Vultur Maria Alina

AMG 2M

Chirurgie

BOALA CROHN
BOALA INFLAMATORIE INTESTINALA

CUPRINS

• DESCRIERE
• CAUZE / AGENT INFECTIOS / FACTORI DE RISC
• SIMPTOME
• TRATAMENT

• DESCRIERE
Boala Crohn este o afectiune inflamatorie intestinala (face parte din familia bolilor inflamatorii intestinale -
BII), care determina inflamatia si ulceratia tractului digestiv. Poate afecta orice portiune a tubului digestiv, insa
are predilectie pentru partea terminala a intestinul subtire (ileon) si intestinul gros (colon).

Boala Crohn afecteaza straturile profunde ale tubului digestiv, cauzand ulceratii la acest nivel.

• CAUZE /AGET INFECTIOS / FACTORI DE RISC

Boala Crohn are mai multe cauze:
• istoric familial de boala Crohn . Rudele de gardul I ale bolnavilor cu boala Crohn (copii,
frati, surori) au un risc crescut de a dezvolta si ei boala;
• fumatul;
• administrarea anumitor medicamente;
• infectii;
• tulburari hormonale (este mai frecventa in randul femeilor);
• stresul accentuat;
• Fumatul.

• SIMPTOME
Simptomele Bolii Crohn includ urmatoarele:

• Dureri abdominale cronice si recidivante, descrise de pacient ca si crampe intense si

intermitente. Durerea abdominala poate varia de la un caz la altul, intre o durere difuza
si mai putin intensa, pana la o durere intensa si progresiva. Abdomenul pacientilor cu
boala Crohn, poate fi sensibil la palpare;
• Diaree, numar mare de scaune, de cele mai multe ori intre 10 si 20 de scaune moi,
mucoase, mai rar mucopurulente (in cazurile complicate). Uneori pacientul relateaza
aparitia unor scaune nocturne;
• Scaderea apetitului alimentar, anorexie;
• Febra, mai ales pe parcursul perioadelor de acutizare (datorate inflamatiei). Febra
ridicata poate semnifica aparitia unor complicatii, precum infectia ulceratiilor intestinale
sau formarea de abcese (colectii purulente);
• Scadere in greutate, datorata in special diareei si lipsei poftei de mancare;
• Anemia (scaderea numarului de globule rosii-hematii din sange), care apare secundar
pierderilor de sange prin hemoragii intestinale (de la nivelul ulceratiilor) si inflamatiei
caracteristice bolii.

• TRATAMENT
Diagnosticarea bolii Crohn
Diagnosticul bolii Crohn se realizeaza pe baza anamnezei si examenului clinic general si este confirmat de
biopsia intestinala.

Colonul si rectul pot fi examinate prin efectuarea unei colonoscopii sau sigmoidoscopii. Aceasta metoda consta
in introducerea prin anus a unui aparat alcatuit dintr-un tub lung, flexibil, prevazut cu fibre optice si care este
conectat la un monitor capabil sa redea imagini din interiorul intestinului.

Colonoscopia este mai eficienta in acest caz, deoarece poate examina intreg intestinul gros (colonul).
Rectosigmoidoscopia in schimb, poate examina doar portiunea terminala a tubului digestiv (ultimii 60 de
centimetri). Ambele metode permit efectuarea unei biopsii care este necesara pentru confirmarea
diagnosticului de boala Crohn. Examenele complementare precum tranzitul baritat siun examen de laborator
al scaunului sunt utile pentru identificarea unor produse patologice de la nivelul intestinului (sange, leucocite-
globule sanguine albe, care apar in infectii, puroi, bacterii sau paraziti).

Testele coprocitologice (identifica celule anormale in scaun) sau examenul coproparazitologic (identifica agenti
patogeni in scaun) sunt utile in diagnosticul diferential al bolii Crohn, deoarece exclude alte afectiuni intestinale
cu simptome asemanatoare (sindromul colonului iritabil). Prezenta leucocitelor in scaun indica inflamatia
intestinului si o posibila infectie cu aceasta localizare si exclude diagnosticul de colon iritabil. Sindromul
colonului iritabil este o afectiune de ordin functional si care are simptome mai putin grave decat boala Crohn.
Examenul scaunului se poate realiza ori de cate ori exista acutizari ale bolii si poate fi preluat si pe parcursul
efectuarii colonoscopiei sau sigmodoscopiei.

Alte examinari utile in diagnosticul bolii Crohn si al complicatiilor acesteia sunt reprezentate
de urmatoarele:
• radiografia abdominala, care poate oferi imagini ale intestinului si organelor invecinate.
Aceasta examinare este utila in diagnosticul unor complicatii grave ale bolii Crohn,
precum oculiza intestinala;
• tranzitul baritat, care consta in administrarea orala a unei substante de contrast,
urmand ca apoi sa se efectueze mai multe radiografii, in functie de pasajul acesteia prin
tubul digestiv;
• endoscopia digestiva superioara, care consta in introducerea prin cavitatea bucala a
unui tub prevazut cu fibre optice, capabil sa redea imagini video ale esofagului,
stomacului si primei parti a duodenului;
• irigografia, care este o metoda de investigatie ce consta in efectuarea unei clisme
baritate, ca apoi sa se realizeze radiografii care ofera imagini ale intestinului gros.
Aceasta tehnica permite investigarea colonului si rectului, fiind folosita frecvent in
patologia intestinala;
• tomografia copiuterizata (CT), care se realizeaza cu ajutorul unui aparat care foloseste
raze X si care poate reda imagini detaliate ale intestinului si celorlalte organe
abdominale;
• RMN, care foloseste un camp electromagnetic in combinatie cu unde radio, capabile sa
ofere imagini ale tuturor organelor si tesuturilor intraabdominale;
• video capsula endoscopica, care este o tehnica noua si consta in inghitirea unei camere
video mici, capabile sa preia imagini din interiorul tractului digestiv, de pe tot traiectul
acestuia. Capsula parcurge intreg tractul digestiv in aproximativ 10-48 de ore si este apoi
eliminata la nivelul anusului. Imaginile inregistrate sunt apoi transferate intr-un
calculator care poate identifica diferite anomalii de la nivelul tubului digestiv. Testele
sanguine standard si testele urinare pot identifica prezenta anemiei, inflamatiei sau
malnutritiei.

In functie de simptomele prezente, se pot efectua anumite teste precum rata de sedimentare a eritrocitelor
(VSH) sau titrul proteinei C reactiva (PCR), care pot semnala prezenta unei infectii sau inflamatii.

Biopsia, aceasta se poate efectua in timpul unei colonoscopii sau sigmoidoscopii, cand sunt preluate fragmente
mici din mucoasa intestinala si care sunt apoi analizate microscopic in cadrul laboratorului de anatomo-
patologie.

Tratamentul bolii Crohn

Tratamentul initial al bolii Crohn se instituie dupa confirmarea diagnosticului. In cazul in care tratamentul de
prima linie este insuficient (persista simptomele sau chiar se agraveaza), este necesara introducerea altor
metode terapeutice suplimentare.
Formele ușoare de boala Crohn raspund bine la medicatia antidiareica. Aceste medicamente amelioreaza
spasmele intestinale (crampele), incetineste tranzitul intestinal si scade numarul scaunelor diareice.

Formele medii de boala Crohn, cu simptome persistente, necesita administrarea unor medicamente din linia a
II-a, precum (aminosalicilati). Aceste medicamente sunt foarte eficiente in majoritatea cazurilor de boala
Crohn, in special in cele cu leziuni intestinale prezente la nivelul colonului si ariei ileocecale (zona care face
legatura intre intestinul subtire si cel gros).

Corticosteroizii pot fi administrati oral pentru mai multe saptamani in scopul reducerii inflamatiei intestinale.
Nu este recomandat insa ca aceste medicamente sa fie administrate pentru un timp indelungat (luni, ani)
deoarece au efecte secundare nedorite.

Complicatiile bolii Crohn, precum fistulele intestinale (formarea unor traiecte anormale intre un segment al
intestinului si altul sau intre intestin si un organ invecinat) necesita administrarea de antibiotice pentru a
preveni infectiile grave de la acest nivel.

Formele grave ale bolii Crohn, cu simptome persistente si complicatii, necesita administrarea medicatiei
imunosupresive (care inhiba sistemul imun). Aceste medicamente se administreaza doar in cazul in care
aminosalicilatii nu sunt suportati de catre pacient sau sunt ineficienti in ameliorarea simptomelor sau atunci
cand intreruperea tratametului cu corticosteroizi determina recidiva simptomelor. Mentionam ca medicatia
imunosupresiva are de asemenea reactii adverse grave (infectii grave, aparitia unor tumori).Formele grave de
boala Crohn pot fi, de asemenea, tratate cu corticosteroizi cu administrare injectabila.

O medicatie corecta și administrata corespunzător are un rol foarte important in tratarea pacientului plus
respectarea regimului alimentar.