Vultur Maria Alina AMG 1M

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

INTRODUCERE :
Administrarea medicamentelor este una dintre cele mai mari responsabilitati
ale asistentului medical. Pentru a asigura pacientului o terapie
medicamentoasa eficienta si corecta, asistentul trebuie sa fie familiarizat cu
indicatiile, dozarile si efectele medicamentului prescris. De asemenea
pacientul trebuie interogat inaintea fiec arei administari despre eventualele
reactii alergice din trecut la substanta respectiva. Asistentul trebuie sa aiba
cunostintele si abilitatile de a minimiza anxietatea pacientului si de maximize
eficienta medicamentului (cunoscand modalitatea de administare, timpul
etc.)

Caile de administare a medicamentelor:

Medicamentele pot fi administrate pe diverse cai:
• calea de administare mucodermica: administrare oculara, vaginala,
nazala, auriculara, transdermala (prin absorbtie), orofaringelal (inhalatii)
• calea de administare enterala: absorbtia medicamentelor prin tractul
gastrointestinal
• calea de administrare parenterala: injectii sau perfuzii intradermale,
subcutanate, intramusculare, intraevenoase, intrarectale, intraosoase,
intraartriale
• cale de administrate endotraheala: administarea medicamentelor in
sistemul respirator cu ajutorul sondei endotraheale
• cale de administare epidurala: administare de medicamente (anestezic
sau analgezice opioide) printr-un cateter introdus peridural
• calea de administare intrapleurala: injectarea de medicamente in spatiul
pleural

Calea de administare a medicamentului determina efectele acestuia. De

exemplu, medicamentele administrate intravenos actioneaza instant
deoarece intra imediat in circulatia sangvina. De aceea antibioticele se fac
de obicei intravenos pentru a determina un raspuns imediat si costant.

Prevenirea erorilor in administrarea medicatiei

Inaintea administrarii oricarei medicatii aceasta trebuie comparata cu
medicatia prescrisa de medic din foaia de observatie. Se va verifica mental
regula celor cinci "P":
• pacientul potrivit
• medicamentul potrivit
• doza potrivita
• calea de administare potrivita
• timpul (ora) de administare potrivit

Intodeauna se va verifica si data expirarii fiecarui medicament pe care il vom

administra.
Totodata, inaintea oricarei administrari medicamentoase se vor avea in
vedere drepturile pacientului:
- dreptul de a sti de ce i se administreaza un anumit medicament si la ce
efecte adverse sa se astepte
- dreptul de a refuza medicatia prescrisa
Au aparut multe facilitati care sa previna erorile de administrare a
medicamentelor, in special pentru cele a caror administrare prezinta risc
crescut:
• amiodarone
• anticoagulante
• benzodiazepine
• chimioterapice
• dopamine
• dobutamne
• insulina
• lidocaina
• opioide (morfina)
• trombolitice

Diferitele strategii de prevenire a erorilor de administare a medicamentelor

cu risc crescut constau in prepararea acestora astfel incat ele sa poata fii
imediat perfuzate, asa-numitele "premixed infusion". Inainte de administarea
lor trebuie verificate de catre doi asistenti medicali (dozajul si rata perfuziei).

Efectele medicamentelor si interactiunile dintre ele:

Urmarirea raspunsului la administrarea unui anume medicament necesita o
buna cunoastere a starii pacientului si a efectelor asteptate de la
medicamentul administrat. De exemplu, daca un pacient primind un
antiaritmic continua sa prezinte contractii ventriculare premature, trebuie
anuntat medicul ca medicamentul administrat nu produce efectul scontat.
In cadrul monitorizarii eficientei unei anume terapii medicamentuoase,
trebuie luate in calcul si rezultatele testelor de laborator, care pot indica un
efect terapeutic, un efect advers sau un nivel toxic. De exemplu, timpii de
protrombina ajuta la evaluarea efectului administarii de heparina, sau nivelul
scazut al potasiului poate fi un semn al efectelor adverse ale unui diuretic.
Unele medicamente insa pot afecta rezultatul testelor de laborator, cauzand
asa-zisele rezultate "fals pozitive". De exemplu, codeina poate creste
presiunea intracraniana.

Se va monitoriza cu atentie starea pacientului. Anumite modificari ca

scaderea sau cresterea in greutate pot afecta actiunea anumitor
medicamente. Alti factori ca varsta pacientului, constitutia fizica, sexul,
statusul emotional pot afecta, de asemenea, raspunsul pacientului la
administrarea medicamentelor.

Deoarece majoritatea pacientilor primesc mai mult de un medicament,

trebuie, de asemenea, avute in vedere interactiunile dintre acestea.
Interactiunea intre medicamente inseamna o schimbare in absorbtia,
distributia, metabolismul si excretia acestuia, care poate aparea la
administrarea altui medicament sau imediat dupa aceea. O interactiune de
dorit folosita ca baza in terapiile medicamentuoase combinate, este
potentarea efectului unui medicament, ajutarea mentinerii unui anumit nivel
sangvin sau minimalizarea efectelor adverse, cu ajutorul altui medicament.
Pe de alta parte, anumite interactiuni pot avea rezultate nedorite ca
diminuarea efectului unui medicament, sau, din contra, maximizarea sa pana
la efect toxic. De exemplu, pacientii fumatori necesita doze mai mari de
teofilina (medicament administrat cu precadere in astm bronsic si care se
metabolizeaza in ficat) decat pacientii nefumatori, deoarece la fumatori se
activeaza enzimele oxidative din ficat care cresc metabolizarea teofilinei.

Urmarirea efectelor adverse:

La administrarea unui medicament este necesara recunoasterea si
identificarea efectelor adverse, reactiilor toxice si alergiilor medicamentoase.
Unele efecte adverse sunt trecatoare si de intensitate redusa, pacientul
dezvoltand o toleranta fata de medicament. Altele necesita o schimbare a
terapiei medicamentoase.
O reactie toxica la un medicament poate fii acuta, datorata dozelor excesive,
sau cronica, datorata acumularii progresive a medicamentului in corp. De
aemenea, reactiile toxice pot aparea ca rezultat al modificarii metabolismului
sau excretiei care determina astfel cresterea nivelului medicamentului in
sange.
O reactie alergica la un medicament este rezultatul unei reactii antigen-
anticorp. Reactia poate fii de la o urticarie banala pana la soc anafilactic. De
aceea inaintea administarii medicamentelor se verifica eventualele reacti
alergice. In principiu, testul alergic se face inaintea administrarii primei doze
dintr-un medicament. De asemenea trebuie avut in vedere ca un istoric
alergenic negativ la un anume medicament nu exclude posibilitatea aparitiei
reactiei alergice in prezent sau viitor.
Alte efecte adverse ale medicamentelor pot fii dependenta si reactiile
idiosincrazice (care apar la persoane cu anumite deficite genetice).
Orice administrare de medicament, calea de administrare, dozajul, refuzul
pacientului, aparitia efectelor adverse, trebuie notificate corect si eligibil in
planul de ingrijire cu semnatura asistentei.