Sunteți pe pagina 1din 5

APENDICITA ACUTĂ – este inflamația segmentului ilio-cecal și poate fi sub 2 forme:

 Acută
 Cronică

Cauze:

1. Pătrunderea infecției în apendicele ilio-cecal pe cale enterogenă sau hematogenă.


2. Prezența calculilor sau paraziților intestinală în lumenul apendicelui și provoacă leziunea mucoaselor
ce duce la dezvoltarea și pătrunderea infecțiilor.

AC are următoarele forme:

 Simplă
 Catarală – când se produce edemațierea pereților apendicelui
 Flegmonoasă – când are loc îngroșarea apendicelui ilio-cecal și depozitarea fibrinoasă pe suprafața
lui și acumularea de țesut seropurulent.
 Empiemul apendicelui ilio-cecal – este îngroșat și plin cu conținut purulent.
 Gangrenoasă – apend. este flasc, de o culoare închisă, cu conținut purulent și necrotic în lumen.

În apendicita cronică, apendicele este cu deformații cicatriciale și lumenul obliterant.

Clinica:

Se caracterizează printr-o durere pronunțată în reg. iliacă dreaptă, în unele cazuri durerea apare inițial în
reg. ombilicală, iar apoi se coboară în reg. iliacă dreaptă. Este însoțită de vomă și constipație. Sunt mai
multe semne ce au o deosebită importanță în stabilirea diagnosticului:

 Simptomul Snitkovski – bolnavul așezat în decubit lateral stâng și apare o durere continuă în regiunea
iliacă.
 Simptomul Robzing – la o apăsare cu rebordul palmei în reg. iliacă stângă, cu o ușoară lovitură în
sus, apare o durere puternică în reg. iliacă dreaptă.

În AC mai apare contractura mușchilor abdominali – semnul Snitkovski-Bliumberg pozitiv. Crește t o la


38-39oC, leucocitoză, iar dacă apendicele se sparge și iese puroiului din cavitatea abdominală, apare
semnele de peritonită.

În forma cronică de apendicită, durerile sunt periodice cu caracter moderat și pot evolua timp îndelungat.

Tratament

 În forma acută pacientul va fi supus intervenției chirurgicale de urgență, care constă în secționarea
apendicelui ilio-cecal (Apendicectomie).
Dacă există conținut purulent în cavitatea abdominală se va face drenajul prin incizia fucută în
apendicectomie.
În caz de conținut purulent moderat după secționarea apendicelui, peretele abdominal se coase însă
se introduce în cavitatea abdominală un microirigator pentru administrarea antibioticelor.
 În forma cronică – interv. chirurgicală se face în mod programat.
 În forma complicată – se aplică la început terapia conservatoare cu antibiotice, iar după resorbția
infiltratului, iar în perioada rece se practică apendicectomia.
 La copii, apendicita evoluează mult mai grav și foarte des apare perforația apendicelui și este
peritonită.
 La persoanele mai în vârstă, tabloul clinic este mai șters și de asemenea este peritonită.

1
 La gravide, în special în a 2-a jumătate a sarcinii, durerile se localizează mai sus, apar grețuri și
vărsături destul de mari.
 La copii, bătrâni și gravide, tratamentul chirurgical se efectuează la apariția celor mai mici semne.

COLECISTITA ACUTĂ – inflamația vezicii biliare. Poate fi:

 Calculoasă
 Necalculoasă

Cauze:

Infecția pătrunde pe cale hematogenă și intestinală. Apare la persoanele în vârstă și obeze și mai frecvent
la femei.

Cauza formării calculului contă în faza biliară, prezența inflamațiilor în căile biliare și tulburările
metabolismului colestatic.

Calculii biliari se pot localiza în vezica biliară și căile biliare. După compoziția chimică pot fi: de
colesterol, pigmentari sau mixști, iar mărimea lor poate varia de la mărimea nisipului la un ou de
porumbel.

Tabloul clinic

Depinde de localizarea calculului și asocierea infecției. Dacă sunt situați în vezica biliară, durerile
sunt foarte pronunțate.
În cazul obstrucției căilor biliare, vezica biliară se mărește considerabil și se palpează foarte ușor în
hipocondriul drept.
În cazul când calculul astupă coledocul, apare icterul mecanic. Icterul se poate intensifica sau
ameliora periodic, dacă coledocul a fost obstruat printr-un calcul mobil. Cu dezvoltarea icterului,
materiile fecale se decolorează, urina devine mai închisă la culoare, iar în sânge crește considerabil
cantitatea de bilirubină, iar în urină – pigmenții biliari.
În cazul când se răspândește infecția pe cale biliară, crește to, se mărește ficatul, pot apărea frisoane
și leucocitoză (uneori până la 20000).
În cazul colecistitei acute, apar simpt. caracteristice: simptomul Ortner – la percuția rebordului costal
drept, se constată dureri în partea vezicii biliare sau la compresiunea între pedunculii mușchiului
SCM drept apare senzații dureroase foarte puternice.

D-za:

 Se efectuează sondajul duodenal, se ia porția A, B, C.


 Examenul radiologic cu subst. de contrast.

Tratament:

1. În formele necalculoase și necomplicate, se face tratament conservator: dieta cu evitarea alimentelor


picante, grase. Administrarea de antibiotice, antiinflamatoare, analgezice.
2. În cazul destrucției vezicii biliare, este indicat tratament chirurgical (Colecistectomie).

PANCREATITA – inflamația pancreasului.

Poate apărea în urma diferitor traume, pătrunderea infecțiie în tractul gastrointestinal, nerespectarea
regimului alimentar, folosirea alcoolului, produselor picante.

Formele:
2
 Seroasă
 Hemoragică
 Supurativă
 Supurativ-necrotică

Frecvent se observă asocierea pancreatitei cu colecistita.

Clinica:

Dureri acute în partea superioară a abdomenului, uneori cu caracter circular. Durerea iradiază în spate,
de obicei apar după 12-24h după alimentația neechilibrată. Apar des vărsături, febră, tahicardie, icterul,
adesea sunt prezente semne de șoc ca consecință a hipovolemiei.

Ca manifestări extraabdominale – dispnee, tahipnee, cianoză, IRA.

Complicații:

 Pseudochistul pancreatic, care nu are aderenți proprii și are conținut necrotic.


 Hemoragii intraperitoneale
 Fistule pancreatice

D-za:

1) AGS – Amilaza crescută primele 24h, Lipaza, Trigliceridele, Le crescute.


2) ABS – Hiperglicemie, azotetomie
3) Examenul radiologic a abdomenului pe gol; tranzit baritat.
4) Ecografie – edemul pancreasului.
5) TC – mărirea în volum a pancreasului, uneori și necroza pancreasului.

D-za diferențiată:

 Ulcer gastric și duodenal  SEU


 Ocluzie intestinală  Colica renală
 Colecistită acută

Evoluția: aprox. 90% au o evoluție favorabilă și doar 10% pot da complicații.

Tratamentul nechirurgical:

 Rehidratarea hidroelectrolitică a organismului


 Analgezice, aspirație gastrică
 În formele ușoare și medii – antibioticoterapia, aflux de are curat
 Dietă fără produse grase, picante. Lichide, semilichide.

Tratamentul chirurgical - Rezecția unei porțiuni a pancreasului.

ULCERUL GASTRIC ȘI DUODENAL – afecțiuni ale sistemului gastrointestinal.

Cauze - tulburări funcționale a SNC, la nivelul stomacului și duodenului. HCl acționează în această zonă
și produce un focar de distrugere, formând ulcerul.

 În ulcerul proaspăt și necomplicat există un defect al membranei și puțin din stratul submucos.
 La ulcerul cu o evoluție mai îndelungată, marginile se cicatrizează și formează un proces perifocal
și astfel se formează ulcerul calos.

3
 În cazuri mai grave, ulcerul poate trece în organele vecine – ulcer penetrant.
 La localizarea ulcerului în porțiunea pilorică a stomacului sau începutul duodenului, se poate produce
o îngustare consuderabilă a acestei zone și astfel se formează ulcerul stenozant.
 În cazul existenței îndelungate a ulcerului stenozant, se poate produce degenerarea lui și se formează
cancerul stomacal sau duodenal.

Clinica:

Boala poate dura câțiva ani și bolnavii au dureri în regiunea epigastrică și pot avea dureri precoce și
tardive, sau după un timp ma îndelungat (6-8-10h) – dureri flâmânde.

La palparea durerii se determină în regiunea pancretică ulcerul gastric și puțin pe dreapta – ulcerul
duodenal. Pacienții mai prezintă vomă – mai pronunțată în ulcerele stenozante, grețuri, slăbiciuni.

D-za: Rx cu subst. de constrast. FGDS.

Tratament:

1. În ulcerele gastrice proaspete – tratament conservator. Prescrierea unui regim alimentar adecvat.
Liniște psihică, lucru cu un psihoterapeut. Evitarea folosirii alcoolului, fumatului. De folosit ape
minerale alcaline: Esentuki, Borjomi, Olănești.
2. În ulcerele cu evoluție trenantă (ulcerul stenozant sau penetrant) – tratament chirurgical – rezecția
gastrică, în dependență de localizarea ulcerului. În ulcerul înalt situat – rezecția porțiunii cardinale a
stomacului, în ulcerele pilorice – rezecția acestor porțiuni.
După rezecție, porțiunea rămasă se unește cu duodenul (anastomoză), și totodată scade aciditatea
sucului gastric.

Profilaxia:

Evitarea fumatului, alcoolului, cafelei, alimentele grase, picante.

Hemoragia gastrointestinală acută 


Hemoragiile digestive sunt hemoragiile la nivelul tubului digestiv de la nivelul esofagului până la nivelul
anusului. 
Clasificare: după stadiul hemoragiilor  
 superioare  
 inferioare 
Etiologie:  
 ulcerul gastric și duodenal  
 gastrite erozivă  
 neoplasmul gastric  
 varicele ai esofagului  
 angiodisplazie  
 rectocolita hemoragică  
 hemorizi interni. 
Clinic apare hematemeză, dacă hemoragia este masivă și rapidă sângele exteriorizat prin vărsătură e roșu
aprins frecvent asociat cu cheaguri, dacă sângerările sunt mici și mai lente vărsătura are aspect de zaț de
cafea. 
 Melena scaun cu sânge digerat ,aspect negru lucios de păcură, cu consistență păstoasă sau
semilichidă, cu miros fetid .Pentru producerea melenei e necesar minim 50 ml sânge în tubul digestiv,
după o sângerare acută melena poate persista până la 7 zile. 
 Hematokezzia reprezintă eliminarea pe cale rectală de sânge proaspăt sau amestecat cu cheaguri.
Poate apărea în hemoragiile digestive inferioare dar și în cele superioare masive asociate cu tranzit
intestinal accelerat. 
 Rectoragia eliminare de sânge prin rect. 

4
 Hemoragiile acute sunt sângerări microscopice de intensitate mică fără modificări macroscopice
a scaunului manifestate clinic prin sindrom anemic. 
Diagnosticul presupune următoarele etape: 
 Determinarea rapidă a amplorii și vitezei sângerării, 
 Stabilirea caracterului evolutiv al sângerării, 
 Determinarea sursei hemoragiei, 
Clinic semnele sus numite, semne de hipovolemie, paloare, anxietate, tulburări de vedere, extremități reci
cianotice, tahipnee , tahicardie, lipotimii. 
Obiectiv ce observă modificări a TA,Ps atât în clinostafism cât și în schimbări a poziției, prezența sau
absența sângerării, monitorizarea diurezei. 
Paraclinic se determină hemoglobina, hematocritul, azotemie . 
Clasificarea HDS în: După Orfanide 
 HD mică - pierde < 500 ml de sânge (8 - 10 % volemie )TA și AU normal, 
 HD mijlocie- pierde 500 -1000 ml (10 -20 % volemie ) TA scade < 100, AU > 100, indicile
Algover <1, vasoconstricție periferică, 
 HD mare - pierde 1500- 2000 ml de sânge (10 -20 % volemie) TA< 100 cu tendință la scădere,
AU > 100- 120, lipotemie, transpirații reci, tahipnee, oligurie, 
 HD foarte grave- pierde 2000 -3000 ml de sânge( > 50 % volemie) TA < 70, puls filiform, slab
perceptibil, indicile Algover < 1,5. 
Principii de tratament 
 Refacerea volemică prin administrarea de soluții cristaloide sau macromoleculare, transfuzii de
masă eritrocitară sau sânge integral; 
 Corectarea deficitelor de coagulare prin adaus de plasmă proaspăta sau a altor adjuvanți ca
fibrinogen, factori ai coagulării; 
 Tratamentul cauzei hemoragiei; 
 Tratamentul conservator, poziționarea bolnavului în decubit dorsal cu membrele inferioare puțin
ridicate, montarea imediată a unei linii venoase; 
 Administrarea inițială de soluții saline, substituenți de plasmă, sânge sau masă eritrocitară grupul
0 Rh negativ; 
 Administrarea după efectuarea testelor de compatibilitate, sânge izogrup la o valoare de
hemoglobină minim 10 g/L; 
 Montarea unei sonde nazogastrice, aspirația și lavajul stomacal în HDS, acesta se poate efectua
cu ser fiziologic rece sau gheață; 
 Administrarea intravenoasă de metroclopramid pentru a nu fi obstruata de cheaguri (sonda); 
 Creșterea PH ului gastric prin administrarea de antacide (soluții bicarbonate ,compuși de
aluminiu); 
 Administrarea intravenoasă de vasopresină în hemoragii variceale; 
 Tratamentului endoscopic; 
 La cei cu angioplazii terapia hormonală. 
Tratamentul chirurgical în hemoragii grave, cele cu șoc hemoragic ce nu se opresc cu tratament
conservator, se face rezecție gastrică. 

S-ar putea să vă placă și