Boala Crohn: cauze, simptome, tratament

Boala Crohn este o afectiune inflamatorie cronica localizata la nivelul peretelui tubului
digestiv, mai frecvent in portiunea distala a intestinului subtire si colon. Boala este
specifica adultui tanar cu varsta cuprinsa intre 15-30 de ani si afecteaza ambele sexe in
mod egal.

Boala Crohn: cauze, simptome, tratament

Ce este boala Crohn

Boala Crohn este o afectiune inflamatorie cronica localizata la nivelul peretelui tubului
digestiv, mai frecvent in portiunea distala a intestinului subtire si colon. Boala este
specifica adultui tanar cu varsta cuprinsa intre 15-30 de ani si afecteaza ambele sexe in
mod egal.

Care sunt cauzele de aparitie ale bolii

Studiile desfasurate pana in prezent sugereaza existenta mai multor cauze de aparitie ale
bolii Crohn, printre care se afla posibile disfunctii ale sistemului imunitar, factori ereditari
sau de natura infectioasa.

Factorii de risc pentru boala Crohn sunt reprezentati de catre:

 Varsta: cel mai frecvent afectiunea se manifesta la persoanele cu varsta sub 30 de

ani;
 Etnicitate: s-a observat o incidenta crescuta a persoanelor afectate in cadrul
populatiei europene;
 Ereditatea: 1 din 5 persoane diagnosticate cu boala Crohn au rude de grad I cu
aceasta afectiune;
 Fumatul reprezinta cel mai usor de controlat factor de risc asociat si determina
evolutia nefavorabila a bolii;
 Medicatia antiiflamatoare nesteroidiana: pot accentua simptomele bolii inflamatorii
intestinale.

Care sunt simptomele bolii Crohn

Simptomele bolii Crohn sunt atat de tip digestiv cat si sistemice si corespund perioadelor
de activitate ale bolii fiind reprezentate de catre:

 Accentuarea tranzitului intestinal cu aparitia diareei cronice de cauza neinfectioasa;

 Crampe abdominale;
 Sangerari rectale;
 Febra persistenta;
 Artralgii;
 Scadere in greutate neintentionata;
 Alterarea starii generale.

Complicatiile bolii Crohn apar in cazul managementului deficitar al afectiunii si sunt

reprezentate in principal de catre: ocluzia intestinala cauzata de inflamatia accentuata
a peretelui intestinal, ulceratii care pot aparea de la nivelul cavitatii bucale pana la
mucoasa anala, fistulizarea data de realizarea unei solutii de continuitate la nivelul
mucoasei intestinale secundara inflamatiei cronice (fistulele perianale sunt cele mai
frecvente in boala Crohn), dilatatia cronica a colonului (megacolon toxic), fisuri anale,
malnutritie, cancer de colon sau accidente trombotice (boala Crohn creste riscul de
formare a trombilor intravasculari).

Metode de diagnostic ale afectiunii

Diagnosticul clinic al bolii Crohn se stabileste cu ajutorul tuseului rectal si este completat
cu ajutorul anamnezei pacientului.

Diagnosticul paraclinic se stabileste cu ajutorul colonoscopiei si al examinarii imagistice

abdominale prin rezonanta magnetica nucleara.

Endoscopia cu capsula este utila datorita capacitatii de vizualizare a tractului digestiv in

special a intestinului subtire greu accesibil prin alte metode, cu posibilitatea evaluarii
gradului de inflamatie a mucoasei si determinarea localizarii sangerarilor de tract digestiv
inferior, dar si a proceselor tumorale care pot aparea dupa evolutia indelungata a bolii
Crohn. La un interval de 4 ore dupa administrarea capsulei pot fi obtinute detalii de inalta
precizie ale mucoasei intestinului subtire, dispozitivul fiind prevazut cu o camera video
care furnizeaza imagini in timp real pe masura ce traverseaza sistemul digestiv al
pacientului.

 Analizele de laborator utilizate in diagnosticul bolii Crohn sunt reprezentate de catre

testele inflamatorii-VSH, proteina C reactiva si fibrinogen, hemoleucograma,
coprocultura, coprocitograma, proba de digestie, hemoragii oculte, determinarea
anticorpilor anti Saccharomyces cerevisiae (ASCA) de tip IgA si IgG (apar ca urmare
a imunizarii contra levurilor endogene alimentare sau unei reactivitati incrucisate cu
peretele celular al altor microorganisme).

Boala Crohn: cauze, simptome, tratament

Tratamentul in boala Crohn

Tratamentul medicamentos in boala Crohn are ca scop reducerea inflamatiei intestinale
cu ajutorul corticoterapiei si imunosupresoarelor in timp ce antispasticele incetinesc
tranzitul intestinal si amelioreaza simptomatologia bolii. Antibioticele sunt utilizate in
cazul complicatiilor de natura infectioasa ale bolii iar medicatia sedativa si terapia
imunologica impotriva citokinelor proinflamatorii se administreaza numai la
recomandarea medicului curant.

Tratamentul chirurgical este utilizat pentru tratarea complicatiilor reprezentate de

ocluzii, fistule, abcese abdominale sau hemoragii intestinale cu indepartarea zonei de
intestin afectata. Tratamentul chirurgical nu vindeca boala care de cele mai multe ori
recidiveaza in apropierea zonelor de intestin incizat. Colostoma sau ileostoma sunt
uneori necesare dupa interventia chirurgicala, medicul curant fiind cel care stabileste
tipul si durata pentru care trebuie mentinuta aceasta deschidere artificiala a intestinului
la nivelul peretelui abdominal.