CENTRUL DE ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ ŞI SOCIALĂ ,,OPORTUNITATE ,, IDNP

1014620001405 ,e-mail: cojocanj65@mail.ru

Culegerea de articole și texte

,, FORMAREA CONTINUĂ.ABORDĂRI CONCEPTUALE,,

Coordonator publicație Angela Cojocaru ,Președinte AO,,OPORTUNITATE,,

Expert Gh.Șalaru expert Drepturile Omului,formator ,expert PNUD

Pregătit pentru editare decembrie 2023

CEREȘNEA NATALIA
CADRU DIDACTIC,MANAGER,MEMBRU AL AO,,OPORTUNITATE,,

CONCEPTUL ȘI PRINCIPIILE PROIECTĂRII ȘI REALIZĂRII

ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE/ EXTRACURRICULARE ÎN INSTITUȚII DE
ÎNVĂȚĂMÂNT.
ADNOTARE
Într-o societate determinată istoric, sistemul de educaţie se materializează printr-o educaţie de
tip formal, nonformal sau informal, incluzând toate dimensiunile (intelectuale, morale, estetice,
tehnologice, fizice) implicate în cadrul acţiunilor educaţionale organizate, structurate şi planificate sau
în contextul influenţelor incidentale de tip pedagogic provenite din câmpul psihosocial.
Activitatea educativă şcolară şi extraşcolară dezvoltă gândirea critică şi stimulează implicarea
tinerei generaţii în actul respectării drepturilor omului şi al asumării responsabilităţilor sociale,
realizându-se astfel, o simbioză lucrativă între componenta cognitivă şi cea comportamentală.
Cuvinte-cheie: influență exterioară, aplicabilitate, interesele copilului/
elevului,caracter formativ, muzee, excursii, instruire permanentă, dezvoltarea personalități
ADNOTARE
In a historically determined society, the education system materializes through
formal, non-formal or informal education, including all dimensions (intellectual, moral,
aesthetic, technological, physical) involved in organized, structured and planned educational
actions or in the context of incidental pedagogical influences coming from the psychosocial
field.
Educational activity in and out of school develops critical thinking and stimulates the
involvement of the younger generation in the act of respecting human rights and assuming
social responsibilities, thus achieving a working symbiosis between the cognitive and
behavioural components.
Keywords: external influence, applicability, child's/student's interests, formative
character, museums, excursions, lifelong learning, personality development.
Până mai ieri singura instanţă cu rol educativ la nivel social, şcoala se confruntă astăzi
cu o multitudine de provocări. În primul rând, aşteptările diferitelor instanţe faţă de şcoală s-au
schimbat radical: societatea responsabilizează şcoala ca instanţă care să pregătească absolvenţi
apţi pentru integrare profesională şi socială; comunităţile vor o reprezentare autentică în şcoală;
părinţii aşteaptă ca şcoala să asigure copiilor lor educaţia pe care ei nu o pot oferi; nu în ultimul
rând, elevii aşteaptă ca să găsească în şcoală un „spaţiu sigur” pentru exprimarea propriilor
puncte de vedere şi pentru împărtăşirea intereselor lor de cunoaştere.
În al doilea rând, performanţele şcolare nu mai au în prezent aceeaşi greutate, în sensul
că rezultatele învăţării în contexte nonformale şi informale de educaţie capătă aceeaşi
importanţă şi pot fi validate şi recunoscute la nivel formal.
În al treilea rând, şcoala trebuie să îşi dezvolte oferta educaţională în funcţie de profilul
absolventului solicitat de societate şi de viaţa profesională. În acest context, oferta de educaţie
„altfel”, de activităţi curriculare şi extracurriculare deopotrivă trebuie dezvoltată în acord cu
aşteptările actorilor şcolari şi cu nevoile de cunoaştere a acestora.
Obiective specifice. Program de implementare a strategiei de dezvoltare „Educația
2030” pentru anii 2023-2025.
Obiectivul specific 2.9. Asigurarea incluziunii prin activitățile extrașcolare și de petrecere a
timpului
liber, astfel încât până în anul 2025 cel puțin 50% dintre copiii, în special a
celor din familii vulnerabile, în situații de risc și/ sau a celor cu
comportament
deviant și a celor cu nevoi speciale să fie incluși în activități extrașcolare.
Obiectivul specific Promovarea în cadrul instituțiilor de învățământ general, în Centrele pen-
2.10.
tru copii și tineret, în Centrele de creație și în alte structuri de educație
extrașcolară a activităților de educație nonformală, astfel încât până în anul
2025 numărul de copii cuprinși în activitățile nonformale să constituie cel
puțin 60%, iar al celor înscriși în activitățile Centrelor de creație pe diferi-
te domenii să crească cu 40% în special a celor din familii vulnerabile, în
situații de risc și/ sau a celor cu comportament deviant și a celor cu nevoi
 speciale.
Obiectivul specific Dezvoltarea școlilor de arte și a școlilor sportive, astfel încât până în anul
2.11.
2025 numărul de participanți să crească cu 3-5% anual, în special a celor
din
familii vulnerabile, în situații de risc și/sau a celor cu comportament
deviant
și a celor cu nevoi speciale.
[Posțan Liliana Managementul educației și învățământului extrașcolar (nonformal) al elevilor
în Republica M oldova https://ibn.idsi.md/ro/vizualizare_articol/185091]

Învăţămantul extraşcolar se realizează în grup sau individual în instituţii extraşcolare

de stat şi private (centre, palate, case de creaţie, cluburi de creaţie tehnico-ştiinţifice, centre ale
tinerilor turişti, centre ale tinerilor naţionalişti, şcoli sportive de agrement etc.), în baza unor
activităţi educative specifice, de către cadrele pedagogice în colaborare cu familia, unităţile
socio-culturale, mass-media, organizaţii de copii şi tineret etc.
Activităţile extraşcolare îi formează şi le oferă copiilor ocazia de a avea propria părere
şi de a căpăta mai multe abilităţi de învăţare.”
„Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-o atmosferă neformală, ceea ce contribuie
la încheierea învăţării formale.
Activităţile extraşcolare îi ajută pe copii să-şi exprime emoţiile, să cunoască lucruri noi
şi totodată să se simtă importanţi pentru societate.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea
elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi
socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară
în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile
caracteriale [4]
Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu
dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze
potenţialul intelectual.
Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea
nu epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al
timpului liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare
şcolară. În acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează, pozitiv sau nu, asupra dezvoltării
elevilor
 Activităţile extracurriculare organizate împreună cu elevii mei au conţinut cultural,
artistic, spiritual, ştiinţific, tehnico-aplicativ, sportiv sau simple activităţi de joc sau de
participare la viaţa şi activitatea comunităţii locale.
În plan teoretic, se poate fac o anume diferenţiere între cei doi termeni. Activităţile
extracurriculare sunt cele care nu intră în domeniul curriculumului oficial, dar au finalităţi
menite să susţină în mod direct dezvoltarea competenţelor promovate prin programele şcolare.
Activităţile extracurriculare au caracter complementar activităţilor de învăţare realizate
la clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei şi cultivă interesul pentru diferite domenii
de cunoaştere.
Astfel de activităţi funcţionează, în general, cu rol de „curriculum suplimentar”.
Activităţile extraşcolare sunt activităţile care intră în sfera educaţiei nonformale, la care pot
participa elevii în afara programului şcolii.
Acestea au scopuri variate: interacţiune socială, leadership, recreere şi educaţie pentru
sănătate, autodisciplină şi creştere a încrederii în sine. Implicarea elevilor în activităţi
extraşcolare are o vechime mare în sistemele formale de educaţie. Iniţial, ideea activităţilor
extraşcolare era menită să ofere copilului alternative la educaţia şcolară, care necesita un efort
intelectual predominant [5].
Astfel, activităţile extraşcolare avea scopul de a oferi copilului posibilitatea să se mişte,
să se exprime liber, să facă lucruri care îi plac.
Treptat, sfera activităţilor extraşcolare s-a diversificat, iar problematica valorificării
educaţiei nonformale în spaţiul şcolii a căpătat din ce în ce mai multă importanţă. În literatura
de specialitate străină nu se face o diferenţiere între cei doi termeni, fiind utilizată cu prioritate
sintagma „extracurricular activities”.
Literatura de specialitate care analizează subiectul activităţi extracurriculare provine în
special din spaţiul american.
Pedagogul C. Cucoș [5] consideră că, între activitatea desfăşurată de către elevi în cadrul
lecţiilor şi activitatea desfăşurată de ei în afara clasei şi a şcolii, există deosebiri din punct de
vedere al conţinutului şi al formelor de organizare:
1. Activitatea în afara clasei şi extraşcolară are un conţinut deosebit de activitatea în
cadrul lecţiilor.
Desfăşurarea lecţiilor şi volumul cunoştinţelor predate sunt determinate de curriculumul
la disciplină, în timp ce conţinutul şi desfăşurarea activităţilor în afara clasei au conţinut flexibil
30 şi foarte variat, cuprinzând cunoştinţe din domeniul artei, ştiinţei, tehnicii, sportului. Totuşi
nici conţinutul acestor activităţi nu se stabileşte în mod întâmplător, ci pe baza anumitor
principii.
2. Încadrarea elevilor în diferite forme ale activităţii în afara clasei şi extraşcolare se
face pe baza liberei alegeri, sub îndrumarea cadrelor didactice, care îi pot sugera fiecărui copil
ce formă de activitate este mai potrivită pentru interesele şi înclinaţiile lui.
3. Durata activităţilor în afara clasei şi extraşcolare variază.
O lecţie are durata fixă de 45 de minute, iar activitățile în afara clasei sau extraşcolare
durează de la o jumătate de oră până la două ore.
4. Verificarea, aprecierea şi evidenţa rezultatelor activităţii în afara clasei şi extraşcolare
au forme specifice. Verificarea are caracter practic. Spre deosebire de aprecierea făcută în
cadrul orelor prin intermediul notelor, ceea ce a făcut elevul în afara orelor de clasă se
concretizează prin intermediul calificativelor slab, bine, foarte bine.
5. Activitatea în afara clasei şi extraşcolară este propice pentru manifestarea spiritului
de independenţă şi a iniţiativei elevilor.
6. O altă particularitate a activităţii extraşcolare o constituie legătura ei cu practica.
Aplicarea cunoştinţelor în cadrul activităţilor extraşcolare are şi valoarea unui exerciţiu de
dezvoltare a aptitudinilor elevilor.
Diferiţi autori trec în revistă marea varietate a acestora şi evidenţiază faptul că, în timp,
tipologia lor a crescut foarte mult: excursii şi vizite la muzee, vizionarea de filme sau piese de
teatru la cinematograf şi teatru, vizite la instituţii publice, excursii la obiective de interes
ştiinţific sau comunitar, vizite la alte unităţi de învăţământ, serbări şcolare şi alte activităţi
artistice, activităţi sportive, activităţi literare, activităţi ce vizează protecţia mediului etc [7].
Unele studii1 identifică cinci tipuri de activităţi extraşcolare, în funcţie de implicarea pe
care acestea o presupun: - activităţi prosociale, referitoare la voluntariat;
• activităţi sportive de echipă;
• activităţi de organizare a şcolii (de exemplu, consiliul elevilor);
• activităţi artistice (piese de teatru, coruri, serbări şcolare);
• cluburi şcolare.
Alţi autori identifică o serie de caracteristici de bază ale activităţilor extraşcolare:
 cuprind activităţile care sunt organizate de şcoli şi se derulează în incinta acestora („school-
based extracurricular activities”) sau în afară;
 au rol complementar activităţilor formale ale şcolii şi se centrează pe activităţi ce vizează
dezvoltarea în ansamblu a personalităţii elevilor;
 ţin de ansamblul şcoală – comunitate – familie atât din perspectiva actorilor implicaţi, cât
şi a tipurilor de acţiuni derulate;
 oferă elevilor posibilităţi de exprimare a identităţii personale şi de dezvoltare plenară a
activităţii acestora.
De asemenea, studiile menţionate sintetizează un ansamblu de efecte şi implicaţii ale
participării la activităţile extraşcolare asupra elevilor:
 participarea la activităţi extraşcolare se asociază cu o rată mai mare de frecvenţă a cursurilor
şi cu o scădere a ratei abandonului şcolar, prin faptul că motivează elevii să vină la şcoală
şi să nu abandoneze cursurile;
 activităţile extraşcolare au un impact pozitiv asupra dezvoltării psihologice ale elevilor
implicaţi în acestea, pentru că promovează activităţi care valorizează toate aspectele
personalităţii copiilor,
 susţine dezvoltarea stimei de sine şi a autovalorizării, promovează dezvoltarea aptitudinilor
şi intereselor de cunoaştere a elevilor;
 participarea la activităţi extraşcolare se asociază cu scăderea manifestărilor de violenţă în
spaţiul şcolii, prin faptul că au un puternic caracter prosocial;
 participarea la activităţi extraşcolare se asociază cu o implicare mai amplă a părinţilor în
viaţa şcolii.
Desfășurarea procesului instructiv-educativ constă în îmbinarea activităţilor şcolare cu
activităţi extracurriculare ce au numeroase valenţe formative, permițând manifestarea
creativităţii întregului grup de elevi, a relaţiilor creative, astfel învățătorul putându-și afirma
spiritul inovator, creativitatea didactică, totodată atrăgându-i si pe elevi.
Desigur, în unele situaţii, activităţile extracurriculare pot determina o „pierdere de
timp”sau o distragere a educabilului în defavoarea activităţilor educative formale. Însă,
dincolode orice, nu trebuie să avem în vedere doar activitatea în sine, ci natura particulară
aexperienţei individuale a educabilului, în cadrul activităţii care devine cea mai interesantă
pentru acesta [8].
Activităţile extraşcolare au unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile
şcolare. Ele sunt diferite din punct de vedere al conţinutului, duratei, metodelor folosite şi
formelor de organizare a activităţii.
Conţinutul activităţilor extraşcolare nu este stabilit printr-un curriculum obligatoriu;
elevii au libertatea deplină de a alege conţinuturile care sunt în perfectă concordanţă cu
interesele şi dorinţele elevilor.
 Astfel, acestea devin o formă complementară de activitate – parte componentă a
educaţiei – care stimulează valori, aptitudini şi dezvoltă vocaţia, talentul, încurajând competiţia,
asumarea de responsabilităţi, comunicarea, abordările bazate pe iniţiativă, imaginaţie și
opţiune.
Toate acestea duc la formarea unor personalităţi complete şi complexe.
Având cel mai larg caracter interdisciplinar, activităţile extraşcolare pot îmbrăca diferite
forme: excursii, drumeţii, vizite, spectacole cultural-artistice, tabere şcolare, vizionări de filme,
competiţii sportive, cercuri de creaţie, cercuri pe discipline, concursuri, care, prin specificul lor,
imprimă copilului un anumit comportament, o ţinută adecvată situaţiei, declanşând anumite
sentimente. Prin activităţile la care participă, ei îşi însuşesc cunoştinţe în domeniul ştiinţei,
tehnicii, literaturii și artei.
Participând la acţiuni cu caracter artistic, la manifestări cultural-artistice, vizionând
spectacole de teatru şi filme la cinematograf, elevii îşi cultivă dragostea pentru frumos.
Organizarea şi desfăşurarea activităţilor extraşcolare respectă anumite condiţii: sunt
subordonate procesului de învăţământ care se desfăşoară în clasă; se evită supraîncărcarea
elevilor; se desfăşoară în colectiv, fiind create şi organizate pe principiul liberului
consimţământ; la antrenarea elevilor trebuie să se ţină seama de particularităţile de vârstă şi
interesele elevilor, precum şi de posibilităţile de realizare pe care le au, fără să fie reţinuţi de la
ore sau pregătirea lecţiilor
Activităţile extraşcolare cer o bună pregătire metodologică din partea profesorilor. Este
necesar să se creeze o atmosferă deosebit de favorabilă pentru instruire şi educaţie, să se ofere
posibilitatea de completare şi de aprofundare a cunoştinţelor şi abilităţilor obţinute la lecţii, să
fie create condiţii de formare a personalităţii în spiritul culturii naţionale.
Este necesar să se îmbine în mod util şi plăcut timpul în afara orarului şcolar al elevilor,
odihna activă să fie marcată de certitudinea utilităţii organizării plăcute a timpului liber într-un
mediu sărbătoresc sau firesc – toate aceste sunt obiective preconizate de Legea Învăţământului
din Republica Moldova.
Întreaga activitate în afara clasei are conţinut variat, determinat de interesele cognitive
ale elevilor şi de dorinţele lor.
Cercetările recente din domeniul psihopedagogiei arată că utilizarea povestirilor ca
metode de învățare dezvoltă imaginația copiilor
În concluzie, putem menționa că activităţile extraşcolare generează relaţii de prietenie
şi ajutor reciproc între elevi, educă simţul responsabilităţii şi o atitudine justă faţă de scopurile
urmărite. Important este ca elevii să fie antrenaţi nu numai în desfăşurarea unor asemenea
activităţi, ci şi în iniţierea şi organizarea lor.
Valorificarea activităţilor extraşcolare în practica educaţională ar trebui să se producă
sistematic şi cu mai multă eficienţă, pentru dezvoltarea armonioasă a elevilor.
Prin urmare, elevii trebuie ajutați să participe la activitățile educative, să se implice
afectiv, cu plăcere și bucurie spontană în ceea ce fac. De aceea, un rol important în dezvoltarea
aptitudinilor artistice ale copiilor au ilustrarea poveștilor, miturilor, basmelor și poeziilor prin
aplicarea metodelor, procedeelor și tehnicilor artistico-plastice.
Monitorizarea calitatii in educatie se realizeaza pe baza unor indicatori manageriali cum
ar fi: eficienta didactica (care ar putea fi cuantificata prin rezultatele obtinute la examene de
catre elevi), economicitate (consumul de timp si de resurse materiale), eficacitate (ca relatie
intre eficienta si economicitate) si afectivitate definita ca relatia „dintre eficienta prevederilor
si adecvarea lor la nevoile existente si incluse ale grupurilor de interese.”
În contextul actual, profesionalismul manifestat la nivelul organizației este dat de
măsura în care membrii acesteia sunt dispuși să absoarbă informații, să-și dezvolte noi
competențe care să le faciliteze adaptarea la o societate a cunoașterii și a învățării.
Ca o concluzie personală consider că trebuie să încercăm să-I atragem pe copii să
participle la activităţi cu ajutorul tuturor metodelor pe care le putem aborda.
Educația permanentă reușește să integreze toate cele trei forme ale educației: formală,
nonformală și informală, permițînd trăirea unor experiențe reale de învățare în contexte diferite.
Un management eficient al serviciilor educaţionale va trebui să răspundă în mod necesar
şi unor exigenţe specifice.
Astfel, se pot constata abordări ingenioase care individualizează acest domeniu, cum ar
fi: lucrul în echipă, transdisciplinaritatea, abordarea sistemică şi unitară etc.
În plus, flexibilitatea, deschiderea către nou, supleţea structurii organizaţiei, abordarea
specializată şi individualizată a problemelor vor duce şi ele la o sporire a actului de conducere.
Activităţile extraşcolare joacă un rol deosebit de important în dezvoltarea fizică şi
psihică a unui copil, spun psihoterapeuţii.
Prin intermediul acestora, copilul va învăţa să interacţioneze mai uşor cu cei din jur şi
va putea să exceleze în anumite domenii spre care are înclinaţii.
Astfel de activităţi îl ajută să-şi canalizeze energia către lucruri cu adevărat importante
şi să- şi dezvolte spiritul de competiţie. Implicarea copilului într-o activitate extraşcolară trebuie
să aibă loc în jurul vârstei de şase- şapte ani.
 Aceasta este vârsta la care el începe să descopere lucrurile care îi fac plăcere. În plus,
când este foarte mic, este preocupat mai degrabă de jucării şi nu va da atenţie activităţilor
solicitante.
Potrivit psihologilor, în alegerea programului din afara orelor de curs trebuie să se ţină
cont şi de opţiunile copilului. În caz contrar, acesta nu se va implica cu plăcere în activităţile
respective. Un alt aspect important este legat de numărul activităţilor extraşcolare, care nu ar
trebui să fie mai mult de două. Aşadar, este de dorit ca acestea să nu-i ocupe tot timpul liber, ci
să-i rămână un interval şi pentru relaxare şi pentru joc
În aceste condiţii, actul managerial din domeniul serviciilor educaţionale devine o
activitate complexă şi specializată ce solicită o serie de calităţi personale care fac din manager
un specialist de marcă în domeniul său.
Din aceste considerente, rolul şcolii şi al cadrului didactic (în colaborare cu alţi factori
educaţionali, precum familia, anumite grupuri la care aderă elevii) este acela de a furniza cele
maivaloroase activităţi extracurriculare pentru dezvoltarea elevului şi a-l îndruma spreacestea.
Ca orice demers orientat către o finalitate, activitatea extracurriculară presupune
oanume structurare şi organizare, asigurate de corelarea activităţilor de proiectare,implementare
şi evaluare.
Reuşita activităţilor extracurriculare rezidă deci în gestionareacelor trei procese şi în
asigurarea relaţiei ce se stabileşte între acestea.
În cadrul activităţilor extracurriculare, cele trei procese nu se constituie în procese
originale,diferite cu mult de caracteristicile identificabile în orice situaţie educaţională din
şcoală,dar esenţa lor stă în particularizare, prin prisma specificului categoriei de
activităţiextracurriculare pe care le vizează.
Există însă nişte repere generale, identificabile încadrul fiecărui proces, indiferent de
tipul de activitate extracurriculară avută în vedere.Indiferent de nivelul de acţiune şi de tipul de
control, procesul proiectăriiactivităţilor extracurriculare se desfăşoară în mai multe etape şi se
manifestă, ca orice proces de proiectare, ca un proces pentafazic, structurat în jurul
următoarelor aspecte, asupra cărora am încercat să oferim câteva note apreciative:
1. Selectarea finalităţilor, scopurilor şi obiectivelor ce se doresc a fi atinse prin
procesulde implementare a activităţilor extracurriculare.
2. Alegerea experienţelor extracurriculare necesare atingerii finalităţilor educaţionale,
planificate şi organizate în prealabil, conform caracteristicilor situaţiei educaţionale,finalităţilor
urmărite, conţinuturilor curriculare, dar mai ales, particularităţilor de vârstă şiindividuale ale
educabililor.
 3. Alegerea conţinuturilor prin intermediul cărora este oferită experienţa de
învăţare,conform unor criterii de selecţie mai puţin riguroase şi ştiinţifice, şi mai de
grabă,centrate pe nevoile şi interesele educabililor.
4. Organizarea şi integrarea experienţelor şi conţinuturilor în activităţi specifice
cucaracter extracurricular şi anticiparea modalităţilor generale de realizare a acestor
douăaspecte, ca şi repere orientative pentru munca efectivă a cadrelor didactice.
5. Evaluarea eficacităţii tuturor aspectelor din fazele anterioare, ca necesitate
pentrueficientizarea şi optimizarea activităţilor extracurriculare.
Modalităţile sunt: evaluarea realizată de către principalele categorii de persoane care vor
fi implicate în activităţileextracurriculare şi evaluarea prin testarea efectivă în practică a
proiectuluiextracurricular, pentru a-i certifica eficienţa.
Pornind de la criteriul locului desfăşurării activităţilor extracurriculare şi instituţiacare
le gestionează, le putem clasifica în:
• activităţi extracurriculare desfăşurate în instituţiile de învăţământ, dar în afara clasei şi
alecţiei;
• activităţi extracurriculare desfăşurate în afara instituţiilor de învăţământ, dar subincidenţa
acestora;- activităţi extracurriculare desfăşurate în instituţiile de învăţământ, de alte instituţii
cufuncţii educative;
• activităţi extracurriculare desfăşurate în afara instituţiilor de învăţământ, de alte instituţiicu
funcţii educative.În funcţie de grupul ţintă vizat şi dimensiunea acestuia, activităţile
extracurricularesunt:- activităţi cu întreaga clasă de elevi;
• activităţi realizate pe grupe de elevi;
• activităţi individualizate;
În funcţie de finalitatea urmărită, activităţile extracurriculare pot fi:
• activităţi cu caracter predominant informativ;
• activităţi cu caracter predominant formativ;
În funcţie de dimensiunea educaţională dominantă, activităţile extracurriculare sunt
 activităţi de educaţie intelectuală;
 activităţi culturale;
 activităţi sportive;
 activităţi artistice;
 activităţi de educaţie morală.Implementarea activităţilor extracurriculare impune
particularizarea activităţilor iniţiate la tipul şi specificul activităţii avute în vedere şi a
colectivului de elevi vizat.
Concluzionând, asigurarea calităţii şi eficienţei activităţilor extracurriculare
estefundamentată pe respectarea unor principii de proiectare şi implementare curriculară cese
regăsesc întezele lui Santin:
• Concentrare pe ce se învaţă: Proiectarea, implementarea şi evaluarea activităţilor
extracurriculare se centrează pe obiective, dar în limitele celui ce învaţă;
• Simplificare interzisă: Proiectul activităţii extracurriculare nu este unul mecanic sau
productiv, ci unul centrat pe dezvoltarea elevului;
• Soluţie exhaustivă: proiectarea activităţilor extracurriculare trebuie să ţină cont detoate
interesele, iar proiectul trebuie să satisfacă toate cerinţele participanţilor.
• Transparenţa totală: procesul de proiectare este unul deschis, cunoscut tuturor celor
implicaţi.
• Informare completă : În proiectarea activităţilor extracurriculare este important exploatarea
tuturor surselor de informare (documente sau chiar anumite persoanespecializate).
• Competenţe clare: Fiecare membru al echipei trebuie să aibă competenţele clar definite.
• Parte din întreg : Proiectarea reprezintă doar una dintre etapele activităţilor extracurriculare,
nelimitându-se doar la acest aspect.
• Fidelitate şi operativitate: În proiectarea şi implementarea activităţilor extracurriculare
trebuie tratate toate informaţiile, fără nici un fel de părtinire.
• Justificare deplină: Obiectivele unui proiect al activităţii extracurriculare nu suntacceptabile
numai dacă sunt perfect justificabile.
• Valorizare anticipată: Proiectarea nu este completă dacă obiectivele nu sunt estimatevaloric
în timp.
• Revizuire: Valoarea unui proiect a activităţilor extracurriculare trebuie revăzută periodic
înainte şi după aplicare, chiar dacă nu există disfuncţii.
• Proiectarea activităţilor extracurriculare este o activitate de amploare cu mulţi agenţi şi nu
o muncă de birou sau laborator.
• Colaborare completă, în proiectarea activităţilor extracurriculare fiind absolutnecesară
colaborarea cadru-didactic-elev-factor de decizie-alţi membrii implicaţi.
• Planificare integrală: Proiectarea activităţilor extracurriculare nu poate fifragmentară, ci
planificată integral, până la cele mai mici detalii
 Demersul formativ de evaluare a preşcolarilor din perspectiva activităţilor
extracurriculare nu consideră nereuşitele drept eşecuri sau manifestări ale interesului /
dezinteresului, ci momente problematice.
În cadrul activităţilor extracurriculare, evaluarea formativă se poate transforma, în
orice moment, în evaluare formatoare.
Copilul poate deveni din evaluat, evaluator al propriilor performanţe, putând,
astfel, autoregla neajunsurile, lacunele.
Activitatea extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia
orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine
creatoare, atât în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând astfel o
atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor.
Diversitatea activităţilor extraşcolare oferite creşte interesul copiilor pentru şcoală şi
pentru oferta educaţională.
Participarea la activităţile extraşcolare contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea
cognitivă, relaţională, afectivă a elevilor[2].
Achiziţiile dobândite în contextele de învăţare din activităţile extraşcolare le pot servi
elevilor ca suport pentru învăţare în activităţile de la clasă, motiv pentru care participarea
(activă) la activităţile extraşcolare ar trebui valorificată, dar şi încurajată în permanenţă.
Mai mult, valorificarea experienţei dobândite în cadrul activităţilor extraşcolare în
activităţile de la clasă ar constitui un stimul major pentru o implicare şi mai bună a elevilor în
cadrul acelor acţiuni, pentru creşterea spiritului de iniţiativă a acestora [6].
În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul
activităţilor extracurriculare.
Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de gândire, să evite critica
în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed- back pozitiv.
Activitatea extraşcolară la care participă elevii este valorizată diferit în evaluarea
curentă, în funcţie de disponibilitatea disciplinei şi deschiderea pe care cadrele didactice o au
pentru a include în grilele lor de evaluare itemi cu referire la achiziţiile din contextele
nonformale.
M. Bocoş propune următoarele nivele de proiectare a activităţii extracurriculare:
a. Nivelul macrostructural, la care proiectarea curriculară se centreaza în jurul
demersului de realizare a Curriculum-ului, care poate constitui un reper pentru aceste
activităţi sau, în cadrul căruia (în metodologiile de implementare), pot fi specificate şi sugestii
pentru modul de gestionare a activităţilor extraşcolare.
 Caracterul opţional al activităţilor extracurriculare oferă o mare libertate de planificare
şi organizare a acestora , în funcţie de contextul de manifestare .
b. Nivelul mezostructural – proiectarea curriculară se manifestă în recomandări
privind proiectarea şi implementarea activităţilor extracurriculare.
Activităţile extracurriculare sunt criterii de evaluare a cadrelor didactice şi ale unităţilor
de învăţământ, punctându-se astfel importanţa lor.
c. Nivelul microstructural vizează următoarele subnivele :
 nivelul instituţional
 angajează decizii privind monitorizarea şi coordonarea activităţilor de implementare,
 stabilirea relevanţei şi eficienţei acestora la nivelul instituţiei de învăţământ;
 nivelul catedrelor gestionează elemente specifice de proiectare a activităţii extracurriculare
pe anumite arii curriculare sau discipline, ca repere pentru următoarele nivele
de proiectare; - nivelul individual – implică toate activităţile la care cadrul didactic, în
calitate de membru al catedrei şi de manager al grupei de copii, participă în contextul celor
trei procese specifice activităţilor extracuriculare[1].
Indiferent de nivelul de acţiune şi de tipul de multe etape şi se manifestă ca un proces
pentafazic, structurat în jurul următoarelor aspecte:
 Selectarea scopurilor, obiectivelor şi finalităţilor ce se doresc atinse prin procesul de
implementare;
 Alegerea experienţelor extracurriculare planificate şi organizate conform caracteristicilor
situaţiei educaţionale, finaliăţtilor urmărite, conţinuturilor extracurriculare,
particularităţilor de vârstă şi individuale ale copiilor;
 Alegerea conţinuturilor prin intermediul cărora este oferită experienţa de învăţare, conform
unor criterii de selecţie centrate pe nevoile şi interesele educabililor;
 Organizarea şi integrarea experienţelor şi conţinuturilor în activităţi specifice cu caracter
extracurricular şi anticiparea modalităţilor generale de realizare a acestor aspecte;
 Evaluarea eficacităţii tuturor aspectelor din fazele anterioare .
Implementarea curriculară este o acţiune de aplicare în practică a programului educativ,
respectiv organizarea şi realizarea situaţiilor de învăţare, într-o modalitate flexibilă, creatoare,
valorificând resursele anticipate.
Implementarea activităţilor extracurriculare reprezintă ansamblul activităţilor de
aplicare, adaptare a proiectării şi a planificării.
 Principiul fundamental pe care trebuie să se bazeze acest proceseste fundamentarea
acţiunilor educative pe sprijinirea preşcolarilor în atingerea obiectivelor, prin
dezvoltarea aptitudinilor personale şi formarea unor competenţe specifice[6].

Dimensiuni pentru identificarea funcțiilor educației extrașcolare[Posțan Liliana Învățarea

extinsă și extracurriculară: instrumentul european pentru școli
https://ibn.idsi.md/ro/vizualizare_articol/184832].

La nivelul instituţiei de învăţământ, implementarea presupune mai multe etape:

 Organizarea activităţii extracurriculare prin:
 Realizarea implementării propriu–zise prin acţiuni specifice la nivelul instituţiei de
învăţământ (planificare strategică) şi al personalului (planificare operaţională);
 Coordonarea şi controlul acţiunilor de implementare constă în stabilirea modalităţilor de
comunicare operativă între toţi factorii implicaţi.
Un rol important îl are operativitatea monitorizării implementării activităţii la nivel
administrativ.
Nu putem reduce succesul implementării la acest aspect, dar trebuie să avem în vedere
acţiunea coroborativă a celor doi actanţi (cadrul didactic şi preşcolarii).
Asigurarea calităţii şi eficienţei activităţii extracurriculare este fundamentată în tezele
lui Santini, şi anume:
 concentrarea pe ceea ce se învaţă (proiectarea, implementarea
 şi evaluarea se concentrează pe obiective, dar în limitele celui care învaţă);
 soluţie exhaustivă (proiectarea trebuie să ţină cont şi să satisfacă cerinţele participanţilor);
 simplificare interzisă (proiectul activităţii nu este unul mecanic sau productiv);
 transparenţa totală (proiectul este unul deschis , cunoscut celor implicaţi);
 informare completă (exploatarea tuturor surselor de informare);
 competenţe clare;
 parte din întreg (proiectarea reprezintă o parte din întreg);
 fidelitate şi operativitate;
 justificare;
 valorizare anticipată (obiectivele trebuie estimate valoric în timp);
 colaborare completă;
Dacă tratăm procesul evaluării prin prisma activităţii extracurriculare, nu putem să-i
atribuim, în totalitate, caracteristicile specifice unei situaţii educative din cadrul formal.
Evaluarea activităţii extracurriculare se reduce la aprecierea activităţii preşcolarilor.
Uneori, se realizează autoevaluarea prestaţiei de cadrul didactic responsabil
şi preşcolari, monitorizarea evoluţiei preşcolarilor sau o evaluare externă realizată de către
director sau o persoană din afara instituţiei şcolare.
Evaluarea activităţilor extracurriculare se identifică cu aspectele particulare ale
evaluării formative. Unii autori consideră că principalele caracteristici ale evaluării
sunt următoarele :
 devine o componentă firească a activităţii educaţionale;
 intervine în timpul fiecărei sarcini de învăţare;
 informează cadrul didactic şi educabilul asupra gradului de stăpânire a obiectivelor;
 permite cadrului didactic să determine dacă preşcolarii posedă achiziţiile necesare pentru a
aborda viitoarele sarcini de învăţare;
În cadrul activităţilor extracurriculare, evaluarea formativă se poate transforma, în orice
moment, în evaluare formatoare.
Copilul poate deveni din evaluat, evaluator al propriilor performanţe, putând, astfel,
autoregla neajunsurile, lacunele [6].
ctivităţile extracurriculare bine pregătite, sunt atractive pentru orice vârstă, stârnindu-le
interesul producându-le bucurie, uşurându-le acumularea de cunoştinţe, chiar dacă presupun un
efort suplimentar.
În cadrul acestor activităţii sunt atraşii şi copii timizi, dar şi cei impulsivi, învăţând
astfel să se tempereze în preajma colegilor lor - “copilul care este lăudat învaţă la rându-i să
aprecieze” (D.I. Nolte)
 La ancheta realizată au participat 7 de cadre didactice
Ce activităţi extraşcolare aţi DA NU Non R
desfăşurat în anul şcolar
trecut?
cercuri pe discipline şcolare 78,4 15,7 5,9

activităţi sportive 93,1 4,6 2,3

vizite, excursii, drumeţii 97,6 1,2 1,2

celebrarea unor sărbători 96,8 1,8 1,4

olimpiade şcolare 82,4 13,8 3,8

activităţi cu părinţii (formare, 95 3,4 1,3

consiliere, a doua şansă etc.),

Altele (concursuri, activităţi 41,9 0,0 58,1

ecologice, de consiliere, de
prim ajutor şi protecţie civilă
etc.)
Conform declaraţiilor repondenţilor participanţi la anchetă, cele mai des întâlnite
activităţi extraşcolare care s-au desfăşurat în şcoala în care îşi desfăşoară activitatea sunt: vizite,
excursii, drumeţii; celebrarea unor sărbători; serbări şcolare; activităţi cu părinţii; activităţi
sportive.
Ponderea crescută a vizitelor şi excursiilor (97,6%) în cadrul activităţilor extraşcolare
se datorează pe de o parte, varietăţii largi a domeniilor de cunoaştere pe care le acoperă, iar pe
de altă parte, nevoii elevilor de relaxare.
Mai mult, acest tip de activitate este recomandată în sugestiile metodologice din unele
programe şcolare, fiindu-i recunoscută valoarea în planul dezvoltării cunoaşterii şi al dezvoltării
personale.
Tematicile şi obiectivele în jurul cărora se desfăşoară acest tip de activitate extraşcolară
ţin, în egală măsură, de creativitatea cadrelor didactice şi de interesele şi nevoile elevilor.
Impactul pe care activităţile extraşcolare îl au asupra elevilor, dar şi comunităţii depinde
atât de tipurile de acţiuni şi tematicile pe care le abordează, dar şi de frecvenţa cu care acestea
sunt organizate şi desfăşurate.
Buna planificare şi intercorelare a activităţilor extraşcolare scade considerabil riscul de
supraîncărcare a programului elevilor şi suprasolicitare a acestora.
Obiective În foarte În mare În mică În foarte Nu
mare măsură măsură măsură mică ştiu/numi
măsură
 dau
seama
Susţinerea activităţilor 28,1 50,9 11,2 4,3 1,3
curriculare prevăzute în
programele şcolare

petrecerea timpului liber 30,6 49,8 12,1 2,4 0,6

al elevilor

orientarea şcolară şi 19,1 48,2 20,5 5,0 1,3

profesională a elevilor

creşterea participării 37,5 47,5 9,6 2,2 0,8

şcolare/ atragerea
elevilor la şcoală

pregătirea elevilor cu 21,2 37,9 25,8 7,8 2,8

performanţe şcolare
ridicate

pregătirea elevilor cu 19,7 44,0 23,3 5,0 1,5

performanţe şcolare mai
slabe

dezvoltarea relaţiei 41,4 43,6 9,3 1,9 0,3

şcoală – familie
Ancheta desfăşurată în rândul cadrelor didactice arată că există activităţi extraşcolare
desfăşurate săptămânal, lunar, semestrial sau anual.
De remarcat este faptul că activităţile extraşcolare cel mai des menţionate a fi
desfăşurate în şcoală au o frecvenţă, de regulă, semestrială.
Aceasta este dată atât de bugetul de timp care trebuie alocat pregătirii activităţii, de
resursele financiare şi materiale implicate, dar şi de calendarul evenimentelor care prilejuiesc
organizarea activităţilor extraşcolare (celebrarea unor sărbători).
Conform informaţiilor furnizate de cadrele didactice participante la anchetă, există
activităţi organizate săptămânal, iar printre acestea cel mai des întâlnite sunt activităţile cu
părinţii (22,9%).
Valoarea lor constă atât în dezvoltarea unor cunoştinţe şi competenţe părinţilor, cât şi în
consolidarea relaţiei părinte – copil cu impact direct asupra reuşitei şcolare.
Există alte două tipuri de activităţi cu o frecvenţă săptămânală care se remarcă în cadrul
anchetei: cercuri pe discipline şcolare (11,7%) şi activităţi sportive (10,8%).
 Aceste activităţi sunt, de regulă, destinate exclusiv elevilor, fără a implica alţi membri
ai comunităţii, valoarea lor constând în special în dezvoltarea unor cunoştinţe şi aptitudini în
continuarea celor dezvoltate în mod formal, la orele de curs.
Activităţile cu părinţii şi activităţile sportive nu pot fi întotdeauna organizate
săptămânal, dar există pentru cel puţin jumătate dintre şcolile reprezentate în cadrul anchetei,
interesul de a organiza astfel de activităţi cel puţin o dată pe lună.
Tot lunar sunt organizate activităţi care vizează celebrarea unor sărbători (27,1%),
actualizarea site-ului şcolii (22,9%), vizitele cu scop educativ (22%).
Anual sunt organizate acele activităţi care sunt condiţionate de calendarul evenimentelor
(celebrarea zilei şcolii, olimpiadele şcolare), dar şi de costuri financiare şi de timp crescute
(publicarea revistei şcolii, schimburi de cadre didactice în cadrul unor proiecte).
Activităţile extraşcolare au scopuri multiple, urmărind dezvoltarea de ansamblu a
elevilor (cognitiv, afectiv, volitiv, relaţional) prin propunerea unei serii de activităţi care să
răspundă cât mai bine nevoilor şi intereselor lor, ţinând cont, totuşi, de resursele umane şi
materiale de care dispune şcoala.
Conform datelor furnizate de cadrele didactice participante la anchetă, cele mai multe
activităţi extraşcolare au ca principal obiectiv dezvoltarea unui climat prietenos în şcoală,
93,8% dintre repondenţi afirmând că activităţile extraşcolare din instituţiile în care lucrează
răspund în mare (43,9%) şi foarte mare măsură (49,8%) acestui obiectiv.
Concept promovat şi apropriat din ce în ce mai mult în instituţiile de învăţământ, „şcoala
prietenoasă” este instituţia care contribuie la creşterea participării la educaţie şi, implicit,
acţionează în vederea prevenirii şi reducerii abandonului şcolar, este instituţia care promovează
incluziunea şi încurajează progresul individual.
Un alt obiectiv major al activităţilor extraşcolare constă în dezvoltarea relaţiei şcoală –
familie – comunitate, iar prin specificul lor aceste activităţi îi pun laolaltă pe elevi, profesori,
părinţi, reprezentanţi ai comunităţii nu doar pentru a-şi prezenta experienţele, ci pentru a
coopera, a lucra împreună.
Câştigul la nivelul fiecărui grup din relaţia şcoală – familie – comunitate constă nu doar
în acumularea de informaţii, ci şi în creşterea încrederii în sine şi în celălalt, creşterea stimei de
sine şi a respectului pentru celălalt, dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la o comunitate
lărgită din care elevul provine şi căreia trebuie să i se redea ca membru activ.
Creşterea participării şcolare este un alt obiectiv major al activităţilor extraşcolare, în
opinia cadrelor didactice, 85% dintre acestea recunoscându-i valoarea în mare şi foarte mare
măsură. Acest obiectiv corelează cu cel care vizează dezvoltarea unui climat prietenos în şcoală
care, implicit, contribuie la creşterea participării şcolare.
Prin acţiunile propuse care pun în valoare nu doar capacităţile cognitive ale elevilor şi
relaţionarea cadru didactic – elev, activităţile extraşcolare evidenţiază calităţi personale şi
facilitează relaţionarea cu diferiţi actori ai comunităţii, în contexte variate fapt ce, pentru elevi
este un stimul semnificativ pentru frecventarea şcolii.
Conform opiniilor cadrelor didactice, activităţile extraşcolare răspund mai puţin
pregătirii suplimentare a copiilor, fie că este vorba despre cei cu performanţe ridicare, fie că
este vorba despre cei cu performanţe şcolare slabe.
Pregătirea suplimentară a elevilor este uneori menţionată de cadrele didactice ca
activitate extraşcolară, dar în puţine cazuri ea se realizează diferenţiat pe niveluri de
performanţă (33,7% apreciază că activităţile extraşcolare răspund în mică şi foarte mică măsură
nevoii de pregătire suplimentară a elevilor cu performanţe ridicate, respectiv 28,3% răspund în
mică şi foarte mică măsură nevoii de pregătire suplimentară a elevilor cu performanţe scăzute).
Probabil în mentalul colectiv de la nivelul şcolii s-a implementat ideea că elevii cu
performanţe scăzute pot beneficia de ajutorul profesorilor de sprijin, motiv pentru care este de
aşteptat ca activităţile de recuperare, de lucru diferenţiat, suplimentar cu elevii cu performanţe
scăzute să fie organizate şi desfăşurate de personalul calificat în acest domeniu.
Cadrele didactice investigate au menţionat şi o serie de dificultăţi cu care se confruntă
în organizarea activităţilor
• lipsa resurselor financiare şi materiale necesare pentru organizarea unor activităţi dorite de
către copii;
• insuficienţa resurselor umane de la nivelul şcolilor şi slaba motivare a unor profesori pentru
a depune un efort suplimentar;
• insuficienta implicare a părinţilor în diverse activităţi;
• timpul nepotrivit de organizare în structura anului şcolar, în condiţiile în care intervalul
calendaristic "rupe" ritmul;
• inechitate între posibilităţile tuturor şcolilor de a organiza anumite activităţi extraşcolare;
• atitudini ale unora dintre actorii şcolari şi lipsa de motivare pentru a organiza o astfel de
activitate care ce solicită un efort amplu;
• o insuficientă informare a şcolilor cu privire la posibile activităţi ce pot fi organizate;
• aglomerarea ce se produce la alte instituţii din afara şcolii, în special în oraşele mici, unde
posibilităţile de organizare a unor activităţi extraşcolare în afara unităţilor de învăţământ
este redusă

Participarea la activităţile extraşcolare contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea

cognitivă, relaţională, afectivă a elevilor.
Achiziţiile dobândite în contextele de învăţare din activităţile extraşcolare le pot servi
elevilor ca suport pentru învăţare în activităţile de la clasă, motiv pentru care participarea
(activă) la activităţile extraşcolare ar trebui valorificată, dar şi încurajată în permanenţă.
Mai mult, valorificarea experienţei dobândite în cadrul activităţilor extraşcolare în
activităţile de la clasă ar constitui un stimul major pentru o implicare şi mai bună a elevilor în
cadrul acelor acţiuni, pentru creşterea spiritului de iniţiativă a acestora
La activităţile extraşcolare pot participa diferite categorii de actori ai şcolii sau ai
comunităţii.
Buna reprezentare a lor în cadrul activităţilor derulate cu elevii în afara orelor de curs,
contribuie la succesul acţiunilor întreprinse.
Dacă elevii şi cadrele didactice sunt categorii de actori fără de care activităţile
extraşcolare nu au loc, părinţii, reprezentanţii comunităţii sau ai agenţilor economici, elevi şi
profesori din alte şcoli sunt categorii cu o reprezentare variabilă.
Potrivit datelor furnizate de ancheta realizată în rândul personalului didactic, elevii şi
cadrele didactice din şcoală sunt principalii participanţi la activităţile extraşcolare.
Faptul nu surpinde întrucât aceste activităţi sunt organizate de personalul didactic din
şcoală împreună cu elevii doritori să se implice în astfel de acţiuni, în beneficiul elevilor.
Dincolo de aceşti participanţi „tradiţionali” la activităţile şcolare sunt întâlniţi părinţii
şi profesorii consilieri.
Dacă părinţii sunt uneori surprinşi doar în postura de spectatori ai activităţilor
desfăşurate, profesorii consilieri iau parte activ atât la organizarea, cât şi la desfăşurarea
activităţilor extraşcolare
Conform datelor de anchetă poate fi emisă o concluzie generală: activităţile extraşcolare
tind să aibă la nivelul şcolilor un profil bine conturat: se desfăşoară cu elevii şi cadrele didactice
din şcoală, părinţii şi reprezentanţii comunităţii fiind categoriile din afara spaţiului şcolar care
participă uneori la aceste acţiuni.
Chiar dacă schimburile interşcoli, invitaţia unor specialişti din diferite domenii,
atragerea reprezentanţilor ONG-urilor în activităţile extraşcolare le-ar face cu mult mai
atractive şi mai profitabile pentru toţi cei implicaţi, ele rămân în mai mică măsură reprezentate
la nivelul şcolilor.
Participarea la activităţi extraşcolare este susţinută de interesele pe care diferiţii actori
implicaţi le au pentru diferitele acţiuni specifice.
Elevii, de exemplu, sunt interesaţi de experienţe noi, de colaborări cu alţi colegi din
şcoală sau din alte şcoli, de petrecerea cât mai activă şi interesantă a timpului extraşcolar.
Cadrele didactice sunt interesate de a dezvolta experienţe inovatoare cu elevii lor,
dincolo de cele formale din cadrul orelor de curs, dar există şi o motivaţie extrinsecă a acestora
vis-a-vis de activităţile extraşcolare care se concretizează în punctajul acumulat la evaluările
anuale.
Cei mai motivaţi pentru desfăşurarea activităţilor extraşcolare sunt elevii, cu o pondere
de 88% în opinia repondenţilor la anchetă, urmaţi de echipele manageriale ale şcolilor, cu o
pondere de 78.4%. pentru aceştia din urmă, motivaţia puternică poate rezulta din vizibilitatea
şi prestigiul pe care îl câştigă şcoala la nivel local, judeţean, în urma organizării şi desfăşurării
activităţilor extraşcolare.
În clasamentul actorilor şcolii consideraţi „destul de motivaţi” pentru derularea
activităţilor şcolare, cadrele didactice înregistrează cel mai crescut procent (48.6%).
În schimb, în clasamentul celor „puternic motivaţi” ocupă a treia poziţie, fapt ce îi
situează doar pe locul trei printre actorii cu motivaţie pozitivă faţă de activităţile extraşcolare.
Elevii şi echipele manageriale ale şcolilor sunt cele două categorii cu motivaţii mai puternice
decât ale cadrelor didactice pentru activităţile extraşcolare.
Mai puţin motivaţi sunt părinţii pentru participare la activităţile extraşcolare. Ei
înregistrează cele mai crescute ponderi atât în rândul celor slab motivaţi, cât şi a celor deloc
motivaţi pentru astfel de acţiuni.
Reducerea acestor ponderi ar fi posibilă prin informarea părinţilor cu privire la
beneficiile activităţilor extraşcolare pentru învăţare şi dezvoltare, în cadrul 28 activităţilor cu
părinţii sau în oricare alte contexte în care acest demers este posibil.
Campaniile de sensibilizare ale părinţilor cu privire la importanţa activităţilor
extraşcolare pentru elevi, la beneficiile pentru şcoală şi comunitate, ar contribui în mod activ la
schimbarea atitudinii părinţilor sceptici cu privire la beneficiile activităţile extraşcolare.
Lipsa de motivaţie a părinţilor de a participa la activităţile extraşcolare se datorează, în
primul rând, lipsei de timp liber.
Cei mai mulţi dintre ei sunt prinşi în activităţi lucrative, motiv pentru care nu pot
răspunde tuturor solicitărilor venite din partea şcolii.
 Din această cauză, est foarte important calendarul activităţilor extraşcolare pentru
creşterea participării părinţilor.
Planificarea activităţilor extraşcolare trebuie să ţină cont de specificul activităţilor din
comunitate, de specificul cultural al comunităţii, dar şi de interesele membrilor comunităţii, pe
lângă cele ale elevilor şi cadrelor didactice implicate în organizarea şi desfăşurarea activităţilor
extraşcolare.
Caracteristicile societăţii actuale au schimbat radical rolul şi importanţa şcolii. Până mai
ieri singura instanţă cu rol educativ la nivel social, şcoala se confruntă astăzi cu o multitudine
de provocări.
Una dintre aceste provocări se referă la faptul că oferta şcolii trebuie să se diversifice
pentru a răspunde nevoilor de cunoaşterea ale copiilor, să iasă din formal şi formalism. În acest
context activităţile extracurriculare şi extraşcolare par a căpăta o importanţă din ce în ce mai
mare.
Studii de specialitate subliniază rolul acestora în planul dezvoltării personale a elevilor,
în construirea unui climat şcolar prietenos, în creşterea participării la cursuri şi în planul
socializării.
Cerrcetarea de faţă ne permite să afirmăm, în final, că domeniul activităţilor extraşcolare
rămâne încă un aspect prea puţin analizat şi valorificat în şcoala românească, solicitat de
profesori şi de elevi deopotrivă, cu roluri pozitive şi recunoscute pentru dezvoltarea
profesională şi personală, dar cu resurse (umane, materiale, financiare şi de timp) insuficiente
şi valorificate nu întotdeauna cu pricepere.
Ca urmare, statutul de facilitator pentru învăţarea permanentă – obiectivul major al
proiectului în cadrul căruia a fost dezvoltată ancheta de faţă – pare a fi un răspuns pozitiv la
aşteptările, dificultăţile şi nevoile educaţionale din şcoală.
Campaniile de sensibilizare ale părinţilor cu privire la importanţa activităţilor
extraşcolare pentru elevi, la beneficiile pentru şcoală şi comunitate, ar contribui în mod activ la
schimbarea atitudinii părinţilor sceptici cu privire la beneficiile activităţile extraşcolare.
Lipsa de motivaţie a părinţilor de a participa la activităţile extraşcolare se datorează, în
primul rând, lipsei de timp liber.
Cei mai mulţi dintre ei sunt prinşi în activităţi lucrative, motiv pentru care nu pot
răspunde tuturor solicitărilor venite din partea şcolii.
Din această cauză, est foarte important calendarul activităţilor extraşcolare pentru
creşterea participării părinţilor.
 Planificarea activităţilor extraşcolare trebuie să ţină cont de specificul activităţilor din
comunitate, de specificul cultural al comunităţii, dar şi de interesele membrilor comunităţii, pe
lângă cele ale elevilor şi cadrelor didactice implicate în organizarea şi desfăşurarea activităţilor
extraşcolare.
Succesul activităţilor extraşcolare depinde de corelarea unei serii de factori cum ar fi:
atractivitatea tematicii abordate, buna coordonare a activităţilor, implicarea cât mai multor
actori ai şcolii şi comunităţii cu experienţe relavante pentru activitatea desfăşurată.
Ancheta realizată în rândul cadrelor didactice a evidenţiat faptul că de cele mai multe
ori activităţile extraşcolare sunt organizate de cadre didactice şi elevi, la nivelul clasei.
Chiar dacă sunt organizate la nivelul grupului restrâns al unei clase de elevi, activităţile
extraşcolare au nevoie de susţinerea altor actori ai şcolii, în funcţie de specificitatea lor.
Implicarea echipei manageriale a şcolii în activităţile extraşcolare este, ca şi în cazul
elevilor, chiar dacă la alt nivel, implicită, ţinând cont de faptul că echipa managerială
coordonează activităţile extraşcolare de la nivelul instituţiei de învăţământ, monitorizează
desfăşurarea acestora şi se implică efectiv acolo unde este nevoie, indiferent de tipul activităţii
şi de nivelul la care se desfăşoară.
Datele de anchetă relevă faptul că în multe şcoli există un grup restrâns de cadre
didactice active la nivelul activităţilor extraşcolare.
Aceştia se implică atât ca iniţiatori, cât şi ca organizatori şi susţinători ai celor care
organizează activităţi extraşcolare.
BIBLIOGRAFIE
1. Bocos M., - Tratat de Didactica Moderna - Paralela 45,2009
2. Cadrul de referință al și învățământului extrașcolar din Republica Moldova/ Nicolae
Bragarenco, Alina Burduh, Marina Cosumov [et al.]; coordonatori generali: Natalia
Grîu, Valentin Crudu; coordonator științific: Vladimir Guțu; Ministerul Educației,
Culturii și Cercetării al Republicii Moldova. – Chișinău: S.n., 2020 – 99 p, p. 30
3. Callo T. O pedagogie a integralității. Chișinău: CEP USM, 2007.
4. Cristea S. Fundamentele pedagogiei. Iași: Editura „Polirom”, 2010.
5. Cucoș C. Pedagogie. Ediția a II-a. Iași: Editura „Polirom”, 2006.
6. Durkheim E. Educație și sociologie. București: Editura Didactică și Pedago gică, 1980.
6. Guțu Vl. Pedagogie. Chișinău: CEP USM, 2013.
7. Guțu Vl., Vicol M. Tratat de pedagogie – între modernism și postmodernism. Iași:
Editura „Performantica”, Institutul Național de Inventică, 2014.
8. Posțan Liliana Învățarea extinsă și extracurriculară: instrumentul european pentru școli
https://ibn.idsi.md/ro/vizualizare_articol/184832
9. Posțan Liliana Managementul educației și învățământului extrașcolar (nonformal) al
elevilor în Republica M oldova https://ibn.idsi.md/ro/vizualizare_articol/185091