Diareea acută

DEFINIŢIE

RYLE - defineşte diareea acută ca "eliminarea prea rapidă a unor scaune

prea lichide"

GRUTTNER - "diareea se caracterizează prin creşterea numărului de

scaune şi scăderea consistenţei lor".
-

ROY - "diareea poate fi definită ca malabsorbţia apei şi a electroliţilor ducând

la excreţia accelerată a conţinutului intestinal ".
GEORMĂNEANU - "diareea acută este malabsorbţia temporară a apei şi
electroliţilor şi a unor principii alimentare (dizaharide şi grăsimi) ducând la
evacuarea accelerată a conţinutului intestinal şi soldându-se cu pierderi".
- proces acut, de obicei infecţios şi autolimitat
- dacă pierderile însumează într-un interval scurt 24-36 ore o scădere :

mai mică de 5% din greutatea iniţială boală diareică uşoară

Între 5-10 % din greutatea iniţială boală diareică medie

peste 10 % din greutatea iniţială toxicoză de exsicaţie
(anhidremică) de cauză digestivă (diareică)
- dificultăţile definirii diareei (ca simptom boală) sunt generate de
variaţiile funcţionale ale colonului depinzând de factori:
constituţionali, alimentaţie, deprinderi
- mărirea bruscă sau progresivă a numărului de scaune
- reducerea consistenţei (prin creşterea conţinutului apos)
- aspectul muco-grunjos, apos, muco-purulent sau sanghinolent
- culoare verde
 ETIOLOGIE
 - factorii etiologici:
Determinanţi comuni sunt:

infecţiile (enterale sau parenterale)

greşelile dietetice
administrarea antibioticelor
alergia
malnutriţia

Favorizanţi:

factori de îngrijire
factori constituţionali
cazuri neetichetate etiologic
 ETIOLOGIA BOLILOR DIAREICE ACUTE
LA SUGAR
 1. CAUZE DETERMINANTE
 - INFECŢII

a)Enterale: microbiene (Shigella, Salmonella, E. Coli, Klebsiella,

Stafilococ, Piocianic)
virotice (echovirus, enterovirus, rotavirus-iarna)
parazitare (Giardia, Entamoeba histolytica)
micotice (Candida albicanus)
b)Parenterale: (rinofaringită, otită medie şi osteomastoidită,
infecţii urinare, piodermite, boli infectocontagioase)
- ANTIBIOTICE: ampicilină, tetracicline, lincomicină, etc.

GREŞELI ÎN ALIMENTAŢIE
a)cantitative: supra şi subalimentaţie
b)calitative: diluţii necorespunzătoare de lapte, excese unilaterale
vizând un anumit factor nutritiv, alimente necorespunzătoare
-ALERGIE
MALNUTRIŢIE
II. CAUZE FAVORIZANTE
DE ÎNGRIJIRE DEFICITARĂ
igienă şi/sau de mediu: igienă individuală şi a mediului,
frigul, factori meteorologici)

CONSTITUŢIONALE

vârstă mică (nou născut sugar 1-3 luni),

greutate mică la naştere,
diatezele
SEMNE ŞI SIMPTOME CLINICE

Diareea acută nespecifică, neetichetată etiologic reprezintă

modelul de descriere a diareei acute la sugar.
DEBUTUL
poate fi precedat de o perioadă prodromală dominată de:
anorexie
schimbarea comportamentului (indispoziţie, agitaţie, somn
superficial)
apariţia precoce a eritemului fesier
stagnarea curbei ponderale
PERIOADA DE STARE

- este marcată de apariţia scaunelor diareice (4-5 /24 ore),

mucogrunjoase, nelegate, cu grunji - albicioşi, verzui sau maronii, de
mărimi diferite şi mucus (produs al secreţiei intestinale) plutind într-un
lichid vâscos (scaun "tocat" )
- scaune frecvente 8-10 /24 ore lichide spumoase emise în jet, cu
gaze, bogate în apă, sărace în substanţe solide lasă halou pe scutece
- sunt de culoare galben-verzuie sau verde
- mirosul este acru (proces de fermentaţie)
- reacţia acidă trădează tulburarea absorbţiei lipidelor
- mirosul putrid şi reacţia alcalină - tulburări de absorbţie a proteinelor
IMPORTANT: COPROCULTURA trebuie efectuată imediat ce
scaunele au devenit diareice şi înainte de administrarea antibioticelor
VĂRSĂTURILE
simptom digestiv important, neobligatoriu
când apar sunt frecvente şi abundente, pot antrena pierderi de apă,
clor, potasiu

COLICILE INTESTINALE
manifestate prin ţipăt şi frecarea picioarelor (până la
ulceraţii) sunt proprii

METEORISMUL ABDOMINAL
consecinţă a proceselor fermentative exagerate şi/sau
parezei musculaturii intestinale survine în formele grave
STAREA GENERALĂ

uşor modificată în formele uşoare sau medii

dispare "mina" de sănătate şi culoarea roz a tegumentelor
sugar agitat
febra poate lipsi-ascensiune termică la debut la sugarii cu
vârstă mică poate fi consecinţa deshidratării (febra "de sete", de
deshidratare), dispare odată cu rehidratarea.
Febră înaltă - diaree infecţioasă
 PARTICULARITĂŢI ETIOLOGICE ŞI
FIZIOPATOLOGICE ÎN DIAREEA ACUTĂ
VIRALĂ
FACTOR DETERMINANT:
- anotimpul rece, rotavirusul cel mai frecvent incriminat (virus
excretat prin scaun)

FACTORI FAVORIZANŢI:
- vârsta mică,
condiţii de spitalizare

LOCALIZARE:
- intestin subţire superior (virusul dispare din intestin după 5-
7 zile)

LEZIUNI:
- alterări morfologice ale mucoasei intestinale (normalizarea
mucoasei după 4-6 săptămâni)
FIZIOPATOLOGIC

capacitatea diminuată de a manipula dizaharidele şi sodiul

activitate dizaharidazică diminuată
transportul sodiului prin mucoasa intestinală alterată
(Na eliminat prin fecale 50 mEq/l)
modificări secundare ale florei intestinale-absente
modificări ale metabolismului sărurilor biliare, absente
motilitatea intestinală normală
rezultatul tulburării DIAREE APOASĂ
 DIAREEA VIRALĂ - PARTICULARITĂŢI CLlNlCE

Incubaţie scurtă: 48 ore

Debut brusc - febră mică, vărsături, diaree apoasă
Durata perioadei de stare: 4 zile
Gravitatea; uşoară => fulminantă-deshidratare => colaps => exitus -
Contagiozitate foarte mare
Morbiditate mare
Recidive absente - imunitate durabilă
Mortalitate mare
DIZENTERIA BACILARĂ SHIGELLOZA

extrem de severă la vârstă mică (sub 2 ani) cu rată de mortalitate

mare - la copiii mari - forme moderate, tendinţă de autolimitare
incriminate mai frecvent tulpinile Flexner, Sonne

TABLOU CLINIC

debut brusc
febră
frison
tulburări ale senzoriului=> convulsii
colici abdominale, tenesme, scaune apoase numeroase cu mucus,
puroi, sânge
frecvent se asociază: simptome şi semne respiratorii; laxitate a
sfincterului anal, prolaps rectal (rar)
50 % din cazuri- alţi membrii ai familiei prezintă diaree
EXAMENE DE LABORATOR

coprocultură-pozitivă pentru Shigella

hemoconcentraţia cu creşterea Ht
leucocitoză ridicată cu neutrofilie şi deviere la stânga-semn
important pentru diagnostic diferenţial
DIAGNOSTIC POZITIV

diaree febrilă
scaune muco-purulente şi/sau sanghinolente
izolarea germenului în coprocultură
colici abdominale şi tenesme
modificarea stării generale

COMPLICAŢII
deshidratare acută, acidoză metabolică, şoc
cronicizarea - persistenţa scaunelor cu aspect "mucoid" -
tulburări de nutriţie
ENTEROCOLITA CU SALMONELLA
Prezentă la copii sub două forme majore:

A. GASTROENTERALĂ (inclusiv toxiinfecţia alimentară) care poate

fi uşoară sau severă se poate complica cu septicemie şi infecţii
supurative de focar
B. FEBRA ENTERALA tifoidă şi paratifoidă
Cele mai multe cazuri apar sub vârsta de 6 ani (max 6 luni-
2 ani).
Salmonella se transmite prin carnea infectată, sau de la
omul purtător sau bolnav.

CLINIC

febră
vărsături
diaree
la copilul mare: cefalee, greţuri, dureri abdominale
scaune apoase, mucogrunjoase, uneori sanghinolente modificarea
stării generale: toropeală, dezorientare, meningism
limba-caracter particular; sabural, uscat maroniu
EXAMENE DE LABORATOR

COPROCUL TURĂ-pozitivă
HEMOCULTURĂ
germenele uneori poate fi izolate din: LCR, puroiul din supuraţiile
locale, urină
leucocitoză polimorfonucleară

DIAGNOSTIC POZITIV

diaree febrilă
izolarea germenului
greţuri, vărsături, dureri abdominale cefalee, meningism

COMPLICAŢII
meningita
septicemia
colonizarea unor ţesuturi poate produce abcese, artrită,
osteomielită, colecistită, endocardită, pneumonie, pielonefrită
 INFECŢIILE DIGESTIVE CU E. COLI
pot produce epidemii instituţionale de gastroenterită prin
transmiterea de la personalul de ingrijire, mame sau sugari
infectaţi- la sugari şi nou-născuţi receptivi
serotipurile implicate mai frecvent: 026, 055, 080, 091, 0111, 0119,
0124, 0142 E.Coli poate să nu producă gastroenterită ci septicemie
neonatală sau infecţia tractului digestiv

TABLOU CLINIC

diareea debutează insidios, fără febră mare sau vărsături

în epidemiile de creşă, la nou-născut boala poate avea debut brusc, febră
mare, vărsături, deshidratare rapidă cu scădere în greutate (peste 10% in 6-
8 ore)
acidoză metabolică
scaune moi, murdare, urât mirositoare (cu miros "spermatic" verzi)
EXAMENE DE LABORATOR

coprocultură-pozitivă pentru E. Coli enteropatogen

hemocultură pozitivă pentru septicemie
LCR, urină (peste 100 000 colonii/ml)
DIAGNOSTIC POZITIV

la nou născut debut brusc, scaune apoase, vărsături, febră sau
temperatură labilă
la sugar: - debut insidios, scaune diareice, urât mirositoare, verzi
stare generală modificată, anorexie, iritabilitate, mină suferindă,
respiraţie neregulată
uneori icter
simptome de infecţii de tract urinar

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL

Shigelloza
Salmonelloza
Infecţii enterale cu enterovirusuri sau adenovirusuri
Septicemii sau stări septicemice
COMPLICAŢII

sunt de obicei foarte severe

septicemia neonatală (icter, hepatosplenomegalie, febră,
anemie, iritabilitate, tulburări la supt, labilitatea temperaturii,
respiraţie periodică neregulată, crize de apnee, hipoxie tisulară,
insuficienţa cardiacă, colaps, CID, moarte)
meningita neonatală (febră, vărsături, bombarea fontanelei,
convulsii, reflex MORO anormal sau absent, comă, pareze sau
paralizii, ocazional redoarea cefei)

PROGNOSTIC

bun dacă terapia specifică este precoce

septicemia-rată a mortalităţii de peste 50%
 DIAREEA EPIDEMICĂ A NOU-NĂSCUTULUI

Este produsă în majoritatea cazurilor de E. Coli.

Sunt afectaţi în special prematurii.

CLlNIC

 incubaţie 1-3 zile

 debut insidios cu scădere în greutate, inconstant cu vărsături şi
meteorism abdominal, temperatură normală sau scăzută (38-41
°C)
 scaune diareice-apoase, acide, frecvente, explozive (rareori
mucus sau sânge)
 agitaţie, ţipăt slab, refuzul alimentaţiei
 semne toxice şi SDA (plică cutanată persistentă, ochi
încercănaţi, piele cenuşie, şoc, comă)
 hemoconcentraţie şi semne de nefrită (proteinurie, cilindrurie,
leucociturie)
COMPLICAŢII
bronhopneumonia,
septicemie,
peritonită, enterită ulceronecrotică

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL

cu tranzitul accelerat al nou născutului alimentat natural

excesele unilaterale de hidrocarbonate şi proteine în alimentaţia
artificială
intoleranţa la lactoză
megacolonul
 ENTEROCOLITELE CU MONILII

apar de obicei la sugarii care au primit antibiotice cu spectru larg şi

prin administrarea orală (ampicilina, penicilina, lincomicina,
cefalexina, tetraciclinele)
acestea distrug flora intestinală normală şi oferă moniliilor, rezistente
la majoritatea antibioticelor cunoscute condiţii optime de dezvoltare

CLINIC

diaree tenace, intensă, greu influenţată sau chiar agravată de terapia

antibiotică obişnuită
prezenţa muguet-ului buco-faringian - căile respiratorii este
edificatoare
rar = leziuni micotice generalizate şi hemoculturi pozitive
GIARDIAZA

cea mai comună parazitoză intestinală

prezintă simptomatologie digestivă diferită ce depinde de durata
infecţiei în momentul stabilirii diagnosticului

FAZA ACUTĂ
debut brusc, diaree tipică explozivă, apoasă cu scaune mirositoare,
distensie abdominală, meteorism
inconstant: febră moderată, anorexie, greaţă, frison, cefalee,
mucus în scaun
durează 3-4 zile
EVOLUŢIE

 episoade recurente scurte de scaune moi, mirositoare, distensie

abdominală
la vârste mici sunt antrenate pierderi ponderale semnificative,
steatoree, distrofie
 DIAREEA PARENTERAL-INFECŢIOASĂ

orice infecţie parenterală cuprinde în sine posibilitatea influenţării

directe a digestiei şi metabolismului intermediar
depinde de

noxa infecţioasă,
factori individuali favorizanţi (constituţie, mediu)

orice infecţie parenterală poate produce tulburări gastrice,

inapetenţă, vărsături, diaree
 DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL: DIAREE
PARENTERAL-INFECŢIOASĂ - DIAREEA
ENTERALĂ
Diaree parenteral-
Diaree enterală
infecţioasă
Brusc, fără
Precedat de un stadiu
Debut antecedente
dispeptic
dispeptice
Mare: precede apariţia
Febră Moderată
diareei
Focar Otic, urinar,
Infecţie digestivă
infecţios meningean,etc
Reacţia la
Absentă sau moderată Evidentă
dieta hidrică
Tendinţă spontană la Necesită tratament
Perioada de vindecare; dietetic adecvat şi
vindecare depinde de evoluţia tratamentul infecţiei
infecţiei digestive
 ENTEROCOLITA ULCERONECROTICĂ
(NECROZANTĂ)
apare cu frecvenţă mare la prematuri, sugari cu vârstă mică şi handicapuri
biologice, în condiţii de stress
CLINIC
apnee, cianoză, bradicardie, instabilitate termică
semne gastrointestinale: retenţie de conţinut gastric şi aspirat bilios,
distensie abdominală, roşeaţă şi sensibilitate a peretelui abdominal
prezenţă ocultă sau francă de sânge în scaun
DIAGNOSTICUL
poate fi confirmat: radiologic (pneumatoză intestinală cu prezenţa
intramurală a aerului)
sau prin examinarea histopatologică a unor specimene obţinute
intraoperator
EPIDEMIOLOGIA
sugerează o boală infecţioasă, la producerea căreia concură
ischemia intestinală, anoxia, infecţia bacteriană, lipsa de protecţie la
sugarii mici care nu primesc lapte de mamă
EXAMENE BACTERIOLOGICE
hemoculturi, coproculturi, uroculturi şi culturi din LCR repetate

EVOLUŢIA

poate fi foarte rapidă spre moarte (câteva ore - 1-2 zile)

mai lungă de 2-3 săptămâni cu o perioadă intermediară de acalmie

TRATAMENTUL

antibiotice cu spectru larg asociate inclusiv cu

CLORAMFENICOL (prezenţa CLOSTRIDIEI şi a altor germeni
anaerobi)
tratamentul şocului septic- cu volume adecvate de lichide de
substituţie, agenţi inotropici (lSUPREL, DOPAMINĂ) şi CORTICOIZI
CID-heparină, transfuzie de sânge sau masă trombocitară,
exanghinotransfuzie
se vor monitoriza HT; pH sang.; PaO2; PaCO2
apnee - ventilaţie mecanică asistată
se indică tratament chirurgical
PROGNOSTIC -rezervat-mortalitate ridicată (75%)
TRATAMENTUL

influenţarea cauzelor şi a mecanismelor precum şi

ameliorarea unor simptome se va ţine seama că în cele mai multe
cazuri boala este autolimitată - vindecarea spontană
în perioada iniţială: reducerea cantitativă şi calitativă a
alimentaţiei, completarea lichidelor
în perioada de stare va fi iniţiată terapia:
tratamentul etiologic va ţine seama de faptul că un număr
mare de cazuri este determinat de infecţii enterale (virusuri sau
bacterii)
Când este sugerat caracterul infecţios al îmbolnăvirii se vor
lua în consideraţie infecţiile parenterale (nazo-faringiene, otice, reno-
urinare)
SHIGELLOZA - cea mai frecventă diaree enterală bacteriană de tip invaziv

Ampicilina 100 mg kg/zi, Amoxicilină 20-40 mg kg/zi-3 prize

Ampicilină i.m. i.v. 5-7 zile
Tetracicilină 25-40 mg kg/zi-4 prize
Cotrimoxazol 10 mg kg/zi- În 2 prize
În funcţie de rezultatele antibiogramei mai pot fi folosite:
Colimicina sau Polimixina oral 10 mg/ kg/zi-4 prize,
parenteral:
Gentamicina 5 mgkg/zi în 2 prize,
Kanamicină 15 mg kg/zi în 2 prize,
Furazolidon 6 mg/kg/zi în 3 prize-controversat
ENTERITA VIRALĂ

tratamentul cu antibiotice este nejustificat şi potenţial hazardat

medicaţia antiperistaltică şi antidiareică= lipsită de efect

Important:

 izolarea bolnavilor
 protejarea contacţilor
 igienă riguroasă
 alimentaţie la sân
 dietă adecvată (fără lactoză)
DIAREE CU SALMONELLA
Ampicilina 100-150 mg kg/zi oral, im, iv 4 prize-5 zile (sau 7-10 zile
bacteriene)
Amoxicilină 20-40 mg kg/zi oral -3 prize
Cloramfenicol 100 mg kg/zi-oral în 4 prize
ENTEROCOLITA CU E. COLI

infecţia cu tipuri enterotoxigene de E. Coli produce diaree

secretorie ("holeriformă") şi beneficiază de tratament cu:
Neomicina 50-100 mg kg/zi în 4 prize/4-6 zile,
Cotrimoxazol 10 mg kg/zi 2 prize,
Gentamicină 5-6 mg kg/zi În 2 prize/im i. v.
Colistin 2-4 mg kg/zi
Dacă complicaţia este meningeală tratamentul durează 3
săptămâni şi se adaugă Gentamicina intrarahidian 1 mg zilnic la
nou născut la termen şi 0,5 mg la prematur timp de 5 zile.
Tratamentul parenteral va fi întrerupt la 2-4 zile de la
normalizarea LCR.
ENTERITELE FUNGICE (obişnuit cu monilii)

beneficiază de tratament cu fungostatice: Stamicin 100 000 UI

kg/zi/oral în 2 doze, Miconazol 50mg kg/zi oral (absorbţie redusă,
tulburări gastrointestinale), Pimafucin 50-70 mg kg/zi oral

GIARDIA LAMBLIA

beneficiază de: Furazolidon 6 mg kg/zi în 4 prize-7 zile- considerat

medicamentul de elecţie al giardiazei acute (C.I. sub o lună),
Metronidazol 15 mg/kg/zi în 3 prize-7 zile, Fasigyn 50 mg kg/doză
unică (repetat)

important- există un număr mare de cazuri de diaree la sugar care

mimează perfect infecţia enterală (diareea febrilă, scaune cu mucus
abundent chiar puroi şi sânge) =:>indicată terapia "neţintită" cu
antibiotice: Ampicilină, Colimicină,
chimioterapice: Cotrimoxazol, Furazolidon, la copilul mare-
sulfamidă: Neoxazol 0,10-0,15 g/kg/zi, Sulfazoxazol 50 mg kg/zi
GASTROENTERITELE ACUTE NESPECIFICE
diareea comună a sugarului, fără caracter clinic infecţios
nu este necesară terapia antiinfecţioasă cu antibiotice sau
chimioterapice
se pot administra: Saprosan 10 mg / kg/zi,
DIAREEA INFECŢIOASĂ PARENTERALĂ
antibiotice adecvate tipului de infecţie extradigestivă şi
sensibilităţii germenilor
TRATAMENTUL DIAREILOR ACUTE

A fost crucială observaţia conform căreia, cu toate că

enterotoxinele favorizează secreţia activă de apă şi electroliţi în
lumen absorbţia de lichide (H2O şi Na), se menţine nealterată, dacă
aceasta este concomitentă cu o soluţie de glucoză 2%.
Această constatare se află la baza recomandărilor OMS
pentru rehidratarea orală în diaree.
O dată cu absorbţia unei molecule de glucoză, un ion de
Na traversează mucoasa printr-un canal activ, situat la nivelul
marginii în perie a epiteliului intestinal.
Se acceptă ca fiind necesară parcurgerea a 4 trepte de
tratament în diareea acută fără deshidratare severă.
 ÎNLOCUIREA PIERDERILOR ELECTROLITICE

Acestea sunt presupuse în orice diaree, fiind cu atât mai

probabile cu cât vârsta este mai mică.
Ele pot fi uşoare (5-6%), semnalate de sete vie şi
mucoase uscate sau moderate (7-9%), adăugând la precedentele
semne scădere evidentă în greutate, ochi încercănaţi, fontanele
deprimate. Înlocuirea pierderilor se va face în aceste cazuri pe
cale orală.
Dacă se oferă sugarului numai apă (ceai neîndulcit sau
îndulcit 5%), scade foarte mult sodiu seric, existând risc de
intoxicaţie cu apă şi convulsii hiponatremice.
Dacă se oferă sugarului soluţii hipertone de NaCl (greu
de administrat oral), se obţine hipernatremie cu consecinţe
catastrofale.
În plus există riscul diareilor osmotice, deoarece se
depăşeşte capacitatea de absorbţie a intestinului.
 OMS şi UNICEF au propus utilizarea unor soluţii hidroelectrolitice cu adaus
de glucoză, care ameliorează absobţia.
 Compoziţia acestora este următoarea:
NaCI 50mEq/l
K 20mEq/l
Cl 50-65 mEq/l
Glucoză 20 g/l

utilă în tratarea diareilor cu normo-, hipo- sau

hipernatremie, la sugarii cu sau fără deshidratare medie
în 85% din cazuri, rehidratarea orală poate înlocui perfuzia
endovenoasă şi hidratarea parenterală.
Aceste soluţii pentru rehidratare orală se distribuie sub
formă de flacoane de 250 ml, cu soluţii gata preparate, având difeite
denumiri - Pedialyte, Rehydalite, Ricelyte.
 Industria farmaceutică oferă plicuri cu pulbere solubilă uşor
de transportat şi depozitat şi, în consecinţă mult mai ieftine.
Plicurile urmează a fi dizolvate extemporaneu în momentul
utilizării, într-o cantitate de apă fiartă şi răcită specificată pe ambalaj.
Cel mai popular în ţara noastră este GESOL (Glucoză, Electroliţi -
Soluţie).
- 20 g glucoza;
- 3,5 g sare de bucatarie;
- 2,5 g bicarbonat de sodiu;
- 1,5 g sare de potasiu.
Prin această metodă există riscul ca pulberea să nu fie
amestecată cu un volum corespunzător de lichid şi, deci, să se obţină
o soluţie prea diluată sau prea concentrată, aşadar inadecvată, sau
ca apa să nu fie sterilă, crescând riscul infecţiie digestive.
Se recomandă ca pierderile uşoare să fie înlocuite în
următoarele 4 ore de la începerea tratamentului, oferind sugarului 50
ml/kg pentru deshidratări uşoare de 5-6% sau 100 ml/kg pentru
deshidratări medii de 7-9%.
Dezavantajul major al acestei metode este aportul caloric
mic, neimportant însă pentru un sugar eutrofic.
DIETA DE TRANZIŢIE
Este alcătuită din vegetale antidiareice

Apa de orez
Supa de morcov
Pulbere de roşcove

Dezavantajul major al acestei etape intermediare ar fi că se

prelungeşte nedorit o dietă nefolositoare, fără aport caloric şi proteic.
Această înfometare nedorită este adesea agravată de
recomandarea periculoasă de a se administra dieta de tranziţie fără
adaus de glucide (zahăr sau glucoză).
În ţara noastră se utilizează dieta de tranziţie în cantitate de
150 ml/kg, pe o durată maxim admisă de 24 ore.
În afara supei de morcov se mai recomandă apa de orez sau
mucilagiu de orez, care conţine polimeri de glucoză ce urmează a fi
scindaţi de glucoamilază, enzimă intestinală mai puţin afectată decât
dizaharidazele în cursul diareei.
Apa de orez poate fi utilizată şi înainte de 3 luni, glucoamilaza
fiind prezentă de la vârstele cele mai fragede.
 TRATAMENTUL DIETETIC

Realimentarea poate începe imediat după ce au fost înlocuite

pierderile hidroelectrolitice. Realimentarea rapidă şi precoce scade
volumul şi numărul scaunelor în diareea acută.
Se are ca principiu înlocuirea calitativă a alimentaţiei anterioare
a sugarului cu un produs dietetic fără sau sărac în lactoză, pentru a
respecta scăderea temporară a activităţii dizaharidazelor intestinale,
tipică în diareea acută infecţioasă.
În produsele dietetice comercializate se înlocuiesc lipidele cu
lipide vegetale în care predomină trigliceridele cu lanţuri medii şi în care
lactoza lipseşte cu desăvârşire sau este în cantitate mică (sub 7 g/l).
 se adaugă amidon sau dextrinmaltoză, vitamine sau
oligoelemente. Exemple de astfel de produse: Milupa HN, Humana
Heilnahrung, Morinaga NL33, Pepti-Junior, Nutramigen,
Progestemil.
Pentru diareile care par a fi consecinţa alergiei la laptele de
vacă există preparate dietetice din soia, lipsite complet de proteinele din
laptele de vacă, care nu conţin deloc lactoză şi a căror sursă de lipide
este vegetală.
Dintre acestea: Nutrisoy, Prosobee, Nutricare-Soya, Milupa-
Soy, Nutrilon-Soya.
Înlocuirea preparatului dietetic cu alimentul de bază se face
după 5-7 zile, tatonând toleranţa digestivă, care se restabileşte cu atât
mai precoce cu cât diareea a fost mai uşoară şi sugarul de vârstă mai
mare.
 MEDICAMENTELE ANTIDIAREICE

sunt privite ca remedii simptomatice şi se recomandă după vârsta

de 2-3 ani.
Excepţie face Loperamid (Imodium), care este formal
contraindicat la sugari, dar care dă rezultate clinice în cazurile în care
infecţia este stăpânită, în schimb se menţine peristaltismul.
Medicamentele antidiareice pot fi clasificate după modul de acţiune:

Ameliorarea motilităţii intestinale - atropina, scopolamina, loperamid

Adsorbante - kaolin-pectin
Ameliorarea microflorei intestinale - lactobacil
Scăderea secreţiei intestinale: racecadotril - Hidrasec

Loperamid (imodium), livrat sub formă de picături sau capsule

de 2 mg, se administrează în doză de 0,2 mg/kg, având ca efect
întârzierea mişcărilor intestinale responsabile de diaree şi restrângerea
distensiei intestinale responsabilă de dureri abdominale.
Lactobacilul se recomandă pentru recolonizarea lumenului
intestinal cu flora zaharolitică, în convalescenţa unor diarei acute tratate
cu antibiotice cu spectru larg.
TRATAMENUL ANTIBIOTIC

Dovedirea etiologiei virale a unei diarei face inutilă

această etapă de tratament.
Ea devine necesară dacă coprocultura a izolat agentul
etiologic şi în cazurile nedovedite bacteriologic în care:
Aspectul clinic este sugestiv pentru diareea acută
bacteriană
scaune cu mucus, puroi şi sânge
Anamnestic se constată reunite condiţiile epidemiologice
sugestive pentru infecţiile bacteriene
Vârsta mică, sugar alimentat artificial
Stări de malnutriţie
Mediu socio-cultural precar, sărăcie, promiscuitate, lipsa de
respectare a celor mai elementare condiţii de igienă.