Herniile

Hernia abdominală este bombarea (ieșirea) organelor interne împreună cu peritoneul parietal prin diferite
orificii ale peretelui abdominal, bazinului sau diafragmului. 
Clasificare 
 externe - dacă ieșirea se face prin peretele abdominal sau bazin, 
 interne - prin diafragm sau pliurile peritoneului. 
În dependență de localizare herniile externe pot fi inghinale, ombilicale, femurale, a liniei albe abdominale,
obturatorii, sciatice. 
Herniile interne sunt diafragmale sau a orificiului Vinslou. 
Se distinge 
 Poartă herniara - orificiul prin care iese sacul herniar, 
 Sacul herniar - porțiunea de peritoneu parietal care proemina prin poarta de intrare și este acoperit cu
organele interne, 
 Conținutul sacului herniar- mai frecvent ansa intestinului subțire și iepiplonul. 
Clinic se observă o formațiune tumorală în regiunea de ieșire a herniei care în poziție culcată poate să
dispară.  
 Dacă conținutul herniar în poziție culcată nu se retrage și nu poate fi redus manual atunci se
considera nereductabilă.  
 Dacă se aplică palma pe proeminența herniară și bolnavul tușește,  atunci impulsul de tuse
se transmite la palmă.  
 La percuție se poate percepe un sunet timpanic (ansele intestinale) sau matitate (epiplonul). 
  În herniile interne tabloul clinic se manifestă de obicei prin ocluzie intestinală. Diagnozul e
complicat și necesită o observație minuțioasă. 
Tratamentul este chirurgical. Operația constă în extirparea sacului herniar și suturarea porțiunii herniare pe
calea plastiei cu țesuturile din jur sau cu o rețea de material sintetic ( caprou, lavsan). 
1. Hernia strangulată (încarcerată)- compresiunea conținutului herniar prin contractura spastică a
porțiunii herniare. La strangulare se tulbură hemodinamica ceea ce provoacă la început fenomene de
stază în organul strangulat cu mortificarea lui. În acest caz țesutul care înconjoară sacul herniar suferă
modificări inflamatorii. Pielea se înroșește, temperatură locală, se produce indurația locală a țesutului.
Dacă se încarcerează ansa intestinală atunci se produce ocluzia intestinală. În cazul herniilor strangulate
se recurge la intervenție chirurgicală de urgență. Se interzice reducerea hernii încarcerate. Sacul herniar
se deschide, conținutul lui se scoate afară, se secționează poarta herniară contractată iar conținutul se
învelește în șervete îmbibate în soluție fiziologică fierbinte și dacă vitalitatea țesutului nu se reface se
practică rezecția lor și se face anastomoză între părțile sănătoase. 
2. Herniile congenitale spre deosebire de herniile dobândite, care mai frecvent sunt la adulți și apar
datorită slăbirii stratului muscular și a creșterii presiunii intraabdominale (ridicare de greutăți, meteorism)
și a tulburării inervațiilor. Herniile congenitale sunt mai des la copii ca consecință a dezvoltării vicioase a
peretelui abdominal. De obicei herniile congenitale au o poartă mare de aceea se încarcerează rar. Ele
necesită un tratament specific. Dacă copilul nu este predispus la încarcerarea herniei atunci nu este
necesar de tratament chirurgical de urgență. Trebuie să fie create condițiile necesare care să împiedice
creșterea frecventă a presiunii intraabdominale. În acest caz se va regla scaunul, se va liniști copilul, și se
vor trata la timp afecțiunile respiratorii. În herniile ombilicale se va strânge regiunea ombilicală cu
emplastru. În caz de încarcerare, copilul trebuie culcat în baie caldă sau ridicat de picioare și hernia se
poate reduce spontan. Reducerea nu se recomandă, se folosesc operații simple de plastie a porțiunii
herniare. 
3. Hernia inghinală apare la persoanele de vârstă înaintată mai des la bărbați. 
După etiologie- hernii inghinale congenitale și dobândite. În dependență de elementele canalului inghinal pot
fi oblice și directe, mai pot fi unilaterale și bilaterale.  
Oblică este cea mai frecventă. Începe cu prolabarea peritoneului în orificiul intern al canalului inghinal, ea
pornește paralel cu cordonul spermatic. Mărindu-și dimensiunile hernia la bărbați poate coborî în scrot iar la
femei în labiile mari. În formele dobândite sacul herniar și se situează separat de cordonul spermatic și
testicul. La persoanele de vârstă înaintată cu tulburări mari tratamentul chirurgical e contraindicat și li se
recomandă purtarea unui bandaj special. 
Directă 5-10 %  cazuri de hernie mai frecvent la bătrâni cu peretele abdominal slab dezvoltat. Ea începe sub
formă de proeminență nu prea mare a peretelui posterior al canalului inghinal și iese prin orificiului extern.
Ele se caracterizează prin faptul că devin alunecătoare și atunci drept conținut herniar pot fi : vezica urinară,
intestinul, cecul uneori uterul. Mai frecvent ele sunt bilaterale spre deosebire de cele oblice. 
4. Hernia ombilicală - mai frecvent la femei multipare mărirea proeminenței variază de la  o nucă până
la dimensiunea craniului copilului. 
5. Hernia liniei albe - mai des la bărbații adulți. Se formează prin depărtarea fibrelor ligamentare care
formează linia albă. 
6. Hernia femurală se întâlnește mai frecvent la femei 5:1 din cauza lățimii mai mari a bazinului. Nu
există hernii femurale congenitale.