Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Conform Art 21. din Legea privind sănătatea reproducerii și reproducerea umană asistată
medical "Înainte de începerea procedurilor de reproducere umană asistată medical, între
cuplul asistat reproductiv și mama purtătoare sau surogat, dacă aceasta este necăsătorită, se
vor întocmi prin biroul notarului public, următoarele acte autentificate:
a) consimțământul mamei purtătoare sau al mamei surogat de a ajuta cuplul reproductiv
pentru a avea unul sau mai mulți copii, prin participarea sa în procesul de fertilizare in vitro,
gestatie și naștere;
b) declarația mamei purtătoare sau surogat privind cedarea drepturilor parentale cuplului
asistat reproductiv și acordul de încredințare a copilului, imediat după naștere, cuplului asistat
reproductiv;
c) consimțământul mamei purtătoare sau surogat privind neconsemnarea datelor sale de
identitate în certificatul de naștere al copilului, în actele civile și în nici un alt înscris oficial
privind maternitatea copilului;
d) consițământul mamei purtătoare sau surogat în caz de avort în primele trei luni de sarcină,
la cererea cuplului asistat reproductiv și numai la indicație medicală;
e) consimțământul soțului mamei purtătoare sau surogat, dacă aceasta este căsătorită, privind
procedura de fertilizare in vitro, păstrarea sarcinii rezultate prin fertilizarea in vitro cu
material genetic provenit de la terțe părți, avort selectiv la cererea cuplului beneficiar și
cedarea oricăror drepturi și obligații parentale asupra copilului, inclusiv înscrierea sa în
certificatul de naștere al copilului și acordul de încredințare a copilului la naștere, cuplului
asistat reproductiv;
f) consimțământul cuplului asistat reproductiv de a-i fi încredințat copilul imediat după
naștere, indiferent de starea de sănătate a acestuia;
g) contractul în care să se specifice interdicția mamei purtătoare sau surogat de a avorta
sarcina în lipsa unei indicații medicale și fără acordul cuplului asistat reproductiv, obligațiile
medicale, precum tratamentul și cel de dispensarizare periodică, regimul de viață al mamei
purtătoare sau surogat în vederea unei bune evoluții a sarcinii și dezvoltării fătului, precum și
obligațiile cuplului asistat reproductiv de a plăti cheltuielile legate de sarcină, mamei
purtătoare sau surogat."
Deși, nu o spune în mod expres, legea română interzice (implicit) o astfel de procedură,
întrucât, Codul Civil Român, prevede în mod clar că „Reproducerea umană asistată medical
cu terţ donator nu determină nicio legătură de filiaţie între copil şi donator” (art.441) astfel că,
unica legatură de filiație (rudenie – juridică) va fi între femeia ce poartă sarcina și dă naștere
copilului (dacă ne-am raporta la situația analizată, am putea spune, că mama surogat va fi
singura în legătură juridică cu copilul).
Așadar, indiferent de proveniența materialului biologic, mama purtătoare va fi singura
recunoscută juridic, și deopotrivă, dacă o femeie nu mai primește material biologic de la un
donator, urmând să poarte sarcina și să dea naștere, nici donatorul nu va avea vreun drept
(legătură juridică) cu copilul.
De altfel, faptul că se interzice procedura mamei surogat, rezultă și din alineatul al treilea al
aceluiași text, care prevede clar că “Părinţi, în sensul dat de prezenta secţiune, nu pot fi decât
un bărbat şi o femeie sau o femeie singură” prin urmare, un bărbat singur – care ar apela la
procedura mamei surogat, nu poate fi considerat părinte.
Este drept, această prevedere, este discutabilă din perspectiva egalității dintre bărbați și
femei, neexistând nicio rațiune pentru care, un bărbat singur, să nu poată fi considerat părinte.
Așadar, o convenție privind purtarea unei sarcini (mama surogat) este nulă din punct de
vedere civil, iar dacă, ar interveni o convenție de genul ca mama, să fie obligată ulterior
nașterii să dea spre adopție copilul celor cu care s-a înțeles, de asemenea este o convenție
nulă.
Ba mai mult, constituie și o faptă penală, potrivit legii adopției (nr. 273/2004) unde găsim
incriminate în mod expres “Fapta părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a
pretinde sau de a primi, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase materiale în scopul
adopţiei copilului se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea drepturilor
părinteşti”.
Unele inconveniente decurg clar din vidul legislativ. Un exemplu este acela că nu există o
pârghie legislativă prin care mama purtătoare să fie obligată să renunțe la drepturile parentale
asupra copilului în cazul în care se atașează prea mult de acesta în timpul celor 9 luni de
sarcină sau dacă recurge la șantaj vizând obținerea unor foloase materiale sporite din partea
părinților biologici. În unele situații, mama surogat poate primi acceptul de a vizita copilul
ulterior nașterii, părinții biologici acceptând o relație ulterioară cu cea care le-a purtat copilul,
însă sunt și cazuri când relațiile între cele două părți se limitează exclusiv la perioada sarcinii
surogat.
În România, forumurile sunt pline de anunțuri. Prețul pentru o „mamă surogat” poate ajunge
până la 50.000 de euro. Ana Măiță este preşedintele fondator al Asociaţiei Mame pentru
Mame și ne spune că este foarte important să existe un contract pentru a proteja atât părinţii,
cât şi mama surogat şi copilul pentru că în zona aceasta gri în care se fac astfel de contracte în
România (deci se întâmplă, nu este ceva care nu se întâmplă în România pentru că nu avem
lege), mama surogat poate să spună că nu le mai dă copilul, dar trebuie să-l crească ea şi
evident o reglementare ar proteja şi cuplul sau persoanele care îşi doresc acest copil pentru că
iarăşi o mamă surogat poate să spună: “Am acceptat acest târg, să primesc o sumă de bani şi
să port copilul vostru şi la sfârşit se poate pur şi simplu răzgândi, poate să şantajeze cuplul
pentru mai mulţi bani.”
În timp ce, în România, procedura se află la graniţa între legalitate şi ilegalitate, multe ţări
se laudă că permit această metodă. Mai mult decât atât, are şi succes. Printre ţările care au
legalizat această procedură se numără şi Croaţia, Olanda, Rusia, Marea Britanie sau Grecia.
Dar în unele țări precum Franța, Belgia, Olanda, Germania sau Spania, această procedură
medicală este strict interzisă prin Lege.
Bibliografie
https://www.bebebliss.ro/blog/legislatia-romaneasca-privind-mama-surogat/
https://alephnews.ro/justitie/pretul-pentru-o-mama-surogat-in-romania-ana-maita-nu-
avem-o-lege-ea-poate-sa-santajeze-cuplul-pentru-mai-multi-bani/
http://www.drepturile-omului.eu/news/params/post/1424361/mama-surogat-in-
romania-cum-poate-fi-legal
https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/mama-surogat
https://legalup.ro/surogat-romania/
https://surrogate.com/