CAPITOLUL X

PROTECȚIA ȘI PROMOVAREA DREPTURILOR

PERSOANELOR CU HANDICAP

1. Considerații generale privind noțiunea de persoană cu handicap și

protecția persoanelor cu handicap

Considerăm oportun ca delimitarea conceptuală în materia ce va face obiectul analizei

noastre să urmărească două aspecte și anume: pe de o parte, clarificarea termenului de
dizabilitate, conform Clasificării internaționale a funcționării, dizabilității și sănătății iar pe
de altă parte, precizarea sensului legal al sintagmei persoană cu handicap, cuprins în Legea
nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap 1, legea
cadru a domeniului.
Astfel, conform Clasificării internaționale a funcționării, dizabilității și sănătății,
dizabilitatea este definită ca fiind „termenul general pentru pierderile sau devierile
semnificative ale funcțiilor sau structurilor organismului, dificultățile individului în
executarea de activități și problemele întâmpinate prin implicarea în situații de viață”.2
Articolul 2 din Legea nr.448/2006 menționează expres că persoanele cu handicap
“sunt acele persoane cărora mediul social, neadaptat deficiențelor lor fizice, senzoriale,
psihice, mentale și/sau asociate, le împiedică total sau le limitează accesul cu șanse egale la
viața societății, necesitând măsuri de protecție în sprijinul integrării și incluziunii sociale”.
Vom utiliza pe parcursul analizei sintagma persoană cu handicap, considerând că ea
este conformă cu abordarea din perspectivă legislativă a protecției și promovării drepturilor
acestei categorii sociale, aflate în stare de nevoie socială.
Politicile și strategiile naționale adresate persoanelor cu handicap, în sistemul de drept
românesc, au avut și au la bază o serie de principii care vizează protecția, integrarea și
incluziunea socială în vederea eliminării barierelor care ar putea exista între acestea și ceilalți
membri ai comunității. Ne referim aici în principal la Strategia națională pentru protecția,
integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006 – 2013 „Șanse
egale pentru persoanele cu handicap – către o societate fără discriminări”, la Legea
nr.292/2011 privind sistemul național de asistență socială și la norma cadru a domeniului,
respectiv Legea 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap.
Astfel, la nivelul tarii noastre, au fost propuse o serie de măsuri de natură socială,
psihologică și psihopedagogică care vizează intervenția timpurie, facilitarea accesului la
servicii educaționale, medicale și sociale, integrarea profesională și socială a persoanelor cu
dizabilități. Obiectivul principal al acestor intervenții în domeniu îl constituie protejarea
persoanelor care, datorită unor motive de natură economică, fizică, psihică sau socială, nu au
posibilitatea să își asigure nevoile sociale, să își dezvolte propriile capacități și competente
pentru participarea activă la viața socială. De asemenea, se urmărește creșterea calității vieții
persoanelor cu handicap „considerate una din categoriile sociale cu risc ridicat de excluziune
socială multiplă”, consecințele răsfrângându-se atât la nivel individual, cât și familial,
comunitar și societal3.
1
Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, modificată și completată ulterior, inclusiv prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr.68/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.778 din
19 noiembrie 2012;
2
Oșvat, C., Aspecte privind calitatea vieții în familiile copiilor cu dizabilități, Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj Napoca, 2012, p.11 ;
3
Lazăr, F., Persoanele cu handicap, în Preda, M. (coord.), Riscuri și inechităţi sociale în România, Editura
Polirom, Iaşi, 2009, p.206;

274
 2. Principii legale privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor
cu handicap

Articolul 3 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor

persoanelor cu handicap actualizată, instituie următoarele principii, care stau la baza întregii
reglementări:
 principiul respectării drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului,
instituit expres de textul Declarației universale a drepturilor omului 4, care proclamă că toate
ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi, că sunt înzestrate cu rațiune și
cu conștiință și trebuie să se comporte unele față de altele în spiritul fraternității;
 principiul prevenirii și combaterii discriminării, conform căruia fiecărei
persoane îi este recunoscut accesul liber la drepturi și libertăți, fără nici un fel de deosebire ca,
de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie,
de origine națională sau socială, avere, naștere sau orice alte împrejurări5;
 principiul egalizării șanselor exprimă ideea conform căreia persoanele cu
handicap sunt membri ai societății și, ca urmare, trebuie să primească tot sprijinul de care au
nevoie în cadrul structurilor obișnuite din educație, sănătate, angajare în muncă, acces la
servicii sociale, etc.6;
 principiul egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și
ocuparea forței de muncă, exprimă ideea eliminării oricărei discriminării directe sau
indirecte, bazate pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau
orientare sexuală, în acord deplin cu prevederile Directivei Consiliului Europei 2000/78/CE,
din 27 noiembrie 2000;
 principiul solidarității sociale, principiu propriu dreptului securității sociale, în
general și asistenței sociale, în special, care exprimă ideea conform căreia întreaga comunitate
participă la sprijinirea persoanelor aflate în stare de nevoie socială; persoanele cu handicap,
membri ai societății, pot obține beneficii și servicii sociale, finanțate în principal de la bugetul
de stat, dacă fac dovada stării de nevoie socială în care se află.
 principiul responsabilizării comunității, conform căruia comunitatea intervine
activ în promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, în procesul de creare, dezvoltare,
diversificare și garantare a susținerii serviciilor sociale necesare acestei categorii sociale
defavorizate; acest sprijin este în acord deplin cu modelul social european de solidaritate,
model care recunoaște solidaritatea tuturor indivizilor, unii față de alții și, cu precădere, față
de cei aflați în stare de nevoie socială7.
 subsidiaritatea, principiul potrivit căruia, pentru sprijinirea persoanelor sau a
familiilor care nu-și pot asigura integral nevoile sociale, intervine comunitatea locală și
structurile ei asociative și doar complementar statul;
 principiul adaptării societății la persoana cu handicap, principiu propriu
protecției și promovării drepturilor persoanelor cu handicap, exprimă ideea conform căreia
societatea, în ansamblul ei, trebuie să intervină în întâmpinarea eforturilor de integrare a
persoanelor cu handicap în sensul “de a se transforma” pentru a face față cerințelor tuturor
indivizilor, inclusiv a celor cu handicap;

4
Art.1 din Declarația universală a drepturilor omului, adoptată și proclamată prin Rezoluția Adunării Generale
217 A (iii) din 10 decembrie 1948;
5
În acest sens este formulat și art.2 din Declarația universală a drepturilor omului;
6
Țiclea, Al., Georgescu, L., op.cit., p.356;
7
Ibidem;

275
  interesul persoanei cu handicap este un principiu care exprimă ideea că
protecția și promovarea drepturilor persoanei cu handicap trebuie să vizeze, cu prioritate,
asigurarea interesului superior al acesteia;
 abordarea integrată, principiu conform căruia, pornind de la realitatea
complexității nevoilor sociale ale persoanei cu handicap și ale familiei acesteia, măsurile
sociale, de tipul beneficiilor și a serviciilor sociale, adresate pentru sprijinirea lor trebuie
completate cu măsuri educaționale, de ocupare a forței de muncă, de petrecere a timpului
liber, de acces la informație, etc.
 parteneriatul în acordarea măsurilor necesare depășirii stării de nevoie socială
în care se află persoana cu handicap, semnifică implicarea structurilor publice, alături de
structuri ale societății civile, în speță organizațiile neguvernamentale, specializate în acest
domeniu.
 libertatea opțiunii și controlul sau decizia asupra propriei vieți, a serviciilor
și formelor de suport de care beneficiază, care exprimă ideea dreptului la autodeterminare a
persoanelor cu handicap.
 abordarea centrată pe persoană în furnizarea de servicii, conform căreia
elementul care fundamentează deciziile referitoare la persoanele cu handicap trebuie să fie
persoana în cauză și nevoile sale.
 protecția împotriva neglijării și abuzului, care exprimă necesitatea ca persoana
cu handicap să fie protejată atât de dezinteresul manifestat din partea grupului sau a
comunității cât și de forme de exploatarea și abuz.
 alegerea alternativei celei mai puțin restrictive în determinarea sprijinului și
a asistenței necesare exprimă ideea focalizării măsurilor pentru sprijinirea persoanei cu
handicap pe cele care urmăresc asigurarea libertății de acțiune și mișcare a beneficiarului, în
acest sens, măsurile de instituționalizare să fie o ultimă soluție.
 integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap, cu drepturi și
obligații egale cu toți ceilalți membri ai societății, susține necesitatea unei abordări inclusive
în privința persoanelor cu handicap, pornind de la egalitatea în drepturi și obligații cu ceilalți
membri ai societății.

3. Servicii și beneficii sociale acordate persoanelor cu handicap

3.1. Servicii sociale acordate persoanelor cu handicap

Potrivit dispozițiilor art.31 alin.1 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și
promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, dreptul la asistență socială sub formă de
servicii sociale se acordă la cerere sau din oficiu, după caz, pe baza actelor doveditoare,
menționate în norma metodologică, în condițiile prevăzute de lege. Potrivit normei
metodologice, serviciile sociale sunt acordate, în condițiile legii, persoanelor cu handicap
acreditați de către furnizorii de servicii sociale, acreditați pe perioada valabilității
documentului care atestă încadrarea în grad de handicap.
Cererea și actele doveditoare se depun spre înregistrare la autoritatea administrației
publice locale în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap,
de către:
 persoana cu handicap însăși;
 familia persoanei cu handicap;
 reprezentantul legal al persoanei cu handicap;
 asistentul personal sau asistentul personal profesionist;
 organizația neguvernamentală al cărei membru este persoana cu handicap.

276
 Persoanele cu handicap beneficiază de servicii sociale acordate (art.32 alin.1):
a) la domiciliu;
b) în comunitate;
c) în centre de zi și centre rezidențiale, publice sau private.
De asemenea, serviciile sociale destinate persoanelor cu handicap sunt proiectate și
adaptate conform nevoilor individuale ale persoanei.
Dispozițiile legale stabilesc expres obligația autorităților administrației publice locale
de a organiza, administra și finanța servicii sociale destinate persoanelor cu handicap, în
condițiile legii. De asemenea, acestea pot contracta servicii sociale cu furnizori de servicii
sociale de drept privat, acreditați.

3.1.1. Asistentul personal

Persoana cu handicap grav are dreptul, în baza evaluării socio-psiho-medicale, la un
asistent personal.
De asemenea, au dreptul de a opta între dreptul la asistent personal și un al beneficiu
legal, următoarele categorii de persoane (art.42):
 adultul cu handicap vizual grav poate opta pentru asistent personal sau
indemnizație de însoțitor;
 persoanele cu handicap grav care au și calitatea de pensionari de invaliditate,
gradul I pot opta pentru indemnizația pentru însoțitor sau pentru asistent personal, dreptul la
opțiune menținând-se și în cazul trecerii pensionarilor de invaliditate la pensia pentru limita
de vârstă;
 invalizii de război, care au și calitatea de persoane cu handicap grav și sunt
pensionarii de invaliditate gradul I beneficiază atât de dreptul menționat anterior, cât și de
dreptul prevăzut la art. 3 din Legea nr. 49/1999 privind pensiile I.O.V.R, respectiv o sumă
fixă pentru îngrijire, de 280 de lei lunar;
 părinții sau reprezentanții legali ai copilului cu handicap grav, adulții cu
handicap grav ori reprezentanții legali ai acestora, cu excepția celor cu handicap vizual grav,
pot opta între asistent personal și primirea unei indemnizații lunare.
Indemnizația lunară este în cuantum egal cu salariul net al asistentului social debutant
cu studii medii din unitățile de asistenta socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu
paturi. Plata indemnizației lunare se asigură de primăriile în a căror rază teritorială își are
domiciliul sau reședința persoana cu handicap grav și se face pe perioada valabilității
certificatului de încadrare în grad de handicap, emis de comisiile de protecție a copiilor sau de
comisiile de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, după caz.
Nu pot beneficia de indemnizația lunară:
a) părinții sau reprezentanții legali ai copilului cu handicap grav care se află în
internate ori în centre de plasament, aferente unităților sau instituțiilor de învățământ special;
b) adulții cu handicap grav sau reprezentanții lor legali, pe perioada în care adulții cu
handicap grav se află în centre rezidențiale publice, cu excepția centrului de tip respiro, ori în
alte tipuri de instituții publice cu caracter social, în care se asigură întreținere completă din
partea autorității administrației publice;
c) persoanele cu handicap grav care sunt reținute, arestate sau condamnate definitiv la
o pedeapsa privativă de libertate, pe perioada reținerii, arestării ori a detenției (art.42,43).
Categoriile de persoane menționate își exprimă opțiunea prin cerere adresată în scris
direcțiilor generale de asistenta socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale
sectoarelor municipiului București și devine valabilă numai pe baza acordului exprimat în
scris al acestora.
Poate fi încadrată cu contract individual de muncă în funcția de asistent personal,
persoana care îndeplinește următoarele condiții (art.36 alin.1):

277
 a) are vârsta minimă de 18 ani împliniți;
b) nu a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni care ar face-o
incompatibilă cu exercitarea ocupației de asistent personal;
c) are capacitate deplină de exercițiu;
d) are o stare de sănătate corespunzătoare, atestată de medicul de familie sau pe
baza unui examen medical de specialitate;
e) a absolvit cel puțin cursurile învățământului general obligatoriu, cu excepția
rudelor și afinilor până la gradul al IV-lea, inclusiv, ale persoanei cu handicap grav, precum și
cu excepția soțului sau soției, după caz;
Nu pot deține calitatea de asistent personal persoanele care beneficiază de concediu
pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de
până la 7 ani (art. 36 alin.2).
Drepturile asistentului personal:
Potrivit dispozițiilor art.37, în baza contractului individual de muncă, pe perioada
îngrijirii și protecției persoanei cu handicap grav, asistentul personal are următoarele drepturi:
a) salariu de bază, stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului
social cu studii medii din unitățile de asistenta socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu
paturi, precum și spor de vechime și alte sporuri aferente acordate în condițiile legii;
b) program de lucru care să nu depășească în medie 8 ore pe zi și 40 de ore pe
săptămână;
c) concediu anual de odihnă, potrivit dispozițiilor legale aplicabile personalului
încadrat în instituții publice;
a) transport urban gratuit, în condițiile legii;
b) transport interurban, în condițiile legii.
Pe perioada concediului de odihnă, angajatorul are obligația de a asigura persoanei cu
handicap grav un înlocuitor al asistentului personal, inclusiv în cazul în care asistentul
personal este rudă până la gradul al IV-lea, inclusiv, al acesteia. In situația în care angajatorul
nu poate asigura un înlocuitor al asistentului personal, persoanei cu handicap grav i se acorda
o indemnizație echivalentă cu salariul net al asistentului personal sau găzduirea într-un centru
de tip respiro.
Obligațiile asistentului personal:
Potrivit prevederilor art.38 din Legea nr. 448/2006, asistentul personal are următoarele
obligații principale:
a) să participe, o dată la 2 ani, la instruirea organizată de angajator;
b) să semneze un angajament, ca act adițional la contractul individual de muncă, prin
care își asumă răspunderea de a realiza integral planul de recuperare pentru copilul cu
handicap grav, respectiv planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav;
c) să presteze, pentru persoana cu handicap grav, toate activitățile și serviciile
prevăzute în contractul individual de muncă, în fișa postului și în planul de recuperare pentru
copilul cu handicap grav, respectiv în planul individual de servicii al persoanei adulte cu
handicap grav;
d) să trateze cu respect, bună-credință și înțelegere, persoana cu handicap grav și să nu
abuzeze fizic, psihic sau moral de starea acesteia;
e) să comunice direcțiilor generale de asistenta socială și protecția copilului județene,
respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, în termen de 48 de ore de la luarea la
cunoștință, orice modificare survenită în starea fizică, psihică sau socială a persoanei cu
handicap grav și alte situații de natură să modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege.
Contractul individual de muncă al asistentului personal:

278
 Contractul individual de munca al asistentului personal se încheie cu primăria
localității de domiciliu sau reședință a persoanei cu handicap grav, după caz, în termen de
maximum 30 de zile de la data înregistrării cererii.
Acesta se întocmește în 3 exemplare, câte unul pentru fiecare parte contractantă, iar cel
de-al treilea exemplar se transmite direcțiilor generale de asistenta socială și protecția
copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, în termen de 5 zile
de la încheierea acestuia.
Modalitățile și condițiile de încheiere, modificare și încetare a contractului individual
de muncă al asistentului personal se completează cu prevederile Codului muncii. Contractul
individual de muncă al asistentului personal încetează de drept în cazul decesului persoanei cu
handicap grav (art.39).
Autoritățile administrației publice locale au obligația să prevadă și să garanteze în
bugetul local sumele necesare din care se suportă salarizarea, precum și celelalte drepturi
cuvenite asistentului personal, potrivit legii. Serviciul public de asistenta socială dispune
efectuarea de controale periodice asupra activității asistenților personali și prezintă,
semestrial, un raport consiliului local. Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de
către asistentul personal a obligațiilor prevăzute de dispozițiile legale în sarcina lui, precum și
a celor prevăzute în contractul individual de muncă atrage răspunderea disciplinară, civilă
sau, după caz, penală a acestuia, în condițiile legii (art.40,41).

3.1.2. Asistentul personal profesionist

Adultul cu handicap grav sau accentuat care nu dispune de spațiu de locuit, nu
realizează venituri ori realizează venituri de până la nivelul salariului mediu pe economie,
poate beneficia de îngrijirea și protecția unui asistent personal profesionist, pe baza deciziei
comisiilor de evaluare a persoanelor adulte cu handicap județene, respectiv locale, ale
sectoarelor municipiului București (art.45 alin.1,2).
La luarea deciziei referitoare la stabilirea asistentului personal profesionist se ține
cont de opinia beneficiarului.
Contractul de muncă al asistentului personal profesionist se încheie de către direcțiile
generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale, ale sectoarelor
municipiului București, sau de către furnizorii de servicii sociale privați, acreditați în
condițiile legii.
Asistentul maternal care îngrijește copilul cu handicap grav sau accentuat până la
vârsta majoratului poate opta să devină asistent personal profesionist (art.45 alin.6).
Potrivit dispozițiilor art.46 din Legea nr. 448/2006, pentru fiecare adult cu handicap
grav sau accentuat, aflat în îngrijirea și protecția asistentului personal profesionist se acordă
sumele necesare acoperirii cheltuielilor lunare de hrană, echipament, cazarmament, materiale
igienica-sanitare, precum și sumele aferente acoperirii cheltuielilor de locuit, sume care se
suportă din bugetul propriu al județului, respectiv al sectorului municipiului București, pe a
cărui rază teritorială își are domiciliul sau reședința asistentul personal profesionist.
Cuantumul sumelor acordate se stabilește prin hotărâre a consiliului județean,
respectiv local, al sectorului municipiului București și în centrele rezidențiale publice. Sumele
necesare acoperirii cheltuielilor menționate, suportate de furnizorii de servicii nu pot
depăși cuantumul cheltuielilor efectuate pentru adulții cu handicap asistați sociale privați
acreditați, se restituie acestora la cerere, de către direcțiile generale de asistență socială și
protecția copilului județene, respectiv locale, ale sectoarelor municipiului București, pe baza
documentelor justificative, în termen de 15 zile de la data depunerii cererii iar modalitatea de
decontare a lor se aprobă prin ordin al președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cu
Handicap.
Drepturile asistentului personal profesionist:

279
 Pe perioada îngrijirii și protecției adulților cu handicap grav sau accentuat, asistentul
personal profesionist beneficiază de următoarele drepturi (art.47 alin.1):
a) salariul de bază, stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului
social cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu
paturi, precum și spor de vechime și alte sporuri aferente, acordate în condițiile legii;
b) un spor de 15%, calculat la salariul de bază, pentru suprasolicitare neuropsihică și
condiții de muncă deosebite în care își desfășoară activitatea;
c) un spor de 15%, calculat la salariul de bază, pe perioada în care are în îngrijire și
protecție cel puțin două persoane adulte cu handicap grav sau accentuat;
d) un spor de 25%, calculat la salariul de bază, pe perioada în care are în îngrijire și
protecție o persoană adultă cu handicap grav sau accentuat, infectat cu HIV ori bolnav de
SIDA.
De asemenea, asistentul personal profesionist beneficiază și de alte drepturi, după cum
urmează (art.47 alin.2):
a) consiliere și sprijin din partea specialiștilor de la direcțiile generale de asistență
socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București,
ori a furnizorilor de servicii sociale, în vederea îndeplinirii obligațiilor ce îi revin cu privire la
îngrijirea și protecția persoanei adulte cu handicap grav sau accentuat;
b) decontarea cheltuielilor de transport interurban, cazare și masă, în cazul în care
deplasarea se face în interesul adultului cu handicap grav sau accentuat, în condițiile stabilite
pentru personalul din sectorul bugetar;
c) transport urban gratuit, în condițiile legii.
Pe perioada concediului de odihnă, angajatorul are obligația de a asigura persoanei cu
handicap grav sau accentuat un înlocuitor al asistentului personal profesionist ori găzduirea
într-un centru de tip respiro.
Atestatul asistentului personal profesionist:
Pentru desfășurarea în condiții legale a activității în temeiul contractului individual de
muncă, asistentul maternal profesionist trebuie să obțină un atestat.
Condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului
personal profesionist se reglementează prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Autorității
Naționale pentru Persoanele cu Handicap. Standardele minime obligatorii pentru asigurarea
îngrijirii și protecției adulților cu handicap grav sau accentuat la asistentul personal
profesionist se elaborează de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap și se
aprobă prin ordin al președintelui acesteia (art.48).
Obligațiile asistentului personal profesionist:
Potrivit dispozițiilor art.49 din Legea nr.448/2006 republicată, asistentul personal
profesionist are următoarele obligații principale:
a) să participe anual la instruirea organizată de angajator;
b) să semneze un angajament, ca act adițional la contractul individual de muncă,
prin care își asumă răspunderea de a realiza integral planul individual de servicii al adultului
cu handicap grav sau accentuat;
c) să presteze pentru adultul cu handicap grav sau accentuat toate activitățile și
serviciile prevăzute în contractul individual de muncă, în fișa postului și în planul individual
de servicii;
d) să trateze cu respect, bună-credință și înțelegere adultul cu handicap grav sau
accentuat și să nu abuzeze fizic, psihic ori moral de starea acestuia;
e) să comunice direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului
județene, respectiv locale, ale sectoarelor municipiului București, în termen de 48 de ore de la
luarea la cunoștință, orice modificare survenită în starea fizică, psihică ori socială a adultului

280
cu handicap grav sau accentuat și alte situații de natură să modifice acordarea drepturilor
prevăzute de lege.
Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către asistentul personal
profesionist a obligațiilor prevăzute de dispozițiile legale în sarcina acestuia, precum și a celor
prevăzute în contractul individual de muncă atrage răspunderea disciplinară, civilă, ori, după
caz, penală, a asistentului personal profesionist, în condițiile legii (art.50).

3.1.3. Centre pentru persoanele cu handicap

Atunci când îngrijirea persoanei cu handicap nu se poate realiza la domiciliul său sau
în comunitate, legea prevede posibilitatea ca aceste persoane să beneficieze de servicii sociale
în centre de zi și centre rezidențiale publice, public-private sau private. Îngrijirea în centre
rezidențiale reprezintă soluția de ultimă instanță și la care se poate apela întotdeauna în cazul
în care persoana cu handicap necesită îngrijire de specialitate.
Centrele de zi și centrele rezidențiale reprezintă locații în care serviciile sociale sunt
acordate de personal calificat și care dispun de infrastructura adecvată furnizării acestora,
în centrele rezidențiale persoana cu handicap fiind găzduită cel puțin 24 de ore. (art.51
alin.1)
În sensul prezentei legi, tipurile de centre rezidențiale pentru persoane cu handicap
sunt:
a) centre de îngrijire și asistență;
b) centre de recuperare și reabilitare;
c) centre de integrare prin terapie ocupațională;
d) centre de pregătire pentru o viață independentă;
e) centre respiro/centre de criză;
f) centre de servicii comunitare și formare;
g) locuințe protejate;
h) altele.
Deci, în sensul celor precizate anterior, admiterea unei persoane cu handicap într-un
centru rezidențial, cu excepția centrelor respiro/centrelor de criză, respectiv a locuințelor
protejate, se face în cazul în care acesteia nu i se pot asigura protecția și îngrijirea la domiciliu
sau în cadrul altor servicii din comunitate.
Centrele publice pentru persoane cu handicap se înființează și funcționează ca
structuri, cu sau fără personalitate juridică, în subordinea consiliilor județene, respectiv a
consiliilor locale, ale sectoarelor municipiului București, în structura direcțiilor generale de
asistență socială și protecția copilului, cu avizul și sub îndrumarea metodologică a Autorității
Naționale pentru Persoanele cu Handicap (art.51 alin.5).
Centrele private însă se înființează și funcționează doar ca structuri cu personalitate
juridică, cu avizul și sub îndrumarea metodologică a Autorității Naționale pentru Persoanele
cu Handicap (art.51 alin.6).
În vederea desfășurării unui tip de activități cu caracter inovator în domeniul protecției
persoanelor cu handicap, furnizorii de servicii sociale acreditați pot înființa, administra și
finanța centre-pilot, pentru o durata de maximum 2 ani. Evaluarea activităților cu caracter
inovator se face de serviciul public descentralizat, competent teritorial al Ministerului Muncii,
Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, în colaborare cu Autoritatea Națională
pentru Persoanele cu Handicap (art.52).
Într-un centru de zi sau rezidențial, serviciile sociale pot fi furnizate în sistem integrat
cu serviciile medicale, de educație, de locuire, de ocupare a forței de muncă și altele
asemenea. De asemenea, persoanele cu handicap din centrele de zi sau rezidențiale
beneficiază de servicii medicale din cadrul pachetului de servicii medicale de bază, care se
suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, conform

281
Contractului - cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de
asigurări sociale de sănătate (art.53 alin.1,2).
Potrivit dispozițiilor art. 54 din lege, persoana cu handicap are dreptul sa fie îngrijită
și protejată într-un centru din localitatea/județul în a cărei/cărui rază teritorială își are
domiciliul sau reședința, în temeiul principiului proximității furnizării serviciilor sociale, în
general. Finanțarea centrelor publice se face din bugetele proprii ale județelor, respectiv ale
sectoarelor municipiului București, pe teritoriul cărora funcționează acestea iar personalul din
cadrul centrelor are obligația să respecte atât standardele specifice de calitate cât și
prevederile legale referitoare la drepturile persoanelor cu handicap.
Însă, în cazul în care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate
în condițiile menționate anterior, persoana cu handicap poate fi îngrijită și protejată într-un
centru aflat în altă unitate administrativ-teritorială.
În scopul de a asigura o facilitate pentru personalul de specialitate care își desfășoară
activitatea în centrele publice din mediul rural, de zi și rezidențiale pentru copiii și adulții cu
handicap, art. 56 prevede că aceste persoane beneficiază de decontarea cheltuielilor de
transport dus-întors de la domiciliu, în condițiile legii, urmând ca sumele necesare acordării
acestor drepturi să se asigure din bugetele proprii ale județelor, respectiv ale sectoarelor
municipiului București, pe a căror rază teritorială funcționează centrul.

3.1. Beneficii sociale pentru persoanele cu handicap

Așa cum am menționat la începutul acestui subcapitol, dreptul la asistența socială, în

cazul persoanelor cu handicap, se poate acorda sub formă de servicii și respectiv beneficii
sociale. Dreptul la beneficii sociale se acordă la cerere sau din oficiu, după caz, pe baza
actelor doveditoare, în condițiile prevăzute de lege.
Cererea pentru plata beneficiilor sociale se înregistrează la autoritatea administrației
publice locale competente, în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința
persoana cu handicap.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 3, cererea și actele
doveditoare pot fi depuse spre înregistrare de persoana cu handicap, familia sa, reprezentantul
legal, asistentul personal, asistentul personal profesionist sau organizația neguvernamentală al
cărei membru este persoana cu handicap.
Plata beneficiilor sociale se face începând cu luna următoare depunerii cererii și
încetează cu luna următoare încetării dreptului la beneficiul social respectiv. (art.57).
Copiii cu handicap, inclusiv copiii cu handicap de tip HIV/SIDA, beneficiază de
alocație de stat în condițiile și în cuantumul prevăzut de lege, majorat cu 100%. Fac excepție,
copiii cu handicap care se află în internate sau centre de plasament, aferente unităților ori
instituțiilor de învățământ special sau în alte tipuri de instituții publice cu caracter social, mai
puțin a centrului de tip respiro, în care se asigură întreținere completă din partea autorității
administrației publice.
De asemenea, copiii cu handicap de tip HIV/SIDA beneficiază de o alocație lunară de
hrană, calculată pe baza alocației zilnice de hrană, stabilite pentru consumurile colective din
unitățile sanitare publice, dar numai pe perioada în care este îngrijit în familie.
Persoanele cu handicap grav și accentuat au dreptul la beneficii sociale care sunt
acordate din oficiu, în conformitate cu prevederile art.36 din Norma Metodologică.
Articolul 58 alin. 4 din Legea nr. 448/2006 prevede că adultul cu handicap are
dreptul la următoarele beneficii de asistență socială:
a) indemnizație lunară, indiferent de venituri;

282
 La această indemnizație se adaugă ca beneficiu pentru adultul cu handicap vizual grav
și o indemnizație echivalentă cu salariul net al asistentului social debutant, cu studii medii din
unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi.
b) buget personal complementar lunar, indiferent de venituri.
Beneficiază de buget personal complementar lunar și familia sau reprezentantul legal
al copilului cu handicap grav, accentuat ori mediu pe perioada în care îl are în îngrijire,
supraveghere și întreținere.
Nu pot beneficia de indemnizație lunară și buget complementar următoarele
categorii de persoane (art.58 alin.6):
a) adulții cu handicap, îngrijiți și protejați în centre rezidențiale publice, cu excepția
centrului de tip respiro;
b) persoanele cu handicap care sunt reținute, arestate sau condamnate definitiv la o
pedeapsă privativă de libertate, pe perioada reținerii, arestării ori a detenției;
c) adulții cu handicap grav sau accentuat care realizează venituri, aflați în îngrijirea și
protecția asistentului personal profesionist.
De asemenea, nu pot beneficia de indemnizație lunară, adulții cu handicap grav sau
accentuat care nu realizează venituri, aflați în îngrijirea și protecția asistentului personal
profesional.

4. Încadrarea în grad de handicap

Persoanele cu handicap vor beneficia de drepturile prevăzute de actul normativ

analizat, pe baza încadrării în grad de handicap, în raport cu gradul de handicap.
Astfel, încadrarea în grad și tip de handicap a copiilor cu handicap se face de comisia
pentru protecția copilului iar a adulților cu handicap de comisia de evaluare a persoanelor
adulte cu handicap.
Comisiile menționate sunt organe de specialitate ale consiliilor județene, după caz, ale
consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București.
Gradele de handicap sunt: ușor, mediu, accentuat și grav iar tipurile de handicap
sunt: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare
(art.86).
Odată cu emiterea certificatului de încadrare în grad și tip de handicap, comisia de
evaluare, prin intermediul serviciului de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap,
din cadrul direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv
locale, ale sectoarelor municipiului București, are obligația de a elabora programul
individual de reabilitare și integrare socială a adultului cu handicap, în acest scop urmând
să colaboreze cu persoana cu handicap sau cu reprezentantul legal al acesteia.
Încadrarea sau respingerea încadrării în grad și tip de handicap se atestă prin certificat
emis de către comisiile de evaluare, a cărui eliberare este scutită de taxă de timbru.
Certificatele emise potrivit prevederilor menționate pot fi contestate de titularii lor, în termen
de 30 de zile calendaristice de la comunicare, la Comisia superioară de evaluare a persoanelor
adulte cu handicap, a cărei activitate este coordonată metodologic de Ministerul Muncii,
Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (art.87 alin.4,5,6).

283