Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
➢ SN primar (“pur”)
cuprinde majoritatea cazurilor (2/3 din SN), de cauza necunoscuta si
predomina la copii (80%), intalnindu-se mai rar la adulti (20%).
➢ SN secundar (impur)
- reprezinta 1/3 din SN, predomina la adulti si apare in cursul unor afectiuni
cunoscute: nefropatii glomerulare preexistente, boli generale (DZ, amiloidoza,
colagenoze), boli infectioase si parazitare, intoxicatii cronice, reactii alergice,
boli cardiovasculare.
SINDROMUL NEFROTIC (SN)
CLASIFICARE CLINICO-EVOLUTIVĂ
Histopatologic:
1. Sindromul hidropigen
2. Sindromul urinar
3. Sindromul umoral
SINDROMUL NEFROTIC (SN)
1. Sindromul hidropigen(edematos):
- edeme cu caracter renal (facies bufi, maleolare, pretibiale)
- revărsate lichidiene în seroase (pericardită, pleurezie, ascită, hidrocel)
forma generalizată de anasarcă
- tegumente alb-ceroase
2. Sindromul urinar:
- oligurie (300 – 600 ml/24 ore), cu densitate urinara crescuta, de aspect
opalescent (datorita prezentei proteinelor si lipidelor)
- proteinurie masiva (peste 3,5 g/24 ore, semn obligatoriu pt diagnostic), selectiva sau
neselectiva
- sedimentul urinar – in SN secundar se poate asocia hematurie macroscopica sau
leucociturie
SINDROMUL NEFROTIC (SN)
3. Sindromul umoral:
- hipoproteinemia: semn cardinal şi obligatoriu în SN
atinge valori de 3 - 5 g%
disproteinemie: hipoalbuminemie
hipogammaglobulinemie
hiper 2 şi globulinemie
inversarea raportului albumine /globuline
- hiperlipemia: 10-30g/l
- pierderea de proteine
- sinteza hepatică crescută
- hipercolesterolemie -
hipertrigliceridemie ser lactescent
- hiper betalipoproteinemie
Tratamentul igieno-dietetic
• evitarea eforturilor fizice mari, frigului si bailor reci, repaus
la pat 1-2 luni in perioadele evolutive
• regimul dietetic va fi hiperproteic (1,5-2 g/kg corp/zi) si
desodat cand se asociaza HTA si edeme.
Tratamentul simptomatic
• tratamentul edemului – regim desodat, diuretice
• tratamentul HTA
• tratamentul complicatiilor infectioase - se efectueaza cu
antibiotice nenefrotoxice (Penicilina, Ampicilina,
Eritromicina).
Tratamentul patogenic
• Corticosteroizii – cel mai utilizat este prednisonul. Este mai eficient in
SN primar si mai putin eficient (20%) in SN secundar.
• Imunodepresive – Azathioprina (Imuran) – sunt mai eficiente in SN
secundar decat in cel primar.
GLOMERULONEFRITELE
Sunt nefropatii inflamatorii glomerulare, caracterizate
clinic prin hematurie, proteinurie, HTA, retentie
hidrosalina (edeme) si retentive azotata si scaderea
filtrarii glomerulare (oligurie).
Clasificare
• dupa durata evolutiei - acute, subacute si cronice;
• dupa extinderea leziunilor – difuze si parcelare
• dupa etiologie – in streptococice si nestreptococice
GNDAP
Glomerulonefrita difuza acuta post-streptococica
Reprezinta inflamatia difuza acuta a glomerulilor renali,
dupa o infectie streptococica, evoluand cu sindrom
nefrotoc impur.
Etiologia streptococica se intalneste la 80% din GNDAP.
Agentul patologic cel mai des identificat este
streptococul β-hemolitic de grup A. (pyogenes)
Macroscopic, rinichii sunt mariti de volum, palizi si
netezi; se produce edematierea zonei corticale.
Tablou clinic
A. Perioada de debut
• brusc prin febra si alterarea starii generale
• insidios
• printr-o complicatie cardiovasculara.
Tablou clinic
Perioada de stare – 4 sindroame
❑Sindromul urinar : oligurie (≈ 500ml/24h), hematurie,
proteinurie moderata neselectiva, cilindri
❑Sindromul de retentie hidrosalina – edemul este prezent de la
inceput, palid, moale, localizat la fata si gambe sau generalizat
(anasarca)
❑Sindromul de retentie azotata – datorita scaderii filtrarii
glomerulare cresc moderat ureea (20-40 mg% → 60-80 mg%) si
creatinina (0,8-1,2 mg% → 1,5-2 mg%)
❑Sindromul cardiovascular – HTA, cu valori medii de 180/120
mm Hg; HTA severa se poate complica cu edem pulmonar acut
sau encefalopatie hipertensiva.
Alte constante biologice modificate:
• testele de inflamatie nespecifice – ↑VSH , ↑ fibrinogenul si
proteina C-reactiva
• teste de infectie streptococica – ↑ ASLO
Repausul la pat
• se mentine pana la disparitia semnelor clinice si
normalizarea sindromului biologic ( in medie 3-6
saptamani).
• Repausul favorizeaza reducere proteinuriei si a
edemelor.
• Totusi pentru evitarea complicatiilor trombotice, se
recomanda mers pe jos, in ritm moderat, 2-3
zile/sapt.
Tratament
Regimul dietetic
• dieta hiposodata (0,5-2 g de sare/zi, in functie de severitatea
edemelor si a HTA) , hipolipidica si hipoproteica
• este preferata dieta vegetariana, bazata pe soia si ulei de peste.
• aportul de apa se va reduce sub 500 ml/zi sau in functie de nivelul
diurezei.
Tratament