CUPRINS:

Introducere....................................................................................................................................3
Capitolul I. Aspecte generale privind conceptul de inteligență emoțională............................5
1.1 Definiții și abordări ale conceptului de inteligență emoțională................................................5
1.2 Considerații generale privind fenomenul motivațional........................................................... 7
1.3 Factorii motivaționali în atingerea succesului......................................................................... 9
Bibliografie...................................................................................................................................13

2
 Introducere

Actualitatea cercetării. Societatea modernă caracterizată prin transformările ce au loc în

structurile economice, sociale şi culturale influenţează construirea identităţii, a spiritualităţii şi a
mentalităţii omului modern. Omenirea mereu a fost interesată de success și adaptare în mediul
social. Succesul nu este asigurat întotdeauna de diploma unei facultăți economice sau de anii de
experiență. Un factor important pentru performanța profesională și pentru promovare îl
reprezintă inteligența emoțională. Astfel, Inteligenţa Emoţională a devenit un câmp important de
cercetări în domeniul resurselor umane, management, educaţie şi psihologie. Daniel Goleman,
care a promovat conceptul de EQ, susţine că nu mai este suficient ca la locul de muncă să dispui
doar de inteligenţă mentală, deoarece multe dintre problemele cu care ne confruntăm sunt de
natură emoţională. Prin urmare, abilitatea de a rezolva în mod eficace problemele umane depinde
de capacitatea de a ne dirija propria stare emoţională, astfel încât să ne echilibrăm şi să ne aflăm
în contact cu trăirile noastre interioare. Mai mult, studiile recente au demonstrat faptul că EQ
prezice aproximativ 80% din succesul unei persoane în viaţă.

Tema acestei cercetări o reprezintă studiul influenței nivelului inteligenței emoționale al

adulților asupra motivației spre succes . Observabil este faptul că anumite persoane au rezultate
deosebite în practică şi reuşesc mai bine în viaţă decât altele, care au un IQ (cognitiv) mai mare.

Din punct de vedere teoretic, inteligenţa emoţională se referă la capacitatea de a cunoaşte

propriile emoţii şi sentimente şi pe ale celorlalţi, de a ne motiva şi de a face un mai bun
management al impulsurilor noastre spontane, cât şi al celor apărute în relaţiile cu ceilalţi.

Pe de altă parte, inteligenţa cognitivă este capacitatea de a învăţa lucruri noi, de

reactualizare a informaţiilor, de raţionament, de aplicare a cunoştinţelor şi de rezolvare a
problemelor , capacitatea de adaptare la noile condiţii şi situaţii de viaţă.

Actual în Republica Moldova, încă de pe băncile școlii copiii sunt învăţaţi să asculte, să
nu dea frâu liber imaginaţiei (pentru că ar rezulta comportamente necivilizate sau nepermise), să
răspundă numai când sunt întrebaţi. Tot ceea ce contează (uneori) e să ştie lecţiile şi temele
aproape mecanic, dacă vor să obţină note bune, astfel nedezvoltându-şi abilitatea de a-şi
exprima, comunica sentimente şi emoţii. Astfel, mulţi nu reuşesc azi în viaţă deşi au un nivel de
inteligenţă cognitivă ridicat.

Gradul de cercetare. Studiile privind inteligenţa emoţională sunt relativ recente, ele
debutând în jurul anilor ’90. Au fost elaborate diverse studii cu referire la inteligenţa emoţională
de către J. Mayer, P. Salovey, R. Bar-On, D. Goleman etc.

3
 În definirea inteligenţei emoţionale, au fost conturate câteva direcţii principale, una dintre
ele fiind prezentată de către J. Mayer şi P. Salovey şi indicând că: inteligenţa emoţională
reprezintă instanţa capabilă de a controla şi regla propriile sentimente şi pe cele ale celorlalţi şi
de a ne dirija gândurile şi acţiunile.

R. Bar-On grupează componentele inteligenţei emoţionale după comportamentele

observabile care se pot regla în procesul educaţional, şi anume: aspectul intrapersonal, aspectul
interpersonal, adaptabilitate, controlul stresului şi starea generală. J. Mayer şi P. Salovey, R. Bar-
On consideră că în cadrul inteligen- ţei emoţionale sunt incluse cinci domenii: conştiinţa de sine,
stăpânirea emoţiilor, motivarea interioară, empatia, stabilirea şi dirijarea relaţiilor interumane

Conform viziunii lui Daniel Goleman, constructele care compun această formă a
inteligenţei sunt:

 conştiinţa de sine - încredere în sine;

 auto-controlul - dorinţa de adevăr, conştiinciozitatea, adaptabilitatea, inovarea;
 motivaţia - dorinţa de a cuceri, dăruirea, iniţiativa, optimismul;
 empatia - a-i înţelege pe alţii, divesitatea, capacitatea politică;
 aptitudinile sociale-influenţa, comunicarea, managementul conflictului, conducerea,
stabilirea de relaţii, colaborarea, cooperarea, capacitatea de lucru în echipă.

Obiectul cercetării îl constiuie influența nivelului inteligenței emoționale al adulților

asupra motivației spre succes.

Scopul cercetării constă în determinarea influenței nivelului inteligenței emoționale al

adulților asupra motivației spre succes.

Ipoteza cercetării. Nivelul inteligenței emoționale al adulților influențează asupra

motivației spre succes. Dacă adulții au un nivel înalt de EQ atunci nivelul motivației spre succes
va fi mai înalt și invers dacă adulții au un nivel scăzut de EQ atunci motivația spre succes va fi
mai redusă.

Obiectivele cercetării:

 Abordarea fundamentelor teoretice privind inteligența emoțională.

 Analiza factorilor motivaționali .
 Determinarea influenței inteligenței emoționale la adulți asupra motivației spre succes.

4
CAPITOLUL I . ASPECTE GENERALE PRIVIND CONCEPTUL DE INTELIGENȚĂ
EMOȚIONALĂ

1.1 Definiții și abordări ale conceptului de inteligența emoțională

Încă din antichitate, filosofi precum Socrate, Aristotel, recunoşteau

importanţa cunoaşterii de sine şi a stăpînirii emoţiilor însă într-un sens mult mai abstract şi
generalist. În lucrarea „Etica nicomahică”, Aristotel menţiona: ”Oricine poate deveni furios – e
simplu. Dar să te înfurii pe cine trebuie, cît trebuie, cînd trebuie, pentru ceea ce trebuie şi cum
trebuie – nu este deloc uşor. ” Tot aici, filosoful antic vorbeşte despre stăpînirea prin inteligenţă
a vieţii noastre emoţionale şi de faptul că problema nu constă în existenţa emoţiilor ci în modul
în care le adaptăm şi le exprimăm.

În anul 1985, Wayne Leon Payne introduce pentru prima dată în mediul academic

termenul inteligență emoțională în lucrarea sa de doctorat, intitulând-o : ” Studiu asupra emoției :
dezvoltarea inteligenței emoționale ; integrarea în societate ; relaționarea cu frica, durerea și
dorința (teorii, exemple din realitate, rezolvarea problemelor, contracția/expansiunea ; implicarea
/ rezultatele / renunțarea)”. În această lucrare el descrie inteligența emoțională ca despre o
abilitate care implică o relaționare creativă cu stările de teamă, durere și dorință.

În același an, Reuven Bar-On1 a folosit pentru prima dată termenul de ”EQ” (Emotional
Quotient), pentru a descrie abordarea sa în evaluarea abilităților emoționale și sociale.

Mai târziu, în 1990, Peter Salovey și John D. Mayer2 au publicat Teoria Inteligenței

Emoționale. Cei doi profesori universitari au dezvoltat conceptul lui Howard Gardner și,
împreună cu David Caruso, au creat un test care să măsoare într-un mod științific diferența dintre
abilitățile emoționale ale oamenilor. Datorită faptului că ei au publicat doar în mediul academic 3,
cercetările lor precum și numele lor nu sunt cunoscute publicului larg.

Astfel, cercetătorii definesc inteligența emoțională abilitatea unei persoane de a

conștientiza, a accesa și genera emoții și de a-și asista propriile gânduri, de a înțelege emoțiile și
cunoștințele emoționale și de a-și controla reflexiv propriile emoții precum și de a promova

1
Reuven Bar-On este un binecunoscut expert internațional care a definit, măsurat și aplicat constructul de inteligență emoțională. A dezvoltat
“BarOn emotional quotient inventory” (EQ-i, Inventarul coeficientului emoțional Bar-On), fiind primul test publicat de o editură dedicată. Printre
cărțile și lucrările sale, amintim: “Handbook of Emotional Intelligence”(2000), “Educating People to be emotionally ingelligent”(2006) sau
“Optimising people”(2009).
2
John Mayer, unul dintre cei mai renumiți profesori universitari de la Universitatea din New Hampshire, specializat pe psihologia personalității,
a dezvoltat în colaborare cu Dr. Peter Salovey renumitul test: “Testul de inteligență emoțională Mayer-Salovey-Caruso” (MSCEIT) precum și un
nou sistem al inteligenței emoționale denumit sisteme de cadru pentru psihologia personalităților (“Systems framework for Personality
Psichology”).
3
Este vorba despre Revista “Imaginația, Cogniția și Personalitatea”.
5
dezvoltarea intelectuală și emoțională. De asemenea, au enumerate cele patru ramuri ale
inteligenței emoționale, după cum urmează:

 Percepția, Cunoașterea și Exprimarea emoțiilor;

 Facilitarea emoțională a gîndirii;
 Înțelegerea și analiza emoțiilor, folosirea cunoștințelor emoționale;
 Controlul reflexiv al emoțiilor, calea spre dezvoltarea emoțională și intelectuală.

În anul 1992, Goleman, în timp ce făcea cercetare pentru o carte despre emoții, a

descoperit articolul din 1990, scris de Salovey si Mayer. A cerut permisiunea de a folosi
termenul de Inteligența emoțională în cartea sa. În cele din urmă, a primit permisiunea, cu
condiția să precizeze sursa.

În anul 1995, conceptul de IE este puternic popularizat după publicarea de către

psihologul Daniel Goleman a cărţii ”Emotional Intelligence: Why It Can Matter More Than
IQ”. În cartea sa, Goleman sumează teoriile existente cu privire la un alt fel de inteligenţă decît
cea pur raţională, de tip IQ şi explică minuţios caracteristicile şi importanţa acesteia. Cartea a
avut un succes imens și a devenit bestseller în SUA. Aceasta carte a făcut cunoscut conceptul de
Inteligență Emoțională în toată lumea.

Pe lângă bestseller-ul menționat mai sus, Goleman a scris și alte lucrări de mare succes:
“Lucrând cu inteligența emoțională”, “Leadership primar: conștientizarea forței inteligenței
emoționale”4 sau “Inteligența Ecologică: Cum cunoașterea impactului ascuns a ceea ce
cumpărăm poate schimba totul”.

Îmbinând propriile analize şi cercetări cu rezultatele obţinute până atunci în domeniu,

Goleman arăta în prima carte că, în esenţă, avem două creiere, respectiv două minţi : cea
raţională şi cea emoţională. Inteligenţa emoţională – ale cărei componente sunt :
autocunoaşterea, autoreglarea, auto-motivarea, empatia şi abilitatea de a stabili relaţii cu ceilalţi
– determină modul în care ne descurcăm cu propriile emoţii şi cu ale celorlalţi.

Celor cinci dimensiuni ale inteligenței emoționale le corespund 25 de competențe

emoționale, dar nimeni nu le are pe toate. Însă pentru a atinge performanțe remarcabile e nevoie
să fim tari doar în câteva din aceste competențe - în jur de șase - și ca acestea să fie "împrăștiate"
în toate cele cinci domenii ale inteligenței emoționale.

4
Cartea a fost scrisă împreună cu autorii Richard Boyatzis și Annie Mckee, Editura Harward Business School Press, 2002.
6
 "Cu alte cuvinte, sunt multe drumuri spre excelență", spune Daniel Goleman, arătând că,
oricum, seturile-cheie de competențe emoționale cerute de la angajați diferă de la o companie la
alta și de la o industrie la alta.

Definiția propusă de Daniel Goleman (1995), prin conținutul și accentele sale, se

dovedește a fi mai apropiată de preocupările noastre. Conform acestuia, inteligența emoțională
desemnează o capacitate de control și autocontrol al stresului și emoțiilor negative; o meta-
abilitate, care determină și influențează modul și eficiența cu care ne putem folosi celelalte
capacități și abilități pe care le posedăm, inclusiv inteligența educațională. Realitatea ne
demonstrează că persoanele care își cunosc și își stăpânesc bine emoțiile și care decriptează și
abordează eficient emoțiile celorlalți sunt în avantaj în orice domeniu al vieții, fie că e vorba de
relații sentimentale, fie de respectarea regulilor nescrise ce determina reușita în diverse arii de
activitate. Altfel spus, cei ce posedă capacități emoționale bine dezvoltate au mai multe șanse de
a fi eficienți și multumiți în viață, deoarece își pot controla abilitățile mintale ce le susțin
productivitatea. În schimb, cei cu puține resurse de control emoțional sunt expuși la nenumarate
conflicte interne, ajungând astfel să-și submineze propriul potențial.

1.2 Considerații generale privind fenomenul motivațional

A cunoaște motivația unei persoane echivalează cu găsirea răspunsului la întrebarea ,,de
ce'' înteprinde o activitate. Răspunsul este dificil, deoarece cauzele declanșatoare sunt multiple și
nu se pot reduce la stimulii externi. Activitatea, reacțiile sunt declanșate și de cauze interne.
Etimologia motivării provine de la „movere”- ceea ce înseamnă deplasare, mișcare.
Motivația reprezintă un ansamblu de factori sau de forțe interne și externe care determină
indivizii umani să se comporte într-un anume fel, să pună în practică un comportament orientat
spre satisfacerea unor variate motive, acestea din urmă stând la baza motivației”. Motivația
explică cum este inițiat, energizat, susținut, direcționat, stopat un comportament și ce fel de
reacții subiective se întamplă în organism în timpul desfășurării comportamentului; constituie
procesul care guvernează alegerea de către persoane sau organisme a unei alternative privind
activitatea voluntară.
Înţelegerea procesului motivaţional necesită cunoaşterea conţinutului:
 nevoilor
 motivelor
 scopurilor sau stimulentelor
 relaţiilor dintre ele

7
 Nevoile reprezintă stări interne de necesitate fiziologică, psihologică, socială care se
manifestă prin apariţia unui dezechilibru în sistemul organic sau de personalitate, ce se poate
înlătura întreprinzând anumite acţiuni sau adoptând un anumit comportament.
În funcţie de geneza şi conţinutul lor, nevoile pot fi:
• primare, care sunt înnăscute şi au rolul de a asigura integritatea fizică a organismului.
Ele sunt universale, dar variază în intensitate de la o persoană la alta. Aici se includ nevoile
biologice sau organice (foame, sete, sex, etc.) şi fiziologice sau funcţionale (de mişcare, de
relaxare, etc). Ele sunt comune pentru om şi animale, dar în cazul oamenilor sunt modelate
socio-cultural.
• secundare, care se formează în cursul vieţii şi au rolul asigurării integrităţii psihice a
individului. Ele sunt puternic condiţionate de experienţa individuală, variază ca tip şi intensitate
de la o persoană la alta şi sunt supuse schimbării. Cuprind nevoi materiale (de locuinţă, confort,
etc), nevoi spirituale (de cunoaştere, estetice, etice, de realizare, etc), nevoi sociale (de
comunicare, de prieteni, de integrare într-un grup, etc).
Motivele constituie reactualizarea şi transpunerea în plan subiectiv a stărilor de
necesitate. Ele apar pentru a micşora nevoile, declanşează, susţin energetic şi orientează acţiunea
spre obţinerea unei recompense, respectiv atingerea unui scop. Un motiv se identifică printr-o
stare tensională subiectivă care apare drept cauză a unei acţiuni menite să elibereze tensiunea
atunci când se obţine rezultatul dorit (se atinge scopul). De exemplu, nevoia de hrană şi apă sunt
traduse în motivele foamei şi setei, nevoia de prieteni devine forţa motivatoare pentru asociere cu
alte persoane.
La sfârşitul lanţului motivaţional se află:
Scopul sau recompensa (stimulentul) care satisface nevoia şi reduce forţa motivaţională.
Atingerea scopului restaurează echilibrul fiziologic şi/sau psihologic.
Pe lângă nevoi, în declanşarea procesului motivaţional pot juca un rol important
interesele şi aspiraţiile. Interesele reprezintă orientări selective, relativ stabile şi active spre
anumite domenii de activitate. Sunt formaţiuni motivaţionale mai complexe decât nevoile şi
motivele, pentru că implică organizare, constanţă şi eficienţă. În structura lor psihică intră
elemente cognitive, afective şi volitive.
Aspiraţiile sunt proiecţii ale individului în sisteme de imagini şi idei care ghidează
existenţa. Ele reflectă experienţa proprie şi a celor din jur şi devin anticipări, generalizări şi
optimizări ale proiectului de existenţă.
Motivaţia începe cu o nevoie nesatisfăcută care generează tensiuni fizice, psihice sau
sociale în individ, ducând la naşterea unor motive sau forţe motivatoare care vor determina
persoana să adopte un comportament îndreptat spre atingerea unui scop sau obţinerea unui
8
stimulent. Atingerea scopului (stimulentului) va asigura satisfacerea nevoii şi reducerea
tensiunilor interne. După aceasta, ciclul motivaţional se reia, deoarece după satisfacerea unei
nevoi se vor naşte altele noi, ce trebuie satisfăcute.
Creșterea intensității motivației, supramotivarea conduce la dezordinea și dezorganizarea
personalității umane, la o centrare exclusivă a atenției asupra elementelor legate de realizarea
scopului, iar scăderea intensității motivației, submotivarea diminuează angajarea în activități,
reduce nivelul performanței și demobilizează participanții. Se impune găsirea unui optim
motivațional, ce reprezintă un echilibru între sarcinile de realizat și presiunea exercitată de
variatele motive. De asemenea, în definirea optimului motivațional, trebuie să se țină cont de
intensitatea, tipul și relațiile dintre motive.

1.3 Factori motivaționali în atingerea succesului

Succesul sau eșecul unei tactici de îmbunătățire a motivației poate depinde de o serie de
factori:

 Scopul – reprezintă principalul factor motivațional, avem nevoie să știm de ce facem un

anumit lucru. S-au scris cărți întregi de stabilirea scopurilor, iar setarea acestora este un
element al procesului de dezvoltare personală și un factor important în managementul
timpului și al stresului menit să ne ofere motivare în materializarea dorințelor noastre.
Când îți propui scopuri prea mărunte și prea timide, suferi de o continuă lipsă de
motivare. Poți încerca toate tehnicile de motivare emoțională existente, dar pierzi timpul,
în sinea ta știi deja adevărul. Trebuie doar să-ți aduni curajul de a-ți recunoaște
adevăratele dorințe. Apoi va trebui să te confrunți cu îndoiala de sine și cu frica ce te-au
facut să te auto-limitezi. Nu poți evita acest lucru, dacă vrei să experimentezi motivarea
de durată. Paradoxal, adevarata cheie spre motivare este să-ți propui scopuri care un pic
te sperie, adică dincolo de zona ta de confort, astfel ajungi să te simți motivat și să găsești
tot felul de resurse interne neașteptate.
 Încrederea în sine - depinde mai mult de capacitatea noastră de a face anumite lucruri, în
timp ce stima de sine reprezintă rezultatul unei autoevaluări şi are un rol foarte important
în stabilirea identităţii noastre. O stimă de sine pozitivă se bazează pe percepţia pozitivă
despre propriile noastre comportamente. De aceea este important să ne respectăm nevoile
şi limitele pentru că acţiunile noastre să ne pună în valoare, să fie viabile în ochii noştri.
Încrederea în sine nu este înnăscută şi nu depinde doar de educaţia pe care am primit-o în
copilărie când părinţii noştri ne-au învăţat să facem împreună cu ei şi ne-au stimulat să ne
asumăm responsabilităţi pentru a deveni autonomi în viaţă. Încrederea în sine este
9
 realistă, deoarece se sprijină pe rezultate concrete obţinute în trecut, pe experienţele reale
pe care o persoană le-a trăit şi care-i permit să prezică rezultatele la care se aşteaptă în
viitor. Ea se bazează pe conştientizarea propriilor cunoştinţe şi competenţe într-un anumit
domeniu, pe rezultatele pozitive obţinute anterior şi este întreţinută prin abordarea
treptată a altor experienţe în scopul de a fixa şi transfera competenţele, precum şi pentru a
descoperi alte competenţe de care nu eram conştienţi.
Este important ca experienţele noi să fie abordate treptat, deoarece eşecurile repetate la
experienţe noi pentru care nu reuşim să găsim o explicaţie pot avea efecte negative
asupra încrederii în sine şi a stimei de sine. Dacă suntem flexibili şi putem recadra
acţiunile şi experienţele noastre astfel încât să vedem partea bună, pozitivă a lucrurilor şi
să învăţăm ceva din ceea ce ni se întâmplă, reuşim să ne construim încrederea în sine şi
să ne întărim stima de sine. Convingerile noastre ne dirijează comportamentele, de aceea
este important să păstrăm acele convingeri care sunt bune pentru noi şi ne ajută să ne
schimbăm cadrele de referinţă. Abordarea unei situaţii dintr-o altă perspectiva ne permite
să ne schimbăm reacţiile, să dezvoltăm comportamente noi, mai adecvate situaţiei
prezente şi să obţinem astfel rezultate mai bune în viaţă.
Deci, încrederea în sine scăzută va duce la scăderea motivației sau chiar lipsa acesteia și
invers.
 Responsabilitatea – este caracteristica persoanei mature și reprezintă atitudinea
individului faţă de obligaţiile pe care le are, capacităţii de a-şi asuma răspunderea pentru
cuvintele şi faptele sale. Altfel spus, a fi responsabil înseamnă să-ți menții nivelul de
automotivare.
 Concentrare asupra sarcinei și menținerea atenției asupra ei - focalizarea pe esenţial, pe
activităţile asociate scopului şi motivaţiei principale, a fi absorbit de ceea ce face, a fi
rezistent la factorii perturbatori.
 Efort - energia pe care o persoană o pune în slujba atingerii unor obiective motivaţionale,
forţa cu care o persoană duce la îndeplinire acţiuni orientate spre scop.
 Mediu motivational - unul din cele mai mari secrete ale motivației are la baza capacitatea
de a schimba mediul în care îți petreci timpul care influențează, de fapt, nivelul de
entuziasm pe care îl ai, voința și dorința de a acționa pentru îndeplinirea obiectivelor.
Prin schimbarea mediului înconjurător poți crea puternice consecințe motivaționale care
te vor ajuta să lucrezi către obiectivul tău mult mai ușor.
Există, de asemenea, și un pol opus pentru acest principiu, astfel că dacă mediul în care
îți petreci timpul nu este congruent cu obiectivele tale, îți voi sabota succesul prin prisma
lui. De ce mediul în care îți petreci timpul are o influență asupra motivației tale?
10
Răspunsul vine, de fapt, cu două răspunsuri și anume datorită subconștientului și
conștientului. Acestea două reprezintă metode prin care putem influența, mediu în care îți
petreci timpul având un impact enorm asupra motivației tale atunci când decizi să
îndeplinești obiectivele pe care deja ți le-ai stabilit.
Felul în care conștientul este influențat de mediul extern este simplu. Spre exemplu, dacă
vrei să slăbești și să fii in formă, tot ce trebuie să faci este să te scapi de toată mâncarea
nesănătoasă din casă. În acest caz, prin faptul că mâncarea nesănătoasă ar dispărea,
conștientul tău ar fi influențat, fără mâncarea respectivă fiindu-ți ceva mai greu să iei în
greutate. Aceeași idee se aplică și în zona de muncă, măsurile pe care le luăm pentru a ne
organiza aducându-ne o doză în plus de productivitate.
Felul în care subconștientul este influențat de mediul extern este mult mai complex și
mult mai greu de recunoscut. Prin modificarea mediului extern, chiar și în feluri în care
nu sunt foarte eficiente pentru setarea obiectivelor, subconștientul începe să se focuseze
pe comportamentul și atitudinea ce te vor conduce către succes. Spre exemplu, dacă îți
schimbi blugii vechi și tricourile cele decolorate cu câteva perechi de pantaloni, cămăși și
un costum, acest lucru nu va avea o influență directă asupra productivității tale, însă din
momentul în care începi să porți costum vei începe să ai o părere mai bună despre tine,
un nivel al încrederii în propriile forțe mult mai ridicat.
Influența subconștientului, în multe feluri, este mult mai puternică decât influența
conștientului. În timp ce schimbarea mediului extern într-un mod conștient te poate face
mai eficient sau nu, la nivel de subconștient întreaga identitate îți poate fi schimbată. Cu
alte cuvinte, prin schimbarea influenței subconștientului asupra mediului extern, acesta
începe la rândul lui să te schimbe. Vei deveni acea persoană care va fi în stare să
îndeplinească obiectivele pe care ți le-ai setat.

Oamenii
Dacă ai două persoane în aceeași cameră și unul din ele face un gest involuntar în mod
regulat, cealaltă persoană va începe să aibă același gest involuntar. Astfel că, suntem
concepuți pentru a ne sincroniza unii cu ceilalți. Și mai mult decât gesturi involuntare, ca
oameni, ne sincronizăm cu ceilalți și la obiceiuri, atitudini, comportamente. Din punct de
vedere, acest lucru se referă la două chestiuni: fie o dovadă a faptului că suntem sociali,
fie o dovadă a presiunii sociale. Sau oamenii au cea mai dezvoltată putere de influență
asupra comportamentului, atât conștient cât și subconștient.
Schimbarea oamenilor din mediul tău nu poate fi la fel de ușor ca schimbarea
mobilierului din cameră, de fapt, fiind mult mai dificil. Cel mai simplu lucru pe care l-ai
11
putea face este să conștientizezi care sunt persoanele cu care îți petreci timpul deoarece
acele persoane cu care îți petreci timpul vor avea o influență asupra acțiunilor tale și
asupra felului în care îți trăiești viața.
Foarte mulți oameni consideră că acei prieteni pe care i-ai avut de la vârsta de 10 ani sunt
prietenii pe care îi vei avea pentru tot restul vieții, chiar dacă aceștia nu au aceleași
pasiuni cu ale tale, sau mai rău, nu te încurajează în privința pasiunilor tale. Aceste
lucruri te pot opri din dezvoltarea ta, te pot face să renunți la visele pe care le ai.
Cheia constă în „folosirea oamenilor pentru a înainta și pentru a te dezvolta, păstrând
lângă tine oameni care te vor sprijini în îndeplinirea obiectivelor pe care ți le-ai setat. Prin
deciderea în mod conștient asupra oamenilor pe care îi vei lăsa să îți influențeze viața, vei
avea control asupra dezvoltării tale.
Influențele mediului extern pot să determine cât de mare va fi succesul pe care îl vei avea
prin prisma obiectivelor tale. Trebuie să îți aduci mereu aminte de obiectivele tale, altfel
vei pierde focusarea asupra lor și vei uita de ele. Trebuie să te înconjori cu lucruri care te
vor face să înaintezi către obiectivul tău și totodată trebuie să ai oameni lângă tine care să
te sprijine indiferent care ar fi obiectivul tău.

12
 Bibliografie:
1. Anitei, M., - ,,Psihologie experimentala’’ Editura Polirom, 2007;
2. Cosnier, J. - ,,Introducere în psihologia emoţiilor şi a sentimentelor’’, Ed. Polirom, Iaşi,
2002;
3. Elias, J. M., - ,,Stimularea inteligenţei emoţionale a adolescenţilor’’, Ed. Curtea Veche
Publishing, 2003;
4. Goleman, D., - ,,Inteligenţa emoţională’’, Ed.Curtea Veche, Bucureşti, 2001;
5. Goleman, D., - ,,Inteligenţa emoţională cheia succesului în viaţă’’, Ed. Allfa,2004;
6. Maslow, A.H. (2007). Motivaţie şi personalitate. Bucureşti: Editura Trei.
7. Roco, M., - ,,Creativitate şi inteligenţă emoţională’’, Ed. Polirom, Iaşi, 2001 ;
8. Roşca, A., (1992). Psihologie generală. Bucureşti: Editura Didactică şi pedagogică;
9. Stein J. S., - ,,Forţa inteligenţei emoţionale’’, Ed. Allfa, 2003;
10. Verza, E., Verza, E. F., - ,,Psihologia vârstelor’’, Ed,. Pro Humanitate, Bucureşti, 2000;
11. Wood, R., Tolley, H., - ,,Inteligenţa emoţională prin teste’’, Ed. Meteor Press, Bucureşti,
2003.

Alte surse utile:

http://eqi.org/history.htm ( vizitat la 08.XI.2015 ora 13:45)

13