inteligență emoțională au apărut drept motivul eficacității sale.
Responsabilitatea fundamentală a liderilor este aceea de a induce trăiri
pozitive celor pe care îi conduc. Aceasta se întâmplă atunci când un lider creează
rezonanţă - un rezervor de elemente pozitive care eliberează tot ce este mai bun în
oameni. Deci, la origine, rolul de bază al conducerii este de natură emoţională.
Această dimensiune de bază a activităţii de conducere, deşi adesea invizibilă sau
complet ignorată, determină cât de bine vor funcţiona toate celelalte lucruri pe care
le întreprinde un lider. De aceea, inteligenţa emoţională — înţelepciunea cu care ne
trăim emoţiile — este atât de importantă în ecuația obținerii succesului în
conducere: conducerea bazată pe inteligenţă emoţională (IE) presupune scoaterea
la lumină a inteligenţei emoţionale. Acest tip de conducere generează rezonanţă şi,
deci, performanţă. Modelul conducerii bazată pe inteligenţa emoţională (IE) este
construit  pornind de la conexiunile cu neurologia. Descoperiri revoluţionare din
domeniul cercetărilor asupra creierului arată că stările de spirit şi acţiunile liderilor
au un impact decisiv asupra celor pe care îi îndrumă, şi aruncă o lumină nouă
asupra  puterii pe care o are conducerea bazată pe inteligenţa emoţională – puterea
de a inspira şi stimula pasiunea şi entuziasmul, de a susţine motivaţia şi
devotamentul oamenilor. La polul opus se află conducerea toxică ce poate să
învenineze climatul emoţional de la locul de muncă.
Până nu de mult, managerii au ignorat emoţiile în mediul lucrativ ori le-au
privit cu superficialitate tratându-le ca pe un zgomot care poluează funcţionarea
judicioasă a organizaţiei. Acestea erau considerate irelevante în economia
conducerii. În cazul unei crize, toţi ochii se întorc către lider, aşteptând din partea
lui o călăuzire emoţională. Deoarece modul său de a privi lucrurile cantăreşte mult,
liderul oferă o cale de a interpreta ori de a înţelege o situaţie dată, şi astfel de a
reacţiona emoţional la ea. Liderii adevăraţi ne impresionează, ne trezesc pasiuni şi
stimulează tot ce e mai bun în noi. Dacă încercăm să explicăm de ce sunt atât de
eficienţi, vorbim despre strategie, viziune sau idei percutante. Realitatea, însă, este
la un alt nivel fundamental: liderii adevăraţi fac apel la emoţii. Indiferent ce-şi
propun liderii, să creeze strategii sau să mobilizeze echipele să acţioneze, succesul
lor depinde de cum acţionează. Chiar dacă se decurcă bine la toate celelalte
capitole, dacă liderii eşuează în această sarcină de bază, canalizarea emoţiilor în
direcţia potrivită, nimic din ceea ce fac nu functionează pe cât de bine sar fi putut
sau ar fi trebuit să funcționeze. Cei mai buni lideri se deosebesc de ceilalţi prin
faptul că înţeleg rolul important pe care îl joacă emoţiile la locul de muncă nu
numai în privinţa unor aspecte tangibile, precum rezultatele mai bune în afaceri sau
păstrarea valorilor, ci şi în privinţa unor elemente intangibile extrem de importante,
cum sunt moralul ridicat, motivaţia şi devotamentul. Dimensiunea fundamentală
Responsabilitatea emoţionala a liderului este fundamentală adică se gaseşte  pe
primul lot în două sensuri: este funcţia elementară şi în acelaşi timp cea mai
importantă a conducerii. Liderii au jucat întotdeauna un rol emoţional primordial.
Fără îndoială că  primii lideri ai umanităţii fie că este vorba de şefii de trib sau de
preotese şi-au dobândit poziţia în bună măsură datorită faptului că maniera lor de a
se impune era convingătoare la nivel emoţional. De-a lungul istoriei, în toate
culturile, liderul oricărui grup uman a fost întotdeauna cel la care ceilalţi au căutat
siguranţa şi claritatea, atunci când s-au confruntat cu nesiguranţa sau cu
amenintările, ori atunci când au avut de îndeplinit o sarcină. În organizaţiile
moderne, responsabilitatea emoţională primordial, deşi acum în mare parte
invizibilă, rămâne în fruntea multiplelor obligaţii ale conducerii: canalizarea
emoţiilor colective într-o direcţie pozitivă şi îndepărtarea  poluării create de
emoţiile toxice. Responsabilitatea aceasta cade în sarcina conducerii la orice nivel,
de la camera de prezidiu până la nivelul cel mai de jos. Pur şi simplu, în orice grup
uman, liderul are capacitatea maximă de a influenţa emoţiile tuturor. Dacă emoţiile
oamenilor sunt canalizate către entuziasm, se nasc performanţe; dacă oamenilor li
se trezeşte ranchiuna şi anxietatea, ei îşi vor   pierde randamentul. Acest fapt indică
un alt aspect important al conducerii bazate pe inteligenţa emoţională: efectele sale
depăşesc îndeplinirea unei sarcini. Decăderea sau prosperitatea unei organizaţii
depinde într-o proporţie semnificativă de eficienţa liderului în acoperirea acestei
dimensiune emoţionale fundamentale. Cheia functionării conducerii bazată pe
inteligenţa emoţională în avantajul tuturor stă în folosirea de către conducere a
competenţelor ce ţin de inteligenţa emoţională: modul în care liderii se raportează
la propria lor persoană şi la relaţiile lor. Liderii care exploatează la maxim
beneficiile conducerii bazate pe IE canalizează emoţiile celor pe care îi îndrumă în
direcţia bună.
Subiectul leadershipului este un subiect vechi dar care este analizat însă și în
zilele noastre, elementele conducerii efective fiind implementate în majoritatea
doctrinelor, tacticilor, tehnicilor, procedurilor și chiar în conversațiile zilnice. În
ciuda atenției extraordinare, Armata - și multe alte instituții din societatea noastră -
se ocupă de subiectul conducerii, răspunzând la întrebarea "Ce face un
bun conducător?"
Există zeci de trăsături personale care pot afecta conducerea și unele, adică
integritatea și caracterul, sunt absolute. Însă nu doar faptul în sine de a deține un
set întreg de competențe îl face pe un lider să fie eficient ci și modul în care acesta
reușește să le îmbine și să le valorifice în momentele oportune. Astfel acesta
trebuie să combine ambiția, conducerea și tenacitatea, încrederea în
sine, deschiderea psihologică, realismul și un apetit nesăbuit de învățare,
de perfecționare.
Liderul reprezintă acea persoană care ocupă o poziţie centrală în cadrul
oricăror organizări sociale de diverse mărimi și este cel care exercită puterea prin
influenţa orientată spre mobilizarea şi focalizarea eforturilor membrilor grupului în
direcţia realizării sarcinilor comune, obţinând rezultate remarcabile în
oricare domeniu de activitate, indiferent de obstacolele care îi stau în faţă.
Liderul militar, prin statutul pe care îl are în organizația militară, joacă un rol
responsabil și foarte important în determinarea subordonaților săi să își
îndeplinească misiunile încredințate. Puterea sa, în ceea ce privește
influența socială, în special conducerea, depinde de poziția pe care acesta o deține
în cadrul instituției militare și/sau de calitățile sale personale, de
competențele și cunoștințele sale în domeniul specific.
În dobândirea autorităţii, un rol deosebit îl joacă empatia şi abilităţile
interpersonale, dar şi participarea la schimburi de mesaje emoţionale, de multe ori
la niveluri imperceptibile (subliminale) – cu o putere de contagiune şi influenţare
sporită, până la „sincronicitatea sentimentelor”. Această contagiune afectivă
permite organizarea grupurilor, negocierea soluţiilor, stabilirea de conexiuni
personale multiple, determinarea cauzelor sentimentelor negative şi a grijilor
personale, motivarea proprie şi a celorlalţi etc.
În orice grup uman, liderul este cel care are capacitatea maximă de a
influenţa emoţiile tuturor. Aceste emoţii duc la performanţă dacă sunt canalizate
către entuziasm şi la un randament scăzut dacă oamenilor li se trezeşte ura,
ranchiuna sau anxietatea. Subordonaţii aşteaptă din partea liderului o legătură
emoţională încurajatoare – aşteaptă empatie. Orice conducere include această
dimensiune de bază, la bine sau la greu. Atunci când liderii canalizează emoţiile
într-o direcţie pozitivă ei obţin ceea ce este mai bun de la oameni – acesta fiind
efectul de rezonanţă. Atunci când liderii canalizează emoţiile într-o direcţie
negativă, produc disonanţă, subminând astfel fundamentele emoţionale care le
permit oamenilor să ofere ce au mai bun cu un randament maxim. Eficienţa
liderului în acoperirea acestei dimensiuni emoţionale fundamentale determină în
proporţie semnificativă decăderea sau prosperitatea unei organizaţii.
O importanţă deosebită în activitatea de conducere o are capacitatea
empatică a liderului. Calitatea de a fi empatic constituie o premisă a optimizării
relaţiilor liderului cu subordonaţii şi o condiţie a comunicării eficiente. Empatia
liderului este o modalitate spontană şi rapidă de pătrundere în starea de spirit a
subordonatului. Înţelegând intenţiile, trăirile şi gândirea celorlalţi, evident cu
aproximaţia permisă de acest tip de cunoaştere, avem posibilitatea unei anticipări
relativ corecte a comportamentului partenerului, fapt extrem de important în
stabilirea unor relaţii interpersonale dezirabile şi, în consecinţă, să ne fixăm o
strategie proprie de comportament faţă de aceştia. Important este că liderul poate
evalua relativ corect ceea ce simte, trăieşte, gândeşte subordonatul, se poate
transpune psihologic în situaţia lui şi, printr-o comunicare eficientă, poate să creeze
condiţii adecvate de influenţare

Responsabilitatea fundamentală a liderilor este aceea de a induce trăiri

pozitive celor pe care îi conduc. Acest lucru se întâmplă atunci când liderul în
cauză creează rezonanţă – un rezervor de elemente pozitive care eliberează tot ce
este mai bun în subordonaţi. Ideea exprimată ne determină în a concluziona că, la
origini, rolul de bază al conducerii este stric legat de emoţionalitate. În accepţiunea
prezentată, această dimensiune de bază a activităţii de conducere, deşi adesea
invizibilă sau complet ignorată, determină cât de bine vor funcţiona toate celelalte
lucruri pe care le întreprinde un lider. De aceea inteligenţa emoţională este atât de
importantă în ecuaţia obţinerii succesului în procesul de leadership.
Considerăm că responsabilităţile principale ale unui lider sunt acelea de a
induce entuziasm, optimism, pasiune şi a învesti încredere şi înţelegere în
subordonaţi pentru activităţile de desfăşurat, precum şi de a cultiva o atmosferă de
cooperare în mediul organizaţional. Fiecare dintre domeniile inteligenţei
emoţionale, conform modelului oferit de Daniel Goleman, contribuie la conducerea
rezonantă cu un set esenţial de abilităţi.
Empatia asigură pasul către responsabilitatea de bază a liderului – generarea
rezonanţei. Dacă este conştient de sentimentele celorlalţi şi dă dovadă de înţelegere
a trăirilor şi emoţiilor acestora, liderul poate să spună şi să acţioneze în cel mai
potrivit mod, fie că trebuie să aplaneze temerile, să calmeze furia, să se alăture
veseliei sau să cultive o atmosferă de cooperare şi încredere. Armonizarea îi
permite în aceste condiţii liderului să înţeleagă care sunt valorile şi priorităţile
comune după care se poate ghida grupul.
Un lider lipsit de capacitatea de a empatiza va răspunde fără a-şi da seama
pe un ton greşit, vorbele şi faptele lui generând astfel reacţii negative în cadrul
grupului. Empatia, care înseamnă şi să îi ascultăm pe ceilalţi şi să le înţelegem
punctele lor de vedere, precum şi comportamentul, le permite liderilor să se
racordeze la canalele emoţionale dintre subordonaţi.
Una din caracteristicile principale ale capacităţii empatice în leadership este
că aceasta amplifică şi prelungeşte impactul emoţional al liderului. Nivelul
capacităţii empatice a liderilor este cel care determină eficienţa cu care ei
identifică, gestionează şi canalizează sentimentele celor cu care relaţionează,
ajutând astfel grupul să îşi atingă obiectivele stabilite anterior.
O altă caracteristică a capacităţii empatice aduse în discuţie ar fi că empatia
este eticheta pusă interpretării pe care o dăm forţelor motivaţionale asupra celor cu
care lucrăm, dar şi a celor proprii. Motivarea afectivă vizează dimensiunea strict
umană a individului. Motivarea afectivă este centrată pe satisfacerea aşteptărilor
sentimentale cu un rol energizant major în munca fiecăruia. Dând dovadă de
încredere şi înţelegere faţă de oamenii cu care lucrează un lider, aceştia se pot simţi
uşor motivaţi de faptul că cel care îi conduce le înţelege sentimentele şi trăirile, le
atribuie sarcini şi îi determină să îşi asume roluri.
Unul dintre cei mai importanţi factori în maximizarea rezultatelor unei
organizaţii este gradul în care liderul acesteia este în stare să creeze o armonie între
membri, stare care îi ajută să profite de întregul talent al membrilor grupului.
Capacitatea empatică a liderului, sub aspectul forţei sale de cuprindere, este o
trăsătură ce concură la optimizarea relaţiilor acestuia cu subordonaţii. Puterea de
înţelegere a celuilalt devine, în actul de conducere, premisa unei relaţii autentice şi
a unei strategii adecvate, deoarece în arta conducerii un loc deosebit ocupă
cunoaşterea celor care sunt conduşi.

CONCLUZII

În concluzie, un lider eficient se foloseşte de capacităţile empatice pentru

realizarea cunoaşterii interpersonale. Nevoia de empatie se coroborează cu nevoia
de dialog, cu schimbarea propriei perspective cu a celuilalt. Ea este abilitatea de a
înţelege starea de simţire a unei alte persoane
Din nefericire, empatia, contrar importanţei dovedite, este lăsată deseori de o
parte din partea liderilor deoarece, când avem mai multă nevoie de ea, suntem cel
mai puţin deschişi către ea – respectiv atunci când suntem supuşi (ca lideri)
stresului, neînţelegerii sau disconfortului, suntem iritaţi la rândul nostru sau ne
apărăm.
În domeniul militar inteligența emoțională este un factor definitoriu în relația
superior și subordonat, în modul de a conduce și de a organiza activitățile pentru
îndeplinirea obiectivelor. În unele situații și contexte, conducerea eficientă face
diferența dintre supraviețuirea unui grup sau moartea. Liderii militari sunt
responsabili de pregătirea și moralul subordonaților, de înțelegerea și direcționa rea
emoțiilor acestora într-un mod constructiv și eficient. Inteligența emoțională oferă
capacitatea de a tempera efectele negative ale relației cu un alt membru al
organizației militare.