BOLI INFLAMATORII

INTESTINALE

BOALA CROHN
Iulian Bejinariu
AMG II - Gastroenterologie
 BOALA CROHN
Este o afecţiune inflamatorie idiopatică a tubului digestiv,caracterizată prin
inflamaţie cronică persistentă sau recurentă, difuză sau care poate afecta
orice segment al tractului gastrointestinal. (esofag, stomac, intestin subtire si
colon)
• cea mai frecventă localizare fiind la nivelul ileonului terminal şi colonului
(ileo-colită).
Inflamaţia din BC are distribuţie:
• segmentară („pe sărite”),
• asimetrică (leziunile nu sunt circumferenţiale)
• transmurală (interesează toate straturile peretelui intestinal şi se poate
extinde la ţesuturile peri-intestinale şi ganglionii limfatici sateliţi).
• BC evoluează în pusee de
activitate, alternând cu
perioade de remisiune
clinică.
• Pe termen lung, este o
boală progresivă ce duce
la complicaţii şi intervenţii
chirurgicale succesive, cu
impact asupra activităţii
socioprofesionale şi
calităţii vieţii.
 Epidemiologie

• Incidenta: 5-8/10.000 locuitori

• Prevalenta: 100-150/10.000 locuitori
• Tendinta in crestere odata cu urbanizarea.
• Poate afecta orice grupa de varsta, debutul
are loc cel mai frecvent in decadele 2-4 de
viata (15-40de ani)
• Agregarea familiala este raportata la 20%
din cazuri
• Riscul de a dezvolta BC la o ruda de gradul
1 este de 14-15 ori mai mare decat a
populatiei generale.
BC rezultă din interacţiunea
complexă dintre:
• susceptibilitatea genetică,
• factori de mediu şi
• microbiota intestinală

având drept consecinţă

perturbarea răspunsului imun
înnăscut şi adaptativ şi anomalii
ale funcţiei de barieră
intestinală.
 Factori de risc
Factori genetici
Peste 200 de gene de susceptibilitate pentru dezvoltarea bolilor
inflamatorii, dintre care 37 sunt specifici BC.
Factori de mediu
• dieta săracă în fibre, fructe şi legume proaspete, bogată în
hidrocarbonate rafinate, grăsimi saturate, alimente semipreparate,
preparate tip fast food, prezenţa aditivilor şi emulsificatorilor
alimentari.
• fumatul creşte de 2 ori riscul pentru BC şi se asociază cu un risc
crescut de intervenţii chirurgicale şi recidivă post-operatorie
• expunerea la antibiotice în copilărie (prin efectul pe care acestea îl
au asupra compoziţiei microbiotei)
• factori protectori sunt consideraţi alimentaţia la sân, rezidenţa în
mediul rural, activitatea în aer liber, contactul cu animalele,
micronutrienţi ca vitamina D,zinc, fier.
 Factori microbieni
• Reprezintă cea mai dinamică componentă etiopatogenică în BC,
datele despre microbiota (comunitatea microorganismelor ce ocupa
intestinele umane) intestinală acumulându-se rapid în ultimii ani.
Microbiota intestinală este alcătuită din aproximativ 1014 bacterii
• În condiţii normale, aceste microorganisme au o activitate metabolică
complexă,în simbioză cu gazda.
• Microbiota pacienţilor cu BC se caracterizează printr-un dezechilibru
între bacteriile benefice şi cele patogene, fenomen cunoscut sub
numele de disbioză.
 Tablou clinic
• Variaza in raport cu severitatea inflamatiei, localizarea bolii si prezenta
complicatiilor
• durerea abdominală, diareea cronică, scăderea ponderală, anorexia şi
fatigabilitatea.
• În formele severe, pacienţii pot prezenta febră sau stare subfebrilă,
letargie, tahicardie, deshidratare, paloare, anemie.
• Cel mai frecvent scenariu de debut al BC este caracterizat prin durere
în fosa iliacă/flancul drept, diaree cronică şi scădere ponderală
apărute la un pacient tânăr.
4 forme de prezentare
• Ileocolonică (aproximativ 40% din
cazuri),
• localizată strict la intestinul subţire
(30%),
• localizată strict la colon (25%)
• localizată la tubul digestiv superior
(oroesofagogastroduodenală)
(8%, de regulă în asociere cu una
din localizările distale).
Aproximativ 1/3 din pacienţi
prezintă BC perianală asociată !!!
• Severitatea principalelor
simptome ale BC este
scorificată şi folosită în
calcularea celui mai
utilizat scor de activitate
a BC, scorul CDAI
(Crohn’s Disease Activity
Index) .

< 150 - remisiune

150-200 – activitate usoara
200-450 – activitate moderata
>450 – activitate severa
 Manifestari extraintestinale
• Cutanate: eritem
nodos, pyoderma
gangrenosum
• Articulare: artrita
periferica, artropatia
axiala
• Oculare: episclerita,
sclerite, uveita
• HepatoBiliare:
Colangita sclerozanta
primitiva, LBV,
hepatita autoimuna
 Diagnostic
• Nu există un test diagnostic gold
standard, diagnosticul BC fiind
fundamentat pe o combinaţie de
criterii clinice, radiologice
(imagistice), biomarkeri şi leziuni
endoscopice şi histologice.
 Analize
• Examenele serologice care reflectă activitatea inflamatorie sunt VSH,
fibrinogen, proteina C reactivă (PCR), prezenţa anemiei, leucocitozei şi
trombocitozei.
• Calprotectina fecală (CalPro) este un biomarker fecal din ce în ce mai
frecvent utilizat în practică pentru evaluarea activităţii inflamatorii în
BC.
• Concentraţia CalPro se corelează cu infiltratul neutrofilic intestinal şi
reprezintă un biomarker cu sensibilitate şi specificitate crescută
pentru diagnosticul BC.
 Endoscopia digestiva inferioara
• Modificările tipice constau în inflamaţie segmentară, ulceraţii aftoide
(ulceraţii de mici dimensiuni (1-4 mm), bine delimitate, cu baza
albicios gălbuie şi halou hiperemic), ulcere profunde de forme şi
dimensiuni variate, interconectate care pot forma cu mucoasa
edemaţiată înconjurătoare aspectul tipic de „piatră de pavaj”.
• Edemul, eritemul, sângerarea spontană şi la atingere pseudopolipii
inflamatori pot fi întâlnite atât în BC, cât şi în rectocolită.
Caracteristică BC este distribuţia segmentară, discontinuă şi asimetrică
a leziunilor, cu zone de mucoasă normală alternând cu zone inflamate si
absenţa leziunilor rectale.
 Imagistica
• Ecografie abdominala
• CT abdomino-pelvin
• Videocapsula
 Tratament
• 1. Corticoterapie – Prednison, Budesonid
• 2. Imunosupresoare – Azatioprina, Metotrexat
• 3. Terapia Biologica – Infliximab (intravenous), Adalimumab
(subcutanat), Vedolizumab
• 4. Inhibitori de Janus Kinaza – Tofacitinib (per os)
• 5. Derivati de 5-ASA – Salazopirina, Mesalazina – effect limitat in BC
• Răspunsul clinic este definit ca reducerea scorului CDAI cu peste 100
puncte.
• Remisiunea clinică este definită ca reducerea scorului CDAI sub 150
puncte.
• Vindecarea mucosală este o noţiune endoscopică definită prin
absenţa completă a ulceraţiilor; unii autori acceptă prezenţa
eritemului şi friabilităţii, în absenţa completă a eroziunilor sau
ulcerațiilor.
• Ea reprezintă ţinta terapeutică majoră în BC, obţinerea vindecării
mucosale fiind asociată cu remisiunea clinică prelungită, reducerea
spitalizărilor şi intervenţiilor chirurgicale
 Tratament chirurgical
Pacienţii cu BC refractară la tratamentul medical, pacienţii care dezvoltă
complicaţii şi pacienţii intoleranţi la terapia farmacologică sunt candidaţi
pentru tratament chirurgical.
Chirurgia este recomandată în:
• formele stenozante de BC, mai ales în absenţa semnelor de inflamaţie
activă (stenoze fibroase),
• puseele severe de activitate care nu pot fi controlate prin tratamentul
medical maximal
• complicaţiilor septice (abcese, fistule)
• complicaţiile acute (peritonită, ocluzie intestinală, hemoragie digestivă
severă).
 Complicatii
• Obstructive: stenoze -> ocluzii intestinale
• Megacolonul toxic reprezintă dilataţia acută a colonului, apărută
înpuseele severe de activitate ale BC. Este o urgenţă medicală din
cauza riscului înalt de perforaţie şi peritonită secundară.
• Infectioase
• Neoplazice
• Osoase
• Renale
• Tromboembolice