Curs 8 Starea familiei

Filiaţia faţă de tată (Paternitatea)

1. Noţiunea de filiaţie faţă de tată sau paternitate

Filiaţia faţă de tată sau paternitatea reprezintă legătura juridică, bazată pe concepţie
care există între tată şi copil.

2. Clasificarea paternităţii
Paternitatea se clasifică astfel:
- paternitate din căsătorie atunci când copilul este născut în timpul căsătoriei
chiar dacă a fost conceput înaintea încheierii căsătoriei;
- paternitate din afara căsătoriei atunci când copilul a fost conceput şi născut
fie: înainte de încheierea căsătoriei, după desfacerea căsătoriei, după
încetarea, declararea nulităţii sau anularea căsătoriei.

Prezumţia timpului legal al concepţiei copilului

Conţinut -Timpul cuprins între a treia sută şi a o suta optzecea zi dinaintea naşterii
copilului este timpul legal al concepţiunii. El se socoteşte de la zi la zi.

Caracterul prezumţiei
Prezumţia timpului legal al concepţiei copilului are un caracter absolut, în sensul
că nu se poate dovedi că sarcina a fost mai scurtă de 180 zile şi nici că a fost mai
lungă de 300 zile, dar este admisibilă dovada că faptul concepţiei a avut loc într-o
anumită parte din timpul stabilit de lege ca fiind al concepţiei.

Mod de calcul -Timpul legal al concepţiei se socoteşte „de la zi la zi”.

3. Filiaţia faţă de tată a copilului din căsătorie (Paternitatea din căsătorie)

Noţiunea de prezumţie de paternitate din căsătorie

Prezumţiile sunt consecinţe ce legea sau magistratul trage dintr-un fapt cunoscut
la un fapt necunoscut. Filiaţia faţă de tatăl din căsătorie se determină prin aplicarea
prezumţiilor de paternitate prevăzute de lege.

Clasificarea prezumţiilor de paternitate din căsătorie

Prezumţiile de paternitate sunt:
3.1. prezumţia de paternitate a copilului născut în timpul căsătoriei;
3.2. prezumţia de paternitate a copilului conceput în timpul căsătoriei
3.3. Forţa probantă a prezumţiilor de paternitate
Prezumţiile de paternitate fac parte din categoria prezumţiilor mixte
(intermediare) care se deosebesc atât de prezumţiile absolute – care nu pot fi
înlăturate în nici un mod, cât şi de prezumţiile relative – care au o putere
doveditoare vremelnică, până la dovada contrară, care poate fi făcută prin orice
mijloc de probă.
Prezumţiile analizate pot fi răsturnate exclusiv în cadrul acţiunii în
tăgăduirea paternităţii, care poate fi exercitată numai de către anumite persoane, în
condiţiile stabilite de lege.

Noţiunea de conflict de paternitate sau dubla paternitate

Prin conflict de paternitate înţelegem acea situaţie în care unui copil i se atribuie
două paternităţi, datorită faptului că este conceput în timpul primei căsătoriei şi
născut în timpul celei de-a doua căsătorii.

Situaţiile conflictului de paternitate :

1. femeia se recăsătoreşte şi la mai puţin de 300 de zile de la încetarea, desfacerea,
declararea nulităţii sau anularea primei căsătorii, naşte un copil;
2. soţul este declarat mort prin hotărâre judecătorească irevocabilă, apoi soţia se
recăsătoreşte şi, la mai puţin de 300 de zile de la încheierea celei de a doua
căsătorii, naşte un copil, iar soţul declarat mort reapare şi anulează hotărârea
declarativă de moarte;
3. soţia, încălcând monogamia, se află, în acelaşi timp, în două căsătorii şi naşte un
copil.

Nu poate exista conflict între paternitatea din căsătorie şi cea din afara
căsătoriei, deoarece prezumţia de paternitate care nu a fost înlăturată prin tăgăduire
nu îngăduie stabilirea altei filiaţii. De asemenea, nu există conflict de paternitate cu
privire la filiaţia din afara căsătoriei.

Rezolvarea conflictelor de paternitate

Regula aplicabilă în materia rezolvării conflictelor de paternitate rezidă în
întâietatea acordată copilului născut în timpul căsătoriei faţă de copilul conceput în
timpul căsătoriei.
Efectul înlăturării prezumţiei de paternitate a copilului născut în timpul
căsătoriei
Dacă se înlătura paternitatea din ce-a de-a doua căsătorie, renaşte de drept prima
prezumţie, fiind considerat tată al copilului soţul mamei din prima căsătorie.

Tăgăduirea paternităţii din căsătorie

 Noţiune de tăgadă a paternităţii
Prin tăgada paternităţii înţelegem acţiunea prin care se urmăreşte răsturnarea în
justiţie a prezumţiei de paternitate care operează împotriva soţului femeii căsătorite
care a născut un copil.

Cazurile în care se poate introduce acţiunea în tăgada paternităţii

Regula generală este că paternitatea poate fi tăgăduită dacă este cu neputinţă ca
soţul mamei să fie tatăl copilului.

Instanţa competentă
Instanţa competentă din punct de vedere material să judece acţiunea în tăgada
paternităţii, în primă instanţă este judecătoria. Din punct de vedere al competenţei
teritoriale acţiunea în tăgada paternităţii se introduce la instanţa de la domiciliul
pârâtului.

Calitatea procesuală
Calitatea procesuală activă .Acţiunea în tăgăduirea paternităţii poate fi pornită de
oricare dintre soţi, precum şi de câtre copil; ea poate fi continuată de moştenitori.
Ca atare din dispoziţiile acestui articol rezultă că acţiunea în tăgada
paternităţii poate fi introdusă de:
- soţul mamei copilului;
- mama copilului;
- copilul.
Tutorele celui pus sub interdicţie (indiferent de titular) poate introduce acţiunea
respectivă fără încuviinţarea autorităţii tutelare. În cazul contrarietăţii de interese
între tutore şi cel aflat sub tutelă se va numi un curator care va putea exercita
acţiunea.

Moştenitorii nu pot introduce acţiunea dar o pot continua dacă au acceptat

succesiunea, sub condiţia ca acţiunea să nu se fi perimat sau partea să nu fi
renunţat la judecată. Procurorul poate introduce acţiunea în condiţiile art. 45 alin.1
din Codul de procedură civilă, adică pentru apărarea drepturilor şi intereselor
legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie sau ale dispăruţilor.

Calitatea procesuală pasivă

În privinţa calităţii procesuale pasive deosebim trei situaţii:
• când acţiunea este intentată de către soţul mamei copilului, calitatea de pârât o are
copilul a cărui paternitate se tăgăduieşte;
• dacă acţiunea este intentată de către mama copilului, calitatea de pârât o are soţul
mamei;
• dacă acţiunea este intentată de către copil, calitatea de pârât o are soţul mamei.
În ultimele două situaţii dacă soţul mamei este decedat, acţiunea se porneşte
împotriva moştenitorilor acestuia.
Mama copilului va citată în calitate de pârât în toate cazurile în care nu formulează
acţiunea în tăgada paternităţii.

Termenul în care poate fi introdusă acţiunea în tăgada paternităţii.Acţiunea

în tăgada paternităţii se prescrie în termen de 3 ani indiferent dacă titularul acţiunii
este: soţul mamei, mama copilului sau copilul.

Termenul se calculează în principiu de la data naşterii copilului.

În privinţa modului de calcul al termenului există o excepţie în sensul că termenul
se calculează de la data la care soţul mamei a luat cunoştinţă de naşterea copilului.
In situatia in care acţiunea în tăgada paternităţii nu a fost introdusă în timpul
minorităţii acestuia, el o poate porni în termen de 3 ani de la data când a devenit
major.
Proba în cazul acţiunii în tăgada paternităţii.Acţiunea în tăgada paternităţii
poate fi dovedită cu orice mijloc de probă (înscrisuri, martori, interogatoriu, etc.,)
inclusiv probe ştiinţifice (analiza grupelor sanguine).

Efectele admiterii acţiunii în tăgada paternităţii

Dacă acţiunea în tăgada paternităţii s-a admis, copilul devine, retroactiv, copil din
afara căsătoriei, fără paternitate stabilită, modificându-i-se statutul civil.
Prin schimbarea statutului civil se produc modificări asupra următoarelor
elemente: numele. Copilul va purta numele avut de mamă în momentul naşterii
sale. Dacă la data naşterii minorului mama sa purta numele soţului, copilul
păstrează acest nume şi după admiterea acţiunii în tăgada paternităţii, schimbarea
ulterioară a numelui său putând fi cerută numai pe cale administrativă;
a. ocrotirea părintească se va realiza numai prin mamă, întrucât numai faţă
de aceasta este stabilită filiaţia;
b. domiciliul copilului va fi la mama sa. Dacă, ulterior, şi-a stabilit
paternitatea domiciliul va fi la părinţii săi. Când părinţii au domicilii diferite, ei vor
stabili, de comun acord, care va fi domiciliul copilului, iar în cazul în care nu se
înţeleg, va decide instanţa de judecată;
c. obligaţia de întreţinere nu este datorată de soţul a cărui acţiune în tăgada
paternităţii a fost admisă.

Contestarea paternităţii din căsătorie. Prin contestarea paternităţii se înţelege

negarea acesteia pe cale judecătorească, urmărind înlăturarea aplicării greşite sau
frauduloase a prezumţiilor de paternitate.
 Cazurile de contestare a paternităţii
Contestarea paternităţii din căsătorie este admisibilă în cazul în care copilul a fost
înregistrat greşit ca fiind din căsătorie şi având ca tată pe soţul mamei, deşi:
1. părinţii săi nu au fost niciodată căsătoriţi;
2. copilul a fost născut anterior căsătoriei părinţilor;
3. copilul a fost născut după 300 zile de la, după caz, încetarea, desfacerea,
constatarea nulităţii sau anulării căsătoriei.

Instanţa competentă =Competenţa materială aparţine judecătoriei. Competenţa

teritorială aparţine instanţei de la domiciliul pârâtului.
Calitatea procesuală =Calitatea procesuală activă Acţiunea în constatarea filiaţiei
faţă de tatăl din căsătorie poate fi introdusă de orice persoană interesată, inclusiv
de către copil. Calitatea procesuală pasivă Dacă acţiunea este intentată de către
soţul mamei copilului, pârât va fi copilul a cărui paternitate se contestă.

Termenul de introduce al acţiunii în constatarea filiaţiei faţă de tatăl din căsătorie

Acţiunea în constatarea filiaţiei faţă de tatăl din căsătorie se poate introduce
oricând. Deci, acţiunea este imprescriptibilă.

Mijloacele de probă .Pentru dovedirea acţiunii în constatarea filiaţiei faţă de tatăl

din căsătorie poate fi admis orice mijloc de probă (interogatoriu, martori,
înscrisuri, expertiză, etc.). Hotărârea irevocabilă de admitere a acţiunii înlătură,
retroactiv, situaţia juridică a copilului ca fiind rezultat din căsătorie, acesta fiind
considerat din afara căsătoriei. Ca urmare a schimbării statutului civil se produc
efecte juridice cu privire la: nume, ocrotire părintească, domiciliu, obligaţia de
întreţinere, etc. .

Paternitatea din afara căsătoriei

1. Modalităţile stabilirii paternităţii din afara căsătoriei
Filiaţia faţă de tatăl din afara căsătoriei se poate stabili prin:
1. recunoaştere;
2. hotărâre judecătorească.
2. Situaţiile speciale de stabilire a paternităţii din afara căsătoriei.În privinţa
stabilirii filiaţiei din afara căsătoriei există particularităţi în următoarele două
situaţii:
a. stabilirea filiaţiei din afara căsătoriei se poate face altfel de cum prevede
Codul familiei.
b. stabilirea filiaţiei din afara căsătoriei nu se poate face în condiţiile Codului
familiei.
 În stabilirea paternităţii din afara căsătoriei are interes în primul rând copilul
în scopul de a –şi vedea precizată astfel situaţia juridică faţă de tată şi de rudele
acestuia. De asemenea, interes în stabilirea filiaţiei din afara căsătoriei poate avea
şi părintele din afara căsătoriei.
Stabilirea filiaţiei faţă de tată prin recunoaştere (Recunoaşterea de
paternitate)
Recunoaşterea este actul personal al unui bărbat prin care acesta recunoaşte
că este tatăl unul copil conceput şi născut în afara căsătoriei.
Natura juridică . Recunoaşterea are o natură juridică complexă şi anume: de
mijloc de probă şi de act juridic unilateral.

Caracterele juridice.Recunoaşterea de paternitate prezintă următoarele

caractere juridice:
a. este irevocabilă;
b. este declarativă;
c. este opozabilă erga omnes;
d. este un act personal al tatălui;
e. este facultativă;
f. este un act juridic pur şi simplu;
g. este un act juridic solemn.
Capacitatea juridică necesară pentru recunoaştere
Pentru recunoaşterea copilului din afara căsătoriei este îndeajuns ca bărbatul
respectiv să aibă discernământ. Deci, recunoaşterea va fi valabil făcută şu de către
tatăl minor şi de cel pus sub interdicţie, dacă s-a aflat într-un moment de luciditate.
Minorul cu capacitate restrânsă de exerciţiu va putea face recunoaşterea fără nici o
încuviinţare.
Copiii care pot fi recunoscuţi sunt:
a. copii născuţi în afara căsătoriei;
b. copilul doar conceput;
c. copilul decedat;
d. copilul minor sau major;
e.copilul deja recunoscut.

Formele recunoaşterii
Recunoaşterea de paternitate se poate face prin declaraţie la serviciul de stare
civilă, odată cu înregistrarea naşterii sau ulterior, fie după această dată, prin înscris
autentic sau prin testament. Ea îmbracă următoarele forme:
1. declaraţie la serviciul de stare civilă;
2. înscris autentic;
3. testament.
 Efectele recunoaşterii
Ca urmare a recunoaşterii copilul are stabilită paternitatea faţă de acel bărbat care
a făcut recunoaşterea dar rămâne tot copil din afara căsătoriei. Astfel, copilul este
recunoscut retroactiv de la data naşterii, iar în ceea ce priveşte drepturile, de la data
concepţiei sale. Această schimbare a statutului civil al copilului produce efecte, în
condiţiile legii cu privire la: nume; ocrotire părintească; domiciliu; obligaţie de
întreţinere; succesiune” etc.

Înscrierea recunoaşterii
În situaţia în care recunoaşterea paternităţii are loc în momentul declarării naşterii,
datele privind datele copilului se înscriu în rubricile corespunzătoare din cuprinsul
actului de naştere ce se întocmeşte. În ipoteza recunoaşterii într-un alt mod decât
declararea naşterii copilului, recunoaşterea se înscrie prin menţiune pe marginea
actului de naştere al copilului respectiv.

Contestarea recunoaşterii de paternitate

In situtia in care recunoaşterea de paternitate nu corespunde adevărului, ea
poate fi contestată de orice persoană interesată.
Contestarea recunoaşterii de paternitate semnifică negarea acesteia pe cale
judecătorească, urmărind înlăturarea paternităţii stabilite pe baza recunoaşterii care
nu corespunde adevărului.

Cazuri
Contestarea este admisibilă când această recunoaştere nu corespunde realităţii.
Instanţa competentă Competenţa materială îi aparţine judecătoriei. Competenţa
teritorială îi aparţine instanţei de la domiciliul pârâtului. Calitatea procesuală
Calitatea procesuală activă o poate avea orice persoană interesată inclusiv bărbatul
care face recunoaşterea.
Calitatea procesuală pasivă o poate avea fie autorul recunoaşterii, fie copilul
recunoscut în funcţie de cel împotriva căruia se introduce acţiunea.

Termen =Acţiunea în constatarea recunoaşterii de paternitate este imprescriptibilă.

Mijloace de probă =În vederea contestării recunoaşterii de paternitate din afara
căsătoriei este admis orice mijloc de probă.
Sarcina probei= îi revine reclamantului. Totuşi dacă recunoaşterea este contestată
de mamă, de cel recunoscut sau de descendenţii acestuia, dovada paternităţii este în
sarcina autorului recunoaşterii sau a moştenitorilor săi.

Nulitatea sau anularea recunoaşterii de paternitate

Cazuri de nulitate absolută
Recunoaşterea paternităţii din afara căsătoriei este sancţionată cu nulitate absolută
în următoarele cazuri:
a. când se referă la copii care beneficiază de prezumţii legale de paternitate;
b. când se refă la copii din afara căsătoriei care au decedat şi nu au lăsat
descendenţi fireşti;
c. când emană de la un bărbat lipsit de o voinţă conştientă;
d. când nu a fost făcută de către tată, personal sau prin mandatar, cu procură
specială şi autentică;
e. când nu a fost făcută în vreuna din formele prevăzute limitativ de lege.

Cazuri de nulitate relativă

Ca şi părere unanim admisă recunoaşterea de paternitate poate fi anulată în
cazul vicierii consimţământului prin: eroare, dol, violenţă.
Instanţa competentă =Competenţa materială îi aparţine judecătoriei. Competenţa
teritorială îi aparţine instanţei de al domiciliul pârâtului. Calitatea procesuală
=Calitatea procesuală activă o poate avea orice persoană interesată să exercite
acţiunea. Calitatea procesuală pasivă o poate avea în funcţie de persoana împotriva
căruia se introduce acţiunea fie autorul recunoaşterii, fie copilul recunoscut.
Termen=În caz de nulitate absolută acţiunea este imprescriptibilă. În car de nulitate
relativă acţiunea se prescrie în termen de 3 ani. Acest termen, începe să curgă după
cum urmează:
a. în caz de eroare sau dol – de la data când cel îndreptăţit, reprezentantul
său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviinţeze actele, a cunoscut cauza
anulării, însă cel mai târziu a împlinirii 18 luni de la data încheierii actului (adică,
de la data recunoaşterii de paternitate);
b. în caz de violenţă – de la data când aceasta a încetat.
Mijloace de probă
Pentru dovedirea acţiunii de anulare a recunoaşterii de paternitate se poate folosi
orice mijloc de probă. Efectele admiterii acţiunii de anulare a recunoaşterii de
paternitate Atât nulitatea absolută cât şi nulitatea relativă produc aceleaşi efecte.
Aceste efecte au loc nu numai pentru viitor (ex nunc), ci şi pentru trecut (ex tunc)
până la data când recunoaşterea s-a produs. În consecinţă, recunoaşterea lovită de
nulitate absolută sau relativă nu a avut loc, ca atare copilul având aceeaşi situaţie
juridică pe care a a avut-o înainte de recunoaştere, adică fără paternitate stabilită.
În condiţiile legii se pot produce consecinţe cu privire la: numele copilului;
ocrotire părintească; obligaţia de întreţinere; domiciliul copilului; succesiune, etc..

Stabilirea filiaţiei faţă de tată prin hotărâre judecătorească

Acţiunea pentru stabilirea paternităţii din afara căsătoriei este o acţiune în
reclamaţie de stare civilă, ce are ca obiect determinarea legăturii de filiaţie dintre
copilul din afara căsătoriei şi tatăl său. Cazurile în care poate fi pornită acţiunea în
justiţie .Acţiunea se poate introduce în toate cazurile în care este vorba de un copil
din afara căsătoriei. Acţiunea poate fi introdusă şi de copilul din căsătorie, căruia i
s-a tăgăduit paternitatea şi a devenit copil din afara căsătoriei.

Instanţa competentă Competenţa materială aparţine judecătoriei. Competenţa

teritorială aparţine instanţei de la domiciliul copilului.
Calitatea procesuală .Calitate procesuală activă .Titularii acţiunii în stabilirea
paternităţii din afara căsătoriei sunt: copilul şi mama acestuia. Dacă copilul are sub
14 ani acţiunea se porneşte în numele său de către mamă (chiar dacă aceasta este
minoră) ori, după caz, de către tutore. Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani
poate încuviinţa singur acţiunea, fără a avea nevoie de vreo încuviinţare prealabilă,
întrucât este vorba de un drept personal nepatrimonial.
Mama copilului poate introduce acţiunea în nume propriu sau în calitate de
reprezentant legal a acestuia. Moştenitorii copilului nu pot introduce acţiunea dar o
pot continua. Procurorul poate introduce acţiunea în temeiul art. 45 din Codul de
procedură civilă. Această acţiune nu poate fi intentată pentru copilul conceput.
Calitatea procesuală pasivă Acţiunea se introduce împotriva pretinsului tată. Dacă
acesta a decedat, acţiunea poate fi introdusă împotriva moştenitorilor pretinsului
tată. În cazul în care mama copilului a întreţinut relaţii sexuale cu mai mulţi bărbaţi
este posibilă chemarea în judecată a tuturor bărbaţilor cu care aceasta a întreţinut
relaţii sexuale, în perioada concepţiei. Renunţarea moştenitorilor la succesiunea
pretinsului tată nu împiedică intentarea acţiunii împotriva lor, dat fiind caracterul
personal al acţiunii, acesta tinzând la stabilirea legăturii de filiaţie.
Termenul introducerii acţiunii
Acţiunea în stabilirea filiaţiei faţă de tatăl din afara căsătoriei poate fi introdusă de
către mamă, în nume propriu, în termen de un an, calculat de regulă, de la naşterea
copilului. Termenul curge de la alte date decât cea a naşterii în următoarele cazuri:
a. când copilul devine din afara căsătoriei, ca urmare a tăgăduirii paternităţii
termenul curge de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de admitere a acţiunii în
tăgada paternităţii;
b. când mama copilul a convieţuit cu pretinsul tată, termenul curge de la
încetarea convieţuirii;
c. când pretinsul tată a prestat copilului întreţinere, termenul curge de la
încetarea întreţinerii. Întreţinerea trebuie să fie voluntară, substanţială şi continuă;
d. când s-a constata nulitatea recunoaşterii ori recunoaşterea a fost anulată
sau dacă s-a admis acţiunea în constatarea recunoaşterii de paternitate, termenul de
un an curge de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti, pronunţată în
aceste situaţii, sub condiţia ca recunoaşterea de paternitate să fi avut loc la
termenul de un an de la naşterea copilului. În situaţia în care titular al acţiunii în
stabilirea paternităţii din afara căsătoriei este copilul acesta este imprescritibilă în
timpul vieţii copilului.

Renunţarea la acţiune şi tranzacţia

Din momentul introducerii acţiunii de către mama copilului ori de către
reprezentantul lui legal, acţiunea numai poate fi retrasă nici chiar cu avizul
autorităţii tutelare, deoarece renunţarea la această acţiune este împotriva intereselor
copilului, al cărui statut civil se cere a fi stabilit.
Prin admiterea acţiunii în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei trebuie să
se dovedească următoarele împrejurări:
a. naşterea copilului;
b. legăturile intime dintre pretinsul tată şi mama copilului în perioada concepţiei;
c. stabilirea în mod cert că bărbatul care a avut asemenea legături este tatăl
copilului.
Pentru dovedirea împrejurărilor menţionate mai sus se poate folosi orice mijloc de
probă.
Efectele admiterii acţiunii
Hotărârea judecătorească de admitere a acţiunii, din momentul rămânerii
irevocabile, are ca efect stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei.
Stabilirea statutului civil al copilului (ca având paternitatea stabilită) poate avea
consecinţe în ceea ce priveşte: numele acestuia; ocrotirea părintească; obligaţia de
întreţinere; domiciliul; succesiunea; etc..
Contestarea paternităţii stabilită prin hotărâre judecătorească
Paternitatea stabilită prin hotărâre judecătorească nu poate fi contestată. Totuşi
literatura de specialitate consideră că, atunci când recunoaşterea de paternitate s-a
făcut în cadrul unui proces început, iar instanţa fără să administreze alte probe, a
luat numai act de recunoaşterea făcută de pârât, contestarea recunoaşterii este
admisibilă.

www.researchgate.net/publication/ -Nadia Cerasala Anitei

Bibliografie
1. Emese Florian, Dreptul familiei, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2018
2. Ioan Dorel Romosan , Dreptul Familiei, Ed. Universul Juridic, București, 2014