SCOALA POSTLICEALA F.E.G.

DISCIPLINA: NURSING IN AFECTIUNILE REUMATISMALE

CURSUL IV

INTERVENTII SPECIFICE

EXPLORARI IMAGISTICE ȘI FUNCȚIONALE SPECIFICE ALE

APARATULUI LOCOMOTOR

Simptomatologia clinica a bolilor aparatului locomotor este foarte variata;

totusi exista o asemanare simptomatica, chiar coincidenta intre unele imbolnaviri
cu etiologie si patogenie foarte diferite, ceea ce subliniaza importanta explorarilor
paraclinice ale acestor imbolnaviri.

Explorarea morfo-functionala a aparatului locomotor in cursul

imbolnavirilor reumatismale are scopul:

 De a stabili diagnosticul etiologic al suferintei segmentelor aparatului

locomotor;
 De a recunoaste unele reflexiuni osteo-articulare sau musculare ale
unor imbolnaviri generale in faza lor precoce;
 De a stabili capacitatea functionala a aparatului locomotor;
 De a urmari procesul reumatismal in cursul tratamentului.

1. EXPLORĂRI IMAGISTICE ȘI FUNCTIONALE SPECIFICE ALE

APARATULUI LOCOMOTOR
1. Examenul radiologic al sistemului locomotor
2. Ecografia aparatului locomotor
3. Artroscopia
4. Scintigrafia osteoarticulara
5. Electromiografia – explorarea forței musculare
6. Testarea mobilitatii articulare
Goniometria - coeficientul functional al mobilitatii
 7. Osteodensitometria

1. EXAMENUL RADIOLOGIC AL SISTEMULUI LOCOMOTOR

Scop: studierea morfologiei oaselor şi a funcţionalităţii unor

articulaţii pentru stabilirea diagnosticului de luxaţii, fractură, tumori, distrofie
osoasă. Deoarece oasele sunt radioopace, nu sunt necesare materiale speciale.

 Pentru examenul radiologic osteo-articular se utilizeaza radiografia

conventionala si computer-tomografia.
 Radiografiile osteo-articulare se fac totdeauna comparative, simetric, în mai
multe incidențe si pozitiile functionale.
 Pacientul dezbracă regiunea cu precauţie, dacă zona este lezată;
 Se îndepărtează bijuteriile sau alte obiecte radiopace sau care sunt în
câmpul de examinare (mărgele, lănţişoare, ceas, telefoane după caz);
 Se îndepartează de pe suprafata tegumentara a teritoriului examinat al
alifiilor sau al oricaror substante medicamentoase, care pot contine
elemente radioopace, care ar strica calitatea imagii radiografice.
 Traumatismele recente ale sistemului osteoarticular nu necesita o pregatire
radiologica de specialitate. Daca bolnavii au hemoragii se va face
hemostaza provizorie sau definitivă, iar segmental interesat se va imobiliza
cu atele.
 Pentru imobilizare se vor evita materialele radioopace. Bolnavii cu afectiuni
articulare dureroase, este bine sa fie calmati cu substante analgezice.
 Pozitionarea segmentilor bolnavi se va face cu cea mai mare atentie.
Asistenta va asigura mentinerea pozitiei stabilită de medic, pentru
examinare.
 Daca examinarea se face la un bolnav mai vechi, cu pansamente, atunci se
va îndeparta atat pansamentul cat si substantele medicamentoase de pe
suprafata pielii, care sunt radioopace si produc umbre artificiale pe
radiografii.
 Pentru radiografia oaselor bazinului – cu excepția traumatismelor recente –
este indicat ca bolnavul sa fie pregătit printr-o clisma evacuatoare.
  Pentru evidentierea cartilajelor articulare, în unele cazuri se umple cavitatea
articulara cu aer sau oxigen, care ulterior, dupa efectuarea radiografiilor, se
resoarbe.
 Îngrijirea după examen este în funcţie de afecţiunea de bază şi acuzele
pacientului.
 Ex radiologic poate evidentia procesul de osteoporoza, osteofitoza,
pensarea discului intervertebral.
 TOMOGRAFIA COMPUTERIZATA (CT)
- Tomografia computerizata – permite detectarea
precoce a leziunilor, hematoamelor, tumorilor,
îngrosarilor sinoviale, herniilor discale.

2. ECOGRAFIA APARATULUI LOCOMOTOR

Ultrasunetele nu pot penetra prin osul intact, din acest motiv aplicarea
ultrasonografiei in reumatologie este limitata.
 Ecografia de părți moi, musculară, în Poliartrita Reumatoidă pune în
evidență lichidul sinovial, prezența inflamației la nivelul sinovialei
sau prezența chisturilor sinoviale.
 Cu ajutorul ultrasunetelor se pot urmari procesele de consolidare a
fracturilor;
 Pentru explorarea membrelor, în loc de transductori obisnuiti,
membrul explorat se introduce intr-un vas cu apa, in care se gasesc
sonde emetoare.
 Cu aceasta metoda se obtin sectiuni eco-scanografice din milimetru in
milimetru, ceea ce asigura studiul contracturilor si rupturilor
musculare, hematoamele inchistate, modificarile in structura intima a
tendoanelor;

3. ARTROSCOPIA ȘI BIOPSIA SINOVIALĂ

Artroscopia este metoda endoscopică prin care se poate vizualiza direct
interiorul cavității articulare.
 Prin endoscopia cavitatilor articulare ARTROSCOPIA – se vizualizeaza
suprafetele articulare, cartilagiul hialin, mebrana sinoviala, vasele sinoviale si
eventualii corpi straini intraarticulari. Se pot decela sinovite reumatismale,
mecanice, hipertrofice, leziunile cartilajului articular si alte modificari
intraarticulare. Reprezinta si o metoda de a practica interventii chirurgicale de catre
medicii ortopezi (operatii de ruptura de menisc sau ruptura sau incrucisare de
ligamente).

Scop/indicaţii:
- efectuarea unor proceduri chirurgicale: eliminare de menisc sau pinteni
osoși, reparare de ligamente, biopsie;
- stabilirea diagnosticului în Poliartrita reumatoidă, Boală artrozică, afecțiuni
ale meniscului, chisturi, sinovită.

Materiale necesare:
- artroscop cu anexe;
- material pentru anestezie locală;
- trusă chirurgicală de artroscopie;
- materialal pentru sutură;
- material pentru dezinfecţie;
- câmpuri sterile cu deschidere centrală;
- mănuşi sterile;
- masă pentru materiale.

Pregătirea pacientului:
 psihică
- se explică pacientului necesitatea procedurii;
- se informează pacientul că procedura durează 15-30 minute;
- se explică pacientului că se va face anestezie, disconfortul fiind minim;
- se obţine consimţământul;
 fizică
- se anunţă pacientul să nu mănânce noaptea dinaintea examinării;
- se alege pozitia în funcție de articulația la care se intervine (cea mai afectată
articulație este cea a genunchiului).
 Participarea asistentului medical la efectuarea procedurii
- se identifică pacientul;
- se verifică recomandarea medicală;
- se verifică dacă pacientul a respectat recomandările;
- se asigură poziţia cerută de medic;
- se depilează locul dacă este cazul, se aseptizează;
- se serveşte medicului materialul pentru anestezie;
- se acoperă zona cu un câmp steril;
- medicul realizează o mică incizie prin care se introduce atroscopul în spaţiul
articular imaginile fiind urmărite pe monitor
- asistentul medical supraveghează starea pacientului şi raportează
medicului orice manisfestare;
- serveşte medicului materialele solicitate;
- la sfârsitul intervenţiei, după scoaterea artroscopului, medicul aplică fire de
sutură pe locul inciziei;
- zona este acoperită cu un pansament steril/compresiv.

Îngrijirea pacientului după artroscopie

- se monitorizează fucţiile vitale şi se observă semne de infecţie (febră,
tumefacţie, durere
- intensă, eritemul, scurgerea în continuare a lichidului prin incizie);
- pacientul este informat că articulaţia va fi dureroasă câteva zile, poate apărea
tumefacţia şi se vor lua următoarele măsuri:
- piciorul va fi poziţionat mai sus;
- să se evite flectarea genunchiului;
- să aplică gheaţă, comprese reci pentru reducerea edemului;
- să folosească mijloace de sprijin (baston, cârje) când se deplasează;
- se anuntă medicul dacă durerea este intensă, articulaţia se inroşeşte,
tumefacţia este
- accentuată, sau apare febră.
- firele se scot după 7-10 zile;

4. SCINTIGRAFIA OSTEOARTICULARĂ
Scintigrafia osteo-articulara se executa utilizand izotopii radioactivi ai
elementelor: Technetiu, Galiu si Iridiu.
  Cu 99mTc fosfat se pot identifica foarte precoce necrozele si tumorile osoase;
 In bolile canceroase cu localizari in alte organe, cu instalatii speciale se pot
obtine scintigrame asupra intregului schelet osos, depistand astfel inca in
faza precoce metastazele, indiferent de localizarea lor in cadrul sistemului
osos;
 Cu Galiu si Iridiu radioactive fixat pe leucocite, se pot depista focarele
inflamatoare de natura infectioasa cu localizare osteo-articulara.

5. ELECTROMIOGRAFIA
Explorarea functionala a muschilor beneficiaza si de metoda
electromiografica.
Procedeul se aplica intr-o masura mai mare la explorarea morfo-functionala
a sistemului nervors .
1. Examenul electric clasic = aceasta metoda de explorare studiaza modul
de aparitie si caracterul contractiei musculare la stimularea electrica a
nervilor si muschilor inervati de acestia.
Explorarea poate fi monopolara sau bipolara.
1.1.Explorarea monopolara = foloseste un electrod indiferent si unul activ.
 Cel indiferent se plaseaza pe regiunea scapulara in cazul explorarii
membrului superior si in regiunea lombara sau suprapubiana, daca se
exploreaza membrul inferior;
 Electrodul activ va fi adus in contact cu nervul sau muschiul cercetat;
1.2. Explorarea bipolara = se face cu doi electrozi activi, ambii adusi in
contact cu nervul sau muschiul explorat.
 Permite o localizare mai precisa a excitatiei;
 Punctele de electie pentru aplicarea stimulului electric = puncte motorii;
 Nervul si muschiul raspund printr-o contractie brusca, urmata imediat de
relaxare;
 Intensitatea minima a curentului de excitatie, necesar pentru a obtine o
contractie in urma aplicarii sale la punctul motor, poarta numele de prag
de excitabilitate sau reobaza.
2. Electromiografia = este o metoda de investigatie neuromusculara care
inregistreaza potentialele de actiune musculara aparute in cursul contractiei
voluntare.
  Inregistrarea se face cu ajutorul unui aparat numit electromiograf, format
din electrozi periferici, amplificatoare si dispozitive de inscriere;
 Electrozii sunt de doua feluri, cutanati si de profunzime;
 Electrozii cutanati – se fixeaza pe tegumente, la doua puncte distantate de
cativa centimetri;
 Electrozii de profunzime – au aspectul unor ace de injectii si se introduc
in profunzimea muschilor;
 Amplificarea si inregistrarea curentilor de actiune se fac cu un oscilograf
catodic prevazut cu un dispozitiv de inregistrare fotografica, sau de
inscriere pe hartie;
 Curba obtinuta poarta numele de electromiograma.

6. TESTAREA MOBILITATII ARTICULARE

GONIOMETRIA - COEFICIENTUL FUNCTIONAL AL MOBILITATII
 Prin goniometrie se intelege testarea mobilitatii articulatiilor;
 Determinarea gradului de mobilitate a articulatiilor se face cu ajutorul
goniometrului care exprima unghiul de deschidere a miscarilor in
grade;
 Determinarea mobilitatii articulare se face separat pentru miscari
active si pasive;
 Gradul de mobilitate a articulatiilor, citit pe cadranul goniometrului,
gradul functional de mobilitate al articulatiei respective.

7. EXPLORAREA SISTEMULUI OSTEO-ARTICULAR PRIN

REZONANTA MAGNETICA NUCLEARA (RMN)
 Metoda rezonantei magnetice nucleare – nu e nociva, nu foloseste raxe X ci
se bazeaza pe efectul de rezonanta al ionilor de hydrogen (migrarea ionilor
de hydrogen), într-un câmp magnetic puternic
 Diferentele de contrast intre diverse structuri anatomice sunt determinate de
continutul in ioni de hidrogen, in final de apă;
  Se foloseste in diagnosticul leziunilor discale si în patologia coloanei
vertebrale (evidențiază eroziunile osooase, alterarea cartilajului sinovial).

8. OSTEODENSITOMETRIA
Osteodensitometria este un examen radiologic care masoara densitatea
oaselor la nivelul vertebrelor si a colului femural.
Scop:
- Determinarea densitatii osoase pentru evaluarea riscului de fractura.
- Evaluarea tratamentului oteoporozei (cu preparate de Calciu)
- Determinarea gradului de osteoporoza la femei in postmenopauza si la
barbatii in varsta.
Osteodensitometria se efectueaza la serviciul radiologie cu un aparat
Roentgen care foloseste radiatii ionizante in doze mici.

PREGATIREA BOLNAVULUI:
PSIHICA:
- Se explica necesitatea investigatiei si ca nu este dureroasa.
- Se ia consimtamantul
- Femeile tinere vor da declaratie pe propria raspundere ca nu sunt
insarcinate sau vor prezenta un test de sarcina care trebuie sa fie negative.

FIZICA:
- Se cantareste si se masoara inaltimea pacientului inainte de investigatie
- Se aseaza pacientul in decubit dorsal pe masa de examinare
- Se dezbraca pacientul la nivelul regiunii lombare si bazinului pentru
radiografia coloanei lombare si a femurului.
- In timpul investigatiei se solicita pacientului sa nu se miste pentru a nu
provoca perturbari in inregistrarea filmelor
Examenul dureaza 20 de minute si este efectuat de medicul radiolog care va
da rezultatul pacientului imediat.