UNIVERSITATEA DIN PITESTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE, EDUCAȚIE FIZICA ȘI INFORMATICĂ

SPECIALIZAREA BIOLOGIE MEDICALĂ

DISCIPLINA
BACTERIOLOGIE MEDICALA

TEMA REFERATULUI:
SHIGELLA

PROFESOR ÎNDRUMATOR:
LECTOR UNIV. DELIU IONICA

PROIECT REALIZAT DE:

BARBU MARIA-DANIELA
PIRVAN DANIELA
ANUL 1
Genul Shigella ce aparține familiei Enterobacteriaceae a primit
acest nume după bacteriologul japonez Kiyoschi Shiga deoarece
el a fost cel care a izolat prima tulpină de Shigella. Shiga a studiat
32 de pacienți cu dizenterie și a folosit postulatele lui Koch
pentru a izola și identifica cu succes bacteria care provoacă boala.
El a continuat să studieze și să caracterizeze bacteria,
identificându-i metodele de producere a toxinelor, adică Shiga
Toxin, și a lucrat neobosit pentru a crea un vaccin pentru boală.
Bacteriile din genul Shigella se găsesc doar la om. Ele sunt
localizate în colonul sigmoid (ultima parte a colonului) și sunt
agenții etiologici ai dizenteriei bacteriene.
Bacteriile din acest gen sunt bacili gram negativi, aerobi, facultativ anaerobi, nu prezintă flageli (imobili), sunt nesporulați și
necapsulați. În ceea ce privește caracterele biochimice, Shigella se aseamănă cu enterobacteriile. Genul este definit de caracterele
biochimice. Agenții patogeni ai acestui gen nu fermentează lactoza, nu produc hidrogen sulfurat (H2S) și nici gaz prin
fermentarea carbohidraților.
Sursa infecției o constituie fecalele persoanelor infectate sau ale purtătorilor convalescenți. Răspândirea directă se face pe cale
fecal-orală,iar răspândirea indirectă se face prin contaminarea alimentelor și obiectelor infectate. Este bine de știut că muștele
sunt cei mai importanți vectori. În regiunea noastră geografică, infecțiile sunt date de S. flexneri și de S. sonnei. Epidemiile
survin cel mai frecvent în aglomerările urbane cu igiena inadecvată. Astfel aceasta provoacă o boală diareică numită shigeloza
ce este deosebit de frecventă la copiii mici din zonele endemice. Adulții fac, de obicei, o boală mai puțin severă.
Convalescenții și purtătorii subclinici pot fi surse importante de infecție, dar adevărații purtători pe termen lung sunt rari.
Aceste bacterii sunt înalt patogene,
sunt specifice omului și produc
dizenteria bacteriană. Patogenitatea
este susținută de multiplicare,
invazivitate și toxinogeneză.
Datorită tulpinilor de Shigella aflate
la nivelul colonului sigmoid, apar
tulburări digestive semnalate la
bolnavi.
Tulpinile invadează epiteliului
intestinal, rămân acolo și produc un
răspuns inflamator intens, formând
microabcese și ulcerații. Acestea
contribuie la aspectul sangvinolent și
mucopurulent al materiilor fecale.
De obicei, invazia sistemică este rară
și apare la imunodeprimați și la
sugari.
Shigella penetrează intestinul gros,
determinând secreția de mucus, hiperemie,
infiltrat leucocitar, edem si adesea ulcerații
superficiale ale mucoasei. Toxina Shiga
este o exotoxină termolabilă, are proprietăți
neuro-, entero- și citotoxice, iar rolul său
constă în blocarea sintezei proteice.
Datorită proprietății citotoxice, la nivelul
endoteliului capilar apar complicații
vasculare, producându-se sindromul
hemolitic-uremic în shigeloze. Toxina
Shiga este produsă predominant de S.
dysenteriae tip 1. Din acest motiv, S. shigae
este considerată cel mai patogen tip.
Infecția are un debut brusc, manifestat prin febră, crampe abdominale severe,
tenesme (senzație dureroasă produsă de iritarea și contracția sfincterelor anale),
scaune inițial apoase, ulterior devin sangvinolente și mucopurulente.
Odată cu apariția bolii,
pacientul câstigă o imunitate
de scurtă durată față de o
posibilă reinfecție cu acelasi
serotip. Imunitatea are
caracter local, IgA secretorie
fiind resposabilă de acest
fapt.
Profilaxia nespecifică se referă la
măsurile de combatere a infecțiilor cu
transmitere digestivă. Pentru vaccinarea
antidizenterică se utilizează vaccin viu
atenuat. Acesta se administrează pe cale
orală și este indicat, în special, în
colectivități.
Scopul tratamentului este de a restabili
echilibrul hidroelectrolitic, de a steriliza
bolnavii și purtătorii. Antibioticele au rolul
de a scurta durata bolii și statusul de
purtător. De asemenea, antibioticele
urmăresc limitarea recăderilor. În ceea ce
privește sensibilitatea tulpinilor izolate la
antibiotice, dizenteria bacteriană poate fi
tratată cu: amoxicilină, cotrimoxazol,
fluorochinolone. Pentru formele severe
este recomandată ceftriaxona.
 Bibliografie
https://www.webmd.com/food-recipes/food-poisoning/what-is-shigella
https://newsmed.ro/genul-shigella-dizenteria-bacteriana
https://www.microbiologyresearch.org/content/journal/ijsem/10.1099/00207713-52-3-1041
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK8038/
https://academic.oup.com/cid/article/29/5/1303/344334?login=false
Va multumim frumos

pentru atentia acordata!