183.Pilorostenozacongenitala.

Gastroschizis, atreziiile intestinale,

argumentare anatomo-clinica.
Pilorostenoza congenital.Pilorul reprezinta locul de iesire din stomac si este constituit din
sfincterul piloric si orificiul piloric.Sfincterul reprezinta un manunchi de fibre musculare
circulare functionarea caruia controleaza trecerea bolului alimentar din stomac in
duoden.Pilorul se determina la 2-3 cm la dreapta de linia mediana,la nivelul cartilajului coastei
VIII (posterior acest loc corespunde nivelului vertebrei TXII –LI).Pilorostenoza congenitala
reprezinta o disfunctie grava inascuta a pilorului ,simptomele careia apar dupa 2-3 saptamini
dupa nastere,baietii fiind mai predispusi.Unele din cauzele pilorostenozei congenital se
presupun a fi:toxicoza grea a mamei,infectii virale a mamei in timpul sarcinii,disfunctii
endocrine a mamei,administrarea unor preparate medicamentoase in timpul sarcinii.Ca urmare
muschiul si orificul pyloric sunt acoperite cu un tesut conjuctiv foarte gros si neelastic.La fel
muschiul sfincterului piloric se hipertrofiaza.Astfel orificul pyloric capata dimensiuni
microscopic prin care bolul alimentar nu poate trece spre duoden.Asta duce la malnutritia nou-
nascutului ,dureri stomacale,vome dupa ingerarea hranei si daca nu este efectuata o intervetie
chirurgicala poate duce la consecinte letale.Pilorostenoza se trateaza chirurgical,interventia
avind mai multe etape:

1.Inainte de operatie copilului i se administreaza intravenos solutie de electroliti si glucoza

pentru a corecta malnutritia si deshidratarea organismului;

2.Operatia propriu zisa care este numita Piloromiotomie sau  (операцию Фредета-
Рамштедта) 

Pe sccurt aceasta operatie consta in incizia stratului seros si muscular al pilorului pina la
mucoasa pentru a mari orificiul pyloric.

3.Perioada de reabilitare care consta in ceea ca copilu la inceput este hranit in cantitati mici
apoi sunt marite pina la dozele necesare.

Gastroschizis.Este la fel o malformatie congenitala a peretelui anterior al abdomenului din

cauza careia continutul abdominal,mai ales intestinele ies din cavitatea abdominala.Lipseste
peritoneul si defectul are aproximativ 4 cm fiind localizat la nivelul jonctiunii ombilicului cu
pielea si de obicei la dreapta de ombilic.Acest defect apare la fat in luna 4-5 de dezvoltare
intrauterina si este presupus ca apare din cauza unei intreruperi de vascularizatie a tesuturilor
din regiunea respectiva.Gastroschizisul poate fi diagnosticat inca intrauterin dar este tratat
chirurgical dupa nasterea copilului. Din cauza ca intestinele sunt expuse la lichidul amniotic ele
se pot inflama si devin mai mari in dimensiuni (asta duce la complicatii atunci cind sunt
reintroduse in cavitatea abdominal).La fel mai pot aparea asa complicatii precum:malrotatia
intestinala,atrezii,volvulus.Din aceste cauze exista riscul ca fatul sa se nasca
mort.Gastroschizisul se trateaza chirurgical si consta intr-o simpla aranjare a intestinelor in
cavitatea abdominala si inchiderea defectului peretelui anterior abdominal.In ultima perioada
insa se prefera ca pe intestinele heriniate sa fie aplicata o cupola protectiva din siloz si treptat
de a aplica presiune pentru ca intestinele singure sa se rearanjeze in cavitatea
abdominala.Perioada de reabilitare consta in recapatarea functiillor si dimensiunilor normale
ale intestinului.
Atreziile intestinale.Atreziile intestinale reprezinta la fel niste malformatii congenital la
nivelul intestinului si se caracterizeaza prin obstructia totala a lumenului intestinal .Atreziile
sunt clasificate in functie de nivelul unde sunt localizate:atrezie pilorica,duodenala,jejuno-ileala
sau colica.Atrezia poate fi reprezentata prin prezenta unui diaphragm la nivelul lumenului
intestinal,sau chiar lipsa unui portiuni de intestin. Tratamentul este chirurghical si consta in
restabilirea continuitatii lumenului intestinal .

184.Diverticulul Meckel-notiune,tipuri,localizare,importanta practica.

Dverticulul Meckel este un vestigiu embrionar care se mentine uneori si la adult,ca o
formatiune in forma de’ deget de manusa’ sau ‘fund de sac’.Este intilnit la populatie cu o
frecventa de 2%.Este localizat la 70-100 cm proximal de cec avind 4-10 cm
lungime.Diverticulul poate fi de 2 tipuri:

1.liber;

2.fixat de mezocolon,ombilic sau ileon printr-un cordon fibros ce continua marginea sa libera.

Importanta clinica consta in ceea ca acest diverticul poate da asemenea complicatii

precum :afectiuni congenital ale intestinului,ulcer diverticular,singerari,diverticulita,ocluzie
intestinala,hernia,neoformatii(cancere). Deobicei tratamentul consta in
diverticulotomie(extirparea chirurgicala a diverticulului).

185. Megacolonul congenital (maladia Hirschsprung), noţiune, schimbarile

morfofuncţionale.
Megacolonul congenital (megacolonul aganglionar) este o anamalie congenital caracterizata
printr-o obstructive functional partiala a intestinului gros.Cauzele acestei maladii este absenta
celulelor ganglionare de la nivelul plexurilor nervoase din peretii colonului.Aceste celule sunt
implicate in transmiterea impulsurilor nervoase pentru contractia musculaturii intestinale si
propulsia materiilor fecale spre evacuare.Din cauza lipsei lor,propulsia nu are loc si materiile
fecale se acumuleaza in cantitati mari in colon.Aceasta duce la infectie,inflamatie si constipatie
cronica.Tratamentul acestei maladii este chirurgicala.Interventia are loc in primele luni de viata
si presupune excizia portiunii de colon lipsita de plexurile nervoase.Interventiile deobicei sunt
2 la numar.Mai intii in cadrul primei interventii se elimina portiunea defecta de colon si se
formeaza o colostomie care permite refacerea colonului sanatos.Dupa citeva luni colostomia
este indepartata si colonul se uneste cu anusul.

186. Fistule umbilicale, tipuri în aspect anatomo-funcţional

Ombilicul reprezinta un inel format din fascicule fibroase in forma de butoniera ce se afla la
mijlocul liniei albe.In stadiul de dezvoltare intrauterine inelul ombilical este traversat de
cordonul ombilical cu componentele sale.Fistulele ombilicale reprezinta niste malformatii
congenital in care la copii este pastrata legatura dintre ombilic si alte organe (deobicei la
nastere ele sunt obliterate).Spre exemplu este pastrata legatura dintre ombilic si vezica urinara
(prin urachus) si este eliminata urina prin ombilic.Sau poate fi pastrata o legatura cu intestinal
subtire prin care este eliminat continutul intestinal.
187. Revizia intestinului subţire după procedeul Gubarev.
Pentru determinarea flexurii duodeno-jejunale si a portiunii incipiente a intestinului subtire este
folosita tehnica Gubarev care consta in:cu mina stinga sunt apucate epiploonul mare impreuna
cu colonel transvers si este ridicat in sus in asa mod incit este vizibila radacina mezoului
colonului transvers.Cu degetul indicator al miinei drepte gasim radacina mezoului la nivelul
corpului vertebrei de pe coloana vertebrala (deobicei vertebra LII).Alunecam cu degetul spre
dreapta acestei vretebre si gasim o flexura a intestinului.Daca aceasta flexura este fixate de
corpul vertebrei atunci este flexura duodeno-jejunala.

188. Criterii anatomo-clinicede în diferenţierea unei hernii inghinale oblice

de cea directă.
Distingem 3 varietati de hernii inghinale:oblica (iese prin foseta inghinala laterala);directa(iese
prin foseta inghinala mediala);supravezicala(rara,iese prin foseta supravezicala).
In hernia inghinala oblica se formeaza sacul hernian situate in grosmea cordonului spermatic
sub fascia spermatica interna.Ea se capata datorita presiunii intraabdominale marite si
destinderii tesuturilor ce constituie inelul inghinal profund.Poate fi congenitala sau dobindita.
In hernia inghinala directa prolabarea viscerelor in sacul hernian ,acoperit de fascia
transversala,se efectueaza prin foseta inghinala mediala in afara cordonului spermatic.In acest
caz se observa deformarea peretelui posterior al canalului inghinal.De obiceai sacul e lipsit de
col pregnant si formeaza o bombare.

189. Hernia abdominală externă – definiţia, structura, clasificarea

anatomică.
Prin notiunea de hernie abdominala se subintelege iesirea viscerelor prin locurile slabe sau
orificii de origine patologica a peretelui abdominal cu pastrarea integritatii
peritoneului.Herniile abdominael se divizeaza in 2 grupe:externe si interne.La hernia externa
distingem:orificul hernian,sacul hernian(format din peritoneul parietal si continutul sacului
hernia).La sacul hernian deosebim:col,corp,fund.Continutul sacului poate fi orice organ al
cavitatii abdominale(mai frecvent epiploonul).Clasificarea anatomica a herniilor abdominale
externe:inghinale,femurale,hernia el liniei albe,ombilicale:mai rar:herniile liniei semilunare,al
apendecelui xifoid,lombare,obturatorii.

190. Clasificarea herniilor abdominale externe conform mecanismului de

producere şi semnelor clinice.
Clasificarea conform mecanismului de producere (etiologic):congenital, capatate,
postoperatorii, recidivate (dupa operatii effectuate anterior cu hernia in sediul
respective),traumatice,patologice.
Clasificarea dupa simptomele clinice:reductibile(continutul sacului hernia se reduce liber in
cavitatea abdominal la pozitia orizontala a pacientului si reapare in pozitie
vertical),ireductibile(e imposibil de a reduce continutul hernia cauza fiind prezenta aderentelor
dintre sacul si continutul hernian),strangulate (organele din sacul hernian sunt comprimate
circulatia fiind fiind dereglata).
 Regiunea lombară şi spaţiul retroperitoneal
191. Anatomia topografică a regiunii lombare – limite, stratigrafia, vasele
şi nervii, căile de raspindire a purulentelor.
Limite.Regiunea lombara reprezinta peretele postero-lateral al abdomenului.Este delimitata
de:
 Superior-marginea inferioara a coastei XII;
 Inferior-crestele iliace si osul sacral;
 Lateral-linia trasata perpendicular de la extremitatea coastei XI catre crestele iliace.
Linia trasata prin apofizele spinoase ale vertebrelor lombare imparte regiunea in 2 parti
simetrice:dreapta si stinga.Iar linia trasata pe marginea lateral a muschiului erector al
coloanei vertebrale imparte regiunea intr-o portiune lateral si una medial.
Puncte de reper.Coastele XI si XII,crestele iliace,apofizele spinoase ale vertebrelor
lombare.
Straturi.
1. Pielea.Ingrosata ,putin mobila.
2. Stratul subcutanat celuloadipos.Este bine dezvoltat in regiunile latero-inferioare
unde este format stratul adipos lombogluteal.
3. Fascia superficial.Separa tesutul adipos lombogluteal.
4. Fascia toracolombara.Are 2 foite:superficiala si profunda.
5. Primul strat muscular.Format din m.marele dorsal si m.oblic extern abdominal.
6. Al doilea strat muscular.In portiunea mediala format de m.erector spinae si este
situat intre foita superficial si profunda a fasciei toracolombare(foita profunda ce se
intinde de la apofizele transversale ale LI-LII si coastele XII-XI este ingrosata si este
numita lig.lumbocostal,care formeaza cale de acces catre rinichi).Iar in portiunea
laterala stratul muscular este format de:m.olblic intern abdominal si micul dintat
posterior inferior.
7. Al treilea strat muscular.Medial se afla m.patrat lombar ,iar mai profund se afla
m.psoas mic(inconstant) si m.psoas mare.Teaca acestor muschi e formata de fascia
endoabdominala (ea formeaza teaca pentru m. psoas mare si mic si transvers
abdominal).Superior,spre diafragm aceasta fascie devine mai groasa formind
ligamentele arcuate mediale si laterale.Psoasul mare trecind inferior se uneste cu
m.iliac formind m.iliopsoas,care va trece pe sub ligamentul inghinal si se va insera
pe trohanterul mare.
Nervi.Nervii din aceasta regiune sunt reprezentati de ramurile terminale ale plexului
lombar:nervul iliohipogastric(care trece intre m.oblic intern si transvers
abdominal),n.ilioinghinal(care va trece apoi in canalul inghinal),n.genitofemural (perforeaza
m.psoas mare si se imparte in 2 ramuri) s.a.

Caile de propagare a colectiilor purulente lombare:

1.Superior prin hiatul aortei si a venei cave tesutul celular mediastinal comunica cu cel
retroperitonial ;
2. Superior prin hiatus Bourgery cu spatiul extrapleural ;
3. Inferior comunica cu triunghiul femural pe traiectul muschiului iliopsoas prin lacuna
musculara ;
4. Inferior comunica larg cu spatiul pelvi- subperitonial;
5. Anterior cu spatiul preperitonial .

192. Triunghiul lombar Petit şi patrulaterul (tetragonul) lombar

Grynfelt-Lesghaft-Krause limitele, însemnătatea practică.
Triunghiul lombar Petit este delimitat de:
 posterior-m.latissimus dorsi;
 anterior-m.oblic externabdominal;
 inferior-creasta iliaca;
 planseul-m.oblic abdominal inter.Daca m.latisiimus dorsi e foarte dezvoltat
triunghiul poate lipsi.

Patrulaterul (tetragonul) lombar Grynfelt-Lesghaft-Krause este delimitat de:

 supero-medial-m.dintat posterior inferior;
 lateral-coasta XII;
 infero-medial-m.erector spinal;
 infero-lateral-m.oblic intern;
 planseul-aponevroza m.transvers abdominal.
Acest patrulater este locul de proiectie a pachetului vasculonervos subcostal.

Triunghiurile si dreptunghiurile lombare sunt locuri slabe ale peretelui abdominal

posterolateral.Aici pot aparea hernii lombare.La fel durerea in regiunea triunghiului lombar
poate aparea in caz de apendicita,cind apendicele este situat retrocecal.
 193.Fasciile şi straturile adipoase retroperitoneale, desen-schemă în
secţiune transversală.
Spatiul retroperitoneal.Limite:
 superior:diafragmul (locul de trecere a foitei posterioare a peritoneului parietal pe
diaphragm);
 inferior:promontorium si liniile terminale ale bazinului:
 posterior:fascia endoabdominala ce acopera m.patrat lombar si psoas;
 anterior:portiunea posterioara a peritoneului parietal.

Spatiul retroperitoneal e completat de un strat masiv de tesut celuloadipos care este

stratificat de fascii (ceea ce vom vedea in schema de mai jos) si contine:
 rinichii cu aparatul excretor supravezical;
 glandele suprarenale;
 vasele mari (aorta abdominal si vena cava inferioara);
 partea descendenta si inferioara a duodenului;
 ductul thoracic.

Fasciile si straturile adipoase

retroperitoneale (desen schema sectiune
transversala)

1. pielea;
2. strat celuloadipos subcutanat;
3. fascia superficiala;
4. foita superficiala a fasciei
toracoabdominale;
5. m.marele dorsal;
6. m.oblic extern abdominal;
7. m.erector spinae;
8. m.patrat lombar;
9. m.oblic intern si transvers
abdominal;
10. foita profunda a fasciei toracoabdominale;
11. m.marele psoas;
 12. fascia endoabdominala(poarta numele muschiului pe care il acopera ex:fascia
transversa);
13. stratul celuloadipos retroperitoneal propriuzis;
14. fascia retroperitoneala;
15. fascia retrorenala;
16. fascia prerenala;
17. paranefronul(al doilea strat adipos retroperitoneal,capsula adipose renis);
18. rinichi;
19. aorta;
20. vena cava inferioara;
21. pancreasul;
22. duodenul;
23. colonul ascendent;
24. colonul descendent;
25. fascia retrocolica (Toldi);
26. paracolonul(al treilea spatiu celuloadipos retroperitoneal);

194 si 197. Topografia stratului celuloadipos retroperitoneal propriu-zis,

limitele, dirfuzarea purulenţelor. Căile de difuzare a infecţiei purulente din
spaţiul retroperitoneal propriu-zis.
Spatiul celuloadipos retroperitoneal propriu zis (primul strat de tesut celuloadipos) este situat
imediat dupa fascia endoabdominala.Anterior de acest tesut adipos se afla fascia
retroperotoneala (care incepe de la fascia endoabdominala aproximativ la nivelul marginii
laterale a colonului ascendant si descendent).Fascia retroperitoneala se va indrepta medial la
marginea laterala a rinichilor se va diviza in 2 foite:fascia prerenala(foita anterioara,ea se va
dedubla anterior formid o capsula fibroasa pentru suprarenale) si fascia retrorenala(foita
posterioara) care vor inconjura rinichii intr-o capsula adipoasa (capsula adiposa renis).Inferior
acest strat comunica liber cu tesutul adipos al bazinului mic.In sus prin fisura dintre pedunculii
diafragmului(trigonul lumbocostal,orificul Bohdalenco) comunica cu mediastinul posterior.
Exemple de surse de infectii purulente a spatiului respective:
1.vertebrele lombare (infectii tuberculoase);
2.ganglionii limfatici paraaortali si paravenosi;
Caile de difuzare a infectiilor purulente:
1.inferior:spatiile adipoase parietale ale bazinului;
2.superior:spatiul subdiafragmatic;
3.anterio-lateral:spatiu preperitoneal;
4.medial:spatial adipos din jurul aortei si venei cave inferioare;
5.anterior:paracolonul,paranefronul,parauteronul.

195. Anatomia topografică a paranefronului – limitele, conţinutul.

Paranefronul reprezinta al doilea spatiu celuloadipos retroperitoneal si este delimitat de
dedublarea fasciei retroperitoneala la nivelul marginii laterale a rinichilor formind 2
fascii:retrorenala si prerenala.Aceste fascii delimiteaza un spatiu adipos in care se vor contine
rinichii.Superior fascia prerenala se va dedubla formind o capsula pentru suprarenale.Inferior
aceste fascii se vor continua cu paraureteronul care vor inconjura ureterele pina la vezica
urinara.La marginea inferioara a rinichilor aceste 2 fascii vor comunica prin septuri care vor
avea rol de mentinere a rinichilor in pozitie stabila.Medial aceste fascii vor ajunge pina la hilul
rinichilor unde vor continua una in alta pe partea cealalta.
Exemple desurse de infectii purulente a paranefronului:
1.pielonefritele:
2.hidroureteronefrozele.
Caile de raspindire a infectiilor purulente:
1.cu spatial retroperitoneal propriu-zis (prin hilul rinichilor);
2.cu parauteronul;
3.cu paracolonul(prin defectele fasciei prerenale).

196. Topografia stratului de ţesut adipos retroperitonial paracolon, limitele,

conţinutul, căile de difuzare a colecţiilor purulente.
Paracolonul este al treilea strat celuloadipos retroperitoneal find limitat de:
1.posterior-fascia prerenala;
2.anterior-fascia retrocolica(Toldti);
3.lateral-concresterea fasciei retroperitoneale cu peritoneul parietal;
4.superior-mezocolonul transvers;
5.inferior :dreapta-cecul iar stinga-mezocolonul sigmoidului.
El contine pancreasul si portiunea descendenta si nferioara a duodenului.
Exemple de surse de infectii purulente a paracolonului:
1.pancreatitele;
2.duodenul rretroperitoneal;
3.apendicele daca e situate retrocecal;
4.peretele posterior al colonului descendent si ascendant.
Caile de raspindire a infectiilor purulente:
1.cu spatiile paraaortale si paravenoase;
2.cu paranefronul si paraureteronul;
3.spatiul preperitoneal.

198. Anatomia topografică, scheletotopia şi holotopia rinichilor.

Rinichiul reprezinata cel mai mare organ al spatiului retroperitoneal.Organ par cu lungimea de
10-12 cm,latimea-5-6,grosimea de 3-4 cm,greutatea de 120-160g.Rinichiul are 3
capsule :fibroasa,adipoasa (paranefrunul),fasciala(fascia pre si retrorenala). La rinichi
distingem:extremitatea superioara si inferioara,marginea laterala si medial (la mijlocul careia se
afla hilul renal),suprafata posterioara si anterioara.
Scheletotopia:rinichii sunt situati la nivelul vertebrelor TXII si LI-LII.Extremitatea rinichiului
sting atinge coasta XI iar cea a celui drept se proiecteaza in spatiul intercostal XI,deci rinichiul
drept e mai jos decit stingul.Hilul renal sting se proiecteaza la nivelul LI,iar cel drept la nivelul
discului intervetebral LI –LII.Proiectia hilului renal pe peretele anterior si posterior al
abdomenului se numeste punct renal.
Holotopia:rinichiul este situate in loja renala carea are 2 portiuni :superioara si
inferioara.Portiunea superioara a lojei e formata de portiunea lombara a diafragmului.Portiunea
inferioara a lojei e formata de o infundatura formata medial de m.patrat lombar iar lateral de
m.psoas mare,iar posterior loja e tapetata de un strat subtire de tesut adipos retroperitoneal.
 199.Sintopia formaţiunilor pediculului renal stâng şi drept, poziţia vaselor
faţă de aortă şi vena cavă inferioară.
In hilurile renale sunt situati pediculii renali care contin ureterul,artera renala,vena
renala ,ganglion limfatici si ramificari ale plexului nervos renal.Pediculul renal e limitat de
foitele pre si retrorenale ce vor contine si tesut adipos.Aceste foite se vor contopi cu tecile
aortei si venei cave inferioare sau se vor contopi cu aceleasi foite de pe partea opusa.Sintopia
formatiunilor din pediculul renal sunt:
-posterior:bazinetul si ureterul;
-mai sus si mai anterior:artera renala;
-mai jos sic el mai anterior:vena renala.
Artera renala dreapta e mai lunga si trece posterior de vena cava inferioara.Vena renala stinga e
mai lunga si trece anterior de aorta .

200. Particularităţi anatomotopografice ale vascularizaţiei rinichiului (extra

şi intraorganice).
Vascularizatia rinichilor are loc prin intermediul arterei renale.Artera renala stinga trece
posterior de coada pancreasului,iar artera renala dreapta este mai lunga si trece posterior de
vena cava inferioara.Ajungind la hilul rinichiului deobicei arterele renale se impart in 2
ramuri.Apoi fiecare se subimparte in ramuri astfel incit ramurile anterioare vascularizeaza o
mare parte a parenchimului rinichiului iar cele posterioare vascularizeaza mai putin
parenchim.Astfel daca rinichiul este sectionat cu 1 cm posterior de margnea lateral in sectiune
frontal atunci hemoragia va fi cu mult mai putina.La fel rinichul mai primeste si alte ramuri de
la aorta care mai ales emerg spre polul rinichiului mai ales acle inferior ,acest fapt este foarte
important in ligaturarea arterelor in timpul operatiilor pe rinichi.Daca sunt ligaturate doar
arterele renale atunci asta nu poate fi indeajuns pentru a opri hemoragia.

201. Trunchiul simpatic şi plexurile neurale vegetative în spaţiul

retroperitoneal.
Trunchiul simpatic patrunde in spatial retroperitoneal prin fisurile diafragmului.Este alcatuit
din 5-7 ganglioni care comunica intre ei si cu ganglionii plexurilor simpatico aortic.Trunchiul
simpatic e situate pe marginea mediala a m.marelui psoas intr-o duplicatura a fasciei
endoabdominale.Trunchiul drept e acoperit de vena cava inferioara si ganglionii limfatici
postcavali,iar cel sting acoperit de aorta si ganglionii paraaortali.
Plexurile nervoase vegetative ale spatiului retroperitoneal este reprezentat de:plexul
celiac(solar),plexul arterei mezenterice superioare si infrioare,plexurile renale,plexul aortic
abdominal si hipogastric superior.La formarea lor participa:nervul splanhnic mare (din
ganglionii VI-IX ai trunchiului simpatico),n.splanhnic mic(din gang.X-XI),ramuri ale
n.vag,n.pelvieni si sacrali splanhnici.Cel mai mare este plexul celiac ,reprezentat de 2 ganglioni
mari smilunari care inconjoara artera celiac.O prelungire a sa este reprezentat de plexul aortic
abdominal,iar mai jos plexul hipogastric situate la nivelul bifurcatiei aotei.Alte plexuri sunt
situate in jurul vaselor respective.Plexurile vegetative inerveaza organele cavitatii
abdominal,sptiului retroperitoneal si partial organele bazinului.
202. Proiecţia ureterelor pe peretele abdominal anterol-lateral şi în regiune
lombară.
Ureterul este un organ tubular ce conduce urina de la bazinetul renal pina la vezica
urinara.Ureterul are 28-34 cm si e format din 2 stratu de muschi netezi:intern longitudinal si
extern circular(in portiune pelvina dispune si de al 3-lea strat exterior longitudinal-teaca
Valdeyer).Ureterul consta din 2 portiuni:abdominal si pelviana.Proiectile partii abdominale a
ureterului coincide pe peretele posterior abdominal cu virfurile apofizelor transverzale a
verterelor lombare.Iar antero-lateral cu marginile laterale ale m.drepti abdominali.

203. Explicaţi iradierea durerii în regiunea genitalelor externe şi a feţei

antero-mediale a coapsei în caz de afecţiuni ale ureterului?
La nivelul extremitatii renale inferioare ureterul se situeaza pe suprafata antero-laterala a
m.psoas mare ,iar apropiindu-se de vasele iliace pe suprafata medial a aceluiasi
muschi.Aproximativ la jumatatea lungimii m. psoas mare ureterul intersecteaza din partea
posterioara vasa testicularia sau vasa ovarica iar din partea anterioara nervul
genitofemural.Apropierea ureterului de nervul genitofemural explica particularitatile durerilor
in colica renala,care iradiaza pe suprafata medial a femurului si in testes(la femei-in labile
pudene mari).

204. Argumentaţi căile posibile de abord spre rinichi: extra- şi

transperitoneală.
Denudarea organelor spatiului retroperitoneal poate fi efectuata prin peretele laterodorsal
abdominal (extraperitoneal) sau din partea cavitatii abdominal (transperitoneal ) .Caile de acces
la rinichi si uretere:
1.Incizia Fiodorov(extraperitoneala).Incepe de la punctual de intersectie a costei XII cu
m.erector spinae apoi merge in directie oblictransversala spre ombilic,pina la marginea lateral
a m.drept abdominal.Se sectioneaza straturile superficial apoi se deplaseaza in parti m.lati
abdominali.Se sectoneaza fascia transverzala iar peritoneul cu tesutul adipos se retrag in
anterior.Se descopera fascia dura retroperitoneala si se incizeaza partial largind plaga.
2.Incizia Bergmann-Israel(extraperitoneala).Deschide access pre rinichi si uretere aproape pe
tot parcursul lor.Incizia incepe la mijlocul costei XII si e dusa oblic in jos si inainte in directia
crestei iliace neajungind la ea cu 3-4 cm.Se sectioneaza straturile superficiale apoi apo succesiv
se deschide m.dorsal mare,oblic abdominal extern,dintat inferior posteror,oblic
intern,m.transvers si fascia lui.Peritoneul se va indeparta inainte iar n.iliohipogastric inapoi.Se
va deschide capsula fasciala a rinichiului si se va separa de tesutul adipos pararenal.
Caile de acces transperitoneale sunt practicate penntru acces la aorta si vena cava inferioara cu
sectionarea peritoneului parietal pe peretele posterior al abdomenului.

205. Blocajul paranefral - indicaţii, tehnica, complicaţii.

Indicatii.colica renala sau hepatica,peritonita,pancreatita,ocluzia intestinala dinamica,afectiuni
obliterante ale vaselor membrelor inferioare.Mecanismul consta in ceea ca anestezicul
administrat (novocaina) in tesutul pararenal,pe traiectul pediculului renal va ajunge pina la
aorta si va bloca multiplele plexuri nervoase dispuse pe peretele ei anterior.
Tehnica.Bolnavul este pozitionat pe flancul sanatos.Cu un ac de punctie (10-12 cm) se
patrunde in unghiul dinte m.erector spinae si coasta XII perpendicular cu pozitia
corpului.Pentru a controla mai usor directionarea acului se scoate seringa.Daca acul va
strapunge fascia retrerenala atunci ea se va misca in unison cu miscarile diafragmului.Se
administreaza 60-80 ml novocaina.Daca in regiunea lombara apare o durere prin distensie
atunci administrarea solutiei se intrerupe.
Complicatii.1.patrunderea acului in parenchimul rinichiului.2.patrunderea acului in intestinal
gros.3.patrunderea acului in vasele rinichiuli.

Regiunea coloanei vertebrale

206. Punctele de reper osteomusculare şi segmentele regiunii coloanei
vertebrale.
Coloana vertebrala are o structura metamera si e costituita din vertebre separate.Ea formeaza
axul de sustinere a intregului schelet al corpului.Limite:CV ocupa regiunea dintre osul occipital
si ultima vertebra coccigiana.Are 5 segmente:cervical(vertebre ),toracic(12
vertebre),lombar(5),sacrla(5),coccigian(1-5).Puncte de reper osteomusculare:apofiza
spinoasa a CII si CVII(vertebra prominens).Linia ce leaga unghiurile inferioare ale omoplatilor
determina apofiza spinoasa a TVII.Linia Jacobi-linia ce uneste puncete superioare ale crestelor
iliace posterioare si corespunde apofizelor spinoase a LIV-LV.Virful coccisului.

207. Anatomia chirurgicală a coloanei vertebrale – structura, curburile

fiziologice în plan sagital şi frontal, ligamentele.
CV nu ocupa o poziti strict verticala.Ea poseda o serie de curburi fiziologice in plan
sagital.Curburile segmentelor cervical si lombar se numesc lordoze,iar ale celor toracic si sacral
se numesc cifoze.La nou –nascutie CV e aproape verticala.Cind ridica capul se formeaza
lordoza cervicala.Cind se aseaza se formeaza cifoza toracica.Cind se invata a merge se
formeaza celelalte.Exista curburi patologie in plan frontal al CV-scolioze.Ele se pot dezvolta ca
urmare a unor pozicii vicioase a trunchiului sau ca boala profesionala.
Toate formatiunile anatomice anterioare sunt unite ,formind un corp unitar datorita sistemului
ligamentar.Corpurile vertebrelor sunt unite intre ele prin intermediul simfizelor vertebrale si
discurilor intervertebrale.Dar mai sunt unite si prin intermediul a doua ligamente longitudinale:
1.Ligamentul longitudinal anterior:este situat pe suprafata anterioara a corpurilor vertebrale de
la atlsa pina fata pelviana a sacrului.Se fixeaza de discurile interventebrale si partile
proeminente ale vertebrelor;
2.Ligamentul longitudinal posterior:E dispus pe fata dorsala a corpurilor vertebrelor in
interiorul canalului vertebral si se intinde de la CII pina la canalul sacral.
Arcuriele vertebrale sunt unite prin intermediul:lig.galben(flava),lig.interspinos,
lig.supraspinos, lig.intertransversal.
Articulati dintre SV si coccis-articulatia sacrococcigiana ,care este cosolidata de
ligamentele:lig.sacrococcigian doral superficial si profund,lig.sacrococcigian ventral si lateral.
208. Anatomia topografică a canalului vertebral.
Canalul vertebral e limita de fata posterioara a vertebrelor,discurile intervertebrale,ligamentul
longitudinal posterior si arcurile vertebrelor cu ligamentele galbene.
El protejeaza maduva spinarii de leziuni.Suprafata de sectiunie este in medie de 2.5 cm
patrati,fiind mai larga in regiunea lombara(3.5 cm).Locul de iesire din canalul vertebral al
vaselor si nervilor sunt incizurile vertebrale.Prelungirea canalului vertebral in segmentul sacral
–canalis sacralis.Canalu sacral se deschide inferior cu hiatus sacralis care este limitat lateral de
2 proeminente-cornua sacralia.Fiecare vertebra are 3 puncte de osificare:1 in corp,2 in arcul
vertebral.Daca se formeaza fanta intre arc si corp-spodiloliza,daca este o fisura intre ambele
jumatati ale arcurilor-spina bifida.