Politica de protecție a persoanelor

vârstnice
Politici pentru persoanelor cu
dizabilități
Politici pentru protecția copilului și
a familiei

Studentă:Dorohoiu Diana
Grupa III, anul III, PIPP
 Politica de protecție a
persoanelor vârstnice

Vizează acțiuni în domeniile: financiar

(protejarea venitului); medical (îmbunătățirea
calității îngrijirii medicale); social; personal
(crearea de condiții pentru a trăi demn și
independent, pentru o perioadă cât mai
îndelungată, în mediul propriu); interrelațional
(sprijinirea integrării în viața comunității); al
relației vârstnic – instituții (în sensul adecvării
serviciilor oferite de aceste organisme la
nevoile sociale ale persoanelor de vârsta a treia
sau al adaptării acesteia la ofertele existente).
 Standarde calitative de îngrijire și prevenirea abuzului
persoanelor în vârstă” („Quality care standarsd and the
prevention of elder abuse”), este un document elaborat
de Age Platform10 în anul 2011 care stabilește drepturile
și obligațiile persoanelor vârstnice beneficiare de îngrijire
de lungă durată. Dintre drepturile persoanelor vârstnice
amintim: dreptul la o viață decentă, la bunăstare fizică și
psihică, libertatea de alegere în limita capacităților fizice
și intelectuale, dreptul la o viață privată și la servicii de
calitate, dreptul la informare și consiliere personalizată,
dreptul de a participa la activitățile sociale și culturale din
comunitate, dreptul la libera exprimare a convingerilor
culturale și religioase, dreptul la îngrijiri paliative, dreptul
la reparații în caz de abuz sau rele tratamente.
 Persoanele în vârstă care se confruntă cu limitări
funcționale, fragilitate sau handicap sunt acoperite de
dispozițiile prevăzute în Convenția Națiunilor Unite privind
drepturile persoanelor cu dizabilități.
 Sunt considerate persoane vârstnice, persoanele care au
împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege.
 Principalele tipuri de servicii sociale adresate
persoanelor vârstnice acordate atât de
furnizorii publici cât și de cei privați (asociații,
fundații), sunt următoarele:
 1. îngrijirea temporară sau permanentă la
domiciliu;
 2. îngrijirea temporară sau permanentă într-un
cămin pentru persoane vârstnice;
 3. îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru
vârstnici, case de îngrijire temporară, locuințe
sociale, precum și altele asemenea.
 Îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu
constă în acordarea de:
 1. servicii sociale – îngrijirea persoanei, prevenirea
marginalizării sociale și sprijinirea pentru reintegrarea socială,
consiliere juridică și administrativă, sprijin pentru plata unor
servicii și obligații curente, îngrijirea locuinței și a gospodăriei,
ajutor pentru menaj și prepararea hranei;
 2. servicii socio-medicale – activități de bază ale vieții zilnice,
în principal: asigurarea igienei corporale, ajutor la îmbrăcare
și dezbrăcare, readaptarea capacităților fizice și psihice,
adaptarea locuinței la nevoile persoanei vârstnice, deplasare
în interior și comunicare, precum și îngrijirea temporară în
centre de zi, aziluri de noapte sau alte centre specializate;
3. servicii medicale – constau în acordarea de consultații și
îngrijiri medicale la domiciliu sau în instituții de sănătate,
consultații și îngrijiri stomatologice, administrarea de
medicamente, acordarea de materiale sanitare și dispozitive
medicale;
 Îngrijirea temporară sau permanentă într-
un cămin pentru persoane vârstnice constă în:
 a) servicii sociale: ajutor pentru menaj, consiliere
juridică și administrativă, modalități de prevenire a
marginalizării și de reintegrare socială în raport cu
capacitatea psiho-afectivă;
 b) servicii socio-medicale: ajutor pentru menținerea
sau readaptarea capacităților fizice ori intelectuale,
asigurarea unor programe de ergoterapie, sprijin
pentru realizarea igienei corporale; c) servicii
medicale: consultații și tratamente la cabinetul
medical, în instituții medicale de profil sau la patul
persoanei, dacă aceasta este imobilizată, servicii de
îngrijire-infirmerie, asigurarea medicamentelor,
asigurarea cu dispozitive medicale, consultații și
îngrijiri stomatologice.
Căminul pentru persoane vârstnice este centrul
rezidențial cu sau fără personalitate juridică, finanțat
integral din bugetul local, care acordă, pe perioadă
nedeterminată, îngrijire persoanelor vârstnice. Principalele
obiective ale unui cămin sunt:
 a) să asigure persoanelor vârstnice îngrijite maximum posibil
de autonomie și siguranță;
 b) să ofere condiții de îngrijire care să respecte identitatea,
integritatea și demnitatea persoanei vârstnice;
 c) să permită menținerea sau ameliorarea capacităților fizice
și intelectuale ale persoanelor vârstnice;
d) să stimuleze participarea persoanelor vârstnice la viața
socială;
e) să faciliteze și să încurajeze legăturile interumane, inclusiv
cu familiile persoanelor vârstnice; f) să asigure supravegherea
și îngrijirea medicală necesară, potrivit reglementărilor
privind asigurările sociale de sănătate;
 g) să prevină și să trateze consecințele legate de procesul de
îmbătrânire
 Politica de protecție a
persoanelor cu dizabilități
 Persoanele cu dizabilități au aceleași drepturi ca
orice altă persoană la demnitate, independență și
participare deplină la viața socială. Măsurile care
să le permită acestora să beneficieze de aceste
drepturi formează nucleul acțiunii concertate a
UE și a Convenției ONU pentru drepturile
persoanelor cu dizabilități, la care UE este parte
semnatară. Obiectivul Convenției, care, împreună
cu Protocolul acesteia, a intrat în vigoare la 3 mai
2008, este acela de a promova și proteja
existența egală și deplină a tuturor drepturilor
omului și a tuturor libertăților fundamentale de
către toate persoanele cu dizabilități.
Zonele de acțiune
 Accesibilitatea. Accesibilitatea este esențială pentru participarea
la viața socială. În consecință, Strategia UE privind persoanele cu
dizabilități are drept scop eliminarea barierelor care împiedică
accesul la viața socială a persoanelor cu dizabilități. Printre zonele
esențiale de acțiune se numără mediul construit, transportul,
informațiile și comunicarea, serviciile.
 Participarea. Persoanele cu dizabilități și familiile acestora
trebuie să aibă posibilitatea de a participa în mod egal cu ceilalți
la toate aspectele vieții sociale și economice. Aceste persoane
trebuie să aibă posibilitatea de a-și exercita drepturile cetățenești,
inclusiv dreptul la liberă mișcare, de a alege unde și cum anume
să trăiască și de a avea acces deplin la activitățile culturale,
sportive și de petrecere a timpului liber. Printre exemplele de
activități ale Comisiei se numără: promovarea cardului de parcare
destinat persoanelor cu dizabilități din UE, sprijinul acordat
transferului, în statele membre ale UE, de la asistența
instituțională la asistența în cadrul comunității și promovarea
participării la competiții sportive, de exemplu, prin organizarea
unor evenimente sportive destinate persoanelor cu dizabilități.
 Egalitatea. 53 % dintre europeni consideră că discriminarea
persoanelor după criteriul dizabilității sau al vârstei este larg
răspândită în UE. UE promovează tratamentul egal al persoanelor
cu dizabilități, prin intermediul unei abordări care ia în considerare
două aspecte: legislația și strategiile antidiscriminare, pe de o
parte, și promovarea șanselor egale în domeniul altor politici, pe de
altă parte.
 Ocuparea forței de muncă. Locurile de muncă de calitate asigură
independența economică, încurajează dezvoltarea personală și
oferă cea mai bună protecție împotriva sărăciei. Comisia urmărește
să îmbunătățească situația ocupării forței de muncă de către
persoanele cu dizabilități. Comisia acordă o atenție specială
dificultăților cu care se confruntă tinerii cu dizabilități. Sunt luate în
considerare condițiile de muncă și posibilitatea avansării în carieră,
iar în acest scop Comisia se consultă cu partenerii săi sociali.
 Educația. Strategia UE privind persoanele cu dizabilități pentru
2010-2020 pune accentul pe accesul egal la o educație de calitate
și la instruire continuă. Aceștia reprezintă factori-cheie care permit
persoanelor cu dizabilități să participe pe deplin la viața socială și
îmbunătățesc calitatea vieții acestora.
 Protecția socială și includerea în comunitate.
Persoanele cu dizabilități trebuie să beneficieze de servicii
cum ar fi protecția socială, programe de reducere a gradului
de sărăcie, asistență dedicată și ansambluri de locuințe
publice. Statele membre sunt în primul rând responsabile
pentru acordarea acestor servicii, dar stabilesc, de
asemenea, obiective și indicatori comuni, prin intermediul
unui program-cadru numit Metoda deschisă de coordonare.
 Sănătatea. Persoanele cu dizabilități au nevoie de acces
egal la un sistem de sănătate de înaltă calitate, specializat
pe sexe, care să includă îngrijirea preventivă, reabilitarea și
alte servicii specifice.
 Acțiunea externă. UE și statele membre promovează în
propriile politici externe drepturile persoanelor cu dizabilități,
inclusiv considerarea acestor drepturi într-un cadru mai larg,
la nivel internațional. UE subliniază starea de dizabilitate ca
problemă legată de drepturile omului, încercând să extindă,
ca parte a propriei activități de ajutor umanitar, gradul de
cunoaștere al Convenției ONU privind drepturile persoanelor
cu dizabilități.
Politica de protecție a copilului și a
familiei
Acte normative menite să diminueze sau să
înlăture riscurile sociale la care sunt supuse
familiile cu copii si să incurajeje creşterea copiilor
în familia de origine
1) Legea nr. 416/2001 privind venitul minim
garantat, cu modificările şi completările ulterioare
Venitul minim garantat - Familiile şi persoanele
singure, aflate în situaţie de nevoie, au dreptul la
un venit minim garantat care se asigură prin
acordarea ajutorului social lunar, în condiţiile
prevăzute de legea mai sus menţionată. Nivelul
venitului minim garantat se indexează anual prin
hotărâre a Guvernului, în raport cu evoluţia
preţurilor de consum.
 Ajutorul de urgenţă - Familiile sau persoanele
aflate în situaţii de necesitate datorate calamităţilor
naturale, incendiilor, accidentelor, precum şi altor
situaţii deosebite stabilite prin lege pot beneficia de
ajutoare de urgenţă, în limita fondurilor existente,
acordate de Guvern sau primării. Alocaţia pentru
copiii nou născuţi Alocaţia pentru copiii nou născuţi
se acordă la cerere, o singură dată, pentru fiecare
din primii 4 copii nou născuţi vii. Solicitarea
acordării alocaţiei pentru copiii nou născuţi se face
până la împlinirea de către copil a vârstei de 12
luni. Începand cu luna ianuarie 2008, cuantumul
alocaţiei pentru copiii nou născuţi este de 213 lei.
Buget - bugetul de stat prin bugetul MMFES
2) Legea nr 482/2006 privind acordarea de
trusouri pentru nou născuţi .Pentru fiecare
copil nou născut se acordă un trusou care
cuprinde haine, lenjerie şi produse de îngrijire,
în valoare de 150 lei. Contravaloarea în lei a
trusoului se acordă o singură dată oricaruia
dintre părinţii fireşti ai copilului sau, în cazul în
care aceştia nu sunt în măsură să solicite
acest drept, prin împuternicit sau la cererea
reprezentantului legal al copilului, desemnat
în condiţiile legii. Buget - transfer de la
bugetul de stat prin bugetul MMFES către
bugetele proprii ale judeţelor
3) Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, cu
modificările şi completările ulterioare Beneficiază toţi copiii în
vârstă de până la 18 ani, precum şi tinerii care au împlinit
vârsta de 18 ani şi urmează cursurile învăţământului liceal sau
profesional, organizate în condiţiile legii, până la terminarea
acestora. Cuantumul este de 40 de lei/lună.
4) Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.105/2003 privind
alocaţia familială complementară şi alocaţia de susţinere pentru
familia monoparentală, cu modificările şi completările ulterioare
Alocaţia complementară Familia cu unul sau mai multi copii
beneficiază de alocaţie complemetară, în condiţiile în care
familia realizează venituri nete lunare pe membru de familie de
până la 184 de lei. Cuantumul alocaţiei familiale
complementare este de:
a) 38 lei pentru familia cu un copil;
 b) 44 lei pentru familia cu 2 copii;
c) 49 lei pentru familia cu 3 copii;
d) 54 lei pentru familia cu 4 sau mai mulţi copii. Pentru familiile
beneficiare de ajutor social în baza Legii nr. 416/2001 privind
venitul minim garantat, alocaţia complementară se majorează
cu 25%.
 Alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală
Familia monoparentală cu unul sau mai mulţi copii
beneficiază de alocaţie de susţinere, în condiţiile în
care familia realizează venituri nete lunare pe
membru de familie de până la 184 de lei. Cuantumul
alocaţiei de susţinere pentru familia monoparentală
este de:
a) 54 lei pentru familia cu un copil;
b) 65 lei pentru familia cu 2 copii;
c) 73 lei pentru familia cu 3 copii;
d) 83 lei pentru familia cu 4 sau mai mulţi copii.
5) Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului, cu modificările şi
completările ulterioare Alocaţia de plasament – se
acordă pentru fiecare copil faţă de care s-a luat
măsura plasamentului, precum şi tinerilor, după
dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă
îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ de zi, pe toată durata
continuării studiilor, fără a depăşi vârsta de 26 de ani. Alocaţia se
suportă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei
şi Egalităţii de Şanse şi se indexează prin Hotărâre de Guvern.
6) Legea nr. 396/2006 privind acordarea unui sprijin financiar la
constituirea familiei Cuantum - 200 Euro, acordaţi în cazul în
care, fiecare dintre soţi se află la prima căsătorie. Buget -
transfer de la bugetul de stat prin bugetul MMFES către
bugetele locale
7) Legea nr. 263/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea creşelor Creşele sunt structuri care oferă servicii
sociale specializate pentru creşterea, îngrijirea şi educarea
timpurie a copiilor în vârstă de până la 3 ani. Asigură
supravegherea stării de sănătate şi de igienă a copiilor şi acordă
primul ajutor şi îngrijirile medicale necesare în caz de
îmbolnăvire, până la momentul preluării copilului de către
susţinătorul legal sau al internării într-o unitate medicală.
Creşele se înfiinţează, se organizează şi funcţionează ca centre
cu program de lucru zilnic sau săptămânal, în sistem public ori
privat.
15) Accesul la servicii sociale:
- Servicii de îngrijire şi educaţie la domiciliu sau în centre de zi
(creşe pentru copii între 3 luni şi 3 ani; centre de zi pentru
copii între 3 şi 7 ani; centre de consiliere pentru familie); în
prezent e în proces de avizare un proiect de lege care priveşte
organizarea şi funcţionarea serviciilor de educaţie şi îngrijire
pe timp de zi a copiilor în vârstă de peste 3 ani până la clasa a
IV-a, inclusiv.
- Alte tipuri de servicii sociale pentru familie şi copii (servicii de
îngrijire prenatală pentru prevenirea abandonului, centre de
plasament şi reintegrare familială, centre de zi pentru copiii cu
dizabilităţi, centre de consiliere, prevenire şi tratament pentru
copiii abuzaţi, centre de consiliere, prevenire şi tratament
antidrog, centre pentru adăpostul, îngrijirea şi consilierea
victimelor violenţei în familie, etc.) 16) Ordonanţa de Urgenţă
a Guvernului nr. 96/2002 privind acordarea de produse lactate
si de panificaţie pentru elevii claselor I-IV din învăţământul de
stat, precum şi pentru copii preşcolari din grădiniţele de stat
cu program normal de lucru
 17) Legea nr. 219/2000 privind egalitatea şanselor de a
urma studiile în învăţămantul superior prin acordarea
burselor sociale de studiu
 18) Legea nr. 116/ 2002 privind prevenirea şi
combaterea marginalizării sociale Contractele de
solidaritate cu tinerii, cu prioritate tinerii familişti cu
copii în întreţinere. Accesul la o locuinţă: pot primi o
sumă reprezentând valoarea avansului pentru
cumpărarea sau închirierea unei locuinţe pe o perioadă
de trei ani. Consiliul judeţean constituie un fond pentru
acordarea acestor sume. Burse de scolarizare pentru
copiii din familiile beneficiare de ajutor social acordat
în baza Legii nr. 416/2001 privind venitul minim
garantat. Burse pentru continuarea studiilor pentru
absolvenţii care provin din familii beneficiare ale
ajutorului social în baza Legii nr. 416/2001 privind
venitul minim garantat.
Bibliografie
https://www.politicidesanatate.ro/protec
tia-sociala-acordata-persoanelor-varstni
ce-si-drepturile-acestora/
accesat la data de 11.04.2020
Enache, I.(2019). Protecția socială a
persoanelor vârstnice și drepturile
acestora. Consiliul național al
persoanelor în vârstă,pp.1-37,
http://cnpv.ro/wp-content/uploads/2020/
03/Protectia_sociala_a_persoanelor_vars
tnice_si_drepturile_acestora.pdf
Talpaș, P. M. Politici sociale privind
protecţia familiei şi a copilului.Suport de