CENTRUL DE ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ ŞI SOCIALĂ ,,OPORTUNITATE ,,

IDNP 1014620001405 ,e-mail: cojocanj65@mail.ru

Culegerea de articole și texte ,, FORMAREA CONTINUĂ.ABORDĂRI CONCEPTUALE,,

Coordonator publicație Angela Cojocaru,,Președinte AO,,OPORTUNITATE,,

ExpertGh.Șalaru expert Drepturile Omului,FORMATOR ,expert PNUD

Pregătit pentru editare august 2023

Autor Valentin Ivanenco

Contextul Internațional si Național privind situatia persoanelor cu CES

Excluziunea socială ia amploare atunci când oamenii se confruntă cu o situaţie
dezavantajată din cauza problemelor care apar. Omul prin natura sa este o fiinţă socială şi se
simte împlinit atunci cînd are posibilitatea de a participa şi a se implica activ la viaţa
comunităţii.
Cu regret, anumite grupuri de persoane, dar în mod deosebit persoanele cu dizabilităţi
sunt marginalizate şi private de această posibilitate, astfel fiind discriminate în baza
dizabilităţii.
Excluziunea socială privează oamenii de opţiuni şi oportunităţi de a scăpa de sărăcie,
bariere sociale, stereotipuri şi le diminuează votul politic şi implicarea civică de a pretinde la
drepturile lor [10, p. 18]
Excluziunea socială ca un eşec al sistemului de protecţie socială evidenţiază problema
sărăciei, grupurilor vulnerabile şi a marginalizării lor în societate. Este imperios necesară o
politică socială incluzivă, care să vizeze fiecare particularitate a problemelor cu care se
confruntă persoanele marginalizate, cu o abordare holistică, având ca scop final reducerea
sărăciei şi excluziunii sociale
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a fost adoptată de către Adunarea generală
a ONU în anul 1948 şi conţine standardele drepturilor omului acceptate de către toate statele
membre. Declaraţia reprezintă baza normativă care a adus la formularea standardelor privind
persoanele cu disabilităţi ce există astăzi.
Convenţia ONU cu privire la Drepturile Persoanelor cu Disabilităţi, primul tratat de
bază a drepturilor omului din secolul 21, aprobata de către Adunarea General ONU, pe 13
decembrie 2006, reprezintă un instrument juridic important ce interzice discriminarea
persoanelor cu disabilităţi în toate sferele vieţii şi conţine prevederi specifice cu privire la
încadrare în cîmpul muncii, educaţie, asistenţă medicală şi acces la informaţie, la facilităţi
publice şi servicii.
Convenţia este un document extrem de important datorită faptului că statele care aderă
la ea sunt obligate să o respecte. [11, p. 43]
Legislaţia naţionala defineşte disabilitatea ca pierderea sau lipsa deplina sau parţiala a
uneia sau a cîtorva sisteme funcţionare ale omului. Capacităţile intelectuale, fizice, sociale
sunt necesare pentru participarea eficienta în cîmpul muncii şi integrare în societate prin
angajare.
Numărul persoanelor cu disabilitate în Republica Moldova este în jur de 200 000
persoane, aceasta reprezentînd media europeana. Actualmente Moldova nu dispune de date
statistice detaliat dezagregate pentru persoanele cu diferite forme de disabilitate, totodată se
determină:
- 25% disabilitatea congenitala ;
- 30% disabilitatea rezultata din accidente de munca, bolile profesionale (temporara
sau permanenta, ulterior un anumit segment va face parte din categoria care urmează);
- 45% disabilitatea rezultata din considerentele medicale si de sănătate.
O categorie aparte privind accesibilitatea persoanelor cu dizabilități o reprezintă
accesul la informare, garantat de articolul 25 al Legii privind incluziunea socială a
persoanelor cu dizabilități.
Educaţia persoanelor cu dizabilităţi s-a realizat o lungă perioadă de timp cu precădere
în forme segregate, ca educaţie specială, separată de cea obişnuită. [9, p.65]
Numărul persoanelor cu disabilitate în Republica Moldova este în jur de 200 000
persoane, aceasta reprezentînd media europeana. Actualmente Moldova nu dispune de date
statistice detaliat dezagregate pentru persoanele cu diferite forme de disabilitate, totodată se
determină:
 25% disabilitatea congenitala;
 30% disabilitatea rezultata din accidente de munca, bolile profesionale (temporara sau
permanenta, ulterior un anumit segment va face parte din categoria care urmează);
 45% disabilitatea rezultata din considerentele medicale si de sănătate.
 Persoanele cu diferite forme de disabilitate întîmpină numeroase bariere în realizarea
egalităţii în societate. Printre cele mai serioase se numără:
 lipsa unei reţele de servicii sociale, primare şi specializate, corespunzătoare nevoilor
individuale ale persoanelor cu disabilităţi;
 neasigurarea educaţiei la orice vîrstă, inclusiv educaţia primară, formarea şi posibilităţile
corespunzătoare de învăţare continuă la toate etapele vieţii;
 ocuparea şi încadrarea în muncă insuficienţă contribuie la participarea limitată a
persoanelor cu disabilităţi la viaţa economică, culturală şi socială;
 limitarea accesului persoanelor cu handicap la noile tehnologii informaţionale şi de
comunicare creează premisele negative a perspectivelor de participare;
 accesul nesatisfăcător la locul de muncă, în instituţiile de educaţie, cultură şi divertisment
şi în transportul public determină neafirmarea persoanelor cu handicap în viaţa
comunităţii.
Ratificarea Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (2010) de
Republica Moldova a impulsionat schimbări ulterioare în sistemul educaţional, şi anume în
promovarea educaţiei incluzive.
Ratificarea acestui document presupunea reformarea politicii statului în domeniul
dizabilităţii.
Ca urmare, au fost aprobate Strategia de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi
(2010-2013) şi Programul de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru
anii 2011-2020, aprobat prin Hotărârea Guvernului R. Moldova nr. 523 din 11.07.2011.
Educaţia incluzivă, în sensul prezentului Program, prevede schimbarea şi adaptarea
continuă a sistemului educa- ţional pentru a răspunde diversităţii copiilor şi nevoilor ce decurg
din aceasta, pentru a oferi o educaţie de calitate tuturor în contexte integrate şi în medii de
învăţare comună
Cadrul legal din Republica Moldova corespunde standardelor internaţionale; conceptul
privind dezvoltarea educaţiei incluzive aprobat şi reflectat în documentele de politici serveşte
un cadru general de includere a tuturor copiilor cu risc mare de excludere; se bazează pe
principiul educaţiei pentru TOŢI, având scopul de a valorifica potenţialul de învăţare al
fiecărui copil.
 Se atestă o voinţă politică raliată la practicile incluzive, angajamentul activ al
reprezentanţilor diferitor agenţii internaţionale, precum şi al agenţiilor neguvernamentale în
implementarea educaţiei incluzive.
În scopul implementării educaţiei incluzive au fost create servicii de suport: la nivel
naţional – Centrul Republican de Asistenţă Psihopedagogică (CRAP), la nivel raional –
Serviciul de Asistenţă Psihopedagogică (SAP), la nivel instituţional – centre de resurse,
comisii interdisciplinare, care au ca scop incluziunea copiilor cu CES în şcolile generale.
Serviciile de suport create se bucură de popularitate în rândul beneficiarilor. Cadru didactic de
sprijin este o profesie nouă introdusă în Clasificatorul ocupaţiilor al Republicii Moldova.
În principiu, nimeni nu era împiedicat să urmeze orice formă de învăţământ. Dar
numai în principiu.
Or, recunoaşterea oficială şi garantarea egalităţii şanselor la educaţie şi protecţia
socială oferite prin legislaţie nu sunt condiţii suficiente pentru eliminarea inechităţilor în
domeniu.
La momentul actual, Republica Moldova dispune de toate actele normative care
asigură realizarea incluziunii școlare și sociale a persoanelor cu dizabilități, inclusiv
dizabilități de auz:
 Hotărârea Guvernului nr. 523 din 11. 07. 2011 cu privire la aprobarea Programului de
dezvoltare a educației Incluzive în Republica Moldova pt anii 2011-2020;
 Planul Educaţional Individualizat (PEI), structuramodel, aprobat prin Ordinul Ministerului
Educaţiei nr. 952 din 06. 12. 2011;
 Regulamentul privind organizarea educaţiei incluzive în instituţiile de învăţământ general,
aprobat prin Ordinul Ministerului Educaţiei nr. 739 din 15.08.2011;
 Hotărârea Guvernului RM nr. 732 din 16.09.2013 “Cu privire la Centrul Republican de
Asistență Psihopedagogică şi Serviciul raional/municipal de asistenţă psihopedagogică”;
 Hotărârea Guvernului nr. 567 din 26 iulie 2011 prin care a fost aprobat Regulamentul cu
privire la modul de asigurare a unor categorii de cetăţeni cu mijloace ajutătoare tehnice;
 Hotărârea Guvernului nr. 722 din 22 septembrie 2011 - au fost aprobate Regulamentul-
cadru şi standardele minime de calitate pentru serviciul social „Echipa mobilă” (serviciu
social specializat, destinat copiilor cu dizabilităţi medii sau severe, care oferă asistenţă
socială şi suport la domiciliul beneficiarului);
 Hotărârea Guvernului nr. 314 din 23.05.2012 - au fost aprobate Regulamentul-cadru
privind organizarea şi funcţionarea serviciului social „Asistenţă personală” şi Standardele
 minime de calitate. Scopul serviciului este de a oferi asistenţă şi îngrijire copiilor şi
adulţilor cu dizabilităţi severe;
 Hotărârea Guvernului nr. 413 din 14.06.2012 - au fost aprobate Regulamentul-cadru de
organizare şi funcţionare a serviciului social „Respiro”.
Constatăm că în această etapă a fost proclamat accesul la educaţie în documentele de
politici, care însă nu a fost asigurat de anumite acţiuni de ordin instituţional în vederea
asigurări unei educaţii de calitate pentru toţi copiii, se atestă o lipsă de corelare a politicilor
sociale cu cele educaţionale.