CENTRUL DE ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ ŞI

SOCIALĂ ,,OPORTUNITATE ,, IDNP 1014620001405 ,e-mail:

cojocanj65@mail.ru
Culegerea de articole și texte ,, FORMAREA CONTINUĂ.ABORDĂRI CONCEPTUALE,,
Expert Gh.Șalaru expert Drepturile Omului, formator ,expert PNUD

Pregătit pentru editare -octombrie 2022

Autor Sanduța Natalia, manager, expert în tehnologii inovaționale vânzări

Inteligența emoțională-cheia succesului profesional

Rezumat
Inteligența emoțională prezintă capacitatea de a controla și monitoriza emoțiile, pentru
a obține posibilitatea de a lua decizii sub influiența rațiunii. și nu a stării de moment.
Persoanele cu un grad înalt de inteligență emoțională sânt empatici, cumpătați,
echilibrați și binevoitori!
În viața profesională, inteligența emoțională te ajută să fii un om sociabil, să poți lucra
în echipe, să te compatibilizezi cu cei din jurul tău, astfel încât să vă uniți forțele și să nu vă
anulați unul altuia eficiența profesională prin orgolii scăpate de sub control, antipatii, refuzuri
de colaborare, incapacități de comunicare sau alte răutăți cauzate de emoții negative.
Cuvinte cheie: inteligență emoțională, comportament economic, competențe
emoționale
Succesul şi fericirea în viaţă nu depind de noroc, ci de atitudinea pe care noi o avem
faţă de evenimentele pe care le întîmpinăm. Avînd o atitudine optimistă şi atrăgînd prin
rezonanţă persoanele şi situaţiile cele mai favorabile, putem obţine ceea ce ne propunem.
Nu trebuie să aşteptăm pasiv în speranţa că lucrurile se vor transforma de la sine; în
schimb trebuie să acţionăm, să "lucrăm" cu propria noastră persoană, înlocuind teama cu o
atitudine mai curajoasă, timiditatea cu îndrăzneala, pesimismul cu optimismul, etc. Multi
oameni nu sunt constienti ca , pentru a a-și îmbunătăți viața exterioară, trebuie să-și observe și
stăpănească viața interioară – starea mentală.

1
 Persoanele cu un nivel ridicat de inteligență emoțională interpersonală arată, de
asemenea, capacitatea de a fi conștienți de emoțiile lor și de spontaneitatea comportamentului,
dar această relație este mult mai puțin pronunțată la ei decât la persoanele cu un nivel ridicat
de inteligență emoțională intrapersonală.
Abilitatea de a controla emoțiile altor persoane este slab asociată cu percepția de sine
pozitivă, precum și cu înțelegerea emoțiilor altora - cu conștientizarea propriilor lor.
inteligența emoțională foarte dezvoltată (în primul rând, intrapersonală) este un factor
de auto-actualizare în activitățile creative asociate cu comunicarea și interacțiunea cu alte
persoane.
În aceste domenii de practică, astfel de manifestări individuale ale auto-actualizării
sunt solicitate ca abilitatea de a stabili relații profunde, strânse și bogate emoțional cu oamenii
și o atitudine pozitivă față de aceștia, naturalitatea propriilor manifestări emoționale și
capacitatea de a înțelege emoțiile altor oameni și, în același timp, au exprimat nevoi cognitive,
independență, înaltă stimă de sine și acceptare de sine.
Cercetările din ultimele decenii s-au axat pe tendinţa de a fundamenta teoretic
conceptul de inteligenţă emoţională, demonstrându-i importanţa pentru dezvoltarea personală
şi inserţia socio-profesională, iar preocupările actuale ale savanţilor, în acest domeniu,
continuă să producă rezultate remarcabile. Realizările cercetătorilor K. Albrecht [1], D.
Carusso , St.R. Covey, I. Fodor, D. Goleman , Bar-On, R., Parker, Guilford, J.P, Mayer P.,
Salovey J, Segal J., Thorndike E, , Люсин Д.В., И.Н. Андреева, Егоров И., Dragolea L.,
Cotîrlea D, M. Roco, ş.a.,confirmă faptul că posedarea unei inteligenţe emoţionale dezvoltate
oferă, prin intermediul competenţelor emoţionale, mai multe oportunităţi în stabilirea şi
menţinerea relaţiilor interpersonale constructive, contribuie la adaptarea socială de succes,
asigură integrarea profesională şi un leadership eficient.
Alte cercetări s-au referit la determinarea caracteristicilor persoanei social competente:
R. Ullrich, ,H.Shroder şi Vorwerg M.; la concretizarea rolului competenţei sociale în procesul
de adaptare la diferite vârste: T.B. Ермолова, J. Racu T. Slama-Cazacu, H.B. Калинина,
A.B. Богдашин. Racu I, Oxana Paladi, Aglaida Bolbocianu, Raisa și Petru Jelesco.
În Republica Moldova investigaţii ale valorilor inteligenţei emoţionale și ale culturii
emoționale descoperim în monografiile M. Cojocaru-Borozan ,care dezvoltă semnificativ
termenul de cultură emoţională, rezultantă a dezvoltării emoţionale,un sistem de
convingeri/atitudini privind importanţa disciplinării comportamentului afectiv, spectrul variat
al cunoştinţelor despre viaţa afectivă a individului, ansamblul de capacităţi ce permit

2
gestionarea/canalizarea adecvată a energiei emoţionale, integrarea de succes în orice mediu
social şi crearea unei cariere de rezonanţă.
În 1988, Ruven Bar-On a introdus pentru prima dată denumirea EQ (coficientul
emoțional) - coeficientul de emoționalitate, prin analogie cu IQ - coeficientul de inteligență.
Bar-On înțelege prin inteligență emoțională toate abilitățile non-cognitive care permit unei
persoane să facă față cu succes situațiilor de viață.
El a identificat cinci componente ale inteligenței emoționale:
 autocunoaștere,
 abilități interpersonale,
 adaptabilitate,
 gestionarea stresului,
 dispoziție predominantă .
În psihologia rusă, lucrările lui L.S.Vâgotsky sunt dedicate studiului inteligenței
emoționale.
LSVâgotsky vorbește despre unitatea proceselor afective și intelectuale, care constă, în
primul rând, în interconectarea și influența reciprocă a acestor aspecte ale psihicului în toate
etapele de dezvoltare și, în al doilea rând, în faptul că această conexiune este dinamică și
fiecare etapă în dezvoltare gândirea are propria etapă în dezvoltarea afectului. După S. L.
Rubinstein, gândirea în sine este o unitate a emoționalului și a raționalului.
N. Andreev bazat pe teoria abilităților lui D.V. Shadrikovaîși formulează propriul
concept sintetizat al IE, conform căruia inteligența emoțională este o structură pe mai multe
niveluri în care inteligența intră:
 Individul (aici inteligența emoțională este prezentată sub formă de abilitate);
 Subiectul activității (competența în sfera emoțională);
 Personalități (capacitatea de a crea emoțional,creativitate);
De asemenea,Andreeva, de acord cu mulți predecesorii, care menționează că IE
include elemente interpersonale și intrapersonale. Rezumând,Andreeva definește fenomenul
studiat ca un complex de abilități, cunoștințe și abilități cognitive de a prelucra informații în
domeniul emoțiilor
O analiză a punctelor de vedere teoretice ale autorilor de mai sus face posibilă
definirea inteligenței emoționale ca un set de abilități emoționale și cognitive pentru adaptarea
socio-psihologică a unei persoane.

3
 Toate componentele structurale ale inteligenței emoționale sunt interconectate, iar
interdependența lor strânsă promovează o interacțiune interpersonală eficientă. Oamenii cu un
nivel ridicat de dezvoltare a inteligenței emoționale au abilități pronunțate de a-și înțelege
propriile emoții și emoțiile altor oameni, își pot controla sfera emoțională, ceea ce determină
adaptabilitatea și eficiența lor mai mare în comunicare, își ating mai ușor obiectivele în
interacțiune cu alții.
Omul prin construcție este o ființă care se raporteaza proiectiv, atitudinal și
preferențial la realitățile din jurul lui și trebuie sa aibă totdeauna o bază de ghidare a acțiunilor
sale individuale și sociale.
Mai mult, evaluarea inteligenței emoționale este chiar mai ușoară decât inteligența
mentală. Autocontrolul ca una dintre componentele inteligenței emoționale este deosebit de
important pentru prezicerea realizărilor viitoare la copii. Copiii care sunt capabili să suprime
impulsurile (adesea conduși de emoții) și să evite distragerea atenției sunt foarte socializați și
au mai multe șanse să își atingă obiectivele.
Inteligenţa emoţională este considerată un predictor de încredere al succesului
profesional, oferind mai multe oportunităţi în adaptarea socială, perceperea corectă a
emoţiilor, luarea deciziilor, stabilirea şi menţinerea relaţiilor interpersonale pozitive,
integrarea profesională eficientă.
Această bază de relaționare axiologică se prezintă ca totalitatea mobilurilor individuale
și a normativelor supraindividuale, interiorizate de subiect.
Atitudinea este un construct ipotetic care reprezintă plăcerea sau neplăcerea legată de
un item. Atitudinile sunt pozitive, negative sau neutre, ca puncte de vedere asupra unui obiect
atitudinal, cum ar fi o persoană, un obiect sau un comportament. Problemele de atitudine sunt
frecvente în psihoterapie.
Oamenii pot avea o atitudine ambivalentă față de o anume țintă, respectiv o atitudine
în același timp pozitivă și negativă față de acel lucru.
Pentru a ne identifica propriul scop în viață trebuie să conștientizăm ce anume căutăm
noi în permanență. Fiecare avem în suflet o dorință de a obține ceva de preț pentru noi, care
constituie, de multe ori, motorul nostru interior. Cine suntem noi? De ce ne-am născut?
Inteligenţa emoţională se regăseşte printre componentele absolut necesare
profesiogramei cadrului didactic, iar nivelul dezvoltării inteligenţei emoţionale indică
descriptorii performanţei în activitate.
Apreciind capacităţile ce contribuie la reuşita profesională a cadrului didactic, până nu
demult ne sprijineam pe inteligenţa generală (IQ). Atitudinile au totdeauna un obiect de

4
referinţă specific; atitudinile îmbracă totdeauna un aspect pozitiv sau negativ (sunt pro sau
contra ceva), deci implică o evaluare.
Structura atitudinilor este una dintre principalele teme care au marcat istoria cercetării
în domeniu, influențând masiv modalitatea în care este perceput și definit conceptul în sine.
Majoritatea autorilor, se orientează de la bun început spre prezentarea modelului
tripartit, însă cei mai minuțioși prezintă trei modele principale ale structurării atitudinilor,
admițând că „modelul cel mai proeminent utilizat în studiul atitudinilor a fost cel tripartit”.
Componenta cognitivă se referă la modalitatea în care o persoană percepe realitatea
obiectivă față de care își formează o atitudine.
Existența atitudinii este imposibilă în absența cunoașterii obiectului său sau cel puțin a
unui set restrâns de informații cu privire la acesta.
Calitatea acestor informații va influența, în mod evident, atitudinea formată – de aici
derivând și pericolul manipulării opiniilor și atitudinilor prin intermediul oferirii de informații
false ori incomplete.
Componenta afectivă surprinde emoțiile și sentimentele care însoțesc o manifestare
atitudinală. Ea constă în „evaluarea, aprobarea sau dezaprobarea obiectului atitudinii”.
Roco M. subliniază importanța congruenței dintre componenta afectivă și cea
cognitivă a atitudinii, dacă se are în vedere eventuala influență a acesteia asupra unui viitor
comportament.
Componenta comportamentală sau conativă se referă la „tendința sau dispoziția de a
reacționa într-un anume fel”. Pavelcu V., atrage atenția asupra contradicției care apare între
formularea „componentă comportamentală” și tema „atitudine și comportament”, afirmând că
„comportamentul nu poate fi în interiorul atitudinii și în afara ei”. El propune mai degrabă
utilizarea expresiei „intenție comportamentală”, pentru a surprinde cu exactitate sensul corect
al acestei dimensiuni atitudinale.
Fiecare componentă (autoreglarea, conştiinţa de sine, motivaţia, empatia, abilităţile
sociale) din inteligenţa emoţională are contribuţie unică la performanţa pe care o obţine cadrul
didactic, dar, în acelaşi timp, se „trage” într-o anumită măsură din celelalte.
Inteligenţa emoţională are o valoare deosebită în activitatea educaţională şi în
asigurarea succesului profesional al cadrelor didactice, deoarece integrează:
 implicarea emoţională;
 mobilitatea emoţională;
 orientarea emoţională pozitivă;

5
  compasiunea emoţională;
 activismul emoţional;
 expresivitatea emoţională;
 rezistenţa emoţională la stres;
 profunzimea percepţiei emoţionale;
 flexibilitate emoţională;
 creativitate emoţională.
Inteligenţa emoţională oferă o gestionare corectă a emoţiilor şi sentimentelor, dezvoltă
capacitatea de a alege modalitatea prin care se exprimă o anumită situaţie, ceea ce pentru
activitatea educaţională are o valoare extremă.
Abilitatea de a procesa informaţiile emoţionale, în special pe cele care presupun
percepţia, asimilarea, înţelegerea şi controlul emoţiilor, determină reuşita profesională .
Evident, calitățile profesionale ridicate fac parte integrantă din dezvoltarea personală și
profesională, inclusivi inteligența emoțională și atitudinea de sine. Cultura emoțiilor unui
specialist este înțeleasă ca o educație personală holistică, caracterizată prin dinamism,
structura proprie, reprezentată de sistemul de cunoaștere al psihologului despre emoții,
capacitatea de a oferi sprijin emoțional, deschidere emoțională și empatie emoțională.
În consecință, emoțiile sunt unul dintre principalele tipuri de atitudine a psihologului
nu numai față de persoanele cu care interacționează, ci și față de sine.

BIBLIOGRAFIE

1. ANDRONE S. I. Prin educație pentru dezvoltare emoțională spre comunicare

eficientă. În: Revista de Științe socio-umane, nr. 2 (30). Chișinău, 2015, p. 87-92
2. BAR-ON R., PARKER J. Manual de inteligență emoțională: teorie, dezvoltare,
evaluare și aplicații în viața de familie, la școală și la locul de muncă. București:
Curtea Veche. 2011.
3. COJOCARU-BOROZAN M., ȘOVA T., ȚURCAN-BALȚAT L. Psihologia
emoțiilor. Chişinău: Tipografia UPS „I. Creangă, 2014, 228 p.
4. COJOCARU-BOROZAN M., Teoria culturii emoţionale. Studiu monografic asupra
cadrelor didactice. Chişinău: Tipografia UPS „Ion Creangă, 2010. 239 p.
5. COROTCHIH E., TROFAILA L. Enigma succesului. Descoperă tainele succesului.
Chișinău: Tip. UST, 2019. 120 p.
6. GOLEMAN D. Inteligența emoțională. București: Curtea veche, 2017. 534 p.

6
7. GOLEMAN D.. Emoţiile distructive. Dialog ştiinţific cu Dalai Lama consemnat de
Daniel Goleman, Editura Curtea Veche, Bucureşti. 2005
8. MARCUS S. Empatie şi personalitate. Bucureşti: Atos, 1997. 192 p.
9. ROBU V. Competenţe sociale şi personalitate. Iaşi: Petre Andrei LUMEN, 2011. 155
p.
10. ROCO M. Creativitate şi inteligenţă emoţională. Iaşi: Polirom, 2004. 248 p.
11. ROCO M .Management și inteligență emoțională. În: Revista de psihologie
organizațională/Universitatea din București. Centrul de Psihologie Aplicată, nr. 1
2002, p. 39-50
12. RUSNAC S. Preocupări contemporane ale psihologiei sociale. Chişinău: F.E.-P-
Tipografia Centrală, 2007. 264 p.
13. SEGAL J. Dezvoltarea inteligenței emoționale. București: Teora, 2000. 186 p. 9.
14. VERNON A., Dezvoltarea inteligenței emoționale. Cluj Napoca: ASCR, 2006.
15. ZAGAIEVSCHI C. Competenţele emoţionale ‒ o cheie către puterea personală. Оn:
Univers pedagogic, Nr.1, 2012. p. 57-61
16. ZAGAIEVSCHI C. C. Comunicarea bazată pe inteligenţa emoţională – imperativ
al educaţiei contemporane. în: Buletin Ştiinţific ‒ Seria Ştiinţele Educaţiei, Nr.1,
2011. Piteşti (România). p. 60-68
Surse în l.rusă
17. АЛЕШИНА, А.В. Эмоциональный интеллект для достижения успеха / А. В.
Алешина, С.Т. Шабанов. – Санкт-Петербург : Речь, 2012. – 336 с. 2
18. АКСЕНОВА Е.А.,БАЗАРОВ Т.Ю.,ЛУКЬЯНОВА Н.Ф.,ТАЛАН М.В., УШАКОВ
A.A., ЭДЕЛЬ М. Методы эффективного обучения взрослых. М.Берлин:
Transfonn, 1999. 222с.
19. АНДРЕЕВА Г.М. Психология социального познания.- М.: Аспект Пресс, 1997.-
301с.
20. АНДРЕЕВА Г.М. «О синтетической теории эмоционального интеллекта» / И.Н.
Андреева // Психология человека в современном мире. — 2009. — Т.2. — С. 289
—298.
21. . АНДРЕЕВА Г.М. Азбука эмоционального интеллекта / И.Н. Андреева. —
СПб.: БХВ-Петербург, 2012. — 288 с.
22. АНДРЕЕВА Г.М.. Эмоциональный интеллект как феномен современной
психологии / И.Н. Андреева. — Новополоцк: ПГУ, 2011. — 388 с. 5.

7
23. АНДРЕЕВА Г.М.. Предпосылки развития эмоционального интеллекта / И.
Н.Андреева // Вопросы психологии. — 2007. — № 5. — С. 57—65.
24. АНДРЕЕВА Г.М.. О становлении понятия «эмоциональный интеллект» / И.Н.
Андреева // Вопросы психологии. — 2008. — № 5. — С. 83—95
25. АНДРЕЕВА, И. Н. Эмоциональный интеллект как феномен современной
психологии / И. Н. Андреева. – Новополоцк : ПГУ, 2014. – 388 с.
26. АРУШАНОВА,А. Г.Развитие коммуникативных способностей школьника:
методическое пособие / А. Г. Арушанова. – Москва: Сфера, 2013. – 80 с.
27. ГОУЛМАН, Д. Эмоциональный интеллект. Почему он может значить больше,
чем IQ / Д. Гоулман. – Москва: «Манн, Иванов и Фербер», 2013. – 560 c.
28. КРЭЙН У. Теории развития. Секреты формирования личности.-Спб.: прайм-
ЕВРОЗНАК, 2002. 512с
29. ЛЮСИ Н Д. В Способность к пониманию эмоций: Психометрический и когни"
тивный аспекты // Г.А. Емельянов (ред.), Социальное познание в эпоху быстрых
политических и экономических перемен. М.: Смысл, 2000.
30. УШАКОВ, Д.В. Социальный интеллект и его измерение / Д.В. Ушаков //
Социальный интеллект: теория, измерение, исследования; под ред. Д.В. Люсина,
Д.В. Ушакова. – М.: Ин-т психологии РАН, 2004. – С. 129 – 140. 278.
31. УШАКОВ, Д.В. Социальный и эмоциональный интеллект: надежды, сомнения,
перспективы / Д.В. Ушаков // Социальный и эмоциональный интеллект: от
процессов к измерениям; под ред. Д.В. Люсина, Д.В. Ушакова. – М.: Изд-во
«Ин-т психологии РАН», 2009. – С. 11 – 30