Sunteți pe pagina 1din 53

INGRIJIREA PACIENTEI CU PROLAPS GENITAL CUPRINS

CAPTOLUL I 1. Prezentarea notiunilor de anatomie si fiziologie a tulburarilor de statica pelvina 1.1.Notiuni anatomo clinice 1.2.Prezentarea teoretica a bolii 1.2.1. Definitie 1.2.2. Etiologie 1.2.3. Simptomatologie 1.2.4. Complicatii 1.2.5.Tratament CAPITOLUL II 2. supravegherea pacientului din momentul internarii pana in momentul externarii si tehnicile impuse de boala 2.1.Internarea pacientului in spital 2.2.Asigurarea conditiilor de spitalizare 2.3.Asigurarea conditiilor igienice ale pacientiilor spitalizati 2.3.1. Pregatirea patului si accesorile lor 2.3.2. Shimbarea lenjeriei de pat 2.3.3. Asigurarea igienei personale,corporale si vestimenare a pacientelor 2.3.4. Efectuarea toaletei generale si pe regiuni a pacientiilor 2.3.5. Captarea eliminarilor 2.4.Supraveghearea functiilor vitale si vegetative 2.5.Alimentatia bolnavului

2.6.Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului 2.7.Recoltarea produselor biologice si patologice 2.8.Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor speciale impuse de afectiuni 2.9. Pregatirea preoperatorie si ingrijirile postoperatorii. 2.10.Educatia pentru sanatate Profilaxia bolii 2.11.Externarea pacientului CAPITOLUL III 3.1Prezentarea cazurilor de boala 3.2.Concluzii asupra lucrarii BIBLIOGRAFIE

MOTTO:
Scopul final al ingrijirii bolnavului este vindecarea lui C. Mozes

CAPITOLUL I
1. PREZENTAREA NOTIUNILOR DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A

TULBURARILOR DE STATICA PELVINA 1.1. NOTIUNI ANATOMO CLINICE Statica pelvina este definita ca fiind proprietatea de a metine organele intrapelvine intr-o anumita pozitie si cu o anumita orientare. Ca pozitie, uterul se afla in centrul micului bazin, intre vezica si rect. In ce priveste orientarea uterului, acesta se afla in anteversie ( unghiul diedru, de 95 100 , deschis anterior, format de axul colului si cel al vaginului ) si anteflexie ( unghiul diedru, de 110 130 , deschis anterior,format de axul corpului uterin si axul colului ).

Aceasta modalitate de mentinere a uterului asigura o buna irigare a organului, evacuare eficienta a secretiilor endouterine (mai ales a sangelui menstrual) si o repartiyare uniforma, radiara, a fortelor de presiune intraabdominala. Statica uterine nu trebuie analizata in mod izolat ci in legatura cu statica organelor invecinate (vezica urinara, rect). Elementele anatomice cu rol in statica pelvina sunt grupate in mijloace de suspenisie si mijloace de sustinere. Mijloacele de suspenisie sunt reprezentate de : peritoneu (are rol redus : aderentele peritoneului uterin pot determina pozitii vicoase); ligamentele largi (impiedica devierea laterala); ligamentele rotunde (se opun bascularii posterioare); ligamentele utero-sacrate (portiunea retro-uterina a ligamentelor sacro-rectogenito-pubiene) reprezinta sitemul suspensor principal al regiuni crevice-ismice . Sistemul suspensor accesoriu este reprezentat de fasciculele ridicatoare ale muschiilor ridicatori anali. Mijloacele de sustinere sunt reprezentate de : conexiunile cu organele adiacente (vezica, rect); ligamentele sacro-recto-genito-pubiene. Aceste condensari fibro-musculare ale tesutului pelvi-subperitoneal se mai numesc retinacule; posterioare (lig. uterosacrate), anterioare (lig. pubo-uterine) si laterale (lig.cadinale);

planseul pelvi-perineal constituie cel mai important mijloc de sustinere a uterului, desi, nici muschii, nici fasciile lui nu vin in contact cu uterul.

1.2. PREZENTAREA TEORETICA A BOLII 1.2.1. DEFINITIE Prolapsul genital reprezinta coborarea organelor genitale ca urmare a slabirii mijloacelor de sustinere, adica planseul pelvin si de suspenie, respectv ligamentele uterine.

1.2.2. ETIOLOGIE Cuprinde doua tipuri de prolaps si anume: a) - prolapsul vaginal; b)-prolapsul uterin; a) Exista mai multe tipuri de prolaps vaginal. Prolapsul peretelui vaginal anterior poate parea sub forma: - cistocelului - uretrocelului - cistouretrocelului Cistocelul reprezinta hernierea bazei vezicii urinare in portiunea superioara a peretelui vaginal anterior. Uretrocelul reprezinta hernierea peretelui posterior al uretrei iin ultimii 1,5-4 cm ai peretelui vaginal anterior Cistouretrocelul reprezinta herinerea intregului perete vaginal anterior. Prolapsul peretelui posterior poate aprea sub forma rectocelului si enterocelului.

Cistocelul reprezinta herinerea peretelui anterior al rectului in vagin. Enterocelul reprezinta hernia fundului de sac Douglas. b) prolapsul uterin are trei grade, in functie de amploarea coborarii organului in raport cu introitul vaginal:

gradul 1 uterul coboara in interiorul vaginului, c olul nu se evidentiaza la vulva,coboara pretele anterior al vaginului antrenand vezica (cistocel) si peretele posterior si rectal (rectocel); gradul 2 uterul este coborat, colul apare la vulva intre cistocel si rectocel; gradul 3 uterul iese inafara uterului ca o tumora acoperita de mucoasa vaginala violacee, congestionata.;

Aparitia prolapsui vaginal cat si cel uterin se datoreaza mai multor factori, cum ar fi: -nasterea deterimna leziuni ale fasciei viscerale endopelvine si ale condensarilor acesteia, precum si ale musculaturii planseului pelvin, in specila ale muschiilor levator ani si ale corpului perineal; - sarcina determina relaxarea si inmuierea aparatului ligamentar; - factori sistemici obezitatea, astumul bronsic, bronsita cronica; - factori locali tumoare de ovar, tumoare uterina, traumatisme medulare S1-S4, neuropatie diabetica, tumori presarcrate; - menopauza deficitul estrogenic poate contribui la descensul uterin; - congenial o forma rara de prolaps uterin congenial este intalnita la copii nou-nascuti, la nulipare, si se datoreaza unui deficit structural la nivelul fasciei endopelvine si al mijloacelor de sustinere a uterului. Componentele principale ale aparatului de sustinere al uterului sunt reprezentate de: oase pelvine, fascia endopelvina, muschii perineului si muschii levator ani. Toate aceste structuri mentin pozitia normala a uterului, chiar si in cazul cresterii presiunii intrabdominale care apare in cazul tusei, ridicarii greutatiilor.

1.2.3. SIMPTOMATOLOGIE Simptomatologia prolapsului este determinata de gradul acestuia. Simptomele specifice prolapsului uterin sunt sangerarea secundara unei eroziuni cervicale de decubit si palparea colului de catre pacienta la nivelul introitului. Prolapsul de gradul 1 poate prezenta: -incontinenta urinara foarte usoara; -senzatie de greutate in micul bazin; -dureri sacrate; -leucoree; Prolapsul de gradul 2 poate prezenta: -staza urinara si infectie urinara; - hipertrofierea colului din cauza stazei sanguine si limfatice; -leucoree; -durere abdominala care se accentueaza la efort dar diminueaza in decubit dorsal; - tulburari intestinale (constipatie) datorate compresiunii exercitate la nivelul rectului. Prolapsul de gradul 3 poate prezenta: -leucoree persistenta, purulenta, urat mirositoare; -sangerare deterinata de ulceratiile de decubit; - staza vezicala, polakiurie, disurie. 1.2.4. COMPLICATII

Complicatiie care pot aparea pe parcursul evolutiei afectiunii sunt: -uleceratii cervicale de decubit care pot fi insotite de sangerari; -infectii ale tractului urinar; -obstructie ureterala urmata de hidronefroza; -hemoroizi secundari constipatiei; -ocluzie intestinala in cazul asocierii enterocelului. 1.2.5. TRATAMENT Tratamentul medical este paleativ, sau in cazul unei avand ca scop ameliorarea simptomatologiei locale si generale. Se adreseaza formelor incipiente sau in cazul unei contraindicatii operatorii ferme. Consta in: Kinetoterapie, baleneoterapie,aplicalrea de pesarea. Tratamentulchirurgical este cel mai eficient. Are ca obiectiv refacera aparatului de sutinere si a celui de suspensie. Conduita va fi adaptata la specificul cazului: - forme clinice; - gradul lezional; - varsta pacientei; - leziunile asociate;

CAPITOLUL II
2. SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DIN MOMENTUL INTERNARII IN SPITAL PANA IN MOMENTUL EXTERNARII SI TEHNICILE IMPUSE DE BOALA 2.1. INTERNAREA PACIENTULUI IN SPITAL

Internare este primul contact al bolnavei cu spitalul, aceasta ocazie constituie un eveniment important in viata pacientei , ea se desparte de mediul sau obisnuit si in stare de infirmitate sau semiinfirmitate este nevoita sa recurga la ajutorul oamenilor straini. Aceasta situatie, impreuna cu boala, ii creeaza anumite stari emotive, de care personalul care primeste bolnava in spital trebuie sa tina seama, menajand-o cat mai mult. Acest prim contact este hotarator pentru castigarea increderii ei, factor indispensabil pentru asigurarea unei colaborari sincere intre bolnava si personalul de ingrijire, in vederea recastigarii sanatatii celei internate. Pacienta diagnosticata cu prolaps genital se va interna in sectia obstetrica ginecologie pe baza biletelor de internare emise de doctorul de familie si programare anterioara, sau internarea se poate face de urgenta daca pacienta cu prolaps genital prezinta urgenta. Pacienta poate fi insotita de o ruda daca doreste. Asistenta medicala va acorda o atentie deosebita insotitorilor care trebuie linistiti, convingandu-i ca bolnava va fi bine ingrijita. De asemena asistenta medicala va coopera cu pacientele asigurandu-le ca starea lor se va ameliora, daca vor colabora intelegand efectul tratamentului. Asistenta medicala se va ingriji imediat de administrarea tratamentului pentru calmarea durerii, linistirii si a investigatiilor de laborator indicate de medicul ginecolog. Bolnavele internate sunt inscrise in biroul serviciului de primire in registrul de internare, tot aici se completeaza Foaia de observatie clinica , datele de identitate, adresa exacta. Asistenta va observa igiena pacientei la internare. Daca pacienta nu a facut baie sau dus va fi invitat sa faca baie. Inainte ca pacientele sa fie transportate in sectia de chirurgie, asistenta medicala se va ingriji de imbracamintea pacientei, transportand-o la punctul de prelucrari sanitare in vederea deparazitarii, daca este cazul, depozitarii la magazie, apoi se va oferi imbracaminte de spital.

Asistenta va supraveghea preluarea de catre persoana desemnata in sectie a obiectelor personale ale pacientului, pe baza de inventar, obiectele de valoare vor fi depuse la solicitarea pacientei la locul stabilit de conducerea setiei. Bolnava va fi transportata in salon, unde va fi repartizata in patul sau.

2.2. ASIGURAREA CONDITIILOR DE SPITALIZARE


Scopul spitalizarii bolnavei, in majoritatea cazurilor, este investigarea, stabilirea unui diagnostic cert, aplicarea unui tratament adecvat si vindecarea. Pentru a realiza acest lucru trebuie create conditii prielnice. Bolnava ajunsa in sectie va fi preluata de asistenta de salon, care o va conduce la patul ei, ii prezinta si celelalte bolnave, indrumand-o pe pacienta sa-si aranjeze obiectele personale in dulap sau noptiera. Salonul trebuie sa fie aerisit, luminos, temperatura sa fie de aproximativ 200C. Paturile sa fie distantate pentru ca pacientele sa nu se deranjeze reciproc. In conditiile spitalizarii patul reprezinta pentru bolnav spatiul in care isi petrece majoritatea timpului si unde i se asigura ingrijire. De accea bolnavele trebuiesc asigurae cu lenjerie curata compusa din: - lenjerie de corp: camasi, pijamale, halate de baie - lenjerie de pat: 1-2 perne, patura, doua cearceafuri (unul simplu si unul plic), doua fete de perna, musama si aleza. - Patura este confectionata din lana moale si calduroasa, lenjeria de pat este din material alb moale Masa nu va fi servita decat la orele rezervate pentru acesta. Realizarea unui anturaj terapeutic de protectie depinde in foarte mare masura de asistenta. Ea este factorul principal care creeaza atmosfera de caldura pe sectie, insa trebuie sa fie ajutata de

tot personalul sectiei. Asigurarea conditiilor pentru realizarea unui regim terapeutic de vindecare poate fi obtinuta numai prin munca comuna a tuturor lucratorilor unei institutii sanitare 2.3 ASIGURAREA CONDITIILOR IGIENICE A PACIENTILOR INTERNATI 2.3.1 Pregatirea patului si a accesoriilor lui Sarcina principala a spitalizarii este vindecarea bolnavilor. Procesul de vindecare implica repausul complet sau relativ al bolnavului. Asigurarea odihnei pasive este unul din principalele metode de ingrijire a bolnavului. Repausul creeaza conditii favorabile organismului pentru a-si concentra eforturile la procesul de vindecare. Premisa odihnei pasive este patul bolnavului. Odihna la pat relaxeaza musculatura, elibereaza articulatiile de sarcini, scade pierderile de caldura si reduce necesitatile energetice ale organismului, durerile se atenueaza si bolnavul este cuprins de o senzatie relativa de confort. In conditiile spitalizarii patul reprezinta, pentru fiecare bolnav si spatiul in care i se asigura ingrijirea. Accesoriile patului sunt: salteaua , 1-2 perne, cearceaful plic, cearseaf simplu, fete de perna, musama si aleza. Atat patul cat si accesoriile se vor pastra in conditii de perfecta curatenie pentru a se asigura starea de confort necesara vindecarii. Patul trebuie sa aiba anumite calitati: - sa fie comod si sa prezinte dimensiuni potrivite: lungime 2m, latime: 60-90 cm, inaltime 60 cm - sa permita sa se miste liber si sa nu-i limiteze miscarile - patul sa fie accesibil din toate partile - sa fie usor de manipulat si curatat, sa fie confectionat din tuburi usoare (din aluminiu de preferinta), vopsite in alb 2.3.2 Schimbarea lenjeriei de pat Lenjeria de pat se compune din: cearsaf simplu, cearsaf plic, 1,2 paturi, 2 fete de perna.

Schimbarea lenjeriei de pat se face dimineata, inainte de curatenie, dupa masurarea functiilor vitale si toaleta pacientului sau ori de cate ori este nevoie. Poate fi executata de 1 sau 2 persoane. Musamaua, aleza si cearceaful se vor intinde bine pentru a nu produce escare. In conditiile unui bolnav imobilizat la pat, bolnavul va fi mentinut acoperit in tot timpul manevrei. Procedeul de schimbare a lenjeriei il putem efectua tinand seama de starea generala a pacientului si de posibilitatile de a-l misca. Cand pacientul se poate intoarce in decubit lateral, schimbarea lenjeriei se face in lungimea patului si in latimea patului cu bolnavul in pozitie sezand. Schimbarea lenjeriei se va face cu blandete evitandu-se manevrele care-l pot obosi pe bolnav. 2.3.3. Asigurarea igienei personale, corporale si vestimentare a pacientului Fiecare pacienta trebuie sa beneficieze atat de conditiile si articolele necesare cat si de asistenta necesara acordarii ingrijirilor. Conceptia de curatenie este inteleasa diferit si variaza de la individ la individ, dar bolnava nu trebuie sa fie privata de astfel de ingrijiri la nivelul pe care il considera normal. Din contra va trebui ca nivelul ingrijirilor sa fie conform asteptarilor sale. Nu trebuie stabilite reguli zilnice, toaleta generala nu este recomandata zilnic desi o mare parte din bolnave solicita acest lucru. Frecventa toaletei generale este stabilita in functie de nevoile somatice si de dorintele bolnavelor. Toaleta generala trebuie efectuata atat de frecvent incat sa-i asigure bolnavei o infatisare curata, sa se previna orice mirosuri dezagreabile sau orice forma de iritare a pielii. Este datoria asistentei medicale de a pastra pacienta intr-o stare de curatenie indiferent de talia sa, pozitie, starea sa fizica sau afectiva. In vederea acestui lucru se educa bolnava si i se pune la dispozitie sapun, prosoape curate pentru utilizarea pe regiuni, perie de unghi, foarfece de unghi, perie de dinti personala, pasta de dinti, pahar, lenjerie de corp curata. Asistenta pregateste materialul necesar pentru efectuarea toaletei corporale, a parului, a cavitatii bucale si taierea unghiilor. Pregateste apa carei temperatura trebuie sa fie de 37 0C. Se va avea grija la efectuarea corecta a baii, se spala mai intai fata, trunchiul, membrele, apoi regiunea perianala. Dintii se spala bine si unghiile se taie. Dupa efectuarea toaletei bolnavul este ajutat la

imbracare si dezbracare ori de cate ori este necesar. Lenjeria de corp va fi comoda, lejera pentru a asigura starea de confort a pacientului. 2.3.4. Efectuarea toaletei generale pe regiuni a pacientului imoblilizat Toaleta pacientului face parte din ingrijirile de baza adica, din ingrijirile acordate de asistenta medicala cu scopul de a asigura confortul si igiena bolnavului. Consta in mentinerea pielii in stare de curatenie perfecta si in prevenirea aparitiei leziunilor cutanate fiiind o conditie esentiala a vindecarii. Toaleta pacientului poate fi: zilnica pe regiuni, satamanala sau baia generala. In functie de problemele pacientului acesta are nevoie de ajutor fizic si psihic, are nevoie de ajutor partial sau total, sau nu are nevoie de ajutor. La pacientii internati intr-o sectie chirurgicala, toaleta postoperator se va efectua cu bolnavul in pat, in peroada de imobilizare. Toaleta pe regiuni la pat va respecta urmatoarea succesiune: se incepe cu fata, gatul si urechile, apoi bratele si mainile, partea anterioara a toracelui, abdomen, fata anterioara a coapselor, se intoarce bolnavul in decubit lateral si se spala spatele, fesele si fata posterioara a coapselor, din nou in decubit dorsal se spala gambele si picioerele, organele genitale externe, ingrijirea parului si a cavitatii bucale. Inainte de a incepe baia pe regiuni, asistenta va colecta date cu privire la starea pacientului (puls, TA, respiratie), ce mobilizari i se permit in ziua respectiva, daca se poate spala singur, pe care parte a corpului. Se va asigura o temperatura ambianta potrivita, se evita curentii de aer, se izoleaza bolnavul, se pregateste in apropiere toate materialele necesare efectuarii toaletei. Pacientii care se pot deplasa vor face baie la dus sau la cada sub supravegherea personalului de ingrijire. 2.3.5 Observarea pozitiei bolnavului in pat Pozitia bolnavului in pat este determinata de gravitatea bolii de care acesta sufera. Asistenta trebuie sa cunoasca caracteristicile pozitiilor in pat, deoarece dau indicii pretioase asupra unor afectiuni.

Pozitia pacientului cu eventratie postoperatorie este activa: decubit dorsal, decubit lateral drept sau stang. Uneori are pozitie fortata care este caracterizata prin luarea unor atitudini neobisnuite. Acesta poate sa apara ca o reactie de aparare constienta sau inconstienta a organismului fata de procesul patologic. 2.3.6 Schimbarea pozitiei si mobilizarea bolnavului Bolnava cu prolaps genital in zilele precedente operatiei va putea opta pentru orice pozitie. Din ziua operatiei sa pana in momentul in care medicul spune ca se poate mobiliza, bolnavul va sta in decubit dorsal, aceasta pozitie fiind impusa de interventia chirurgicala suferita, pentru a se proteja plaga. Pentru a preveni aparitia escarelor de decubit si nu numai, se va schimba pozitia pacientului. Escarele pot aparea in cateva ore sau in cateva zile, formarea lor fiind variabila depinzand de factorul de risc si de toleranta pielii la presiune indelungata. Schimbarea pozitiei evita imoblilizare si se face la 2-3 ore, la nevoie mai des. La mobilizarea pacientului se urmaresc urmatoarele obiective: - mobilizarea tonusului muscular, mentinerea mobilitatii articulare si asigurarea starii de bine - stimularea metabolismului - stimularea circulatiei sanguine pentru profilaxia trombozelor, pneumoniilor, escarelor, contracturilor Captarea scaunelor Se va proteja patul cu musama si aleza, se separa patul pacientului de restul salonului cu ajutorul paravanului, se dezbraca pacientul, se ridica si se introduce bazinetul cald sub regiunea sacrala, se acopera cu o invelitoare; dupa terminarea actului defecarii se efectueaza toaleta regiunii perianale, se indeparteaza bazinetul cu atentie din salon, se strang materialele folosite, se imbraca pacientul, se reface patul, se aeriseste salonul, se spala miinile pacientului. Captarea urinei

Urina este o solutie apoasa prin care sunt eliminate substante inutile si toxice rezultate din metabolism. Colectarea urinei se face in vase speciale numite urinare, pentru barbati in forma de tub, iar pentru femei mai scurta si latita. Urinarele sunt plasate pe suporturi de sarma, fixate la marginea patului, la indemana bolnavului. Se poate folosi si plosca. In cazul in care este necesara captarea urinei pe 24 ore, pentru unele analize de laborator, se face in recipiente cilindrice gradate de 2-41. Dupa utilizare, urinarele se golesc imediat, se spala cu apa calda in jet, cu sapun si se dezinfecteaza. Pentru a urmarii cu atentie diureza pacientului, se va monta o sonda urinara permanenta, la pacientii gravi. Captarea varsaturilor Prin varsatura se intelege evacuarea continutului stomacal prin caile digestive pe gura. Scopul observarii si captarii varsaturilor este obtinerea de informatii privind continutul gastric pantru stabilirea diagnosticului si bilantul lichidelor ingerate si eliminate zilnic din organism. Materialele necesare sunt: musama, aleza, prosop, tavita renala curata, uscata, solutie aromata in pahar. In timpul varsaturilor bolnavul se aseaza in pozitie sezanda, iar daca starea lui permite, va ramane culcat si numai capul ii va fi intors intr-o parte, asezandu-i sub cap un prosop. Se protejeaza lenjeria de pat si corp cu musama si o aleza, iar in fata bolnavului se aseaza un prosop. Se ofera bolnavului tavita renala sau se tine si cu mana dreapta se sutine fruntea bolnavului. Cand bolnavul s-a linistit se indeparteaza tavita renala, se ofera bolnavului paharul cu solutie aromata pentru a-si clati gura, pe care o va arunca intr-o alta tavita renala. Tavita cu varsaturi se indeparteaza imediat din salon si se pastreaza pana la vizita medicului, intr-un dulap special. Apoi se goleste, se spala, se dezinfecteaza si se sterilizeaza prin fierbere. 2.4. SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE SI VEGETATIVE Urmarirea functiilor vitale si vegetative ale organismului este obligatorie in cursul oricarei boli, caci modificarea lor reflecta in mare masura starea generala a bolnavului, precum si evolutia si gravitatea bolii de care sufera.

Totalizarea observatiilor asupra functiilor vitale si vegetative se consemneaza in foaia de temperatura a bolnavului. Respiratia Aportul de oxigen necesar proceselor vitale ale organismului se asigura prin respiratie. Ea include urmatoarele etape: etapa pulmonara, etapa sanguina, etapa circulatorie, etapa tisulara. Respiratia in stare normala se face linistit, fara nici un efort. Miscarile cutiei toracice sunt simetrice, ritmice si abia vizibile. Frecventa normala este de 16-20 pe minut, dar poate prezenta usoare variatii dupa sex si varsta. Evaluarea functiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evolutiei bolii, al aparitiei unor complicatii si al prognosticului. Elemente de apreciat: tipul respiratiei, amplitudinea miscarilor respiratorii, ritmul, frecventa. Materiale necesare: ceas cu secundar, creion de culoarea verde sau pix cu pasta verede, foaia de temperatura.Asistenta aseaza pacientul in decubit dorsal, plaseaza mana cu fata palmara pe suprafata toracelui si numara inspiratiile timp de un minut la adult in mod normal este ampla cu ritm regulat, in numar de 16(la barbati) 18-20 (la femei) miscari respiratorii/minut, nezgomotoasa. Miscarile respiratorii trebuie sa fie eficiente incat oxigenarea sangelui sa se faca in cantitate si calitate suficienta. In cazul aparitiei secretiilor bronsice acestea vor fi indepartate cu ajutorul trusei de dezobstructie sau vor fi aspirate secretiile, fiind de cele mai multe ori vascoase si in cantitate mare. Respiratia se noteaza in foaia de observatie cu creion verde Tensiunea arteriala Tensiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor arteriali constituie tensiunea arteriala. Valoarea ei este determinata de forta de contractie a inimii, de rezistenta intampinata de sange, rezistenta determinata de elasticitatea si calibrul sistemului vascular si de vascozitatea sangelui. Tensiunea arteriala scade in mod progresiv de la centru la periferie. Elemente de evaluat: tensiunea arteriala sistolica (maxima), tensiunea arteriala diastolica (minima).

Materiale necesare: - aparat pentru masurarea tensiunii arteriale: - cu mercur Riva-Rocci, cu manometru, oscilometru Pachon, tampon de vata, alcool, creion rosu sau pix cu mina rosie.

Tensiune arteriala se va masura la internarea bolnavului, si se noteaza in foaia de temperatura cu pix de culoarea rosie. Operatia se repeta zilnic dimineata si seara. La masurarea tensiunii arteriale asistenta pregateste psihic bolnavul, asigura repaus fizic si psihic timp de 15 minute. La adultul sanatos tensiunea arteriala inregistreaza valori cuprinse intre 115-140 mm Hg tensiunea sistolica si 75-90 mm Hg tensiunea diastolica. - in primii ani ai vietii tensiunea sistolica 75-90 mmHg, tensiunea diastolica 50-60mmHg - in copilarie tensiunea sistolica 90-110 mmHg, tensiunea diastolica 60-65mmHg - in pubertate tensiunea sistolica 100-120 mmHg, tensiunea diastolica 65-75mmHg - la adulti tensiunea sistolica 115-140 mmHg, tensiunea diastolica 75-90mmHg - peste 60 de ani tensiunea sistolica 150 mmHg, tensiunea diastolica 90mmHg Cunoasterea raportului dintre tensiunea maxima si minima este, de asemena, foarte importanta. Diferenta dintre tensiunea sistolica si cea diastolica poarta numele de tensiune diferentiala. Cresterea tensiunii arteriale peste valorile normale poate amana interventia chirurgicala pana la normalizarea valorilor acesteia. Pulsul Cu ocazia sistolei ventriculare, sangele este impins din cavitatile ventriculare in arterele mari. Aceasta masa de sange intalneste in sistemul arterial o alta masa de sange de care se loveste sub influenta conractiei puternice a muschiului cardiac. Conflictul care ia nastere intre cele doua volume de sange se propaga in coloana sanguina din arborele arterial sub forma unei unde vibratorii si se exteriorizeaza prin destinderea ritmica a arterelor, sincrona cu sistolele

ventriculare. Pulsul poate fi luat pe orice artera accesibila palpatiei, care poate fi comprimata pe un plan osos: artera radiala, femurala, humerala, carotida, temporala, superficiala, pedioasa. Materiale necesare: ceas cu secundar, creion rosu sau pix cu mina rosie. La luare pulsului asistenta asigura pacientului repaus fizic si psihic cel putin 5-10 minute inainte de numaratoare. Pulsul se masoara la internarea bolnavului in spital, iar operatia se repeta zilnic dimineata si seara.Pulsul se noteaza pe foaia de observatie cu pix de culoarea rosie. In conditiile normale pulsul variaza intre 60-80 batai/minut la persoana adulta. - la nou nascut 130-140/minut - la copilul mic 100-120/minut - la 10 ani 90-100/minut - la 20 de ani 60/80/minut - la 60 de ani in sus 72-84/minut Elementele de apreiat sunt: ritmicitatea, frecventa, celeritatea, amplitudinea. Frecventa pulsului variaza fiziologic dupa varsta, emotii, efort. In timpul interventiei chirurgicale tensiunea arteriala si pulsul vor fi masurate si notate din 15 in 15 minute chiar mai frecvent, daca medicul o indica, pana la trezirea bolnavului. Dupa trezire se vor masura din ora in ora sau la doua ore, in functie de starea bolnavului. Temperatura Temperatura omului se mentine constanta intre 36 si 37oC datorita procesului de termoreglare. Sistemul neuro-endocrin dirijeaza procesele de reglare termica prin mecanisme chimice si fizice, modificand, dupa necesitate, termogeneza sau termoliza. Organele principale ale termogenezei sunt muschii si ficatul.

Temperatura prezinta mici oscilatii fiziologice, in cursul zilei de la 0,5 la 1oC. In axila temperatura oscileaza intre 36 si 37o. Temperatura cea mai joasa se masoara dimineata intre orele 4 si 5, pe la orele 9-10 temperatura incepe sa se ridice usor, atingand cele mai mari valori spre seara, intre orele 16 si 20. oscilatiile fiziologice ale temperaturii variaza si cu varsta. Masurarea temperaturii se face cu termometrul maximal gradat dupa scara Celsius. Termometrele in uz sunt tinute in solutii dezinfectante. Solutiile nu trebuie sa acopere termometrele tinute vertical, iar pe fundul borcanului se pune vata acoperita de tifon, pentru a nu permite lovirea rezervoarelor de fundul vasului de sticla. Masurarea temperaturii cu termometrul maximal se face in cavitatile inchise sau semianchise: (axila, plica inghinala, cavitatea bucala, rect, vagin), pentru a obtine temperatura cea mai apropiata de cea centrala. Temperatura va fi luata in locul si intervalul indicate si se va nota in foaia de observatie cu culoare albastra, o casuta corespunde la doua zecimi de grad. Valorile normale sunt cuprinse intre 36-37oC inregistrandu-se cresterea acesteia in cazul aparitiei unor infectii sau a altor complicatii. - temperatura subfebrila 37-38 0C - febra moderata 38-39 0C - febra ridicata 39-41 0C - hiperpirexie 41-42 0C eventual mai mult Curba tensiunii arteriale, a pulsului si a temperaturii vor fi inscrsise in fisa de reanimare sau foaia de observatie. In absenta unui proces patologic suprapus acestea vor avea o traiectorie aproximativ paralela. Functiile vegetative includ: Diureza Are scopul de a elimina din organism substante inutile provenite din metabolismul intermediar protidic care, acumulate in sange devin toxice pentru organism. Eliminarea acestor substanse se

face in solutie apoasa si impreuna cu ele parasesc organismul si sarurile minerale, precum si o serie de substante de catabolism de care organismul mai are nevoie. Pentru a putea furniza datele necesare stabilirii diagnosticului si conducerii tratamentului, asistenta va urmarii:
1. 2. 3. tulburarile de emisiune urinara cantitatea de urina emisa in 24 de ore caracterele calitative ale urinii

Diureza se noteaza zilnic in foaia de temperatura a pacientului. Se informeaza pacientul asupra necesitatii colectarii corecte a urinei si asupra procedeului. Se va tine cont de cantitatea de lichide consumate de bolnav intr-o anumita perioada de timp ca si de cantitatea de urina emisa, facandu-se astfel bilantul intre lichidele consumate si urina emisa, observandu-se eventuala retentie urinara. Valorile normale ale diurezei sunt cuprinse intre 1200-1800 ml/24 ore, putand fi influentate de consumul de lichide, emotii sau temperatura corporala. Scaunul Urmarirea tranzitului intestinal si examinarea sistemica a scaunelor au o deosebita importanta pentru stabilirea diagnosticului si urmarirea evolutiei unui numar insemnat de imbolnaviri ale tubului digestiv si glandelor anexe. De accea asistenta trebuie sa cunoasca caracterele scaunului normal, modificarile lui patologice, precum si tulburarile aparute in legatura cu actul defecatiei.Datorita inactivitatii, spitalizarii si imobilizarii bolnavul cu eventratie postoperatorie sar putea sa acuze o usoara si trecatoare constipatie. Asistenta va urmarii atent: frecventa scaunelor, orarul scaunelor, cantitatea, consistenta, forma, culoarea, mirosul. Varsaturile Prin varsatura intelegem evacuarea prin gura a continutului stomacului. Varsatura este un act refrlex cu centrul in bulbul rahidian, reprezinta o modalitate de aparare de un continut stomacal daunator organismului. Varsaturile in majoritatea cazurilor sunt observate de asistenta ceea ce-i da posibilitatea sa urmareasca frecventa, orarul lor, simptomele premergatoare, cantitatea,

mirosul, continutul si substantele straine cuprinse in masa evacuata. Continutul varsaturii in eventratia postoperatorie poate avea caracter de staza. 2.5. ALIMENTATIA BOLNAVULUI Una dintre cele mai importante probleme ale ingrijirii bolnavului este alimentatia. Asigurarea aportului caloric este necesar pentru sustinerea fortelor fizice ale bolnavului, stabilirea regimului alimentar adecvat pentru asigurarea conditiilor de vindecare si administrarea alimentatiei pe cale naturala sau artificiala, constituie sacini elementare ale ingrijirii oricarui bolnav. Alimentatia trebuie sa acopere cheltuielile energetice de baza ale organismului, sa acopere aportul de vitamine si saruri necesare metabolismului, sa consolideze rezultatele terapeutice obtinute prin metode de tratament. Disfunctiile tubului digestiv atrag dupa sine o perturbare a procesului de digestie, ceea ce in esenta determina imposibilitatea organismului de a primii principalele alimente de baza adecvate necesitatilor sale metabolice. Bolnava cu eventratie postoperatorie in ziua precedenta operatiei poate consuma alimente usor digerabile iar seara va consuma numai lichide. In ziua operatiei bolnava nu consuma nimic. Dupa operatie, in primele doua zile postoperatorie se face hidratarea pe cale parenterala prin perfuzii intravenoase cu Glucoza 5-10%, Ringer, Ser fiziologic, si bonavul va avea un regim hidric: ceaiuri neindulcite, indulcite, zeama de orez, supe strecurate. La reluarea tranzutului pentru gaze va avea un regim de ulcer simplu cu branza de vaca, supa de legume, compot, apoi regim colecist bazata pe supa de legume, legume fierte, carne fiarta, iaurt, fainoase, alimentatia activa in salon. Pregatiri: tava, tacamuri, farfurii, servetele, cana pentru supa, pahar cu apa, fata de masa. Conditii de mediu in salon, la masa:- se indeparteaza tot ce ar putea influenta negativ apetitul pacientului (tavita, scuipator, plosca);se invita pacientul sas se spele pe main; pacientul este ajutat sa se aseze la masa; asistenta imbraca halatul de protectie, isi prinde parul sub boneta (sa nu se atinga de alimente);se spala pe maini;- serveste felurile de mancare pe rand; se ridica imediat vesela folosita;- nu se ating alimentele cu mana; se observa daca pacientul a consumat

alimentele in intregime, in caz contrar se solicita motivul si se iau masuri de inlocuire; se transporta vesela la oficiu; se aeriseste si se curata salonul Treptat se va reveni la alimentatia normala evitand mancarurile care produc meteorism abdominal, constipatie. Inainte de operatie alimentatia pacientei se realizeaza activ la sala de mese. Postoperator in primele zile alimentatia se face parenteral cu perfuzii intravenoase apoi activ in salon, incet dupa mobilizare activ la sala de mese. 2.6. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR SI HIDRATAREA ORGANISMULUI Medicamentele prescrise la vizita se noteaza in foaia de observatie a bolnavului. Din caietul ei de vizita, asistenta confrunta prescriptiile cu cele scrise in foi. Deorece administrarea medicamentelor este o munca de o mare raspundere si pentru evitarea erorilor care pot fi fatale, se vor respecta cu stictete urmatoarele reguli: 1. respectarea medicamentului prescris, nu se inlocuieste cu un alt medicament cu efect asemanator fara aprobarea medicului 2. identificarea medicamentului administrat prin verificarea etichetei inainte de administrare sau a medicamentului insusi (asistenta trebuie sa le recunoasca dupa ambalaj, forma de prezentare, consistenta, culoare, miros, et.) 3. verificarea calitatii medicamentelor: sa nu fie alterate, degredate. Medicamentele isi schimba culoarea sau aspectul (decolorare, tulburare, precipitare, sedimentare in cele lichide, lichefiere sau modificarea consistentei la cele solide) 4. respectarea caii de administrare este obligatorie. Nerespectarea caii de administrare poate duce la accidente grave(de exmplu: solutii uleioase introduse intravenos produc embolia uleioasa si moartea, solutiile hipertonice sunt incompatibile cu tesutul muscular, subcutanat si produc necroza-distrugerea tesuturilor, etc)

5. respectarea orarului de administrare si a ritmului prescris de medic este obligatorie, deoarece unele substante se descompun sau se elimina din organism intr-un anumit timp. Medicamentele la care doza terapeutica este apropiata de cea toxica, daca nu se respecta orarul, se pot transforma in otraviri prin cumularea dozelor. De asemenea, nerespectarea orarului, prin distantarea dozelor, la medicamentele care se elimina rapid din organism. Duce la anularea efectului terapeutic, iar in cazul antibioticelor se produce rezistenta organismului la germeni. Orarul de administrare a medicamentelor este in functie si de alimentarea bolnavilor deoarece unele, pantru a avea efect terapeutic, se administreaza inainte de mese ( de exemplu pansamentele gastrice), altele in timpul alimentarii ( de exemplu fermentii digestivi), iar altele numai dupa mese (cele antienzimatice). Nu se respecta orarul de administrare cand apar schimbari in starea generala a bolnavului sau manifestari de intoleranta, acestea se aduc de urgenta la cunostinta medicului 6. respectarea dozei prescrise 7. respectarea somnului fiziologic al bolnavului: orarul de administrare va fi stabilit astfel incat sa nu fie necesara trezirea bolnavului cu exceptia antibioticelor al caror ritm impune trezirea 8. evitarea incompatibilitatii dintre medicamente deoarece unele, prin asociere, devin ineficace sau daunatore. Asistenta va cere sfatul medicului inainte de asocierea medicamentelor ce urmeaza sa le administreze 9. servirea bolnavului cu doza unica de medicament care va fi administrat personal de asistenta sau luat in prezenta ei 10. respectarea succesiuni in administarea medicamentelor consta in a pastra urmatoarele ordine: tablete, capsule, solutii, picaturi, injenctii, ovule vaginale, supozitoare 11. lamurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise, in cazul in care efectul medicamentului ar putea nelinisti bolnavul, asistenta trebuie sa cunoasca astfel, pe langa indicatii si contraindicatii, incompatibilitatile precum si efectele secundare ale medicamentelor

12. anuntarea imediata a greselilor de administrare a medicamentelor: orice greseala comisa privind schimbarea medicamentului, nerespectarea dozei, a caii de administrare sau a orarului va fi adusa la cunostinta medicului, pentru a se putea interveni si preantampina complicatiile care ar putea fi fatale bolnavului 13. administrarea imediata a medicamentelor deschise: fiolele trebuie injectate dupa deschidere, deoarece pastrarea lor permite infectarea, scaderea eficacitatii

medicamentului sau chiar degredarea acestuia 14. prevenirea infectiilor intraspitalicesti prin respectarea masurilor de asepsie si igiena stabilite pentru fiecare cale de administrare Avand in vedere ca bolnavii cu eventratie postoperatorie necesita interventie chirurgicala, postoperator se instaleaza o perfuzie in vederea hidratarii si minrealizarii organismului precum si pentru administrarea de somnifer seara. Prevenirea accidentelor trombolitice prin administrare postoperator de heparinice cu greutate moleculara mica (Innohep, Fragmin etc.) Pe cale intravenoasa se administreaza calmantele (Algocalmin, Piafen), antispasticele pentru calmarea colicii, precum si antibioticele. Antibioticele se administreaza dupa efectuarea testarii sensibilitatii organismului, prin injectie intradermica pe fata anterioara a antebratului. Se injecteaza 0,1 ml antibiotic in dilutie de 1:100, iar dupa 20-30 minute se citeste reactia. Reactia pozitiva presupune aparitia unei zone eritematoase cu un diametru mai mare de 10 mm, urticarie, purit. Daca reactia nu apare atunci se poate administra antibioticul testat. Hidraterea si mineralizarea organismului se face prin perfuzie endovenoasa. Se vor administra solutii de Glucoza 10%, Ringer lactat si Ser fiziologic 9%. Cu aceasta ocazie poate fi administrat si tratamentul indicat de medic, pentru medicamentele care se pot administra intravenos. Administrarea medicamentelor pe cale parenterala Efectuarea injectiei intramusculare Locul injectiei il constituie muschii voluminosi, lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi a caror lezare ar putea provoca accidente

Im muschii fesieri se evita lezarea nervului sciatic: - cadranul superoextern fesier, rezulta din intretaierea unei linii orizontale, care trece prin marginea superioara a marelui trohanter, pana deasupra santului interfesier, cu alta verticala, perpendiculara pe mijlocul celei orizontale - cand pacientul este culcat, se cauta ca repere punctele Smirnov si Barthelmy - cand pacientul este in pozitie sezand, injectia se poate face in toata regiunea fesiera, deasupra liniei de sprijin Incidente si accidente - durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri ale sale - paralizia prin lezarea nervului sciatic - ruperea acului - hematom prin lezarea unui vas Efectuarea perfuziei intravenoase Introducerea pe cale parenterala picatura cu picatura a solutiilor medicamentoase in scopul hidratarii si minralizarii organismului, alimentatiei artificiale, tranfuziei de sange si reechilibrare hidroelectrolitica si volemica a organismului. Modul de fectuare: se pregateste solutia de perfuzie, se umple sistemul trusei cu lichid pentru indepartarea completa a aerului. Se inchide prestubul si se adapteaza trusa la un ac de punctie. Se face punctie venoasa, se ataseaza tuburile, se deschide prestubul si se stabileste rata de flux a lichidului, in medie 60 de picaturi pe minut. - Incidente ce pot aparea: - embolie gazoasa prin patrunderea de aerului prin curentul circulator

- revarsarea lichidului paravenos - coagularea sangelui pe ac sau branula, se rezolva prin perfuzarea lichidului si administrare de Heparina Medicamente administrate la prezentare de cazuri AUGMENTIN 1,2g - indicatii terapeutice: infectii ale cailor respiratorii inferioare, bronsite cronice, infectii genitourinare si abdominale, infectii ale pielii si tesuturilor moi, profilaxia infectiilor postchirurgicale - doze si mod de administrare: adulti si copii cu varsta peste 12 ani doza uzuala este de 1,2 g augmentin la intervale de 8 ore, la infectiile severe la intervale de 6 ore in injectii intravenoase. PIROZICAM - antiinflamotor nesteroidian, analgezic,antipiretic; este un antireumatic eficace cu efect durabil (este suficienta o sungura doza pe zi) CLEXANE 40ml indicatii terapeutice: profilaxia bolii trombo-embolitice in chirurgia generala. - doze si mod de administrare: se injecteaza subcutan profund in tratamentul profilactic, 0,2 ml odata pe zi intr-o singura injectie subcutana PIAFEN -indicatii terapeutice: analgezic, antispastic, musculotrop si atropinic in sindroame algice severe, dureri postoperatorii - doze si mod de administrare: injectii intramuscular si intravenos lent 1-3 fiole pe zi DORMICUM

-indicatii terapeutice: sedarea constienta inaintea si in timpul procedurilor de diagnostic sau terapeutice, premedicatie inaintea inducerii anesteziei - doze si mod de administrare: doza va fi hotarat de medic in concordanta cu necesitatea clinica, status fizic, varsta, greutate, medicatie asociata poate fia administrat lent intravenos in perfuzie, injectare intramusculara AMBIPLUS - este indicata in infectiile produse de microorganisme sensibile la aceasta asociere - se adiministreaza injectabil, intravenos sau intramuscular, utilizand ca solvent apa distilata pentru prepararea injectabilei sau orice alta solutie compatibila. Se recomanda urmatoarele doze: - adulti: 1,5-12 g zi, divizate in 3-4 prize (la 8 ore sau la 6). Doza maxima zilnica este de 4 h sulbactam. In infectii mai putin severe,produsul se poate administra in doua prize (la 12 ore). In functir de severitatea infectiei, se recomanda urmatoarele doze: - infetii usoare : 1,5-3 g/zi; - infectii moderate : pana la 6 g/zi; - infectii severe : pna la 12 g/zi. 2.7. RECOLTAREA PRODUSELOR BILOGICE SI PATOLOGICE Examenele de laborator exprima prin metodele obiective modificari survenite in morfologia si biochimia organismului, din acest motiv ele constituie un ajutor pretios pentru stabilirea diagnosticului, instituirea tratamentului si urmarirea evolutiei bolii. Indicatia pentru recoltarea probelor biologice este data de medic, insa asistenta trebuie sa cunoasca esenta analizelor ce se cer si modul de recoltare a acestora.

Bolnavilor li se fac urmatoarele examinari de laborator: a) hemoleucograma se face prin inteparea pulpei degetului interpretatrea rezultatelor: -erirocite 4,5 5,5 mil./mm barbati 4,2 4,8 mil./mm- femei - reticulocite 10-15% -hemoglobina 15+ 2 g /100ml barbati 13+ 2 g/100ml femei -leucocite 4000 8000/mm din care: 1 polinucleare neutrofile : 0-5% 2 polinucleare neutrofile segmentare : 45-70% 3 eozinofile 1-3% 4 bazofile 0-1% - limfocite 20-40% - monocite 4-8% - trombocite 150-400 000/mm b) hematocrit recoltarea sangelui pentru determinarea hematocritului ( VET) se face prin punctie venoasa. Se recolteaza 2 ml de sange pe cristal de EDTA (acid etilen diaminotetraacetic 1%)- 0,5 ml solutie, uscata prin vaporare. Interpretare rezultatelor: 46+6% barbati 41+5% femei.

c) VSH recoltarea VSH-lui se face numai cu seringa si acul uscat si numai cu seringa de 2ml. -pentru examenul in picatura groasa sangele se recolteaza sub forma de picatura groasa - se recolteaza ie fiecare extremitate a lamei cate 2-3 picaturi cat mai apropiate intre ele - cu coltul unei lame slefuite se amesteca picaturile formand o pata circulara cu diametrul de aproximativ 1 cm - se continua amestecarea picaturilor pana se formeaza un mic cheag-semnul unui defibrinari complete -uscarea frotiului se face prin agitarea lamei -numele bolnavului si numarul buletinului de analize se inscriu direct pe lama cu creion dermatograf interpretarea rezultatelor : 1-10mm/1h femei 7-15mm-2h femei 2-13mm/1h barbati 12-17mm/2h barbati d) glicemia : se efectuaza prin punctie venoasa, dimineata - se recolteaza 2 ml singe/florura Na 4mg interpretarea rezultatelor: 70-115mg/dl e) ionograma sanguina se recolteaza 5-10 ml sange simplu, prin punctie venoasa, dimineata. Interpretarea rezultatelor: Na = 137- 152 mEq/l K= 3,8-5,4 mEq/l

Cl = 94-111 mEq/l Ca = 7,5-5,5 mEq/l f) rezerva alcalina se recolteaza 5-10 ml sange simplu, prin pinctie venoasa in sticlute heparinate interpretarea rezultatelor: 58-65 vol.% g) amilazemie se recolteaza 5-10 ml samge, prin punctie venoasa interpretarea rezultatelor: 8-32 uw (Wolgemuth) h) grup sanguin pentru determinarea grupei sanguine se foloseste fie sange venos (din vena) fie sange capilar (din pulpa degetului) 1 recoltarea sangelui venos: -se recolteaza 3-4 ml sange din vena, intr-o sticluta uscata si in prealabil, sterilizata prin caldura uscata 2 recoltarea sangelui din pulpa degetului este o metoda mai expeditiva, utilizata mai ales cand se fac determinari cu scop informativ, in serie, in colectivitate. Metoda directa Beth-Vincent folosind ser-test 01, AII, BIII Leucocitoza este de regula crescuta, peste 12.000 ajungand uneori la 18- 20.000/mmc, cu polinucleoza de 85-90%. Dar o leucocitoza normala nu poate infirma diagnosticul clinic de peritonita, deoarece exista forme rapide evolutive sau hipertoxice in care stimularea leucopoezei nu are timp sa se produca. Hematocritul este crescut prin hemoconcentratie, avand o evolutie paralella cu gradul dezhidratarii.

Ureea sanguina este variabil crescuta prin deficitul renal secundar hipovolemie, paralel cu instalarea olizouriei. Ionograma sanguina si testul echilibrului acido-bazic vor arata de multe ori o scadere a ionilor serici, poate o alcalaza hipocloremica iar mai tarziu o acidoza severa mixta. Probele de coagulare si determinarea grupei sanguine sunt examene de rutina in vedera operatiei care va trebui executata foarte curand. 2.8. PREGATIREA PACIENTULUI SI EFECTUAREA TEHNICILOR SPECIALE Ecografia Ecografia este un examen de rutina, permite prezentarea diagnosticului. Pregatirea bolnavelor este minima trebuie sa linisteasca bolnava explicandu-i ca examinarea este lipsita de orce pericol, in timpul examinarii pacienta trebuie sa fie cu vezica urinara plina, ceea ce asigura examinatorului o vizibilitate mai buna. De aceea pacientei i se vor servii 500-700 ml lichide. Pacienta va fi condusa la serviciul de ecografie, este ajutata sa se dezbrace si sa se urce pe patul de examinat. Examinarea se face in decubit dorsal. Pe suprafata de examinat se aplica un strat de gel. Dupa examinare se sterge gelul, se ajuta pacienta la imbracat, este condusa in salon si ajutata sa se instaleze in pat. Recoltarea secretiilor vaginale: Secretia vaginala reprezinta transudat al mucoasei vaginale: contine celule epiteliale de descoamare si germeni; examenul bacteriologic al secretiei este dificil si fidelitatea rezultatelor este conditionata de: prelevare, transport,examinare, interpretare; prelevarea se face in primele 10 zile dupa ciclul menstrual. Materialele necesare sunt: manusi sterile de cauciuc, specule vaginale, ansa de platina, pipete Pasteur, eprubete, lame de sticla, lampa de spirt, creion dermatograf. Pacienta este pregatita psihic si fizic: se anunta si se explica necesitatea efectuarii examinarii; cu doua zile inainte de recoltare se recomanda repaus terapeutic si sexual; se asaza pacienta in pozitie ginecologica pe masa de control; se efectueaza toaleta organelor genitale externe cu apa sterila calduta fara solutii dezinfectante sau sapun. Modul de executie este:

asistenta se spala pe maini; imbraca manusi sterile; indeparteaza labiile mari si mici; recolteaza cu ansa sau cu tamponul fixat in port-tampon din urmatoarele locuri de electie: orificiul glandelor Bartolin, orificiul colului uterin, meatul urinar; recoltarea se face cu valve si specule sterile evitand atingerea vulvei sau a peretilor vaginului; se efectueaza cate doua frotiuri pentru fiecare produs recoltat pentru examen citologic, iar pentru examenul bacteriologic se recolteaza cu ansa din eprubeta sterila. Examenul citologic Papanicolau: se recolteaza celule proprii de la nivelul colului uterin, si se analizeaza la microscop. Celulele maligne au aspecte tipice modificari de nucleu. Asa ca in functie de cum arata celulele recoltate, se apreciaza daca exista modificari sugestive de cancer. Urocultura: este o metoda de lucru utilizata in laboratoarele de microbiologie clinica pentru analiza probelor de urina, constand din cultivarea si identificarea agentilor patogeni care produc infectii ale tractului urinar. Metoda se practica ori de cate ori medicul clinician suspecteaza infectii ale cailor urinare, de la rinichi si pana la uretra. Acest gen de infectii sunt foarte frecvente si evolueaza deseori asimptomatic Prelevarea probei de urina - se poate efectua la nivelul oricarei unitati sanitare sau chiar la domiciliu pacientului, cu respectarea instructiunilor de recoltare. In acest scop, se face in prealabil o toaleta a organelor genitale exterioare cu apa si sapun si stergerea cu un tampon de vata imbibat cu apa sterilizata prin fierbere. - prelevarea se efectueaza din jetul mijlociu direct intr-un recipient steril (pahar de plastic steril cu capac, de unica folosinta). Volumul necesar unei examinari uyuale este de 10 15 ml. - in situatii speciale ,urina se poate recolta direct din vezica prin punctie suprapubiana. -prelucrarea probei trebuie facuta inainte de inceperea tratamentului cu antibiotice si in cazul in care este necesara urmarirea eficientei lui, recoltarea se repeta dupa 48 96 ore. Scaderea numarului de germeni sau disparitia lor constituie un incident mai pretios decat simptomatologia

subiectiva. Aspectul urinii, apreciat in momentul recoltarii sau imendiat dupa aceasta, nu poate oferi indicatii certe asupra continutului in germeni. Astfel o urina clara poate contine un numar semnificativ de germeni, in timp ce constatarea unei turbiditati nu inseamna intodeauna infectie. Turbiditatea poate fi cauzata si de precipitarea elementelor in solutie (fosfati, urati, carbonati), fenomen care apare mai ales la rece. Transportul trebuie sa fie asigurat in curs de o ora de la prelevare. Urina fiind un excelent mediu de cultura sunt suficienti cativa germeni, spre exemplu din flora prezenta in uretra anterioara, pentru a se obtine in scurt timp o contaminare masiva. In situatia in care aceasta conditie nu poate fi respectata, urina poate fi pastrata la 2 8 grade cateva ore. 2.9. PREGATIREA PREOPERATORIE SI INGRIJIREA POSTOPERATORIE Ingrijirea preoperatorie Pregatirea pacientei inaintea interventei chirurgicale este un element major de prevenire a infectiilor postoperatorii. De ea depinde reusita operatiei si evolutia postoperatorie. Asistenta medicala are obligatia , ca prin comportamentul si atitudinea ei sa inlature starea de anxietate in care se pregateste pacientul inainte de operatie: - sa convinga pacienta sa aiba incredere in echipa operatorie; - sa ajute bolnava sa-si exprime gandurile, teama - sa-i expice ce se va intampla cu ea in timpul transportului si in sala de preanestezie; cum va fi asezata pe masa de operatie; cand va parasi patul;cand va putea primi vizite - sa-i explice faptul ca ea va fi insotita si ajutata la nevoie. Starile de tensiune din cadrul echipei de ingrijire trebuie sa fie nevazute de catre pacienta. Asistenta medicala trebuie sa raspunda cu amabilitate, profesionalism, siguranta si promptitudine la solicitarilor tuturor pacientiilor, incat acestia sa capete incredere in serviciul in care a fost internat.

Asistenta prin atitudinea ei, nici distanta, dar nici familiara, nici dura, dar nici cu slabiciune, binevoitoare dar si autoritara, va reusi, cu siguranta, sa inspire pacientilor incredere. Limbajul folosit trebuie sa fie adecvat, pe intelesul celui cu carea aceasta sta de vorba si asa increderea pacientului va creste si starea lui psihica va fi favoriyabila. 2.10. EXTERNAREA PACIENTULUI Momentul plecarii bolnavului din spital este stabilit de medical primar. Asistenta va anunta cu 2-3 zile inainte familia bolnavului data iesirii din spital. Inainte de a-Si lua ramas bun, asistenta va verifica daca bolnavul are biletul de iesire si reteta prescrisa pentru tratamenul postspitalicesc. Bolnavul poate pleca din spital si la cerere proprie. Daca bolnavul nu se supune tratamentului ce I s-a prescris sau prin comportarea lui dezorganizeaza viata din spital, medical primar are dreptul de a dispune evacuarea lui.

CAPITOLUL III 3.1. PREZENTAREA CAZURILOR DE BOALA


Cazul nr.1 Plan de ingrijire Nume: P Prenume: F Date fixe Data nasterii: 25.07.1960 Sex: feminin Greuntate: 90 kg Inaltime: 1,70 Religie: ortodoxa

Alergii: Data internarii: 18.05.2010 Data externarii: 24.05.2010 Diagnostic de internare: Prolaps genital GR.I , Varice hidrostatice membrele inferioare Operatie: Plastie vaginala anterioara si posterioara Anamneza medicala: Anamneza heredo-colaterale: fara importanta patologica Antecendente personale, fiziologice si patologice: P.M:13 ani, menstruatii neregulate, la 28 30 zile, durata 7 zile, flux normal S: 2, N: 1, AB: 1. Metroragie 3 saptamani- chiuretaj hepatic hematom in 28.04.2010. Conditii de viata si de munca: somera Comportament( fumat,alcool,etc): corespunzator Istoricul bolii: Pacienta cu 3 nasteri in antecendent, se adreseaza serviciului obstetrica ginecologie in data de 18.05.2010, trimisa de medicul de specialitate avand fo. Tumorala lente progresiva la nivelul perineal cu senzatie de greutate perineala, pentru examen si tratament de specialitate. Motivele internarii:- fo. Tumorala vaginala la nivelul perineal -senzatie de greutate pelvina Problemele pacientei: anxietate lipsa de cunostinte

igiena personala defectuasa alterarea starii generale alterarea imaginii de sine atingera integritatii functiei si rolului sexual

DIAGNOSTIC DE INGRIJIRE 1. Anxietate din cauza intreventiei chirurgicale manifestata prin frica, depresie

OBIECTIVE Pacienta sa nu prezinte teama de interventie

INTERVENTIILE ASISTENTEI - comunic cu pacienta si o linistesc, ii dau incredere in echiba din blocul operator - conving pacienta sa accepte interventia chirurgicala, ea fiind necesara - ii comunic in ce consta interventia - sa pastreze o igiena locala corespunzatoare, sa poarte lenjerie de bumbac si sa nu fie incomoda - evitarea sapunurilor si altor produsi cu efect iritabil - sa evite statul prelungit in picioare - sa stea in pozitia de decubit dorsal - in caz de nevoie ii voi administra un sedativ pentru linistire - stabileste un program de somn pentru pacienta de 8 ore noaptea si o ora dupa amiaza -personalul sectiei are grija sa pastreze linistea prin saloane,inchizand usile cu grija si vorbind pe un ton mai jos - respectarea tratamentului la orele prescise de medic - administreaza la indicatia medicului si la nevoie

EVALUARE Pacienta prezinta o strare generala buna

2. . Perturbarea somnului, datorita durerilor si temerilor legate de posibilitatea complicatiilor, manifestari de teama,neliniste,inso mnie

Pacienta trebuie sa aiba un somn odihnitor si sa fie optimista in ceea ce priveste eficacitatea tratamentului

Pacienta este linistita, incercand sa se odihneasca si respecta indicatiile personalului medical

un Metroclopramid pentru greata sau un Diazepam 1filola/seara pentru asigurarea unui somn linistit -asistenta informeaza pacineta cu privire la modul de producere al durerii, despre tratament medical, ritmul de administrare si efectul fiecaruia - asigura ingestia de lichde si o alimentatie in functie de perioada evolutiei - pacienta este asezata in decubit dorsal eventual lateral - supravegherea durerii - ingerarea de lichide cat mai multe - administrarea antiinflamatoarelor - monitorizare clinica la intervale de timp delimitate - toaleta se va face cu ajutorul insotitorului sau a personalului sectiei - asistenta ii comunica pacientei sa evite ortostatismul si pozitia sezand - evitarea relatiilor sexuale timp de 6 8 saptamani
DATA FUNCTII VITALE RECOLTARE DE PRODUSE EXPLOR ARI ADMINISTR AREA REGIM ALIMENTAR

3. . Starea de discomfort din cauza inciziei plastiei vaginale manifestata prin durere

Pacienta trebuie sa isi controleze durerea asigurandu-si confort

Strare generala buna, afebrila, abdomen suplu, nedureros, urina cca 100ml, fara sangerare

TA mmHg 18.05.2010 19.05.2010 20.05.2010 21.05.2010 22.05.2010 23.05.2010 24.05.2010 80/50 170/90 90/60 100/70 105/75 105/70 120/80

P /mi n 84 82 80 78 74 82 80

T
0

R /mi n 18 17 18 18 20 18 17

BIOLOGICE SI PATOLOGICE

PARACL INICE

MEDICAME NTELOR

37,6 37,3 36,7 36,2 36,6 36,8 36,8

Hgb: 12,5g% Hct: 40,5% Tr: 458.000 L: 8600 Glicemei: 73mg/dl Uree: 25,4 Ac uric: 3,11mg/dl Creatinina: 0,77 Gr sangvin: A Rh: pozitv T.G.O: 13/UL T.G.P: 12/UL Sumar de urina: Negativ VDRL: pozitv TPHA: pozitv

Ecografie: Urocultur a:flora saprofita

Algocalmin tb 3x1/zi Metronidazol sup 2x1/zi Ser fiziologic 500 ml Metrocloprami d 2x1/zi Dormicum 1 tb seara Novacef 2x1/zi

In ziua precedenta operatiei pacineta a folosit un regim mixt normal, iar dupa interventia chirurgicala pacineta a folosit multe lichide

Cito: II Continut vaginal: negativ

VALORI NORMALE: UREE SANGVINA: 20-40mg% CREATININA: 0,6-1,2mg% BILIRUBINA TOTALA:: 0,6mg%BILIRUBINA DIRECTA::0,1-0,4mg% NA: 135-145 K: 3,3-5,1 GLICEMIE: 70-120mg% LEUCOCITE:4200-

8000/mm3 TROMBOCITE: 150.000-400.000/mm3 HEMATOCRIT: 41-46% HEMOGLOBINA: 13-15g APTT:2329/sec SGPT: 0-40

Cazul Nr. 2 Nume: C Prenume: E - E Date fixe Data nasterii: 17.05.1944 Sex: feminin Greuntate: 53 kg Inaltime: 1,57 Religie: catolica Alergii: Novocaina Data internarii: 16.05.2010 Data externarii: 24.05.2010 Diagnostic de internare: Prolaps genital gr II, varice hidrostatice membru inferior drept

Operatie: Histerectomie Anamneza medicala: Anamneza heredo-colaterale: fara importanta patologica Antecendente personale, fiziologice si patologice: P.M:14 ani, ciclul menstrual regulate, durata 7 zile, flux normal S: 1, N: 0, AB: 1. Conditii de viata si de munca: casnica Comportament( fumat,alcool,etc): cafea 1/zi, fumat Istoricul bolii: Pacienta in varsta de 66 ani relateaza ca boala acutala a debutat insidios. Prolapsul genital creste extrem in dimensiuni, pacienta se prezinta la medicul ginecolog si se interneaza prin programare in clinica noastra. Motivele internarii:- prolaps vaginal gr II -senzatie de greutate pelvina Problemele pacientei: - anxietate -atingera integritatii functiei si rolului sexual -durere accentuata la statul prelungit in picioare -constipatie

DIAGNOSTIC DE INGRIJIRE 1. Constipatie din cauza spitalizarii manifestata prin balonare, tenesme si absenta scaunului mai multe zile

OBIECTIVE Pacienta sa aiba transit intestinal in limite fiziologice

INTERVENTIILE ASISTENTEI - recomand pacientei sa ingere o cantitate suficienta de lichide - recomand alimente bogate in reziduri - urmaresc si notez in foaia de observatie consistenta si frecventa scaunelor -efectuez la nevoie clisma evacuatorie simpla sau uleioasa - la indicatia medicului administrez laxative - dau dovada de intelegere si rabdare, menajand pudoarea pacientei - o linistesc si o incurajez sa-si exprime gandurile si emotiile - ofer pacientei inainte de culcare o baie calda si un pahar cu lapte - ii arat cateva tehnici de relaxare inainte de somn - notez calitatea somnului,orarul - identific cauza insomniei comunicand cu pacienta

EVALUARE Pacienta la externare prezinta un transit intestinal fiziologic cu un scaun pe zi

2. Insomni din cauza neacomodarii cu spitalizarea, a disconfortului postoperator, manifestata prin ore insuficiente de somn

Pacienta trebuie sa beneficieze de somn corespunzator cantitativ si calitativ

Pacienta este linistita, incearca sa se odihenasca si respecta indicatiile date de catre personalul medical

- stabilesc programul de somn de 8 ore pe noapte - asigur repaus fizic si psihic - la indicatia medicului administrez pacientei un analgetic: algocalmin - la indicatia medicului administrez Diazepam 1f seara - observ efectul mdicamentelor asupra pacientei si daca vad nereguli anunt medicul - daca pacienta prezinta stare de greata ii administrez o tb de Metroclopramid - la indicatia medicului adiministrez antiinflamatoare, antialgice, antibiotice - efectuez toaleta locala dimineata si seara sau ori de cate ori este nevoie cu solutie de rivanol - ajut pacineta in satisfacera nevoilor organismului - incurajez pacienta sa se miste chiar daca disconfortul persista, caci o mobilizare cat mai precoce ajuta la vindecare mai repede
DATA FUNCTII VITALE RECOLTARE DE PRODUSE EXPLORARI PARACLINI ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR REGIM ALIMENTAR

3. Disconfort la mers si la stat din cauza interventiei chirurgicale

Pacienta trebuie sa prezinte o postura adecvata

La doua zile dupa operatie pacienta nu mai prezinta discomfort la mers doar putin la stat in sezut

TA mmH g 90/50 80/50 90/60 90/60 100/70 100/75 105/75

P /mi n 84 82 80 78 78 80 82

T
0

R /min 18 17 18 18 17 20 18

BIOLOGICE SI PATOLOGICE

CE

16.05.2010 17.05.2010 18.05.2010 19.05.2010 20.05.2010 21.05.2010 22.05.2010

36,6 36,3 36,7 36,2 36,4 36,6 36,6

Hgb: 11,4g% Hct: 34,6% Tr: 458.000 L: 10600 Glicemei: 73mg/dl Uree: 25,4

Ecografie: Urocultura:flor a saprofita

Algocalmin tb 3x1/zi Metronidazol sup 2x1/zi Ser fiziologic 500 ml Metroclopramid 2x1/zi Diazepam 1tb/ seara Novacef 2x1/zi

Regim mixt normal, lichide cel putin 2 litri

Ac uric: 3,11mg/dl Creatinina: 0,77 Gr sangvin: A Rh: pozitv

Rivanol Ringer 1000

23.05.2010

120/80

80

36,8

17

Sumar de urina: Negativ VDRL: pozitv TPHA: pozitv Cito: II

Continut vaginal: negativ

VALORI NORMALE: UREE SANGVINA: 20-40mg% CREATININA: 0,6-1,2mg% BILIRUBINA TOTALA:: 0,6-mg%BILIRUBINA DIRECTA::0,1-0,4mg% NA: 135-145 K: 3,3-5,1 GLICEMIE: 70-120mg% LEUCOCITE:4200-8000/mm3 TROMBOCITE: 150.000400.000/mm3 HEMATOCRIT: 41-46% HEMOGLOBINA: 13-15g APTT:23-29/sec SGPT: 0-40

Cazul nr 3 Nume: B Prenume: M Date fixe Data nasterii: 31.01.1935 Sex: feminin Greuntate: 80 kg Inaltime: 1,58 Religie: ortodoxa Alergii: Novocaina Data internarii: 18.05.2010 Data externarii: 24.05.2010 Diagnostic de internare: Prolaps genital gr.II/III, obezitate gr. II Operatie: Plastie vaginala anterior si posterior Anamneza medicala: Anamneza heredo-colaterale: neaga Antecendente personale, fiziologice si patologice: P.M:14 ani, ciclul menstrual spontan, S: 6, N: 3, AB: 3. Conditii de viata si de munca: pensionara

Comportament( fumat,alcool,etc): cafea 1/zi Istoricul bolii: Pacienta in varsta de 75 ani acuza durere in zona inghiala la statul prelungit in picioare, intermitenta urinara si se prezinta la servicil de obstetrica-ginecologie pentru investigatii si tratament de specialitate Motivele internarii:- prolaps vaginal gr II/III - obezitate de gr. II Problemele pacientei: - anxietate - lipa de cunostinte - igiena personala defectuasa - constipatie - durere acuta

DIAGNOSTIC DE INGRIJIRE 1. Deficit de cunostinte prinvind perioada preoperatorie si postoperatorie manifestata prin cunostinte insuficiente legate de autoangrijire si riscul reaparitiei bolii

OBIECTIVE Pacientul sa fie informata despre procedurile pereoperatorii si postoperatorii

INTERVENTIILE ASISTENTEI - observ reactia pacientei privind interventia chirurgicala si pregatirile preoperatorii - lamuresc neantelegerile legate de consecintele operatiei - ii explic pacientei in ce consta plastia vaginala prevenirea aparitiei prolapsului este: - apararea perineului la nastere -ingrijirea corecta a plagii perineale - evitarea ortostatismului prelungit si pozitia sezand -instruiesc pacienta sa vina periodic la control - pacienta trebuie sa isi menntina o buna igiena locala - ajut pacienta sa isi faca toaleta de cel putin doua ori pe zi - uscarea regiunii - pacienta trebuie sa observe cantitatea si aspectul leucoreei si sa informeze

EVALUARE Pacientul este multumita din punct de vedere informativ

2. Alterarea confortului si a igienei din cauza durerii, incontinentei, leucoreei

Pacienta trebuie linistita si trebuie asistata si ajutata

Durerea este menajata datorita medicamentelor

asistenta sau medicul - rog pacienta sa foloseasca lenjerie de bumbac - la indicatia medicului administrez antiinflamatoare,antialgice, antibiotice - daca pacienta prezinta senzatie de rau, greata, ii administrez 1tb Metroclopramid la indicatia medicului - pregatesc pacienta pentru interventia chirurgicala fizic si psihic si ii administrez regimul impus de boala - administrez la indicatia medicului supozitoare de glicerina - pacienta trebuie sa serveasca multe fructe si legume ea fiind suferinda de obezitate si ingerarea multor lichide mai ales inainte cu o zi de interventie - sugerez pacientei sa respecte ritmul de servire al meselor si regimul recomandat de medic
DATA FUNCTII VITALE TA mmHg 18.05.2010 135/80 P /min 105 T
0

3. Alterarea alimentatiei din cauza anxietatii si a constipatiei

Pacienta sa restabileasca tranzitul intestinal

Pacienta este externata cu obezitate de gr.II

R /mi n 18

RECOLTARE DE PRODUSE BIOLOGICE SI PATOLOGICE

EXPLORARI PRACLINICE

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

REGIM ALIMENTAR

36,7

Hgb: 11,4g%

Ecografie

Glucoza 10% -

Dinanintea interventiei

19.05.2010 20.05.2010 21.05.2010 22.05.2010 23.05.2010 24.05.2010

140/85 130/80 135/80 130/75 130/75 130/70

110 110 100 100 102 95

37,2 37,1 36,9 36,7 36,1 36,2

18 17 17 18 18

Hct: 34,6% Tr: 458.000 L: 10600 Glicemei: 73mg/dl Uree: 25,4 Ac uric: 3,11mg/dl

1500ml+3x10UI ins Augmentin 1,2mg 2x1 f

chirurgicale lichide cum ar fi : - ceaiuri,

Algifen 3x1 f - apa plata 1000 ml Ringer 1000ml Clexane 20mg 1 f Dormicum 1 f Controloc 1 f Clexane 20 mg 1 f Dupa interventia chirurgicala: - supe strecurate - compot - legume, fructe - carne slaba

16

Creatinina: 0,77 Gr sangvin: A Rh: pozitv Sumar de urina: Negativ VDRL: pozitv TPHA: pozitv Cito: II

Continut vaginal: negativ VALORI NORMALE: UREE SANGVINA: 20-40mg% CREATININA: 0,6-1,2mg% BILIRUBINA TOTALA:: 0,6-mg%BILIRUBINA 3 DIRECTA::0,1-0,4mg% NA: 135-145 K: 3,3-5,1 GLICEMIE: 70-120mg% LEUCOCITE:4200-8000/mm TROMBOCITE: 150.000400.000/mm3 HEMATOCRIT: 41-46% HEMOGLOBINA: 13-15g APTT:23-29/sec SGPT: 0-40